In ultima perioada am vazut multe gesturi de bunatate si omenie in orasul meu. Nu le cauta la tv (habar nu am daca sunt acolo) ci in strada: jandarmi ce primesc ceai si flori, oameni ce daruiesc fructe, curatenie la locul demonstratiei etc.
Asta e orasul care mi-l ador si sustin.
Si nu e doar asta, sunt gesturi care le vad zi cu zi. De ex. acum cateva saptamani soferita de autobuz dupa ce am coborat a asteptat sa trec trecerea de pietoni prin fata autobuzului si a oprit traficul de langa ea (si soferii chiar au asteptat). Si astazi la metrou 4 persoane din dreptul usii au coborat sa faca loc celor care coborau, si au si zambit cald – lumea le-a multumit cu acelasi zambet cald.
E usor sa fim mai buni. Gesturile de bunatate vin din suflet. E o alegere. O alegere sa fim buni nu cu ceilalti, ci cu noi. Inteligenta e un dar divin, dar fericirea si bunatatea sunt alegeri. Asta imi reflecta gandurile, caracterul, si nu e o reactie la caracterul altuia. Asta vreau sa ma defineasca.
Știi ce am observat? De câte ori fac un gest frumos, acesta mi se întoarce înzecit 🙂
Ioana recently posted…7 indicii care arată despre tine că nu știi să călătorești
Si nu suntem singurele care gandim asa!
Da, si eu am remarcat ca daca esti bun, primesti inapoi bunatate.
Cu un zimbet, un gest frumos si o vorba buna ma simt si eu bine, sper ca si persoana carora le adresez !
Stii cine a fost cu ceaiul oferit jamdarmilor. Fix antrenorul nostru de la spinning, Radu Restivan-superb om. Bine, poate ca au mai fost si altii, dar eu am vazut fotografia cu el, distribuita de o multime de oameni.
Mihaela Damaceanu recently posted…Too old to rock’n’roll?
Da, da, daaaaaa! <3 Romanii ar trebui sa isi antreneze mai mult zambetul ca tare bine le-ar sta. Despre bunatate, pot sa spun ca multi mi-au zis ca sunt luata de fraiera ca sunt buna, dar eu asa sunt linistita si fericita. Weekend frumos sa ai!
Teodora recently posted…Pauza roz (5) și adevărul despre props
Oh, aproape zilnic oamenii fac gesturi frumoase pentru mine.
Batrana care matura scara imi insenineaza fiecare zi prin felul de a fi al dansei: cum ies din casa imi zambeste si imi face cele mai frumoase urari. Imi vorbeste de parca as fi copilul ei.
Am fost intr-o duminica la slujba si ma dureau șalele, asa ca m-am asezat pe trepte langa o doamna care mi-a cedat perna pe care sta, a insistat sa o iau spunand ca geaca ei este lunga si groasa.
M-a imbratisat o batranica dupa ce am cumparat de la dansa o punga de ceai.
Azi mergeam pe strada tare ingandurata (am niste probleme), aproape imi venea sa plang. A trecut pe langa mine un batranel, imbracat in haine militare dar care nu putea sta in picioare fara carje. Cu o fata senina si zambet pana la urechi m-a oprit, mi-a spus o poata si m-a facut sa merg de acolo pana la birou cu zambetul pe buze.
Delia recently posted…Goods of the week (9)
hai ca batranelul tau mi-a inseninat si mie ziua de ieri! Nici a mea nu a fost prea buna.
Ar fi atat de simplu sa fim mai buni..
Mergand pe baza “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, sau invers. Atat de usor este. Daca am zile rele, si dau de oameni pozitivi, care imi zambesc, care imi fac vreo favoare, oricat de banala ar fi asta, automat imi fac ziua mai buna. Atunci ma gandesc ca, la randul meu, poate ajut putin pe cineva caruia ii zambesc, deschid usa, etc..
Ce-i drept, eu aici nu pot sa ma plang. Elvetienii sunt foarte simpatici, mereu cu un zambet pe buze si mereu dispusi sa ajute.
nu stiu daca e simplu sa fim mai buni, dar nu e dificil sa facem mici lucruri bune. O sa mai scriu dintre cele din jurul meu.
Da, un zambet schimba tonusul propriu dar si a celor din jur: zambetele atrag zambete.
Zilele trecute ii marturiseam unei persoane: “daca vrei sa primesti bunatate, trebuie sa oferi tu bunatate, iar omul iti va raspunde cu aceeasi bunatate.” Cu alte cuvinte: poarta-te frumos cu cineva si la randul lui persoana in cauza se va purta frumos cu tine… Cel caruia i-am marturisit asta era destul de socat… m-a privit suspect… din pacate, nu cu admiratie… Mi-am dat seama ca nu facea parte din filozofia vietii lui…
depinde de sufletul nostru cat e deschis sa primeasca. Doar ca unii sunt atat de tristi si pierduti in cotidian.
Mai trist mi se pare ca unii asteapta, si nu inteleg ca nu vine asa usor. Eu incerc sa ma bucur de fiecare zi, sa apreciez darul numit Viata ( se vede influenta sefului budist? 😀 )