Independenta financiara mai aproape de realitate

Azi m-am jucat (iar) cu un model matematic (model matematic e muult spus). Ideea mea a fost sa pun in formula eficienta economiilor raportat procentual la venitul lunar (v).
Adica urmaresc coloana de economisit un procent din venitul v pe o perioada de 10 ani.

Economisit lunar din venit Cat economisesc in 10 ani Explicatii:
v*10% v*10% *12*10= v*12 = next 12 months free ( adica pot trai 1 an cu un consum lunar la nivel de 90% din salariul v)
v*20% v*20% *12*10= v*24 = next 30 months free (2 ani si jumatate)
v*50% v*50% *12*10=v*60 = next 120months free (10 ani)
v*90% v*90%*12*10=v*120 =next 1200 months free ( adica 100 ani)

Daca economisesc 90% din venit timp de 1 an, si cheltuiesc doar v* 10% lunar, atunci:

Economisit lunar din venit Cat economisesc timp de 1 an Explicatii:
v*90% v*90%*12*10=v*120 =next 120 months free ( adica 10 ani)

Aceste calcule sunt constuite pe 2 factori care influenteaza castigarea independentei financiare:
perseverenta (pus lunar deoparte)
– nivel scazut de cheltuieli lunare.

Cifra asta, economisit 90% din venit, este o cifra pe cat de hipnotizanta pe atat de ipotetica, pentru ca intr-un ritm de cheltuit doar 10% din venit pe doar un an, economiile adunate vor putea sustine aprox urmatorii 10 ani de independenta. Dar daca as lucra 3-4 ani si as trai cu numai 10% si economisi 90%? ei bine, asta mi-ar aduce independenta pe urmatorii 30-40 de ani! Acum, nu cunosc pe nimeni care sa faca 90% economii din venit si sa traiasca cu doar 10% din venit . Ok, am gasit un blog cu un tip ce e la 80% pentru ca locuieste cu parintii si investeste 80% din venit (si are 20 ani) dar personal nu cunosc pe nimeni cu o valoare asa de mare si nici atata disciplina.
Dar citind articolele din presa, vad ca media in lume este de 5% din venit economisita. 5% mi se pare putin dar si asa e mai bine decat nimic!Atunci unde e solutia? unde e echilibrul? Ei bine, pt mine ceea ce conteaza este ce si cat ma face fericita, linistita. Deja am cativa comentatori hater-i care au spus ca sunt zgarcita etc. Pentru mine, visul independentei financiare este un vis de ani de zile, si nu vreau sa vina la 67 de ani si 40 de ani contribuiti, cat e varsta mea legala de pensionare.Pt mine aceste calcule m-au ajutat sa constientizez ca la aniversarea de 40 ani ( mai am 1 an jumate pana acolo) nu ma pot “pensiona” (cum visam) dar ca peste inca 10 ani e posibil, foarte posibil.
Aceste calcule, impreuna bugetul lunar ce il fac de ani de zile ( buget ce m-a ajutat sa inteleg ca noi ca familie ne descurcam cu 50% din venit), imi arata ca daca incep la aniversarea a 40 ani si pana la cea de 50 ani (10 ani) sa economisesc la nivel de 50% din venit , imi voi putea oferi o pauza de munca de la 50 la 60 de ani chiar de nu am facut eforturi mai devreme! .
Ce nu am evaluat pt acesti ani este inflatia, dar o compensez estimativ: in momentul in care nu voi mai lucra sunt cateva cheltuieli care vor disparea, cheltuieli ce imi sustin astazi jobul. Daca mai adaugam si o investitie a banilor cu un randament satisfacator mie, cifrele devin si mai “credibile”. Dar si pentru asta e nevoie de perseverenta si citit periodic.

Intrebare catre cititori: cat la % din venit va ajunge acum pentru cheltuielile lunare?

94 thoughts on “Independenta financiara mai aproape de realitate”

  1. Câte calcule poţi face pentru nişte bani la fel de siguri ca ziua de mâine. :))) Eu sunt un optimist incurabil, unul care n-a pus ban pe ban niciodată în viaţa lui, trăind din împrumuturi bancare plătite la termen, desigur, şi cu ce a mai rămas după plata ratelor şi din munca grădinii.
    Nu ştiu dacă voi reuşi vreodată să strâng bani, nici nu-mi pun în gând să fac asta, prefer să trăiesc clipa şi să merg în trend cu lumea, cel puţin la acest capitol, căci bogăţia dorită de mine este alta, cea cu care, gândesc, simt şi cred, voi prinde un colţ de “cer”.
    Victor recently posted…CÂND SOARELE SĂRUTĂ MAREAMy Profile

    1. si noi traim clipa, Parinte, dar una mai ‘prevazatoare’. Mie mi s-o mai intamplat sa imi zica: de maine nu mai veni la munca ca nu avem cum sa te platim (motive birocratice, contractul nu a fost avizat de 3 sefi, am contract care se prelungeste de 2 ori pe an acum, dar avui si din ala ce se prelungeste la 2 luni). In conditiile astea mie nu mi se potriveste sa fac credite ca evident exista riscul sa nu am cum sa le platesc, dar e musai sa am ceva deoparte.
      La sfarsitul lunii asteia iar o sa fiu in pom pentru cateva zile, nimeni nu stie cat. Eu acceptai cu seninatate pentru ca stiu ca am un echilibru, dar colegul meu cu multe credite nu ( el pare dur, dar a inceput sa ii curga sange din nas ….).
      Si cu cat trec anii stiu ca o sa imi fie mai greu de gasit un loc de munca.

  2. In vremea 20 si ceva de ani nici prin gand nu ne trecea sa economisim ceva, atunci eram si in plina expansiune profesionala, ne cresteau veniturile rapid, joburile te gaseau ele pe tine, pff pana a venit 2008 si ne-a lovit. O palmuta, pt ca trebuia sa cununam peste juma de an de 2 ori, aveam bani stransi :))) si din fericire criza a durat doar 2 luni, ne-am descurcat si cu nasitul, dar a fost galeata cu apa rece, the wakeup call
    Faza e ca iti trebuie totusi un anumit nivel de venituri si un context, adica in ro noi nu reuseam sa strangem desi castigam comparativ ca nivel cam ca aici. Pt ca toti banii se duceau mai ales pe sanatate la privat si cresa /gradi privata. Mult mai mult decat ipoteca sau masina .sigur ca poti si fara, dar te chinui, mai, am incercat
    aici, unde ie civilizatie, economisim cca 30-40 la suta din venituri (am putea spre 50, dar nu vrem chiar asa)… daar scoala nu costa nimic si nici motive n-am sa caut privata, asigurarea de sanatate obligatorie e destula, inflatia e f mica, nu stiu, ma duc la magazin si stiu ca si cu 3-5 euro am cu ce lua de-o mancare sanatoasa, chiar 2, lumea din jur e de un anume fel, zilele de nastere sunt cu cadouri de 8-10 eur, hainele de copil sunt ieftine si rezistente, colegii vin cu pachet nu ies la cantina sau mall, nu stiu, sunt multe
    eu visez la momentul in care sa avem economii care sa ne sustina un an (le-am decimat cu casa, dar am terminat, am reinceput cu plus ,) si dupa aia ce trece peste, achitam in avans cat mai mult la casa
    Diana recently posted…copilul meu are 6 ani si are tabletaMy Profile

    1. Ce ieftina e viata la voi. La noi la un drum de la piață, ai lăsat o mica avere: roșiile 4 euro, fasolea verde 5.50 prunele 4.5 alea ieftine și 6 alea tip bistrițe. Nu bio,agricultura locala. Alea bio mai scumpe. O bagheta 1.10. Deci de 5 euro nu iei mare lucru. Pentru mâncarea pe luna media pe anul trecut era 1000 și ceva.

      1. Eee, si noi ajungem pe la o mie, dar pt ca ne fitosim. Produsele de baza sunt ieftine, restul costa, o paine buna e 2.5 eur, dar cu toate pachetele noi mancam 2 pe sapt, carne cam 30eur la 3 sapt de la macelarie, restul produselor alimentare nu se prea simt. Dar cand e sapt de detergenti, sampoane and stuff. ..
        Diana recently posted…copilul meu are 6 ani si are tabletaMy Profile

        1. parca aveati masina de paine (sau asa tin minte). De cand o am, bugetul saptamanal a scazut simtitor pentru ca… eu pe langa painea (scumpa dar buna) mai cumparam si cateva prostioare de la brutarie (prostioare, dar bune bune :D, fiecare isi alege altceva 😀 asa ca in final dam acolo de 3-4-5 ori pretul unei paini )

          1. Noi fara sa luam prostii pe linga, luam 2 baghete(din care una cu seminte): total 2.60, care (cind suntem toti acasa) se maninca intr-o zi. Piinea mea tine mult mai mult, ca o mincam cu felia.

          2. Da, dar fac numai in anotimpul rece. Nu ies mai ieftin neaparat, ca fac cu lapte si ou si unt, dar e mai buna. Vara insa se acreste a doua zi, nu ma tin nervii sa fac in fiecare zi, asta cumparata tine 3 zile (e fara prostii, dar si fara lapte, ou, cred ca de asta )
            In perioada asta o folosesc la aluat de pizza si gogosi. Am mancat o tona de gogosi in weekend, noroc ca mai unde pune :)))
            noi prostii gen ne alintam cu un vin bun in fiecare weekend, si rib eye, vin+vaca, in jur de 30 eur ma rog, daca am merge la restaurant ar fi 70-80, deci e bun asa . Si scoatem si hranim si platim si pt copiii altora prin diverse locuri, dar nu-i bai, ca si pe-al nostru il scot altii. Dar si cand iti vine randul. ..
            Diana recently posted…copilul meu are 6 ani si are tabletaMy Profile

          3. Da, plus ca un pahar de vin rosu =o ora de sport :))) iti dai seama, nu bifam porcenii chiar in fiecare weekend, dar na, oameni suntem
            eu nu-s inginer, dar am defect profesional cu analiza, cred ca e important sa analizezi unde se duc banii si unde are sens sa tai. Eu am facut simulari pe obiceiuri de cumparare, la mancare am economisi vreo suta de euro daca ne-am calcula si controla masiv. Cu control moderat, vreo 50. Asa ca mergem pe moderat, si ne mai dam drumul in lanul de porumb, ca nu cheltuim astronomic
            cel mai bine la noi ca sa economisim a fost sa stau eu cu xls-ul, am facut totalul cheltuieli relativ fixe, am facut o estimare cam ce inseamna mancare+diverse relaxat dar nu porcesc, si am stabilit cumva o suma fixa care pleaca in fiecare luna in contul de economii. Practic, cand intra salariul, virez suma, facturile se trag in urmatoarele cateva zile, si de restul ne descurcam. Uneori ne iese, uneori cam tragem de ei, uneori ne streseaza doar ideea ca de ex pana luni cand imi intra mie banii mai avem sub o suta in contul curent :))) de ajuns, ne ajung, plus ca imi ia doar 2 min sa transfer din contul de economii, dar nu o fac si e usor stresant :)) sado-maso oleaca, dar asa elimin orice nu e musai fara prea mult efort
            Diana recently posted…copilul meu are 6 ani si are tabletaMy Profile

          4. Si eu la salar prima data ma platesc pe mine. Sunt cea mai importanta factura din viata mea 🙂
            Cat despre economisit la mancare, sunt in punctul unde daca as mai economisi, mi-ar lua un efort de cateva ore pe sapt. si reusita de 20-30 euro. Mai usor mi e pare sa tai o factura 🙂 – ia 5 min. Adicalea fac raportul de timp si randament, si mai ales ce riscuri de frustrari exista 🙂

  3. Buna metoda de calcul, chiar nu ma gandisem asa la intreaga situatie, dar suna bine. Eu stiu ca am facut recent un calcul referitor la posibilele pensii pe care le-am primi, si am hotarat ca e mai bine sa incep sa pun pentru pensie de-o parte cate 200 lei pe luna, in ideea de a incerca mai mult daca veniturile permit. Asta pe langa economiile pe care le facem lunar, care merg intr-un alt cont.

    Anul trecut, de exemplu, am economisit in medie 14% din venituri. Anul acesta am reusit sa tinem cheltuielile putin mai jos decat anul trecut si veniturile putin mai sus, deci media lunara va fi mai mare. Parerea mea este ca lucrurile pot arata cu atat mai bine cu cat reusesti sa cresti veniturile fara sa cazi in capcana de a creste si cheltuielile (pe care apoi sa nu le mai poti sustine in cazul scaderii veniturilor). Totusi… mai e mult pana la independenta financiara. Dar si niste ani in plus conteaza mult 🙂

    1. Sunt inginera, imi place sa fac model matematic la statistici, incidenta, riscuri etc :). O sa mai fac cateva, le am in draft scrise de mult timp :)))

      In cazul familiei tale, 14% e o cifra foarte buna, in conditiile in care aveti un copilas mic. Felicitari! Si tineti-o tot asa. Daca te uiti in formule, un 14% pe an va poate aduce la cativa ani o libertate de cate un an in care sa nu lucrati. Conteaza mult!

      Despre capcana inflatiei cheltuielilor, e mult de zis: am in draft un articol despre … ce facem in ziua X cand pierdem venitul, ce facem cu cheltuielile care sunt “umflate” de dorinte si dorinte :). O sa il termin :).

      In rest, pentru mine mai sunt fix 10 ani pana la independenta financiara. Pt ca asa vreau eu 🙂 . Conteaza perseverenta, asta e marele meu defect, si lucrez la asta.

        1. dupa ce am facut calculele si vazut grafice, frica de a fi un an fara job mi-a disparut! pt ca stiu ca ma voi descurca! (eu tocmai o sa raman cateva zile lasata la vatra fara contract, din motive birocratice, nu stim cate 😀 , o parte din semnaturi le am pe contract, o parte nu 😀 ).

          Mi-a ramas doar frica: “dar … daca nu imi gasesc peste un an?” 😀 .

  4. noi am avut luni cand am economisit si 70% yep….stiu ca pare de neconceput dar am putut si asta fara sa facem eforturi considerabile; acum cu bebele la orizont(desi 90% dintre lucruri sunt 2nd hand si multe fffff multe imprumutate/cerute/date), cu casa in constructie si cu mutatul in ap de tranzitie nu mai ajungem la procentul asta….
    insa cum zici tu si 30-40-50% e fezabil cu putin efort
    azi dim m-am trezit cu 20 de min mai devreme sa fac paste pt masa de pranz la serv….nu ca nu am avea 5eurox2 pt pachet, dar m-am gandit ca nu vreau sa intru din inertie intr-o faza in care sa zic ei lasa ca muncesc, 10 euro nu-s mare lucru, nu de alta dar 10 cu 10 cu 10 etc se face un sfert din bugetul de mancare lunar

    1. La cifra de 70% nu am ajuns niciodata. Sau nu mai tin minte 🙂 – asa ca va admir. Cat despre efort pt a ajunge la 30-50%, e nevoie de efort dar si de inteligenta si perseverenta, nu se ajunge usor la cifre de 30-50%. Sa nu uitam ca e posibil.

      1. imi place sa cred ca efortul=inteligenta+perseverenta, sa ma rog, asa cred eu…

        cat despre procente de 70%….tu ai un copil deja, nici noi nu cred ca vom mai ajunge la procentul asta prea curand, decat eventual accept mai multe responsabilitati la job, ceea ce nu intentionez sa fac

        1. auzi, nu mai da vina pe copil! nu el cheltuie, ci mama lui cheltuie in numele copilului!. Sa iti dai seama ce copil am, ii dau 5 euro pe saptamana de buzunar, si isi ia doar o inghetata! prima data si-a luat o inghetata dubla (de obicei luam cate una simpla) si a vazut singura ca e prea mult si nu poate manca. Si-a mai luat carti. Ei, ce zici de asta? :))

          1. evident, suntem obsesiv compulsivi cu cartile. Incerc (cu greu) sa dau din carti. Caut o solutie, caut un mod prin care sa imi conving creierul sa le dau. Am kindle, o sa mai vina Mosu’ Craciunu’ cu inca unu, sunt convinsa ca anumite carti NU le voi mai reciti, si totusi …

          2. Si a noastra cea mica isi ia carti din banii ei.
            Inca tu nu cheltui pe copii asa mult, dar cind creste, cresc cheltuielile. Noi am aflat aseara ca trebuie sa mai luam un calculator, ca au cursuri pe internet , are mult de lucru la calculator…
            In 2 mi se pare simplu, apoi pe masura ce creste numarul de copii e tot mai greu sa faci economii fara sa-i frustrezi.

        2. Suna bine partea cu efort=inteligenta + perseverenta 🙂 .
          Cat despre venit mai mare, in timp va veni un profit si din investitii. De ex. chiria la garsoniera e un venit mic dar constant, si nu fac nik pt ei.

          1. Nu, eu nu mai iau carti, le imprumut de la biblioteca si sunt hotarita ca daca ne mutam sa scapam de marea majoritate a celor pe care le avem.
            Abia o las (rar) pe cea mica sa-si ia cite o carte, ca , totusi, sunt banii ei 🙂 dar ii tin teorii ca mai bine nu.

      2. O femeie, ma bucur ca ti-am descoperit blogul, la recomandarea Iuliei :-). Si noi am atins 70-75% rata de economisire, pentru ca ne permite venitul. Unii ar putea crede ca este usor sa faci asta cand ai venituri suficiente, dar nu este asa: cu venituri asemanatoare, au fost ani de zile cand nu am pus nimic deoparte. Ceea ce face diferenta este disciplina despre care vorbesti (si care este a naibii de grea cateodata; spre exemplu acum cand povesteam ca ne mutaram cu chirie in timpul saptamanii ca sa fim lanaga scoala copiilor, am luat un apartament modeeeest desi ne-am fi permis si unul de lux) + un obiectiv foarte clar si drag (la noi e vorba de independenta financiara atinsa la o varsta la care sa ne mai bucuram de viata :-)) + indiferenta la parerile unora din jur + incredere ca se poate.

        1. 75% e o cifra minunata pentru o familie cu copii! . Noi suntem mai jos, si sunt f. multumita de unde sunt, asa ca stiu ca nu e usor.
          Cat timp veti fi la scoala aia? V-ati gandit sa achizitionati in loc de chirie? (si cand schimbati la liceu sa inchiriati si pac inca o achizitie langa liceu 😀 ) .

          La ce varsta ati estimat sa atingeti independenta financiara?

          1. Suntem abia clasa V si respectiv zero cu copiii. Ne-am gandit la achizitie in primul rand, dar mi se pare o investitie proasta in zona asta (Aviatiei), cu randament mic. Un apt de 2 camere din ’85, de ~ 52 mp costa minim 75000 EUR. Iar chiria este in jur de 400 EUR plus/minus 50 eur, in functie de amenajare. Nu exclud si posibilitatea unei alte zone, alte scoli, cea de aici nu este stralucita, dar sa vedem cum merge clasa V. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cred ca ne-am permite sa traim din venituri pasive cam in 7 ani de-acum, adica atunci cand voi avea 44 ani 🙂 .

  5. uite eu desi am un PhD si nu mi-am cumparat o carte, ba mint mi-am luat 2, in rest le-am imprumutat, am avut norocul sa am acces nelimitat la bibiloteca Purdue University din State si am avut acces la orice carticia am vrut si de specialitate si de beletristica; am calc plin de carti, acum am si kindelul, timp de citit sa imi fac;
    cat despre depositatul lucrurilor eu am oroare de ele, cartile inclusiv, ma dadeam rotunda ca sunt minimalista, acum cand ne-am mutat am ramas socata de cate lucruri totusi am putut sa am; iar o biblioteca din aia masiva cu muuuulte carti imi da fiori si nu de placere…..

  6. Eu am economisit in ultimul timp -10%…-20% din venit. Deci am consumat “din grasime”. Si mai am 15 ani pina la pensie si venitul lunar (destul de bun) nu s-a modificat aproape deloc pe perioada mentionata. Nu stiu cit de adecvat este la realitate calculul; nu cred ca este realist pe termen lung. (In plus in primul tabel, in al doilea rind, in a doua coloana, e ceva in neregula: este tot formula de la primul punct dar rezultatul e corect). Asta nu inseamna ca a economisi e un lucru rau, dar nu cred ca poti obtine independenta financiara pe termen lung doar din economii. Poate din economii din venituri mari spre foarte mari. Sigur, perseverenta si cheltuielile lunare mici sunt un lucru foarte bun, dar in viata sunt perioade mai bune sau mai rele, nevoile se modifica si ele. E bine de trait, fara restrictii dureroase, fiecare perioada. Imi aduc aminte amuzat de o reclama (la o banca, cred) in care un nene dorea sa-si ia o motocicleta tare si a tot economisit. In final a luat-o, dar la cei 80 de ani nu prea se mai putea urca pe ea si (probabil) nici nu-l prea apasa o goneta in mare viteza…

    1. -am corectat tabelul – ai avut dreptate – dar o sa imi revad calculele maine dimineata pe lumina 🙂 . Multumim de observatie! Intradevar, economisirea nu ajunge, e necesar de investit cu un randament care sa acopere macar inflatia. Banii economisiti pot aduce o sursa de venit ( pasiva, fara munca) ce vor accelera economiile. Deocamdata eu am un venit din chirii dar voi achizitiona si dividente la anul. Dar asta e subiect de discutie in multe alte articole de viitor :).
      Ideea afirmata de mine ca independenta financiara nu depinde de cat castigam ( ok, daca avem salariul minim pe economie atunci aia e supravietuire) ci depinde de cat e necesarul nostru pentru a fi fericiti si multumiti.

      Eu pana la pensie mai am inca 30 de ani, asa ca … I want it now 😀

      Off topic: motocicleta pe credit la banca este cea mai proasta decizie pt credit pt motocicleta este vehiculul cu cea mai mare mortalitate din Europa si daca nu imi permit sa o cumpar atunci nici sa o intretina sau sa isi ia echipament special ( casca, geaca, pantaloni, etc. de calitate costa cateva mii).

      1. Sigur, depinde de obiective. Reclama cu motocicleta m-a amuzat doar, desi cred ca are ceva adevar in ea; nu sunt pasionat de asa ceva. Voiam sa spun ca-i bine sa maximizam fericirea si multumirea, nu neaparat economia “pe se”. Ideea era sa nu ratati bucuriile specifice virstei doar de dragul unei sigurante financiare pentru viitor. E mai bine sa fi incercat si sa regreti decit sa regreti ca nu ai incercat. Sa vi se implineasca toate si mult spor! Laurentiu Stefan, Bucuresti.

  7. Vai, pai nu stiu ce sa spun.
    Cand eu si sotul ne-am decis sa venim in Elvetia (vreo 4 ani in urma, daca nu si mai mult), ne-am pus pe treaba. Ne-am mutat din garsoniera noastra micuta de pe plaja direct acasa la ai mei. Amandoi aveam serviciu: el inginer electronic, eu travel agent. Parintii mei in viata lor n-ar accepta niciun euro de la mine sau de la sora mea, asa ca acasa la ei nu aveam niciun fel de cheltuiala. Eventual mancarea care o cumparam noi. Plateam doar telefoanele, asigurarile de la masina (de 2 ori pe an), benzina si iesirile la bar/restaurant – un viciu de-al nostru pe care acum nu il mai avem :)) In % nu stiu cat puneam la o parte, dar sa zic.. vreo 80%? Strangeam banii, dar in acelasi timp si cheltuiam – iesiri, calatorii, cadouri..
    Cert e ca intr-un an, an si jumatate am economisit destul ca sa venim in Elvetia pregatiti sa putem trai vreo 6 luni de zile (aici) fara nicio problema. Cred ca nu are rost sa zic cata diferenta de pret/salarii exista intre Spania si Elvetia.
    Aia a fost atunci. Acum… nici acum nu stiu ce sa zic. Abia in noiembrie implinim un an de cand ne-am mutat singuri in Elvetia (inainte am stat in Franta, si apoi intr-un apartament cu inca doua persoane). Din noiembrie pana acum am avut parte de multe cheltuieli surpriza care nu ne-au lasat sa ne facem o rutina. Chiar si acum in august, nunta ne-a dezechilibrat. Daca nu am avea cheltuieli surpriza, si daca nu am mai face tot felul de cumparaturi inutile.. cred ca am putea sa economisim un salariu intreg pe luna. Poate si mai mult. Si stiiiu, suna prea bine! Dar nu ma pot abtine.. acu’ vrem in Berlin :)) desi sotul n-a fost platit pentru saptamanile in care am fost in Romania. La noi mereu este un factor surpriza. Nicio luna nu e la fel ca cealalta. Si asta face sa nu vad clar economia noastra.
    Evelyn recently posted…Cumparaturi august (Müller, Yves Rocher)My Profile

    1. eu pun cheltuielile in excel si le vad la sfarsitul lunii. Evident ca si la noi variaza, dar avem luni mai mult, altele mai putin, dar in final totul e bine ca tinem ritmul!
      Important este ca pui deoparte, ca aveti o suma pentru situatii critice, ca aveti siguranta zilei de maine, zi buna sau rea.

  8. economisind 50% din venit pe o perioada de 20 de ani, iti vei asigura cheltuielile lunare pentru inca 20 ani! woww! cu toate ca nu tine cont de inflatie si randamentele din investitii, exercitiul este f bun….bravo pt articol!

    1. ah, si eu am avut discutii cu “the other half” . Apoi cand din banii economisiti ne-am permis cate 2 concedii pe an (chiar daca ieftine, dar organizate de noi pe gustul nostru), a inteles ca nu e nicio problema daca inchidem conturile, daca negociem facturi, daca vorbim mai putin la telefon sau nu platim cablu etc. pt ca avantajele sunt marete.
      Calculele astea le-am facut in special sa il covbing (eu altfel intuitiv vad viitorul “construit” ).

  9. Hm.. uite asa calcule pe hartie nu am fost tentata sa fac ca sa vad exact care e procentul in care economisesc. Nu prea imi plac calculele complexe, dar m-ai facut curioasa si am sa incerc sa calculez si eu asa :p
    Ca si procente, 90% mi se pare mult, nerealist. Dar si 5% cam putin. Cred ca se poate economisi mai mult fara sa fii zgarcit, cum zic haterii :))
    Care nu sunt decat niste oameni care nu au capacitatea de a economisii si cred ca a cheltui pe orice e un mod de viata sanatos.

  10. Urăsc calculele și sunt fericită că la noi în familie toate veniturile și cheltuielile sunt contabilizate numai de soțul meu. Unele prietene mă invidiază, altele îmi spun că pierd, fiindcă nu pot să-mi ”trag” nimic pentru mine. Dar ce nevoie am să trag când mi se cumpără tot ce doresc?… Cât despre economii, avem ceva, dar habar n-am cât și în ce procent! 😀

    1. La noi eu sunt sotul :)))
      Ce conteaza e ca e ceva acolo.

      In rest, cu separatismul in familie nu sunt de acord (de fapt, nu e pt mine, mi se pare ca aduce o ruptura in familie cand fiecare e pe craca lui – dar na, cine sunt eu sa imi dau cu parerea despre ce e bine si ce nu).

    1. uite, asta e important: ati avut puterea si linistea de a aprecia anul acasa. Nu multi isi permit asta, din prima luna acasa incep sa fie stresati si afectati si se imbolnavesc de la gandurile rele. Voi ati inflorit cu asta!

        1. din toate astea, numai banii sunt cuantificabili.
          Pt mine mai important e timpul, iar eu imi petrec o mare parte a timpului sa il convertesc in bani. Dar nu pt mult timp! 🙂

  11. Pe mine una m-ai bagat in ceata rau de tot. Eu ma consider destul de econoama din fire, ca sa nu zic de-a dreptul zgarcita dar calcule de genul asta sigur nu ma apuc sa fac. Nici nu mi-a placut vreodata economia, fie ea si la nivel new-entry și nici nu cred ca mi-ar face bine la mansarda sa iau totul in cifre.

  12. E, articolul de fata e preferatul meu de pana acum si tot revin saptamanal la el sa mai citesc din experientele cititorilor, mi se pare tare faina comunitatea adunata aici si cum fiecare poate invata ceva de la celalalt. Ba chiar i l-am trimis si omului, dar si mamei, sa-si mai deschida si ea putin mintea, ca numai investitii aiurea a facut la viata ei (de ex. visul romanului plecat, sa aiba o casa a lui in tara natala, s-a apucat acum 10 ani de ea, e locuibil doar parterul momentan si tot mananca bani intruna, nu vine nimic inapoi), iar eu ma straduiesc sa nu-i urmez exemplul.
    Am invatat cateva chestii faine de pe aici, despre investitii si economii, bune de pus in practica inca de acum, chit ca abia am facut juma de an de job parttime si inca imi platesc datoriile catre mama (toate cursurile si scolile urmate dupa 18 ani, desi m-a momit in tinerete ca ma tine-n scoala toata viata, numai sa invat, acum a dat ca racul inapoi cand si-a dat seama ca vreau sa invat sa fac atatea lucruri :-D).
    Speeer ca din noiembrie-decembrie sa primesc mai multe zile la job (acum lucrez doar in weekend, sambata si duminica, deci abia 9-10 zile/luna) si sa castig mai mult de 1000e cat iau acum, sa pun si deoparte in contul de economii deschis instant dupa citirea articolului de fata (momentan sunt 20e in el, cam bate vantul, dar sper sa faca pui dupa achitarea datoriilor), dar si sa adun si alte castiguri din incinsul cuptorului si altor proiecte, ca tot se apropie perioada sarbatorilor, asa c-am sa revin cu un update in privinta primelor economii facute la 22 de ani. 😀
    Ma apuca si depresia uneori, cand citesc pe aici despre economii de 50, 70% din salariu, cred ca la atat n-am sa ajung in urmatorii 10 de ani, cu ocupatia aleasa si un salariu care nu va trece de 1600-1800e/luna dupa ce se va termina scoala si voi putea lucra fulltime, ca na, urmeaza chiria, asigurarile, toate cheltuielile de oameni mari (dau cifre ca nu-mi place sa ma ascund, ba chiar mi-ar placea sa-mi fac o idee mai concreta despre bugetele celorlalti, dar nu stiu daca se cuvine).

    1. Raluca, m-a emotionat comentariul tau! In primul rand ca cele scrise din experienta si ideile mele ti-au dat de gandit si visat si pus in situatia de a incerca ceva si de a actiona pe termen lung: nu sunt multi ca tine!! – si eu citesc si rapoarte nationale americane unde nici jumatate nu inteleg implicatiile viitorului…. Dar si pentru ca probabil esti cea mai tanara cititoare si mai matura ca multi adulti din jurul meu cu varsta dubla ca a ta in buletin! . Ei…..daca citeam eu toate astea la 22 de ani ( si mai ales daca intelegeam si eram preocupata….) departe eram!
      In rest, despre salarii, astea sunt salariile medii belgiane. Si noi tot salarii medii pe economie avem. Doar ca noi suntem 2, si un salariu se duce asa cum ai zis pe chirie, asigurari, mancare, scoala copil etc. Cu anii iti vei intelege prioritatile si vei descoperi si ce poti deduce din impozitul pe salariu( de ex. pensia privata, vreun bunic/parinte in Ro in intretinere, achizitia unei biciclete etc chestii mici dar care fac diferenta anual). Si nu uita, lucrul de weekend e bine platit!
      Cat mai ai pana termini scoala?

      1. Mie mi-e ciuda ca nu exista o scoala, o materie, un curs or something care sa te invete despre bugete, economii, care-i treaba cu impozitele, tva-ul, cum sa alegem o pensie, o asigurare, suntem lasati de izbeliste, sa ne descurcam singuri. 😛 Tot citesc in ultima vreme despre toate codurile ce stau pe fisa de salariu, vreau sa inteleg ce-i acolo, sa nu am nelamuriri, apoi am inceput sa intreb prin stanga si prin dreapta despre sindicate, daca-i necesar sa dau 33e la trei luni pentru un ajutor de care nu stiu daca chiar o sa am nevoie (intre timp am aflat ca-i bun de avut, dar nu-s convinsa, dar daca lucrez fulltime si se intampla sa ajung din nou la parttime, sindicatul cica iti da o compensatie, cu diferenta pana la fulltime, ca sa nu fii nevoit sa-ti restrictionezi stilul de viata, deci poate mai incolo e bun de avut si asta), din fisa de salariu aratata unei colege am aflat ca am 81 de ore suplimentare pe care le pot folosi oricand, adica pot avea vreo 4 weekenduri libere daca-mi doresc si ma consult cu colegii de munca mai intai, chestie de care n-aveam habar, am muncit toate weekendurile din mai pana acum fara sa schitez vreo dorinta, desi am ratat doua evenimente importante din familie din cauza asta, am trecut peste si mi-am vazut de treaba.
        Acum incerc sa aflu daca pot scadea din impozit scoala pe care o urmez, cat timp a platit-o mama nu m-a interesat, dar parca nici pe ea, e tot genul care nu intreaba, munceste de rupe si asta-i toata viata ei, nu se bucura nici macar de banii castigati. Teoretic as mai avea un semestru, daca vreau sa urmez doar cursurile de cofetarie si sa le las specializarile de la brutarie deoparte, ca-mi dau seama ca n-as vrea sa-mi stric spatele pentru un job, oricat de innebunita as fi dupa painea cu maia si combinatiile infinite pentru a face o paine nutritiva si sanatoasa (am facut 6 luni de fizio, cred ca echivalentu-i kinetoterapie, 6 luni in care am tras tare sa-mi repar spatele si sa tin sub control o hernie si alte mici stricaciuni de la toate joburile-n curatenie avute, am invatat despre posturi, cum sa dorm, cum sa ridic, cum sa am grija de el, iarasi o chestie care nu te invata pe nicaieri, ajungem de mici sa copiem posturile parintilor crezand ca-s ok, desi instictul si durerile ce apar apoi ne face sa ne indoim de asta), asa ca voi vedea, mai am o luna pana la inscrierile pentru februarie-iunie sa iau o decizie finala. Daca raman doar pe cofetarie, atunci ma mai inscriu la un curs, poate de antreprenoriat, sa invat sa fac un plan de afaceri, ceva contabilitate de baza, ca nu strica, plus ca trebuie sa-mi umplu zilele saptamanii cu ceva, altfel imi pierd rutina si pofta de viata. 😀
        Raluca recently posted…Singura prin GentMy Profile

        1. sindicatul e de ajutor, din your recently post 🙂 inteleg ca locuiesti in Be; sindicatul te ajuta cand ai probleme, plus ca primesti banii oarecum inapoi fie ca prima de sf de an fie ca prima de vacanta 🙂 la anul in aprilie, deci banii aia nu sunt pierduti 🙂 e ca si cum i-ai pune deoparte, dar mai ai si alte beneficii de pe urma lor, cum ar fi consultanta juridica si orice intrebare ai avea, ei vor fi acolo sa te ajute si sa iti explice ce si cum
          mult succes cu scoala si alege fix ce iti face tie placere si din ce crezi ca ai putea castiga un ban in viitor; mult succes iti doresc

          1. multumesc pentru info, Iulia!
            da, am vazut ca primesti aproape 80% din bani inapoi, o sa vad, acum sa caut un sindicat care sa fie aproape de mine si pentru statutul din contract, ca am multe nelamuriri, iar ei sper ca multa rabdare. 😀
            Raluca recently posted…Singura prin GentMy Profile

          2. sindicatul tb ales in fct de industria in care lucrezi; intreaba-ti colegii mai in varsta, aia singur sunt in sindicat :); in Be oricum 98% din angajati sunt afiliati la un sindicat, e tara cu cea mai mare rata de afiliere din Europa, bate la fund si Franta :))

    2. De una singura o sa te descurci cu salariul asta, dar chibzuit, in 2 salarii similare e confortabil si poti sa si pui ceva deoparte. Esti abia la inceput de drum, daca aveam mintea si deschiderea ta la varsta ta, eram pensionara acum :)))
      of, mamele astea, eu ma enervez periodic, rau de tot. Avem discutii nesfarsite despre pastrarea ap din bucuresti, pe care noi vrem sa-l vindem anul viitor. Nu ne-au ajutat cu nimic, nu inteleg de ce ii freaca grija ce facem cu el. Avem ipoteca, mica, dar mananca bani inutil in conditiile in care ne este f clar ca in ro nu mai avem ce cauta. Batman nu si nu. Ca iesim in pierdere. Ok, si daca il mai tinem castigam? eh, noi tot cum stim noi facem
      Diana recently posted…66.66My Profile

      1. uite de aia ne tinem noi familiile departe de toate deciziile financiare pe care le facem 🙂 am ajuns la concluzia ca e mai bine pt linistea mea psihica sa nu stie totul :))))) ci doar ce vreau eu si consider ca tb sa stie 🙂

        1. hahaha, si la mine :D. M-am invatat minte la prima ipoteca 😀 (e drept, maica mea visa ca ma intorc in oras cu ea, a avut o surpriza proasta……)
          M-am invatat, a invatat, sunt 10 ani de atunci 🙂

      2. Inteleg ca mai aveti ipoteca in Ro si acolo e dobanda mare. V-ati gandit sa faceti refinantare in NL cu dobanda locala si incarcat aceeasi ipoteca in NL? Randamentul unui aprt. inchiriat in Bucuresti e unul bun.
        Pe de alta parte, eu am avut noroc in Buc. cu chiriasi seriosi, nu am avut nicio grija, nicio luna descoperita. Am noroc. Altii nu stiu cum le-o fi. Dar daca as fi fost sa schimb 2-3 chiriasi, atunci sigur as fi vandut.

        1. noi pt ap avem contract pe 10 cu o multinationala, l-au luat ca apartament de protocol, mai avem vreo 4 ani de contract; dupa nu stiu cum o fi, ar fi excelent daca am reface contractul tot pe atata :); dar clar nu l-am vinde; adica e asig noastra in caz de orice neprevazut; sau l-am vinde si am cumpara pamant, dar in niciun caz nu am folosi banii sa platim ipoteca de aici

          1. cat ai contract si chirias consider ca nu e cazul sa iti faci nicio grija. Mai ales ca e achitat.
            Problema apare cand e rata mare (de ex. eu aveam DAE 8.03% la volksbank si pe 28 de ani). Pt al face rentabil (si scapa de povara psihica) am facut plati anticipate si achitat in primii ani, dar am cunostinte ce au “refinantat” ipoteca in strainatate cu dobanda mai mica. Si mai mare problema apare cand pleaca chiriasii si raman fereste de cateva luni neacoperite si sunt costuri mari de luat zile libere, venit si organizat vizionari sau cautat firma sa se ocupe etc.

          2. Sunt firme care se ocupa de inchiriat, nu tb sa te deplasezi, nu stiu detalii, dar stiu ca asa au facut niste cunoscuti cativa ani dupa ce au emigrat, si cand au vandut, tot asa, o firma s-a ocupat de tot, au venit doar la semnat
            Diana recently posted…66.66My Profile

      3. uite de-asta imi place aici, ca pot sa invat de la voi :)) plus ca ati fost pe fir cand am comentat si-ati revenit la articol, ceea ce ma bucura, cum sa nu 😀
        nici nu pusesem vreun viitor salariu al omului in calcul, ca mai avem doi ani fix (facultatea lui) in care fiecare ramane pe cont propriu, pana cand om lua o decizie in privinta tarii in care vrem sa ne stabilim (you know the story), dar da, asa, in doi, cred c-ar fi nitel mai usor. ma enervasem pe maica-mea zilele trecute si-am tot facut calcule, sa vad daca as putea sa plec de la ai mei cu salariul de acum, dar se pare ca nu mi-ar ajunge, adica as avea fix de mancare si chirie, fara pus deoparte sau cheltuieli suplimentare (de ex. chestii dentare, care desi au fost tinute sub control, am mers de 3 ori pe an la stomatolog sa nu am surprize, m-am trezit totusi cu niste dureri acum o luna, asa ca ce sa vezi, trebuie sa ma mai indatorez pentru cateva reparatii cat un salariu prezent, prea putin decontabil, ma gandeam ca pana la sfarsitul anului scap de datorii, acum fac altele :)) ). asa ca cea mai inteleapta decizie ar fi sa raman si sa indur inca vreun an si ceva, iar din ianuarie incolo sa adun cat pot, sa pusi bine pentru o eventuala mutare.

        1. Eu am fost nevoita sa plec de acasa la 18 ani. Nu a fost usor. Cat ai cum sta, stai, chit ca platesti partea ta de cheltuieli. Vei putea pune ceva deoparte, suficient sa ai cum zbura apoi. Bucura-te de perioada de copilarire, chiar daca nu e cea mai cea 🙂 .
          In rest, eu am inchiriat cu inca 2-3 prietene, nu am stat singura pana la 28 de ani cand mi-am cumparat singura locuinta. Cheltuielile si chiria sunt cea mai mare pondere, sa am cum sa le impart a contat f. mult.

        2. Cat poti sta, si eu zic sa stai, dar daca simti ca nu mai poti, poti sa imparti cu cineva un apartament pana va stabiliti undeva. Mi-ar placea sa fim vecine 😉 si in doi, in Ehv merita sa va cumparati ap, cred ca va ajunge rata pe la 500eur, e mai ieftin decat chiria. Plus ca daca iti faci cu fondul de garantare, nu risti nimic daca nu mai poti plati, le dai cheile si la revedere (noi asa avem, desi cand ne apucam de platit anticipat nu mai are sens, dar na, e bine sa fie pana una alta )
          Diana recently posted…66.66My Profile

  13. Ei, nici noi nu le zicem tot, de ex mama stie cat castig eu, dar nu cat castiga sotul, ca dupa aia imi face planuri :))) ap din bucuresti exista, n-am cum sa scap de subiect
    avem dae 8 la suta, dar e un ap mic cu 2 cam in berceni, rata e 200eur pe luna , nu ne impovareaza, dar n-avem ce face cu el. Nici noi nu vindem ca sa achitam ipoteca aici, oricum ramanem cu vreo 10k dupa ce achitam banca, ii bagam in contul de economii. Mi se pare greu sa gestionez de aici un ap in bucuresti, ca investitie zic, pt 250 eur pe luna cat as lua chirie nu merita efortul. Acum ce sa zic, ca sa nu ofensez pe nimeni, dar noi chiar nu ne vedem intorsi in bucuresti, cred ca mor si eu si copilul sa trebuiasca sa-l mut din sistemul asta de invatamant inapoi in ala. .. Abia a scapat de cosmaruri cu pus la colt si buline negre (a avut pe bune, inca vreun an dupa ce am emigrat si inca isi aduce aminte si acum, dupa 2.5 ani ) plus ca joburile noastre nu se prea gasesc in ro, mai repede gasim aici sau intr-o tara vecina, deci nu, Romania face parte din trecut cu punct, fara virgula, fara punctepuncte
    Diana recently posted…66.66My Profile

    1. a nu nu zic pt a va intoarce, ca nici eu nu ma vad intoarsa in Ro, cu atat mai putin in Bucuresti 🙂
      eu ziceam ca investitie, dar daca nu se merita, acum stii cum e, fiecare are socotelile lui, nu-i ca toti tb sa facem la fel; al nostru e platit, e super central si am avut noroc cu contractul asta (normal prin cunostinte 🙂 cum se fac lucrurile in genere in Ro), insa eu il vad ca un soi de asig financiara, de aia nu l-am vinde

      1. Pai asa da, e alta situatie. Eu numa ma gandesc cum ar fi sa strang din fund sa-l achit, ca mai avem destul, in loc sa folosesc banii aici la ceva, si sa dea un cutremur sau incendiu, sa raman cu niste caramizi si sa ma lupt cu firmele de asigurari din ro, eu fiind la 2k km departare si peste cativa ani si fara cetatenie romana :)))
        Diana recently posted…66.66My Profile

        1. Eu am facut aproape tot timpul plati anticipate. Nu o fost efort mare, puneam si 30-50 euro, si 200 euro in unele luni. Am mai pus si niste bani neestimati beniti, sau banii pentru un concediu lucrat sau bani castigati in plus. Cum chiria acoperea rata, faceam platile anticipate cu cerere de scadere a perioadei de rambursare. In loc de 28 de ani am platit in 8 ani. A fost mai mult ca voiam sa scap de Volksbank (relatie cu nabadai, multi romani o stiu 😀 ) dar apoi dupa prima plata anticipata cu scaderea perioadei am vazut diferenta 😀

          1. Elena, noi ne-am schimbat de curand pasapoartele cu domiciliul aici, iti opresc buletinul la consulat, deci nu te mai poti legitima decat cu pasaportul. Teoretic, cred, ca daca merg in berceni cu actele pe ap si zic ca am pierdut buletinul, imi fac altul, si in UE poti calatori doar cu buletinul , cred ca asa au facut (poate in europa totusi au baza de date comuna si te gasesc, dar cu Statele ma indoiesc )
            Diana recently posted…fiecare cu problemele lui, zicMy Profile

          2. Da, nu stiu cum fac,numai zic, ca noua ne-au luat buletinele de cand am declarat domiciliul in strainatate, cred ca dinainte de a pleca din România. Daca iti faci pasaportul doar in Romania, si nu la consulat, poate ca merge. Noua ne-ar fi fost de ajutor un buletin cand am facut cerere pentru parcare, şi-a facut sotul atunci buletin provizoriu, doar ca e valabil doar un an si e multa bataie de cap. Si cererea trebuie depusa anual, asa ca am renuntat.

          1. Nu. Ca sa pot deveni cetatean olandez, tb sa renunt la cetatenia romana. Pot oricand s-o redobandesc, e adevarat, pt ca e un drept prin nastere
            Diana recently posted…66.66My Profile

          2. Aha, noi avem dubla cetatenie. Cunosteam o americanca, casatorita aici, cu copii, dar n-avea cetatenie franceza, ca nu voia sa renunte la cea americana si zicea ca nu permit dubla cetăţenie.

          3. profa mea de la doct din State are dubla cetatenie e si americanca si romanca; sotul ei e indian si el a tb sa renunte la cetatenia indiana ca sa o aiba pe cea americana, pt ca India nu accepta dubla cetatenie
            nu stiam ca nic in Olanda nu se accepta….

          4. Ce zici tu Iulia nu se potriveste cu ce imi spunea americanca, dar nu sunt convinsa ca spunea adevarul.
            Pe de alta parte cunosc citeva persoane care şi-au pastrat buletinul românesc desi au domiciliul in alte tari.
            Si mai stiu o familie care reuseste să isi facă acte romanesti desi sta demult in State, ca atunci cand circula in Europa sa se poata legitima cu cele romanesti, ca sa aiba tot felul de avantaje gen muzee gratuite pentru cetatenii UE sub o anumita vîrstă.

  14. Cele care aveti apartamente in România : unde stati daca apartamentul e inchiriat si mergeti acolo in vacanta? De vindut nu l-am vindut, in ciuda faptului ca, la fel ca la voi, altii ne bateau la cap. Dar nici nu l-am inchiriat, decit de 2 ori pe gratis, la persoane apropiate sau prieteni ai lor… Si am fost foarte dezamăgiţi de ce am gasit acolo cand am revenit… Mizerie, pereti murdari, gauri in pereti, etc. Voi cum faceti cu chiriasii?

    1. eu am aceleasi chiriase de multi ani ( 5 si 8 ani): Inchiriere cu pret sub pretul pietei si prin cunostinte. Nu am avut nicio problema ( inca 😀 ). Oricum eu cu alergiile care le am nu as putea sa merg sa stau intr-un aprt neaerisit cu lunile asa ca merg fie la rude fie la hotel.
      Asa ca vacantele faine le fac in…alte parti 😀

    2. La noi sta de 2.5 ani un prieten, fara chirie, doar isi plateste cheltuielile si chiar are grija, o fi ap mic si vaidecapul lui, dar e pus la punct, avem mobila facuta pe comanda f scumpa, m-ar durea sufletul sa inchiriez si sa-l gasesc varza, ca l-am iubit si am fost fericiti acolo noi nu stam in bucuresti cand mergem decat o zi, doua, si atunci la hotel sau la fini
      Diana recently posted…66.66My Profile

    3. noi ori la parintii sotului sau la niste prieteni care stau la casa….
      eu ma rog de mama sa isi inchirieze ap ca ei sau mutat la tara de cativa ani si ap ala sta gol, plus ca tb sa plateasca diverse pt el; ea nu, ca cum sa stea cineva in lucrurile ei; ma rog e in alta paradigma si nu insist….
      eu nu as tine un ap doar ca sa merg de una doua ori pe an, adica daca ma raportez la cheltuieli ies mult mai ieftin si daca as sta la hotel, daca nu as avea o varianta gratuita – noi in Buc nici nu stam mult cand mergem, mai mult in trecere intre 2 avioane, sotul cand mai merge singur si sta 1-2-3 zile, sta la ai lui

  15. Ale noastre in Bucuresti sunt investitii. Sunt cele mai bune investii care le avem.
    Am calculat si comparat cu alte investii imobiliare si in Bucuresti e cel mai bun randament gasit.
    De inchiriat tot prin cunostinte am ales pt ca nu stiam de existenta unor firme care sa se ocupe de asta – probabil in ultimii ani au aparut. Uite, asta e o idee de afaceri in Bucuresti (la negru sau cu acte): servicii de administrare imobile, pt cei ce nu vor sa se ocupe (de identificat 2 instalatori, 2 zugravi, 2 mesteri, 2 femei de serviciu etc de incredere pt apelat la reparatiile la nevoie). Eu vazui asa cand am inchiriat prin airbnb persoane care administrau 5-15 aprt. care nu erau ale lor: veneau, deschideau usa si prezentau zona, aduceau femeia ce facea menajul, aprovizionau cu cele necesare: hartie igienica, gel de dus, prosoape curate, un cos de fructe etc., oferea contacte in zona cu carti de vizita la restaurante sau firme de turism si inchiriat masini, faceau asta la fiecare aprt. pe rand, dupa caz; supraveghea persoanele care faceau menajul/reparatiile etc. Habar nu am cat se poate castiga din asta, dar clar poate fi un “job” pentru mine atunci cand imi voi castiga independenta financiara.

    Daca ar fi sa aleg, cu siguranta as alege sa ma mut in afara Bucurestiului (pt calitatea aerului, apei, spatiu, costuri etc) dar pt urmatorii cativa ani ramanem asa.

  16. Al nostru e cel in care am locuit citiva ani, pastreaza pe undeva toate amintirile din vremea cind erau copiii mici. L-am amenajat cum am putut mai bine, si cand mergem acolo ne simtim ca acasa…desi trebuie sa recunosc ca in ultimii ani e tot mai putin “acasa”. Ar trebui poate sa facem pasul sa-l inchiriem, dar nu as vrea sa ni se mai intimple sa facem curat dupa chiriasi , sa reparam ce au stricat…sau sa regretam lucrurile care nu se mai pot repara. E mare, bine situat si am lua bani buni pe el.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge