Dupa ce am ajuns la o casa locuibila si nu mi-am mai consumat timpii si gandurile (si banii) cu amenajari si zugraveli si cutii etc, dupa ce am acumulat multa oboseala, am inceput sa meditez la ce e important pentru mine si ce timp (energie) ii acord.
TIMPUL ESTE LIMITAT!
Probabil multi oameni au auzit de fraza “time is money” . O cunosc si o consider adevarata, doar ca in ultimul timp balanta s-a schimbat si timpul a devenit mai valoros decat banii. Sa am libertatea (si timpul!! ) de a face lucrurile care le doresc in plus fata de jobul full time plus treburile casnice de rigoare – asta e tinta independentei mele financiare. Viata e prea scurta pentru mine sa petrec 1/3 din timp facand … sa stau la dispozitia sefului.
Inca un lucru ce iau in considerare este energia si concentrarea petrecuta la munca. Dupa o saptamana grea perecuta la munca, imi mai ramane putina energie sa ma ocup de ce imi doresc in cele 2 zile de weekend si cele 6-8 sapt de concediu anual.
Uneori ma gandesc ce as face daca nu as avea jobul: in cele 11 ore zilnice in care nu as mai fi pe fuga catre metrou si de la metrou, as face ce? CE VREAU! gradinarit? cusut? citit? reinceput jogging si invatat sa innot? reinceput orele de pian? …
Jobul e responsabilitate
Responsabilitatea familiei este unul (si marele motiv) pt care nu imi dau demisia acum. Daca ar fi sa ma “ingrijesc” doar de mine probabil as opri serviciul acum, pentru ca am suficiente investitii (imobiliare) si as contura un mic venit din alte parti. Dar mai am ipoteca, copila, mamaia …
Pe de alta parte jobul nu e atat de nasol! nu vin obosita si stresata de la munca, seful este nemaipomenit, iar ziua cand intra banii in cont e o zi veseeeela.
Da, am ajuns in punctul in care grija financiara nu mai e atat de mare grija. E momentul cand vad echilibrul financiar, ca am ingrederea ca ma pot descurca cu un minim (ipoteca, apa, curent, net, mancare) , si in care imi doresc mai mult timp pt mine si familie, chiar daca asta inseamna mai putini bani. De aceea am ales sa tai anumite cheltuieli ( facturi, rar la supermarket, si mai rar haine, deloc cosmetice): pentru ca inclusiv banii cheltuiti pe astea imi ataca din timpul ce l-as putea petrece cu copila/cu pasiunile mele.
Ba mi-am facut o lista de prioritati cu lucrurile faine din viata:
-copil
-gradina
-miscare
-casa
-cusut
-casa (curat+gatit)
-job
-citit
Astea sunt prioritatile… Dar cat timp petrec cu ele? Cel mai mult petrec cu jobul…si nu, nu e el cel mai important din lista, asta dupa cum se si vede.
Pentru ca banii nu pot cumpara timp, ia spuneti, ce conteaza cu adevarat pentru voi? si timpul e direct proportional (cifre dar si calitate) cu prioritati? ca la mine nu.
pt mine cel mai imp e omul de langa mine, aka jumatatea mea asta pana cand oi mai avea un omulet care va fi la fel de important :)))) ;apoi vine viata sanatoasa cu tot ce presupune ea – miscare (deocamdata jogging nu se mai poate, dar fac yoga la serviciu), mancare sanatoasa, gandire pozitiva, oameni pozitivi….
pana de curand am vrut sa ma apuc de un nou business, pana mi-am data seama ca asta ar insemna injumatatirea (in cel mai fericit caz) timpului petrecut cu omul meu si am zis pas…..clipele petrecute impreuna, stand pe canapea si citind fiecare ce il intereseaza sunt mai importante decat niste cifre in cont….asa am avut revelatia deosebita (pe toaleta intr-o dimineata 🙂 ) ca voi incepe sa accelerez demersurile pt investitiile in imobiliare – sunt/vor fi bani pasivi care imi intra in cont fara sa fac prea mult efort (excluzand efortul de inceput)….
apoi sunt calatoriile, imi place sa experimentez, dar pentru asta e nevoie de bani….
ecuatia: bani – timp- vreau e complicata :). E bine ca v-ati gasit echilibrul 🙂
Familia apropiata: sot si copii. Citit si crosetat(se cam exclud una pe alta, dar combin crosetat: uitat la filme pe televizor), iesit la cinema, spectacole, dansul, viata sociala(putina dar buna). Prieteni(putini, dar faini). Gatit destul de simplu, dar des. Iesit cu sotul la piata, la cafea. Vacante.
La toamna as vrea sa fac sport mai mult, o sa dau concurs pentru o slujba, o sa ne mobilizam sa plecam din chirie.
Nu-i aici locul, dar energia negativa e data de relatia cu familia mea. Pacat ca nu exista divort de familie.
Eu tricotam si citeam! Asa am reusit sa invat gramatica franceza ( nu ca nu as fi uitat-o….) 🙂
Cu sportul, de la toamna, I feel you lady 😀 – la fel zic si eu. Tocmai scriu un articol despre….sport :))
O, daaaa !!! Ai perfecta dreptate !!! Am ajuns sa ma gandesc, ca uneori as fi gata sa renunt la bani, ca sa castig timp, mai ales timp petrecut calitativ, daca se poate spune asa, cu familia mea. Uneori o si fac, dar eu nu am sef si nici concediul nu e platit … Daca nu lucrez, se goleste buzunarul :))
si eu sint acum freelancer, asa ca daca nu lucrez, nu castig. Am ales varianta asta in loc de salariu TOCMAI pt a-mi introduce mai multe zile de concediu…
Acum am intrat in concediu de copil si sunt in plin proces de resetare obiective/prioritati. E un exercitiu foarte interesant – nu am terminat inca, dar deja am observat niste diferente intre timpul petrecut si prioritatea activitatii respective. Dar lucram la asta 😛
eu de 5 ani reprioritizez si vad de la saptamana la saptamana tot mai mult timp pt mine. De ex. aseara am reusit sa imi cos un tricou cu capsuni si un ‘ghiveci’ de flori 🙂 .
Acum 8 ani…m-as fi vaicarit ca eu cand sa fac asta???
Eu profit bine de timpul cit imi astept copilul de la activitati: fac cumparaturi, ca este un magazin chiar linga, apoi citesc. Uneori , cind e vreme buna e chiar 2 intr-una: citesc stind pe banca la soare…
citesti si produci vitamina D 🙂
eu abia ce am prins de curand un job stabil in Be (part-time, sa am timp si de scoala), intr-un domeniu care ma pasioneaza si-n care as vrea sa cresc, sa invat mai multe, caci chiar daca as face acelasi lucru acasa, n-as reusi sa ajung la acelasi nivel, din pricina aparatelor de care la job dispun gratuit sau a micilor provocari si iesitului din zona de confort pentru a vorbi cu oamenii despre ceea ce fac acolo.
totusi, inainte de job ma gandeam ca daca e sa ma angajez, atunci voi strange toti banutii castigati si-i voi pune deoparte pentru o viitoare afacere ca independent, dar m-am razgandit imediat dupa primele saptamani la lucru, cand am vazut cat de extenuata vin de acolo si cum nu vreau decat sa ma pun in pat si sa dorm, fara sa mai deschid nici macar o carte. asa ca nu, nu ma mai visez antreprenor, incerc sa am nevoie de cat mai putine lucruri pentru a supravietui si cheltuieli minime, ca sa nu fiu nevoita sa lucrez mai mult decat simt eu nevoia, pentru a avea timp de mine, de om, de carti, de celelalte pasiuni, pe care le vad infinit mai importante decat orice business propriu, unde simt ca m-as dedica 200% si as pierde prezentul asta care ma incanta si ma fascineaza la cei 22 de ani.
Felicitari inca o data pt job! Conteaza ca iti place si faci ce vrei 🙂 Eu visez sa fac si incepui sa fac o gramada de chestii dupa job, dar timpul astaaaa….