Voi castigati suficient?

Intrebare aparuta dupa o alta discutie financiara… cu o persoana ce castiga cat mie + sotul meu la un loc. Si sotul ei cu 10-20% mai putin.  (sau  invers? hmmm, ma lasa memoria….sa imi fie cu iertare).  Nu e relevant cat cheltuie, ci concluzia ei: ca nu ii ajung banii (si au carduri de credit, nu stiu cate, dar mi-a zis ca sunt pe minus la limita de jos) si ca unul din contractele de munca li se termina in cateva luni si e tristete mare. As fi fost rautacioasa in momentul ala sa le zic ca noi facem si economii lunar  (ok, nu ultimile 2 luni, dar ni se iarta?!??), si nestiind ce sa zic, doar am  intrebat daca au incercat sa negocieze creditele si sa le consolideze, pt ca stiam ca au multe….

Apoi ma vad cu o prietena draga si dintr-o discutie ne reiese ca amandoua acordam atentie catre “savings”. Ok, mai intram in banii astia la nevoie (ca doar de aia ii si punem deoparte, pt situatii critice). Si amandoua suntem multumite si ne suficient ce avem. Enough.
Ce este SUFICIENTUL asta? E un numar unic, definitoriu pentru mine. Este costul un stil de viata independent si autonom, care imi acopera nevoile si o parte din placeri, e suficient sa fiu fericita.  Eu tin sa imi acopere
ipoteca la locuinta unde stau, sa am ceva economii, sa platesc intretinerea, abonament transport la munca, mancare, ceva pt hobby-uri si ceva de calatorii, si sa dorm linistita. La altii e sa faca surf de cateva ori pe an. Altii sa aiba casa mare sau haine. Fiecare cu SUFICIENTA lui, ce poate fi mai mare sau mai mica. Oricare din ele este bine pt fiecare.

Pentru mine, suficient este sa imi cunosc numarul asta lunar dar si an! dar si durata efortului (in ore) in al munci si castiga.  Chiar, tu ti-ai calculat cat castigi pe ora de efort si cate ore de munca depui pentru aceasta fericire proprie?

Abia dupa aceste calcule am reusit sa imi fac o estimare de cati bani am nevoie pentru a fi independent financiar…

Si apoi, daca banii nu ar exista? dar deloc deloc? Sa nu am nevoia de ai produce, ce as face?
Colegul meu a zis: surf. Are facebookul cu poze de la surf in diferite locuri din Europa… zboara cu placa in bagaj, etc.
Eu as face voluntariat. Dar mi-au trecut multi ani in viata pana sa imi dau seama ca asta mi-ar place sa fac oricand, oricum. Sa intreb persoane care are necesarul copilasilor la limita saraciei, sa ma duc sa caut, sa negociez, sa cer, sa intreb, sa adun triez si selectez si spal si calc si impachetez si caut transportatori si iar sa negociez si sa trimit. Mi-au luat multi ani pana sa imi dau seama ca e ok, pot sa muncesc pt bani, dar mai mare dragul mi-ar fi sa muncesc si fara bani (asta daca banii nu ar exista, daca ipoteca nu ar exista, daca scoala nu ar costa etc) .
Si mi-ar place sa merg pe munte iar. Asta imi aducea un spatiu si o libertate si loc de visat, o liniste fizica si psihica de neegalat. Sa urc pe Moldoveanu, sa fac tot El Camino de Santiago si sa decid eu ca sucks, sa fac PCT-ul american (oare imi dau ei viza daca le zic ca vin pt asta??

Acest suficient e in simplitate: casa, cald, mancare, timp. Acest suficient imi aduce siguranta financiara. Si dincolo de bani (ca totul incepe de la bani dar nu banii sunt totul), acest suficient imi aduce mai multa liniste si detasare, si calm in decizie. Si inteleg acum pe singurul om aproape de mine ce a atins independenta financiara inca lucreaza dar isi ia concedii
lungi si dese. Acest suficient inseamna nu numai calcul, ci experimentat si incercat, inseamna actiune, si auto- intelegere si acceptare, inseamna suficienta nu numai la bani ci si la viata si obiecte : suficiente haine, suficiente carti (hahaha!!, voi ajunge acolo vreodata?), suficiente cani si pahare, timp suficient pt mine si pt sport si celelalte pasiuni. Si asa am descoperit cat de frumos e drumul catre independenta.
Nu e vorba de bani ci de…reconstruire si definire. Eu am decis ca banii nu ma reprezinta, si sunt doar o unealta ce ma ajuta sa ma desfasor.

24 thoughts on “Voi castigati suficient?”

    1. Am nopti cand nu am simtit somnul pt ca aveam inca de sortat, spalat, uscat, pus in cutii, ca trimiteam in curand la copilasii de la tara (si eu fac urat de somn, la orele 22 -23 sunt in pat 😀 ) . As putea face asta toata viata.
      In weekend pregatesc cateva cutii pt o familie de aici, nevoiasa. De cateva zile incerc sa imi pun capul la contributie cum sa ii “provoc” pe copilasi la un joc de educatie financiara (ca parintii sigur nu mai au nicio sansa, sunt romi ce au crescut in cort, ce bani au toti ii dau pe mancare/chestii acum, si a2a zi nu au de chirie sau de incaltari la copii …).

  1. Câştigăm (toţi) suficient de puţin încât să ne ajungă să cheltuim suficient de mult. 🙂 Îmi aduc aminte că am văzut cu ceva ani în urmă la tv un multimilionar în euro care spunea că şi-a dat seama că este bogat doar în momentul în care a intrat într-un restaurant scump şi a comandat fără a se uita nicidecum la cât costă preparatele.
    Am mai comentat, personal tot ceea ce am realizat am realizat prin împrumuturi, am fost mereu la limită şi cu toate astea nu am disperat. Azi câştig mult mai puţin decât în trecut (eu aşa cred) ori poate că am aceleaşi câştiguri şi am diversificat cheltuielile. Una peste alta e clar, nu cred că cineva poate spune că are câştiguri încât să-şi acopere toate cheltuielile. Cum reuşim totuşi să mergem mai departe? Simplu, cheltuim şi mai mult, eventual din alte împrumuturi, fiindcă investind, avem speranţă că vom scoate şi mai mult, şi tot aşa, din an în an, cu speranţa, cu rata la bancă şi cu cardul de credit vom ajunge la o fericită pensie la care, din nefericire, ne vom trezi că de fapt în viaţă n-am făcut nimic altceva decât să alergăm după bani.
    Victor recently posted…SELFIE DE PAŞTIMy Profile

    1. eu am ajuns in punctul in care am cheltuielile acoperite plus economii luna de luna. Se poate. In birou la mine suntem 4 din 6 asa (cu no. 5 nu am discutat, dar e nou, pica el la mana noastra 😀 ). Oare conteaza si ca am exemplul lor? No.6 are probleme mari financiare, si de sanatate (eu cred ca sunt legate) si e nefericit si stresat …
      Imi dau seama ca e important si cu ce oameni ma inconjor, si exemplul lor.
      Seful e independent financiar, se vede pe fata lui ca vine de drag.

        1. Independenta financiara = sa am un venit extra (sau mai multe), pasiv ( sau partial activ), ce acopera cheltuielile lunare, chiar daca am sau nu serviciu. Dar pana acolo mai e cale lunga… 🙂
          Ca idei intalnite pana acum de extra surse de venit:
          – chirii
          – pensie
          -actiuni si dividente
          -carti vandute online
          -site-uri
          etc
          Evident ca pt asta e nevoie de redus cheltuielile si tinut la un nivel ce permit extra investitii dar si constientizarea valorii minime necesare.

  2. Ne straduim sa mentinem echilibrul. Si sa punem deoparte cat ramane dupa ce platim fiscul si asigurarile. Daca nu s-ar schimba toate de la o zi la alta …

  3. Sunt oameni care oricat de multi bani ar avea, tot reusesc sa-i nimiceasca pe toti, fara sa se gandeasca la ziua de maine. Si noi punem bani de-o parte si chiar nu ne atingem niciodata de ei, am incercat mereu sa ne incadram in buget, astfel incat sa putem sa si economisim o parte din banii pe care ii castigam impreuna. Nu ne lipseste nimic si chiar ne permitem si cateva concedii pe an, in lucrurile acestea sunt posibile doar pentru ca nu am facut niciodata exces de nimic si nu ne-am batut joc de banii munciti. 🙂

  4. Clar ca la noi niciodata nu este suficient :))). Trageam de bani, si de liste, si de prioritati si acum 10 ani cand traiam cu un singur venit si in chirie, tragem si-acum cand avem amandoi venituri peste medie, dar 4 credite. Ne invartim noi si tot facem rost de cate-o “nevoie” (ca nu-mi vine sa-i spun moft) care ne scoate din confortul financiar. Si asa, din heirup in heirup, le-am cam facut pe toate si suntem nerabdatori ca mai avem atatea de facut si asa greu se strang banii, oricat de mult am munci. Si parca ne arde pe amandoi sa incepem cat mai repede constructia la casa, chit ca mai avem 10.000 de euro de platit la teren (din care 4000 de euro sunt deja stransi in nici 5 luni, insa acestia merg la noua masina a sotului). Ma doare capul, jur ca da! Si colac peste pupaza in 2 luni mergem in concediu in Croatia (aici am fost amandoi mofturosi: nu am vrut la noi, caci plaja asa, si oamenii asa, si mizeria asa, si manelele, si necivilizatia tipic romaneasca…) Si am vrut ca macar concediul sa ne tihneasca.

    Bineinteles ca nu ne lipseste nimic din nevoile basic, ar fi culmea sa ne si plangem! Insa timpul, si munca, si plecarile de-acasa cu jobul devin din ce in ce mai greu de suportat si cat sa mai tragi? si cat sa mai strangi? si cand sa te mai bucuri de familie? Am ajuns sa savurez serile in pat cu sotul (alea 2 ore la 2-3 zile), cand copilul doarme si noi stam ca prostii si belim ochii la un film idiot, insa fericiti ca suntem impreuna si imbratisati.

    Ah, si inca nu am ajuns sa-mi calculez valoarea unei ore de munca. Eu sunt platita la consultatie: maxim 400 pe luna, chit ca eu fac 800-1000 in fiecare luna. Numai decontez orele muncite in afara programului cu dusul dupa vaccinuri, dupa trimiteri, dupa diferite materiale si medicamente necesare cabinetului, drumul dus-intors cabinet/domicilii, astea sunt inerente activitatii si le asum.

  5. Un anume profesor mi-a zis candva asa : castigi suficient atunci cand iti permiti stilul de viata pe care statutul tau o cere
    noi acum ne permitem mult mai mult decat statutul, dar nu ne intindem. Si desi suntem in tara zgarcitilor, tot se mira lumea ca ne multumim cu putin. Sinicer. muncim atat de mult incat ma doare in plex de statut. Ne-am luat o casa care a costat juma din cat ne permitem. E perfecta , zona buna, constrcutia in sine de buna calitate, why oh why sa cheltui dublu only because I can. Si tot asa. Pt noi e suficient atunci cand avem nevoie de baza acoperite, buffer in contul de economii si ne satisfacem hobbyurile si micile mofturi
    Diana recently posted…my lifeMy Profile

    1. Eu am ramas la raportul: sa cheltui mai putin decat castig :)) – partea cu statutul am pierdut-o, habar nu am ce statut am. Sau ce statut ar trebui sa am.
      Confortul psihic e cel mai important, asa cum ai zis si pt mine e important un buffer in contul de economii, asta face mai mult decat sa am o masina sau nu stiu ce.

      In rest, si eu as putea duce o rata dubla deci o casa dubla. Dar…am o varsta, peste 20 ani oare mai pot plati ratza la banca?

      1. Da. Numai ca bufferul e spre zero acum luni se mai imbunatateste, dar na, nu ne luam casa in fiecare an
        asta cu statutul o pierzi cred eu in lumea civilizata. Ca aici nu conteaza ce imbraci si ce conduci, eu stiu oameni de multe mii pe luna care conduc biciclete
        proful ala zicea bine in context, ca daca nu iti permiti tinuta de birou sa te integrezi in peisaj si sa mananci sau sa bei o cafea in locurile in care merg colegii, nu castigi suficient. De unde sunt acum pare tare tampit, dar am fost acolo si e nasol.
        Eu sunt la fel, sa castigam mai mult decat cheltuim. Daca e viceversa, tre sa castigam mai mult
        tare mult cheltuim aiurea. De ani de zile sunt pe decluttering, nu mai cumparam prostii si tot am aruncat /donat zeci de saci la mutare. Acum sunt in faza in care nu am ce pune pe rafturile de sus pt ca nu mai am lucruri pe care le folosesc rar
        am ramas in 3 oale, 3 papuci si 3 chiloti jur ca e destul. Daca nu desfac cutiie in 2 luni, le arunc sigilate. Inseamna ca nu-mi trebuie

        1. foarte buna regula: ce nu deschid in urmatoarele 2 luni de aruncat cu totul 🙂 . As pastra doar cutiile cu haine de iarna 😀

          In rest, cu statutul si hainele, am avut mare noroc sa fiu intr-un mediu unde hainele nu a contat ( nici la munca, nici la prieteni). Dar da, eram ciudata fara tv 🙂 – acum suntem 4 in birou fara tv 🙂

          1. TV avem, dar eu nu prea ma uit, e pe fundal cand imi fac unghiile sau gatesc
            cu declutteringul eu fac de cativa ani asa -rafturile de sus sunt antecamera mortii ce nu prea folosesc dar e in stare buna pun acolo. De 2 ori pe an cand fac rotatia hainelor si curat in camara, la containerele de donat cu ele. Rar s-a intamplat sa scape ceva de la condamnare, adica sa am nevoie si sa cobor lucrul de pe raft
            in timp a inceput sa ma oboseasca pana la nervi aglomeratia. Daca eu nu port decat 3 randuri de haine si incaltari combinate intre ele pe sezon, de ce sa tin un dulap doldora de haine. Cumpar si port cu placere ceva ce ma avantajeaza pana ma satur sau se uzeaza apoi imi iau altceva. Ieri mi-am luat un sacou roz. Aveam doar 2, cumparate acum 2 ani si unul si-a cam trait traiul, deci l-am inlocuit
            sa vad acum ce fac cu gradina ca ma cam streseaza obsesiv compulsiv. Sunt f multe plante frumoase dar inghesuite rau de tot. Le-am rarit ieri de am umplut containerul de verde, dar tot nu-s multumita
            Diana recently posted…prima saptamanaMy Profile

  6. Eu imi zic ca nu castig la adevarata valoare, de aia nu sunt inca THERE. :)) Ma rog, acum e o perioada speciala (always seems to be), venitul meu n-a existat cateva luni buna spre deloc, si totusi am trait la fel (cheltuind mai mult decat salariul meu “de baza”). E drept, ca primim mult ajutor de la parinti, ca altfel nu am avea cum sa facem fata cheltuielilor cu renovarea casei (ongoing, am depasit 26000 eur in 3 ani) – nici nu cred ca am castigat noi doi impreuna atata :)) glumesc, am facut calculul ca am castigat 48000, deci sa zic ca ar fi trebuit sa economisim aprox jumatate – hmmm, no!
    Deci nu stim pe ce lume traim, sau stim ca ne bazam pe ajutor, desi mi-as dori sincer ca odata ce ma voi intoarce la munca sa fim doar noi doi in ecuatie. Si sa economisim. Ofc, vor veni si alte cheltuieli (gradi/bona sub 1000 lei e greu de gasit), eu vreau sa incep cu un part-time.
    Sunt norocoasa ca s-a lungit perioada cu indemnizatia si ma intorc la un venit ok pana prin ian/febr, dar din toamna cand sper sa termin cu santieritul chiar imi doresc sa gasesc ajutor cu copilul si sa colaborez de-acasa cu cineva cu care sa fiu pe-aceeasi lungime de unda. Simt nevoia sa fac si altceva, sa ma “gatesc”, sa ies din casa, etc. Fac asta si cu copilul, dar rar, cu cat e el mai plimbaret cu atat sunt mai obosita. Ma plang ca o baba :)) ma simt ca o baba 😛
    Tea recently posted…Mancarea noastra de vara: supa de legume cu orezMy Profile

    1. si eu dupa 1 an de stat cu copilul visam sa fac altceva decat: papa, kk, piata, curat etc. M-am intors repede la munca si bine mi-o fo.

      In rest, e super ca aveti ajutor financiar. Ba chiar simt un pic de invidie, mie tare bine mi-ar fi prins dar na, asta e viata. Cum m-am descurcat si cu salariu minim pe economie, ma voi descurca si pe mai departe. De aceea am si scris din experientele mele ( si nu numai din ale mele, si de la colegele de aprt/prietene ! ) , sper sa inspire si pe alte persoane si sa vada dincolo de vaicareli: exista mereu o solutie!!!

      1. Eu cred ca intreg ajutorul e, ok, si pt noi, dar mai ales pentru faptul ca n-am ajutor direct cu copilul. Daca n-am, va trebui sa platesc pentru el. Ori timp/energie cat stau acasa, ori bani cash :))

        Incerc sa-mi aduc aminte des cat sunt de norocoasa si sa ii cheltuiesc cu cap (nu-ti imagina ca-s de bani gata, nu e cazul – de fapt ma cunosti deja suficient de bine haha)
        Tea recently posted…Mancarea noastra de vara: supa de legume cu orezMy Profile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge