Putem crea amintiri si fara zeci de item-uri dupa noi

Am iesit la plimbare zilele trecute doar cu o sticla de apa cu noi: era cald asa ca eram cu putine haine, incaltaminte ca doar stam in oras, palarie ca e soare si o singura sticla de apa de 1l pentru toti. Ma intreb cum de am ajuns in ultimii ani sa imi ia si 1 ora pana mobilizez sa pregatim bagajele/haine si sa iesim din casa?
Si cat timp pierdem din viata noastra cqutqnd si impachetand aparat foto, sandvish, alt tip de sandvish, pungi, paturica, crema solara, haine de schimb, jucarii, scaun pliant, 2 cola si 3 beri, portofel cu carduri etc. CAT?
Plimbarea a fost spontana si tocmai de aia ne-am amuzat atata: nu am apucat  sa imi pierd entuziasmul ambaland si pregatind…

 Ne-am intins pe iarba, la umbra. Soarele era puternic, dar am gasit ceva copaci prin parc.
 Altadata as fi fost in panica sa nu am camera la mine. Sau telefonul. Altadata foloseam mereu pozele pt a ‘crea amintiri’. Astazi am ajuns sa ma intorc la simplitate si sa ma bucur simplu si sincer de moment, fara sa am dovada in aparatul foto/sau in telefon. De para ar fi o dovada de dus la tribunal, de stocat si catalogat, de demonstrat la altii ca…da, am fost acolo.  Astazi aceasta zi minunata e in sufletul nostru. Si promit sa nu o uit asa usor.

 Am reinceput sa ma bucur de cativa ani de libertatea fara telefon, fara  aparatura, doar noi si natura. Cred ca o camera foto pe de o parte ajunge sa fure din amintiri… efortul de a prinde o poza in evenimente, de a pune pe toti sa se opreasca din fericirea lor si sa se uite zambind fix cand vreau eu  deseori ma tine departe de experienta si ma face sa neglijez alte sensuri: atins, gustat, emotie, iubire, libertate. 

11 thoughts on “Putem crea amintiri si fara zeci de item-uri dupa noi”

  1. Si eu am inceput sa plec de acasa cu foarte putine lucruri, imi rupeam spatele de cate prostii puneam in rucsac doar ca sa fie acolo, in caz de nevoie. Doar daca ies cu cainele imi iau mai multe dupa mine (gen mancare, apa pentru el, pentru mine, pungi, hartii si altele).

  2. Mie imi place sa fac poze in continuare ba chiar inca reusesc sa ma bucur ca s-au inventat aparatele foto digitale si au disparut cele cu film unde niciodata nu aveam destule โ€pozitiiโ€ ๐Ÿ™‚

  3. am scris articolul asta dupa ce o cunostinta a spus ca a facut credit sa ia un aparat foto pt ca nu avea cu ce sa isi faca amintiri. Mi s-a parut trist – amintirile raman in suflet, avem amintiri (si atat de frumoase) din perioadele cand nu se gaseau aparate foto in case. Si am impresia ca atunci rasfoiam mai des pozele existente, facute numai la ocazii speciale (cand venea un fotograf platit la vreo petrecere).

  4. tocmai am venit de la Londra. Nu am nicio poza, ca am plecat spontan si aparatul nu era incarcat. Am venit plini de amintiri (no.1 este pisica mumie ๐Ÿ™‚ de la British Museum )

  5. Si eu ma bucur ca am cu ce face poze. Nu stiu ce inseamna pentru altii, dar uneori, o fotografie reusita te poate aduce mai aproape de un proiect la care nu stiai cum sa ajungi. Nu e vorba doar de amintiri, ci si de a surprinde ceva in format digital pentru a-l imparti cu altii. Parerea mea! ๐Ÿ™‚

  6. La o vizita turistica zilele trecute, fiica citea un panou explicativ si mama ii zice "intoarce-te cu fata spre mine sa-ti fac poza, lasa ca citesti acasa ce scrie pe panou". ๐Ÿ™‚

  7. uite, cu asta nu sutn de acord. Am cele mai faine poze facute de o prietena, ce e genul foarte discreta – nici nu imi dau seama cand m-a pozat – si asa consider ca e locul pozelor in viata curenta.

    Si ca ceva inca greu de digerat pt mine, sunt pozele de la praznice/inmormantari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge