Consumerismul analizat de pe marginea retelelor de socializare

 Ma uitam zilele trecute pe facebook (asa e cand nu vine somnul 😀 ) si m-a suprins cata lume isi expune acolo viata personala. Cumpara un tv nou: pac, un selfie. Ies la restaurant: 2 selfie, unu cu farfuria plina si al 2lea cu burta plina. Desface o sticla de vin din 1975:  inca o poza si share. Pleaca in concediu: notificare din bagaje, de pe aeroport, din avion, de pe plaja etc. Rasfoiesc pozele persoanelor astea si sunt atat de uimita…cine ii vede si le analizeaza crede ca le e viata numai: restaurante, baruri, telefoane cumparate, masini noi, haine noi, etc etc.
 Unu nu ar pune ca si-a facut abonament la biblioteca sau cat efort a depus pana a slabit 5kg sau ca a donat si facut ceva voluntariat sau ca a achitat creditele; unu nu ar promova ca se poate negocia contractul la Vodafone, ca e o oferta de reducere a contractului la electricitate etc.  No, acum nici eu nu as pune pe facebook: status in progress ca in 3 ani sunt independent financiar si nu voi mai lucra niciodata, si asta pt ca seful mi-este  prieten pe fb :si s-ar putea sa imi poarte pica pana la urmatoarea marire de salariu :))) . Problema e ca nu cunoastem efortul omului de acolo, nu avem nici  imaginea completa, nici eforturile fiecaruia, nu stim nici ce credite a facut pentru acel televizor/masina scumpa si nici cat a muncit ore suplimentare pentru un contract nou la firma si acum il sarbatoresc la restaurant.

 Suntem intr-o perioada de glorificare a consumerismului, si o vedem zi de zi iar asta duce la cresterea cumparaturilor impulsive, ba chiar se remarca si “dependente” de cumparaturi. Dureros, da, cand viata promovata pe facebook e cea despre ce am mai cheltuit si ce face altul. Show off. Laudarosenie. Shopoholic. Intr-o societate unde putem cumpara cu un click orice gadget-uri, haine, pantofi si cate cosmetice dorim totul e usor. E prea mult pentru mine si consider ca e prea mult si pentru societate cand vad ca lumea se calca in picioare pt niste reduceri in conditiile in care mare parte a oamenilor au sifoniere burdusite de lucruri  folosite poate de 3-4 ori, sau deloc in ultimul an.
Oare cata fericire poate sa ne aduca niste cumparaturi? Ok, cand ne e foame asta ne poate satura, cand suntem desculti si ne e frig ne poate acoperi nevoia de cald, dar cand mai am 10 pantofi, cand am deja un tv si 2 mobile, cand am deja o masina in fata blocului ce rugineste …. unde ne e limita?

 Interesant este ca presa ne indica o perioada de recesiune economica ce a navalit de 7 ani incoace,  dar asta vine in contract cu marketingul si publicitatea ce promoveaza tot felul de mesaje, ce creaza nevoi si dorinte artificiale, aducand in stadiu de victima multi tineri (si nu numai) ce ajung sa isi faca credite si sa se indatoreze excesiv in carduri, credite, rate etc… cheltuind mai mult decat castiga…

 Si de unde vine slabiciunea umana? Care e cauza? Sa nu imi ziceti ca anii de saracie comunista pt ca deja au trecut 30 ani si am avut timp suficient sa ne adaptam si sa mancam ciocolata care nu am mancat-o ani de zile; in plus majoritatea tinerilor care cumpara compulsiv nici nu au stat vreodata la cozile de atunci. Oare sa fie nevoia de a arata bine? Sa fie dorinta de epatare? Sa fie lipsa educatiei financiare? Sa fie tendinta de a cauta fericirea in exterior? Ce sa fie… ce sa fie….

 Va rog, macar nu mai glorificati consumerismul.

19 thoughts on “Consumerismul analizat de pe marginea retelelor de socializare”

  1. multi o fac ca sursa de defulare; am observat ca e taman ca in zicala aia "pe afara vopsit gardul, inauntru lautarul"; cand oamenii sunt nemultumiti sau simt nevoia de a fi invidiati, apare laudarosenia, iar mult hulitul fb tocmai asta incurajeaza 🙂
    eu personal n-am cont de facebook si sunt very dar very very low profile la absolut tot ce inseamna viata noastra; nici prietenilor apropiati nu le zicem ce vrem sa facem sau ce planuri avem, unde am fost sau unde vrem sa mergem :); asta doar daca intreaba explicit, in rest nu cred ca intereseaza pe nimeni de experienta noastra in Alsacia de sapt trecuta :)))))) (apropo, musai, dar musai sa mergi acola e demential de frumos)
    mie personal nu imi place sa imi sharuiesc viata, de aia nici blog nu mi-am facut, desi am o teza de doctorat pe tema si cam stiu cu ce se mananca subiectul (mult prea bine cred); insa pot intele ca sunt indivizi care adora asta; mie mi-e mila de ei sincera sa fiu, daca chiar tii sa iti afisezi viata in cele mai mici detalii, atunci sigur ai nenumarate frustrari (nu o zic eu, sunt zeci de studii care interogheza aspectul psihologic in relatia cu exhibitionismul via retelele sociale)

  2. Pentru că unul nu ar pune mâna pe o carte de psihologie să se înțeleagă, bine nu citim noi manualul de folosire la electrocasnice și doar e livrat în cutie dar să căutăm niște instrucțiuni care pracctic nu există și trebuie să le descoperi prin efort personal, și atunci e mai ușor să crezi că fericirea vine din afară spre interior pe calea chestiilor multe și scumpe cumpărate

  3. Din ultimul wekend:
    1.citeam un interviu cu o fetita venita din Tibet si infiata in Franta, ea spunea ca-ti doresti mai multe cu cit ai mai multe.
    2. am fost ieri la o brocanta, acolo iti dai seama cite lucruri inutile cumpara oamenii
    3. am fost sa ma interesez de o masina noua, acolo vinzatorul mi-a zis ca FIX ACUM are masini reduse de la 16mii la 13 mii, a facut si o simulare de credit pe 4 ani …iesind de acolo am zis ca in nici un caz nu mi-ar trebui masina noua si ca uite o suma mica cheltuita lunar, in 4 ani ai cheltuit cit de-o masina noua…Oricum masinile astea noi au atita electronica in ele, incit ma streseaza.
    Eu n-am prea vazut poze cu ce-si ia fiecare ,nici cu mincarea de la restaurant, poate pentru ca am putini prieteni. . Dar am pus poza cu ia cumparata de mine, tot consumerism se cheama 🙂

  4. Nu știu ce să spun… Oamenii sunt foarte diferiți și micile plăceri ale vieții sunt altele de la om la om. Eu, de exemplu, dau foarte mulți bani pe călătorii și mereu am fost judecată pentru acest lucru. Chiar și cei foarte apropiați (părinții) mi-au sugerat o data că ar fi mai bine să ”acumulez” in loc sa risipesc banii pe bilete de avion si cazari la hotel.
    Probabil ca daca de-a lungul timpului nu as fi fost in atatea excursii azi as fi avut o casa si nu as mai fi stat la bloc. Dar eu nu mi-am dorit o casa, ci sa vad lumea.

  5. De acord ca aia care se tot lauda au frustrari, asta-i si parerea mea.

    Iulia, nu ne zici mai multe de Alsacia? Adica atita cit vrei sa spui 🙂 ca noi mai degraba trecem granita spre Germania, desi sotul zice ca ar fi de vizitat si aici(astea mari Colmar, Strasbourg le-am vazut).

  6. Te cred, pentru mine excursiile sunt foarte importante. Desi mi-am pus intrebarea daca am avea casa visurilor, oare am mai vrea sa plecam? Cert e ca daca am avea-o n-am mai putea pleca in vacante.

  7. si la mine calatoriile sunt f. importante. Orice om cu job zilnic are nevoie de concediu, de iesire din constant, din rutina zilnica. Chiar si plimbarile de 1-2 zile, vacantele cu cortul pe munte etc. toate dau un alt tonus fizic dar mai ales psihic.
    Avem 2 concedii anul asta si unu mare care vine de sarbatori. Concediile pt noi sunt momente de relaxare: bagaj minim, planuri minime, inchiriat garsoniera si avion low cost/tren etc (da, mergem doar cu un rucsac, pt minimum de cosmetice vom gasi si acolo de cumparat iar garsonierele le caut cu masina de spalat si cu frigider pt un minim de efort)

  8. deci trebuie musai sa vededeti oraselele de pe "la rue du vin" sunt de vis, noi am fost acum 2 sapt intr-un weekend si am prins vreme superba, intr-unul era o sarabatoare "la fete des vendages" cu mancare traditionala cu muzica, la fete ce mai :))
    insa arhitectua oraselelor si drumul printre vii si soarele nu stiu cum sa ma exprim dar m-as muta acolo (intre vii)
    noi nu pre mergem de doua ori in acelasi loc, insa "pe la rue du vin" in Alsace as mai merge sigur; de fapt as merge de Craciun, daca e zapada in perid aia, cu oraselele alea impodobite o sa ma cred in tara lui Mos Craciun
    noi initial am vrut Strasbourg (mi-a placut mult de altfel) si ne-am si luat acolo cazare, insa cand am inceput sa cautam ce mai e de vazut prin zona ne-am reorientat si tare bine am mai facut :))))

  9. Mersi, o sa ma uit, si sotul imi zicea de ceva localitati mici. Una care a iesit pe primul loc ca "cel mai frumos oras din Franta".
    Senzatia de care zici am avut-o nu departe de Alsacia, pe Panoramastrasse din Padurea Neagra. Cred ca noi tragem spre Germania, pentru ca Franta e cumva "acasa", parca e mai palpitant sa schimbi tara. Si cazarea e mai buna si mai ieftina in Germania.

  10. da, stiu de el are un nume nemtesc intre Colmar si Strasbourg (pe sensul facut de noi) au fost orasele din astea la 2-3 km distanta unul de altul de-a lungul a 70 km, dar nu ii simti ca e asa de frumos….
    data viitoare luam biclele sa putem degusta vinuri linistiti :)))

  11. Eu nu-mi pierd vremea sa analizez cine ce posteaza pe retelele de socializare decat in masura in care gasesc in postarile respective inspiratie pentru viata mea sau pentru vreun proiect personal. In rest fiecare e liber sa scrie si sa expuna ce vrea, nu-mi sta in competente sa judec pe nimeni. La urma urmei fiecare are propriile prioritati si fiecare este la o alta faza din viata. Eu azi sunt la faza de educatie financiara, candva am fost la faza de calatorii care, apropo, lasa o amprenta de carbon IMENSA! asa ca rarind calatoriile imi fac mie personal un bine si planetei in acelasi timp. Apoi si calatorii sunt de mai multe feluri: cei ce calatoresc pentru cultura, pentru relax etc. Din punctul meu de vedere a merge in Egipt intr-un sat turistic la all-inclusive nu inseamna sa calatoresti ci sa te imbuibi (de mancare/SPA etc) dar nah, cunosc pe cineva care sufera de scleroza multipla si 2 saptamani intr-un mediu cald si uscat, cu bai si mancare biologica ii reduc mult din dureri si o ajuta sa-si tina putin boala in loc, deci, cum ziceam, cine sunt eu ca sa judec ce face fiecare cu timpul vietii sale? Fiecare este fericit in felul sau.

  12. eu stau si ma uit :)) bravo tie, sunt mandra de tine :).
    Eu sustin ideea daca iau ceva, sa nu 'ma laud', sa nu promovez cu orice pret consumerismul. Sunt unele persoane slabe (de inger, de educatie financiara) care decid si cumpara ca si vecinii au luat aia.

  13. da, eu cred ca si a calatori tot in categoria "consumerism" cade. De aceea exista industria aeronautica, navala, turistica etc. Pana la urma intrebarea se pune: exista forme nobile si mai putin nobile de consumerism? Si faptul ca sunt nobile le poate servi ca justificare?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge