Fiica mea creste, asa ca citesc si discutam din ce in ce mai mult pe tema educatiei financiare la copii. O idee gasita prin articolele americane este de a plati copilul pentru notele de sfarsit de trimestru, ca motivatie. Discutiile cu tati ne-au adus si pro si contra, asa ca as vrea sa vad si parerea voastra.
Argumentele noastre pro/contra de a plati copilul pentru carnetul de note
-daca se ajunge la bani, copilul va invata numai pentru note si numai pentru bani. Mie mi-ar placea sa invete de dragul cunostintelor capatate, nu sa vaneze note mari
– banii ar plati notele. Nu ar plati efortul.
– copilul ar prinde repede cum sa speculeze ‘mici secrete’ care fac o nota mai mare cu efort mic. Pana la urma asta e societatea actuala, asa ca de ce nu?
-copilul e responsabil cu invatatul, este jobul lui. Asa ca banii ar fi ca un salariu
– banii aduc satisfactie pe termen scurt, placerea de a invata si descoperi lucruri noi se castiga greu si ramane pentru restul vietii, asa ca nu.
-da, ca ar motiva sa isi corecteze atent lucrarea. Nu o data profesorii au gresit la punctare, copilul asa invata sa ii fie corectate si sa isi negocieze nota. Negocierea e utila in viata.
– nimeni nu primeste bani pentru lucrurile de bun simt de facut. E la fel de important si natural ca dushul.
– scoala e obligatorie. Sa platesc un copil pentru un lucru care nu il face cu placere, ar fi un exemplu prost in viata. Mai bine iesim la o inghetata.
-as plati atitudinea si efortul. Dar nu stiu sa le masor.
-as plati doar notele maxime.
-daca as avea copil destept care sa urasca scoala, asa l-as plati la liceu sa o motivez
-cand eram copil, eu eram aia desteapta si harnica si terminam temele repede, si nu am primit bani. Fratele meu insa nu avea rabdare si cineva trebuia sa stea cateva ore cu el zilnic sa reexplice. Daca ar fi fost sa fim platiti, dintre noi 2 eu as fi castigat banii asa, pocnind din degete, dar efortul mare ar fi fost la el. O fi moral?.
Acum astept si parerile voastre, noi inca nu am decis. Care a fost experienta voastra? Dar cei cu mai multi copii, ce faceti?
Nu sunt mama, dar cred ca v-ati educat atat de frumos copilul incat nu cred ca vor fi probleme daca il rasplatiti pentru efortul depus. Mie mi-au lipsit lucrurile astea in copilarie, desi eram printre primii nu am fost niciodata incurajata cand luam note mari, doar pedepsita pentru ca nu imi placea matematica. Eu zic ca puteti incerca o perioada sa vedeti cum decurg lucrurile. Faptul ca acum o sa castige bani muncind pt note cred ca o sa o faca mai responsabila in viitor, la job. O sa stie ca fara munca nu ai cum sa obtii satisfactii si aici intra si banii. Dar repet, spun asta din perspectiva unui copil care ar fi avut nevoie de asa ceva.
Eu nu as (ras)plati copilul meu cu bani, oricum as incerca sa cladim momente frumoase, sa ii daruiesc timp si atentie. Sa ramana la latitudinea mea cand si cum, vad in jurul meu copii care pretind ca totul li se cuvine, ba ca primesc prea putin, ca nu se mai bucura cu adevarat… si nu-mi place. Mai bine sa inteleaga importanta educatiei, a notelor mari, dar ca nu e un capat de tara daca va lua note mici pe fond emotional.
mihaela pojogu recently posted…Pestera si manastirea Polovragi
Nici eu nu l-aș plăti pentru că nu mi-as dori să simt sau să induc ideea că învățatul este jobul lui. Sigur că dorințele mele nu se vor potrivi neapărat cu felul lui de a fi dar aș vrea să perceapă învățatul ca pe o cale de cunoaștere a realității, adicăceva ce-i dezvoltă lui ascensiunea spirituală și-l stimulează.
Dar suntem în România si din ce știu eu până acum, nu-mi convine deloc programa scolară si încurajarea competiției pe toate planurile.
M-a întrebat odata mama, când s-a enervat pe mine că făcusem ceva trăznaie: da tu ai vrea să ai un copil ca tine? Acum i-as răspunde așa: da, pe latura materiala si spirituală, în încrengatura dintre cele două mi-ar plăcea. Nu e nevoie să aibă o casă ci să aibă unde locui. Nu-i trebuie cel mai bun loc de muncă și post de șef, lucruri care erodează spiritul ci un mediu social benefic și eventual posibilitatea de a călători, de a cunoaște lumea.
Cam asa văd lucrurile acum
Hapi recently posted…Comment on Fostele iubiri, zmei în amintiri, d-acum pe altul îl iubesc mai tare! by silavaracald
Of, Delia, matematica a fost materia mea preferata. Asa rau imi pare ca nu am putut sa fac ceva legat de ea. Dar chiar si acum, cind dau de ceva care are un strop de matematica, ma bucur.
Eu nu-s pentru rasplatirea copiilor cu bani. Mai cite un cadou de sfirsit de an scolar, cind nu uitam, dar fara legatura cu notele. Cind eram eleva ,orice nota mai mica decit 9 declansa o tragedie acasa, asa ca azi (in teorie) nu prea imi pasa ce note iau copiii. Teoria suna bine, cu practica mi-e mai greu. Sa dau bani ar insemna sa fac ce se facea cu mine, doar ca intr-un fel mai subtil.
Pfuai, e asa un trend cu educatia fara pedepse si recompense, ce sa zic… Teoriile se aplica in functie de copilul propriu si dupa resurse (de nervi, de bani :))
Nu i-as da bani, asta e clar. Dar noi il recompensam pt comportamente dorite. Nu intotdeauna cu lucruri, nu la toate maruntisurile, dar il. Il pedepsim f rar (pot sa numar pe degete in astia 7 ani), de regula comportament nedorit – consecinta, dar il.
Pe scurt, noi ne intelegem si motivam omuletul din vorbe in 90% din situatii. Dar daca e cazul, aplicam si recompense si pedepse. Scoala e importanta. Daca nu l-ar atrage si nu ar fi suficiente ovatiile noastre, da, eu i-as da bani, orice ar functiona. Dar nu as vrea sa ajung la asta…
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
:)) dupa ce am dat submit comment mi-am dat seama ca suna ambiguu. Copilului pe care-l am acum, nu i-as da bani. Daca ar fi alt fel de copil, i-as da, numai sa invete :))
Zic pt ca noi n-avem probleme cu invatatura, insa sunt altele si pot sa inteleg. Noi il mituim (pot sa-i spun fancy recompensa, dar e mita). Nu am avut niciodata bunici sau bona care sa stea cu el macar 5 min sa ne scarpinam in fund. Asa ca, oricat ne-am organiza, explica si cumpara pe internet, trebuie sa mergem si la diverse cumparaturi impreuna, ca altfel murim de foame sau umblam dezbracati. Si asta e extrem de plictisitor pt un copil. Si el stie ca daca se comporta rezonabil, la sfarsit primeste o jucarie sau un dulce. Asta e, astea sunt solutiile
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
pentru cumparaturile de dimineata i-am dat 5 euro. Si-a luat o jucarie de 2 si 3 isi pune deoparte pentru tabara de ski de la iarna.
Si fiica mea tot ii place cartea, invata ce ii place, ce nu – nu (notele alea mici le are la religie si nu i-am zis nimic nicioata despre, mai degraba discutam despre mate pentru ca de vreo 2 ori plistisita de calcule simple a gresit din neatentie). De aia stam la rumegat 🙂 – dar avem in jur care dau pentru notele maxime….
:)) oai, si eu ii dadeam 5 saptamanal. Si m-au festelit colegii, ca la varsta asta e 1, sa munceasca daca vrea 5 :))) de muncit nu munceste, dar a ramas 1. Are 24 si nu stie ce sa faca, ultima oara si-a luat o tona de rahaturi si a ajuns singur la concluzia ca i-a irosit :)) mie imi place parentingul asta relaxat. Ma distreaza maxim cum se dau cu capul de prag
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
ai 2 comentarii, iti dau 2 replay 😀 .
Pentru cumparaturi si copii am mai gasit o solutie. De ex. noi azi am luat de la 12 pe prietena ei buna ( o nordica blonda) si s-au jucat. Mama a stat in mall pana s-au inchis magazinele 😀 , fetele s-au distrat de minune, mai repetam la solduri partea asta. Acum 2 sapt. am avut alta colega de a ei la noi, peste noapte.
Poate te inspira solutiile noastre 🙂
Ei, facem si noi din astea, eu lucrez part-time cu program flexibil, la mall ma duc singura pe indelete, dupa curs sambata uneori ma duc la shopping si vin cand vin sau ma iau baietii daca am de carat, ne luam copiii unii la altii inclusiv cu scop declarat de cumparaturi, dar uneori, ca azi, nu ai cum efectiv. Trebuia sa pun pachet la posta, sa iau un ghiveci si ceva chestii de gradina (am comandat ce am putut pe net), carne de la macelarie (acolo mita e din partea casei, le dau sa manance), bicarbonat pt mici, s-au adunat 2 ore. Si daca le-am ambalat cu la sfarsit fiecare isi face o pofta, el la jucarii, eu la praxis, am ajuns acasa fara nervi si cu chef de wk. Pt ca astea 2h el s-a gandit numai la ce jucarie o sa-si ia si cum o sa se incadreze in limita de 10 eur, si etc
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
deci bestelita si eu am ajuns – am bagat replica cu “eu romanca=show off, nu mai pot sa schimb suma ca ma ia copilul” :). Dar la fel si fiica mea, a cheltuit pe prostii prima data si apoi a zis ca mai bine nu; are vreo 150 stransi si nu stiu cate carti luate si chiar are mai mare grija de ele pt ca de, sunt din banii ei. Acum vrea sa mearga la ski si i-am zis ca e scump si sa plateasca si ea o parte si eu fac tot posibilul si acoper restul.
(azi iar am luat bataie la monopoly)
Eu nu stiu care e limita pentru platit din banii lor. De obicei iau eu tot ce ai nevoie, dar atunci la ce servesc banii lor? Pentru schi nu i-as pune sa participe. N-as vrea sa ii frustrez. E punctul meu de vedere,desi poate ii face de fapt mai responsabili , nu stiu.
Fata mare imi reproseaza si acum diversele haine pe care si le-a luat din banii ei. Bani primiti de la bunica special ca sa si ia ceva pe gustul ei. Dar ea considéra ca parintii sunt responsabili cu hainele.De aia zic ca eu nu stiu limita .
Ca si lucratul ca student: daca putem sa ii intretinem, nu vad de ce i-as trimite la lucru, cind au toata viata sa o faca. Desi clar asta ii face mai responsabili.
Sau faptul ca rugam sora mare sa aiba grija in vacanta de cea mica. Mie mi se pare normal, ça doar sta la noi in casa, ii dam bani, si o intretinem, déci logic ça ar trebui sa faca si ea ceva in schimb. Pe cind ieri cineva mi-a spus ca sacrific sora mare. Asta eu zic ça e lumea de azi, cind cautam placerea imediata, fara sa facem nimic in schimbul ei.
Elena recently posted…Octombrie roz…Sau gri? Despre mamografiile de depistare.
Ca sora mai mare care am fost pusa sa am grija de fratele mai mic pot sa-ti zic ca da, asa se simte… Mama zice ca ei, ce mare chestie, stateai si tu 2 ore pana veneam de la serviciu, well, pt mine a fost o povara, eu voiam sa ma joc, sa citesc, sa fac altceva. Pt chestia asta as plati copilul mare, pt ca nu e datoria lui, e a parintilor, el face babysitting practic si asta costa bani
Olandezii de la varsta la care incep sa emita pretentii la haine le dau o suma fixa pt asta si sa se descurce. Au si povesti funny, cum si-au luat o bluza fitoasa si au umblat cu tenisi rupti, etc :))
Pe aici toti muncesc de prin liceu, cateva ore pe sapt, aranjeaza marfa pe raft, din astea, chiar si fetele unei colege care e chiar bogata. E important si pt cv, dar si pt igiena mintii si a vietii, eu o sa-l las sa munceasca
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
Si eu am fost sora mai mare, si eram 10 ore pe zi “bona”, plus il duceam la scoala, luam, faceam teme, dadeam mancare. La fel am simtit: sacrificiu, mai ales ca cel mic era favorizat (na, singurul baiat, mai luam bataie si pentru prostiile lui). Nici daca mi-ar fi dat bani nu as fi stat cu el :)))))
Cat de lasat sa munceasca, si aici e la fel: supermarketurile si magazinele au anunturi peste tot ca angajeaza part time (10 ore pe sapt sau de genul asta) . Sunt complet pro: e vorba de managementul timpului, efortului, si de ce nu a banilor. Cred ca m-ar fi ajutat mult mai mult asta, decat muncitul la tara in perioada aia ca bunicii erau indulgenti cu mine.
nici eu nu cunosc limitele, de aceea va intreb.
Dar cu hainele pe care si le-a cumparat fata ta de banii ei, mi se pare absolut firesc sa foloseasca la asta. Eu ma gandeam ca de pe la 16 ani sa ii dau un buget sa decida ea ce nevoi are si haine vrea. Cumva cum zicea Diana in Olanda: daca isi cheltuie banii de ghete sa o las in sandale toata iarna.
Cu baiat n-am treaba cu hainele, dar de ex la tot felul de pokemoni si ce tot vrea el si nu mai termina, ii iau, dar in limita a 10 eur si nu mai des de o data pe luna. Daca vrea mai mult, mai scump, pune diferenta din banii lui. Sau pune pe lista pt cadou de Craciun /ziua lui. Cum ar veni acoperi nevoile, nu mofturile
A ramas fara tableta de prin vara, i-am zis ca e un obiect scump si sa astepte pana la Craciun. O sa-i iau insa mai devreme pt ca ii trebuie la teme si la pian. Dar inainte cat era moft, era pe lista de asteptare
Atata timp cat tu ii cumperi hainele care ii trebuie, pt fistichenii nu vad de ce ar fi o problema sa isi cheltuie banii
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
Da, si eu m-am gandit la platit. Dar la noi cea mare doar ca e fizic acasa, in rest face ce vrea. Vad la scoala frati mari care isi asteapta fratii mai mici, la noi nu-i cazul si nici la lectii nu se pune problema. M-am gandit deci ca baby sitting e mai mult decit doar stat si vazut de treaba ta. Oricum, cand i se termina banii ii viram cite o suta. Si nici nu-i prea cheltuitoare.
Tableta la lectii? La noi lectiile sunt ca pe vremea noastra, nu le trebuie calculator sau tableta pina nu ajung la colegiu( clasa 6) .
Cred ça in Franta nu-i asa raspindit ca la voi lucratul de mic. Poate babysitting, dar altfel nu vad anunturi.
Elena recently posted…Octombrie roz…Sau gri? Despre mamografiile de depistare.
Da, acum si le face la laptopul meu, au o aplicatie cu parola si intra si face exercitii. Applicatia pt pian nu merge insa pe laptop si cu telefonul meu nu vreau sa umble, plus ca ii trebuie un ecran un pic mai mare, sa vada pisicile sarind pe clape :))
Depinde f mult si cum percepe copilul mare si varsta ambilor. Pt mine a fost o corvoada, aveam in jur de 8 ani si fratele in jur de 1. Mama mi-a tot zis ca o sa compenseze ca o sa-mi tina copilul, desi copilaria nu mi-o poate da inapoi. L-a tinut, da de 2 ori cate 3 ore si o data de dimineata pana seara, ce sa zic :)))
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
A, sa ai grija de copil de un an clar e greu, nu am facut de astea . La noi e 20 si 10 ani.
Elena recently posted…Octombrie roz…Sau gri? Despre mamografiile de depistare.
Nu am copil inca, dar stiu sigur ca nu l-as motiva cu bani pentru a invata. Nici eu nu am primit bani in copilarie, bine, eu nici bani de pachet nu aveam, pentru ca mama nu voia sa-mi cumpar toate prostiile gen suc, corn, senvisuri de la buticul din curtea scolii, etc, asa ca ea avea grija sa-mi dea pachet de acasa cu senvis plus un fruct si apa, nu suc. 🙂 Desi la momentul ala ma enerva chestia asta, sa stii ca acum apreciez si cred ca eu as face la fel cu copilul.
Si nu, nu i-as promite bani in schimbul notelor bune, pentru ca nu asa cred eu ca trebuie sa-l motivez. Pana la urma, invata pentru ca vrea si pentru ca ii place. Eu am invatat pentru ca imi placea, matematica, fizica si chimia erau obiectele mele preferate. Mi se faceau poftele in sensul ca mi se cumparau haine, ma lasau sa imi chem colegele sa doarma la mine, sa merg la baluri atunci cand eram la liceu, chestii de genul, dar nu am fost niciodata invatata sa mi se dea bani.
Amy recently posted…Am o curiozitate…
Cu banii eu nu sunt de acord. As alege alt timp de recompensa, desi nu suna frumos deloc acest cuvant, ca doar copilul nu e catel sa il dresezi pe baza de recompense. Notele bune nu sunt chiar asa greu de luat de catre un copil care m-am prins ca munceste destul de mult si se descurca bine la scoala. Sunt sigura ca vei gasi tu cea mai buna metoda de a-i stimula performantele.
nu vreau performante. Realmente copiii performanti care ii stiu nu au avut timp de joaca, de imaginatie, de vise, de a crea si inventa, astazi sunt robotei. Cei medii pe care ii cunosc au initiative si business-uri si pierdut pletele de rockeri 🙂
Eu nu dau like ca sunt exemplul: note mari, olimpiade, din astea…viata profesionala o incep acum de la aproape zéro. Iar geniile ( chiar geniali, cu o inteligenta mult peste un om inteligent dar normal)de la noi de la liceu au ajuns acum rau de tôt.
Elena recently posted…Octombrie roz…Sau gri? Despre mamografiile de depistare.
daca ar fi buton de like as da like la commentul tau pana s-ar bloca calc 🙂
comentariul meu a aparut unde nu trebuie – like-ul meu infinit 🙂 e pt comentariul @Dragomir Cristina
al meu e mic, insa nu i-as da bani ca sa invete; ai mei m-au educat foarte simplu si nah, fara lipsa de modestie, eu cred ca nu am ajuns deloc rau :)) si am facut la studii cat sa ajunga pt vreo doua generatii 🙂 – “daca inveti, inveti pentru tine si pentru cunostintele acumulate, nu pentru noi” si fix idea asta o voi aplica si eu cand va veni vremea;
banii, cadourile se pot da cu alte ocazii, insa sub nicio forma ca sa motivezi un copil sa invete, indiferent de materii
experienta mea e ca a ta, doar ca ma uit si in jur, timpurile se mai schimba, si discutam despre.
Ce subiect interesant pentru mine. Fix ca toata lumea am gandit si eu pana acum, ca nu e cazul sa dau copilului bani ca sa invete. Fix vineri mi-a propus ceva in genul asta si am refuzat. Argumentand cam cu ce vad si pe aici. Dar acum m-am razgandit si este posibil sa incerc sa aplic acest lucru. Si stiti de ce? Pentru ca citind astazi aici, m-am gandit ca noi suntem oameni care am invatat si cred eu ca am facut parte din acea categorie de elevi care ar invata in orice context. Dar citeam o statistica in care se spunea ca acest procent exista intotdeauna, dar el este mic. Majoritatea nu este asa. Problema cea mai mare este a parintilor care au invatat fara sa ii impinga nimeni de la spate, daca au copii care nu se omoara. Atunci este cel mai greu. Faci tot ce te taie capul ca sa iti determini/ajuti copilul sa invete si el sau accepti ca nu e deloc obligatoriu ca si copilul tau sa invete? De multe ori balanta inclina in prima parte. Daca as incerca sa ii dau bani pentru note bune, as hotari de la inceput ca este numasi un test. Nu ca se aplica permanent. Sa vedem! Chiar este alta generatie si chiar scoala noastra este bazata pe memorare. De multe ori m-am intrebat cate informatii fara utilitate am inmagazinat. Si am vazut destui colegi cu o viata mai usoara/frumoasa chiar daca nu au excelat la note. Oricum, mie parinteala aceasta imi ridica multe provocari.
Mihaela Damaceanu recently posted…Meniu de octombrie, listă şi preţ
conceptul de a “rasplati” notele copiilor l-am gasit in articolele la americani. Unii chiar relatau ca asa notele cresteau cu 1-2 puncte. La ei conteaza notele la aplicat la facultate.
Daca la ei merge, de ce sa nu mearga si la noi?
Imi dau seama ca zic ca n-as da bani, dar recunosc ca ofer mici recompense de genul: pana nu iti faci ordine, eu n-am de gand sa iti fac nu stiu ce, cand termini cu pianul , te duc nu stiu unde sau ne uitam la film impreuna. Nu dat bani, nici cumparat lucruri, doar sistem de (un fel de) recompense.
Aflata azi. Olandezii isi lasa copiii sa imprumute bani de studii, cu zero dobanda, si sa munceasca sa se intretina in timpul facultatii. Nu primesc nimic de acasa. Daaar, in fiecare luna parintii pun o suma in cont dedicat si cand termina studiile, toti banii aia sunt ai lor sa faca ce vor cu ei. Filozofia e ca asa ii motiveaza sa-si termine studiile, nu sa tralala pe banii parintilor. Cat de tare
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
Diana, ma gandeam iar la ce spuneai si nu mi se pare o idée buna. Ca la sfirsitul studiilor, geaba le dau parintii bani, se presupune ca studiile le aduc un loc de munca bine platit, altfel de ce s-ar fi chinuit sa le faca ?
Apoi faptul ca studentii fac munci platite o nimica toata, nu-i incurajeaza oare pe angajatori sa mentina salariile alea mici, ca doar oricum vin studentii sa lucreze?
Acum si fiu-mio lucreaza , desi e student, dar e un fel de asistent la studentii din anii mici si are doar 3 ore pe saptamina. Mai mult nici n-ar putea, ca nu s-ar putea duce la propriile cursuri.
Elena recently posted…Octombrie roz…Sau gri? Despre mamografiile de depistare.
Pai pe aici se poarta ca la sfarsitul studiilor sa-si ia juma de an ori un an in care calatoresc, fac diverse. Si banii aia ii folosesc la, sau au un start de luat locuinta.
Salariile nu sunt mici in olanda si sunt minimuri reglementate prin lege in functie de varsta si studii. Prin urmare, unele joburi pot fi ocupate numai de studenti, ca altfel nu renteaza pt angajator, pe mine cu studii superioare si 39 ani nu are voie nimeni sa ma plateasca 8eur pe ora sau asa ceva cat ia un student :)) si nu te gandi ca se spetesc, muncesc cca 8-10h pe sapt. Imprumutul de studii le asigura cca 800eur pe luna, deci le mai tb vreo 200 ca sa se incadreze in cheltuieli
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
Aici nu-i moda cu anul sabatic, dar sunt unii care fac asta.
Si nici credite pentru studii n-am auzit sa fi facut prietenii nostri pentru copii.
Ne-a cap dat peste cap cand am platit chiria fiului un an la Paris, banca ne-a spus ça mai bine facea fiul crédit, doar ca e cu dobinda, mai bine fara.
Elena recently posted…Octombrie roz…Sau gri? Despre mamografiile de depistare.
Nu isi iau toti. Chiria e scumpa si aici, depinde de oras, in Utrecht e jale din ce povestesc colegii. La returnare platesc ceva gen 80 eur pe luna, cand sunt deja la salariu mare, de aia prefera asa. Oricum, mie mi se pare f tare, practic indiferent de situatia sociala, oricine poate sa studieze. Ca la sfarsit, ai nu ai bani pusi deoparte de parinti, iti poti plati creditul fara sa mori de foame
Diana recently posted…ce-am mai citit de cand n-am mai dat pe aici
daca e imprumut cu dobana 0, ar fi si aiurea sa cheltuie banii parintii in loc sa ii puna intr-un cont cu dobanda si sa ia imprumutul de studii cu dobanda zero.
Vecinul s-a mutat la Amsterdam de 2 luni si zicea ca l-a rupt chiria…si nici aici nu e ieftin….
Elena, de fapt studiile aduc o diploma si cunostinte teoretice dar nu un loc bine platit. De la studii la locul bine platit sunt stagii, interviuri, joburi, experientza, recalificari si diplome si tinut la zi cu tehnologia. Si in Ro ca si in alte tari sunt multi cu studii si cu salariul minim pe economie.
Am colegul care a facut in facultate proiecte gratuit sa aiba ce pune in cv, apoi a prins un stagiu cu minimul pe economie si dupa 5 luni are job la mine in proiect cu salariu sub salariul mediu pe economie. Dupa job se pregateste de certificari, si zau ca nu e lejer jobul, eu zilele astea nu mai sunt in stare sa mai citesc ceva, noroc ca cusutul ma relaxeaza.
Parère mea ça daca tinerii absolventi accepta locuri f slab platite, nivelul salariile ramine jos.
Mai stiu din Romania copilul unei prietene, angajat in studentie in domeniul lui, dupa ce a terminat à ramas tot acolo. Asta da, dar eu una consider ca studentii care fac slujbe alimentare in domenii complet diferite fata de al lor, nu au mult de cistigat.
Elena recently posted…Octombrie roz…Sau gri? Despre mamografiile de depistare.
acestea sunt joburi doar de pornire. Pentru oricine la inceput e nevoie sa invete meserie si asta se face doar practic (nu stiu cum o fi scoala in Franta dar cea romaneasca nu pregateste decat o teorie prea veche, nu am folosit nici 1% din ce am studiat in facultate…).
Foarte fain s-a scris pe tema asta aici: https://www.printesaurbana.ro/2017/10/pe-cati-bani-muncit-eu-la-inceput-acum-aproape-20-de-ani.html
Fiecare cu lectiile lui invatate… sau nu 😀
Eu tot pe a mea o tin. Studenti care lucreaza pe bani putini ii fac pe angajatori sa mentina salariile la nivel scazut. Si cred ca pe studenti sa nu-si cunoasca valoarea adevarata.
Din Romania : Baiatul prietenei mele a facut mate-info, si-a gasit slujba in domeniu inca din facultate, ore putine ca sa poata invata. Acum lucreaza tot acolo. Alta prietena, fiica face calculatoare (cea de care am scris inainte ), asta vara a fost selectata la Google, a muncit pe bani buni peste vara.
De aici: baiatul unei prietene , dupa o facultate de ingineri cu prépa integrata, a fost racolat de un chercheur de tetes ( recrutor?) la o firma: slujba de 45 mii pe an.
Aici am mai vazut ca cei care au nevoie de un ban in plus fac babysitting. Cei care n-au bani isi gasesc slujbe prost platite in care angajatorii profita de ei. Chiar povestea fiica de o prietena de-a ei de la facultate, si-a gasit slujba la Disneyland unde a mentionat ca nu poate lucra dupa 12 noaptea. Cind colo, ce sa vezi, pe contractul ei cineva a semnat in locul ei ca accepta sa faca inchiderea magazinului la ora 1 noaptea. Angajata la magazin, cu salariu minim pe economie. Asta inseamna ca mama ei trebe sa vina noaptea la 1 sa o ia, iar fata saraca oare ce randament da la scoala? Acum n-are legatura cu slujba ei, dar fata n-are carnet si ar vrea sa plateasca scoala de soferi cu bursa, insa mama o obliga sa economiseasca bursa ca sa-si ia masina! Ce masina daca n-are carnet?
Headhunter e chercheur de capete ala 🙂
Stiu ce zici, ca vin din Romania. Dar de ex fata de la mine din echipa, angajata dupa ce a facut un stagiu la noi si mi-a placut mie de ea (e un fel de mini-me) lucreaza 6h pe sapt, de acasa (o chem la birou doar in vacante sau daca tb sa-i explic ceva nou), cand are ea timp atata vreme cat la sfarsit de sapt treaba e facuta si pe un salariu ok. Eu am castigat mai putin in primii mei 10 ani de munca, de ex, cu studii incheiate. Desigur, castiga mult mai putin decat mine, dar are 20 de ani mai putin, juma de facultate, 2 masterate si experienta in munca in multinationale mari, ambasade si agentii guvernamentale mai putin. Nu trebuie sa fie mereu negru
Eu in ro am lucrat tot timpul facultatii pt 3eur pe ora, cca 4-5h pe sapt si nu era obositor si nici exploatata nu m-am simtit si nu stricam piata profesorilor de engleza, pt ca eram doar o studenta care medita copii de 5 ani. Exista piata pt fiecare oferta
Diana recently posted…carti si chestii
Am eu fixurile mele. Meditatiile, ca baby sitting-ul, nu le consider exploatare. Disneyland da. Iar fata de la voi mi se pare ca a nimerit bine 🙂
Mie mi-a folosit f bine ce am invatat in facultate, pacat ca n-am lucrat mult 🙂 Dar cred ca depinde de facultate.
Iar cind am lucrat aici am invatat pe parcurs, dar am lucrat o luna pe gratis plus zilnic ramineam in plus desi eram platita cu minimum pe economie. Acum cind m-am angajat a trebuit sa imi trimit actele de pe vremea aia , uitindu-ma in ele mi-am dat seama ca eram rau exploatata de patron (in acte apaream ca secretara la un laborator, dar treaba pe care o faceam era de tehniciana) si imi pare rau ca am inghitit toate astea. De unde fixurile mele. Desi mi se pare ca tinerii de azi in general au un comportament asertiv (ca tot facui un curs despre asertivitate!)
Oh, si asertivi, si fara atentie la detalii, si cu capul in nori, dar asta se spunea si despre noi :)))
Exemplul tau cu Disney da, dar nu e ca si cum nu ar avea alternative, e poor choice si poor approach ca nu stiu cum sa zic altfel, si noi am avut un intern care lucra la un cinema cu catering si lucra nopti si program ciudat, dar era destul de impacat cu asta, avea motivele lui (pe langa salariul lame, ii placeau aspecte). A durat vreo juma de an, acum e ceva programator la firma mare, din ce masina si-a pus pe retele deduc ca nu sufera :))
Eu una vad in patratelul meu, ma bucur ca al meu e pasionat de pian si chitara, o gasi sa zdranganeasca ceva pe bani, ca nu-l vad pe la Mc sau servind prin baruri. Desi… e si asta o lectie, imi povestea colega cu imprumutul de studii, ca fiica-sa a descoperit asa ca poate sa-si cumpere mancare si de la Lidl (fiica-sa a lucrat si in timpul liceului si astia-s bogati, dar a lucrat pt bani de buzunar, nu sa se intretina singurica )
Diana recently posted…carti si chestii
voi ardelenii sunteti mai “asezati” si luati un job si acolo ramaneti. Ori avui eu parte de 2 falimente :)))) . Joburile mele de inceput au fost de cateva luni fiecare, si apoi din ce in ce mai mult. Oricum vad ca dupa 2-3 ani daca raman in aceeasi pozitie raman cu cunostintele in urma ca tehnologia a zburat, dintre colegii mei cei mai buni sunt cei dinamici, ce schimba proiecte si tehnologii si fac training)-uri si merg la interviuri si sunt la curent cu ce se mai cere etc; asa eram si eu acum 10 ani dar m-am lenevit….
O femeie, cu sotul ai dreptate. N-a schimbat serviciul de cind am venit, doar ca serviciul s-a schimbat 🙂 . Era la o firma micuta, acolo si-a negociat salariul (in timp) si masina . Au fost cumparati de o firma mare (atunci a mai negociat ceva) si apoi de una si mai mare. Noroc cu negocierile de atunci ca i-s scrise in contractul de munca. Ca altfel la astia de acum sistemul e f rigid.
Si cu mine ai dreptate, nu neaparat cu serviciul, ca aici n-am ramas la laboratorul ala de ziceam. Dar in general nu schimb nimic daca nu-i musai. Ma atasez prea mult chiar si de hainele mele 🙂
Diana, asta cu Disneyland e exemplu , cum multi se multumesc cu putin si parca e un blestem pe ei ca toata viata se afunda mai tare in saracie. De-aia ziceam ca slujbe alimentare, mai bine nu. Sau ce sa zic: astia care sunt ambitiosi invata ceva, altii ramin tot acolo.
Elena, sa stii ca si mie imi place siguranta si traiul asezat, dar noi n-am avut parte pana recent , si prin natura joburilor, si pt ca nu ne era destul ce aveam (pozitie, bani, etc). Cred ca ajungem la ceva ce tot tu ai zis si cred si eu, pana la urma rolul cel mai important il joaca educatia, mediul din familie. Eu sunt saraca de acasa, dar educata. E o chestie de mentalitate si de sanse. Am prietene care imi ziceau ca nu ar face job de telefonista (eram credit analyst in call center) dupa atatea studii. Well, 16 ani mai tarziu ele sunt fix in acelasi loc, cu un salariu pe care eu il cheltui intr-o singura sesiune de compulsive shopping :)), mai nefericite cu jobul lor decat sunt eu cu al meu de manager, creativ si tot ce vreau, inclusiv fara program fix… Sigur, e parte sansa, dar mare parte e din ce am avut din familie si ce mi-am construit pe baza asta
Diana recently posted…carti si chestii
Eu am o prietena care ii face totul( inclusiv micul dejun) fiicei care e deja majora. Mi s-a parut bizar, dar mi-a explicat ca asa facea si mama ei cu ea, pe principiul ça o sa aiba timp sa faca de toate dupa ce se marita , dar daca e studenta rolul ei e sa invete. Fata invata bine, à cistigat si multi bani cu un stagiu, deci desi mama ii face multe, se descurca si singura.
Asa ca eu am imprumutat ideile prietenei, mai ales ca am vazut ce obosite sunt doua colege de-ale fetei care au lucratul doar temporar, ca n-au mai rezistat si oboseala le afecta scolaritatea.Una din ele si-a bagat toti bani cistigat cu greu in haine scumpe, deci experienta n-a ajutat-o sa aprecieze valoarea banilor. Sa aprecieze valoarea lor cred ca vine din familie si studentia eu cred ca ar trebui sa fie lipsita de griji materiale, mai ales daca eu ca parinte imi permit sa il intretin.
Categoric nu as plati copilul pentru note!
Dar cred ca i-as oferi la sfarsit de an un cadou – pentru ca s-a terminat scoala, pentru ca am apreciat determinarea cu care a lucrat (as gasi argumente aplicabile lui)…
Am gasit in schimb la Trent Hamm o idee pe care as testa-o, aceea a unei mici sume saptamanale, care sa fie taiata daca nu indeplineste mici sarcini stabilite constant – gen: duce gunoiul, isi face patul, isi spala sosetele, isi face zilnic temele, invata zilnic 3 cuvinte noi intr-o limba straina, etc…
Iulia recently posted…6 ani de Economisim.info
Am citit si eu despre asta tot de la americani. Am evitat pentru ca treburile din casa e musai de facut, pe mine nu ma plateste nimeni desi urasc sa spal toaletele si chiuvetele etc.
Dar cum ii dau o suma saptamanala, daca isi uita ceva la scoala sau nu face o tema, ii taiem din bani ca doar si la noi la serviciu daca nu fac ceva imi taie salariul 😀 😀 . Nu a mai uitat nimic de facut.
Cred ca nu m-am exprimat eu bine, dar ideea e cea pe care o aplici tu: suma nu e pentru treburi, dar poate fi redusă dc ele nu sunt bifate. Deși din cate am dedus eu, putin probabil sa pățească fata ta asta, e prea constiincioasa 🙂
Iulia recently posted…5 idei care te ajută să treci peste săptămâna dinaintea salariului
deocamdata nu are multe treburi de facut, si cand facem curat in casa avertizez si ii indic ca si ea tre sa participe, de obicei isi strange ale ei de pe jos sa pot matura 😀 .
La noi r[splata pentru note si pentru medii e ca toti copiii care au mediile peste 8.50 iau bursa de merit de la primarie. iar asta ii motiveaza pe multi. a;lta plata suplimentara noi nu dam pentru note. In schimb, o buna parte din anii acestia am rasplatit cartile citite, 10 lei de carte. Si acum citeste enorm, asa ca nu mai tinem pasul cu toate cartile ei :), ne depaseste bugetul 🙂 🙂 🙂 , dar cand ne mai amintim ii mai platim din restante. Dar ea oricum citeste de drag, nu pt bani, iar banii i-a folosit intotdeauna in casa.
cred ca fiecare copil are motivatia lui si motivele care functioneaza la el. daca pt un copil functioneaza banii poate nu e rau ca parintele sa-i plateasca o vreme notele bune, dar cred ca trebuie use niste conditii speciale, poate pt o luna sau un semestru. ca altfel se ajunge la toate lucrurile despre care ai scris deja.
fiecare om e unic, si fiica mea nu e Eu si nici taica su. De aceea intreb, poate ma inspir, dar mai ales imi deschid ochii si mai ales perspectiva (ca ce era pe vremea noastra, maica….)
D-aia i-am dat la o scoala fara note :))) (teoretic) ca practic incepe sa ma calce pe bataturi scoala waldorf care nu e nici cal, nici magar, vrea sa fie si waldorf si traditionala in acelasi timp, cred ca ma intorc in Belgia 🙂
Copiii mei au mai multi bani in pusculite decat am eu in cont, fiecare, nu impreuna. Nu ii platesc pentru nimic!
Banii ii primesc de la bunici/nasi/etc de ziua lor/sarbatori (colindat), mers cu mine la targuri unde vand chestii ale lor (haine/jucarii) dat numai daca merg si stau cu mine acolo. Saptamana trecuta, Dennis a stat cu mine jumatate de zi, nu s0a miscat, nu a mers la toaleta, nu a mancat de pranz, a stat cu mine la targ, asa el a primit jumatate din bani, iar eu si cel mare am impartit cealalta jumatate.
Legat de scoala…eu sunt probabil de pe alta planeta, a dat un test si a luat jumatate din punctaj, daca vrea mai mult, n-are decat sa exerseze, daca nu, ura si la gara, cu siguranta va gasi ceva care ii place si care il va duce departe in viata, ca o fi matematica, o limba straina, pictura sau calculatorul, numai Dumneze stie, ce sens are sa ma dau peste cap!
La cum sunt zilele astea importanta nu e performanta ci adaptarea.
Imi place mult ideea ca baietii tai isi strang banii primiti de la rude! . Mai bine asa decat o gramada de plastice chinezesti care zac aruncate pe ici/colo…
Este un subiect atat de complex iar parerile sunt impartite. Pentru copilul tau doar tu poti fi acela care sa ia decizia cea mai potrivita. Eu ma pot pronunta doar pentru mine si pot spune ca nu as face asa ceva ci as incerca sa inteleaga ca scoala si viitorul lui tine de el si de deciziile pe care le ia in fiecare zi, constient sau nu. Frumos articol!
ideea asta am gasit-o la americani. Si nu pot sa nu ma intreb daca e buna sau nu si pentru noi, deoarece vremurile s-au schimbat deja.