Interviu cu o cititoare pe tema independentei financiare: Daniela

Dupa cum v-am zis, am contactat mai multe femei minunate si intrebat despre prezent si bani, si increderea in viitor. Ce m-a interesat este modul de gandire si cum viata unei femei este impactata de disciplina financiara – noi romancele nu avem nici experienta parintilor, nici exerienta publica, si nici la scoala nu ne e explicat iar de la consumerismul pro american mediatizat nu e mare branza.

De data asta mi-a raspuns Daniela:

Buna,

Iti multumesc pentru provocarea ta si pentru felul tau neobosit de a fi, esti fix pe lungimea mea de unda!  Raspunsul il vei gasi sub fiecare intrebare a ta.

1. Buna Daniela, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la ideea de independenta financiara. Momentul X, zic.

In 2012, viata mi se dadea peste cap. Pe atunci prietenul meu, actualul sot, ma anunta ca merge la interviu pentru un job in strainatate. Mi-a intrat pe o ureche, mi-a iesit pe alta, mai incercase de muuulte ori si nu se lipise, ma gandeam ca va fi la fel si acum. Numai ca, surpriza! Primesc un telefon de la el, ca s-a terminat interviul si ca in 10 zile trebuie sa fie acolo. Na belea! Si cum facem? Stabilim ca prietenul meu sa plece 2-3 luni inainte si apoi sa ma duc si eu. Asa am facut, am ajuns in strainatate si mi-am spus ca daca tot fac efortul asta atat de mare, in care ma indepartez de familie, de prieteni, de tara si limba, macar sa merite. Am inceput sa citesc bloguri pe tema economisirii si-am dat de conceptul asta, care la momentul ala mi s-a parut mindblowing…sa nu muncesti pana la varsta de pensionare, sau mai bine zis, sa nu fii nevoit sa o faci.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, orice!

Am citit bloguri, carti nu…zic eu ca din lipsa de timp dar e pur si simplu o lipsa de rabdare….cu nasterea fiului meu invat incet-incet si ce e rabdarea! Am citit bloguri si de economisire, de investitii, de trait frugal, de minimalism, de zero-waste, you name it! Mai mult de cat de economisire sau investitie, sunt interesata de optimizare, de a fi eficienta cu timpul meu, nu sufar timpii morti :))

3. ai mers singura pe drumul independentei financiare? cat a contat?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?

A durat un pic de timp sa-mi conving partenerul ca am putea si noi, ca avem optiuni si ca viata poate fi cum vrem noi. IRL nu prea vorbesc de subiecte de astea, ca n-am cu cine, asa ca-mi gasesc parteneri de discutie online. Sunt recunoscatoare ca asa am dat de oameni ca tine, o femeie!

4. ai economisit? care e relatia ta cu economisitul?. Ai un procent din venit? s-a schimbat cu anii?

Economisim constant, telul lunar este in jur de 50-60%. Cateodata ma mai frustrez si mi se pune pe creier ca-mi trebuie incaltari de 100 de euro, dar suntem oameni si anumite derapaje sunt normale si acceptabile.

5. investitiile. Cum ai facut prima investitie. Primul pas.

Planul nostru de viata e din doua parti. Prima:  muncim si strangem bani cat inca e distractiva si stimulanta munca de aici. A doua: ne intoarcem in Ro, intr-o casuta la tara cu gradina si avem un venit pasiv dintr-o chirie. O chirie straineza mai precis. Prima investitie a fost pentru partea doi a planului de viata. Am luat teren la tara in Ro, pe care vom planta copaci. Sotul se gandeste la salcam. In aprox. 20 de ani, copaceii pot fi taiati si vanduti. Intre timp, noi vom cumpara in rate un imobil aici. Cand ne saturam, inchiriem imobilul aici si ne retragem in gradina noastra.

6. extra job?  pro sau contra? . E un  extra job si sa te ocupi de investii – cat timp ati acordat (studiu, munca, etc)?

In momentul asta al vietii mele, nu! E mai important sa-mi construiesc relatia cu fiul meu. Orisicum imi pare obositor sa muncesc full time si sa pregatesc si situatia in Ro pt dezvoltare, pe langa viata de familie si ceea ce implica asta. Am gramada de planuri in cap, tot timpul rumeg la o idee.

7. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum. Prietenii.

Dadadaaa. DA. Eram visatoare, melancolica. Acum actionez cu intentie, sunt focusata, am teluri dar mai ales planuri pentru a-mi atinge telurile. Prietenii s-au disipat, si din cauza ca am altfel de preocupari dar si din cauza distantei. Pur si simplu realitatile noastre cotidiene sunt prea diferite.

8. Ai si copii? Influenteaza asta calea catre independenta? 

Da, am un baiat. Pe mine m-a ajutat sa inteleg ce vrea sa spuna lumea cand zice ca Roma nu s-a construit intr-o zi. Si sa fiu recunoscatoare pentru marea noastra bogatie:sanatatea! Sanatosi, lumea e a noastra!

9. Ce faceti propriu zis acum pe tema de finante si unde e urmatorul pas.

Economisim, luam pulsul pietei imobiliare, mergem pe la banci, ne educam in domeniul agricol pt a vedea cum putem exploata terenul nostru mai bine.

10.  Ati calculat “this is enough” ? (aici ma gandesc sa ne explici cand ai facut raportul incasari/cheltuieli si ai gasit acel echilibru propriu si unic)

Nu. Si n-am facut asta fiindca inca imi place de mor meseria mea. Cand nu-mi va mai placea, o sa caut usa de iesire. Si-o sa fac si calcule. Oricum, baza este pusa. Stim economisi, stim sa ne descurcam cu putin, stim sa fim creativi.

9. Timpul. Cat timp ti-a luat de la momentul X pana la prima investitie, si apoi pana la momentul independentei financiare, in ani.

De la momentul x pana la prima investitie a durat 5 ani. Independenta finaciara mai are de asteptat!

O femeie, iti multumesc de provocare! Ce bine sa mai lasi gandurile sa se concretizeze in cuvinte, ca o gura de aer proaspat!

P.S. singura intrebare in care cer cifre personale e varsta.  Daniela are 30 ani. Am sters detaliile prea personale, de ex. tara, prin aceste interviuri as vrea sa arat evolutia interioara – doar suntem ‘un trib’ fain de femei aici 😉

33 thoughts on “Interviu cu o cititoare pe tema independentei financiare: Daniela”

  1. Hopa ca iar a venit Giga Contra! Nu va era dor de mine? Eu zic ca, la niste salarii mizere de Romania, nu prea ai cum sa economisesti 50% din venituri. Nu ai cum. Eu stiu ca e putin, dar macar am inceput sa misc ceva si economisim un 10%. Mai mult nu reusim.

    1. 10% e super bine, o reusita! eu cand am venit in bucuresti si aveam salariul minim pe economie si gazda si intretinere etc imi propusesm 1% 🙂 si nu mi-a iesit.
      Cu timpul o sa castigati experienta, alte joburi mai bine platite etc, sa nu uitam ca Daniela are 30 de ani si aproape 10 ani de munca, experienta se aduna.

      1. Cristina, 10% este, cum zice si o femeie, o reusita si as trebui sa fii mandra. Consecventa este foarte importanta, sa lucrezi tot timpul “muschii” economisirii. Si desi sunt perfect constienta cum suna ca economisim 50% pt o persoana cu Un salariu mic din Ro, vreau sa reamintesc aici ca exista niste costuri emotionale si psihologice f mari pt cei din diaspora. Cred ca de-asta ne si gandim la batranete in Ro. Sau poate suntem doar tineri.
        Nu uita sa te bucuri de ceea ce e atat de real in viata ta: familia extinsa, prietenii, comunitatea, banalul mers la biserica de Inviere. Aceste lucruri sunt nepretuite si importante pt sufletul nostru, pt binele nostru, trebuie sa le vedem la adevarata valoare.

  2. Foarte frumos interviul, mi-a facut placere sa il citesc. La mine treaba e in felul urmatos. Cateodata tind sa economisesc prea mult si apar frustrari. Iar atunci cea mai mare grija a mea este sa nu o dau in cealalta extrema, aceea de a cheltui prea mult ca sa compensez. Eu sper ca incet incet invat sa pastrez un echilibru si sa incep sa si investesc, pe langa economisitul lunar.
    Denisa recently posted…Conopida cu branza la cuptor dupa reteta lui Jamie Oliver – adaptata la ketoMy Profile

    1. Acorda-ti timp Denisa, astea sunt lucruri pe care le vei optimiza pe parcurs, nu se intampla peste noapte. Este iarasi important sa identifici care sunt acele lucruri care tie iti aduc bucurie. Analizeaza-te obiectiv, fii sincera cu tine! Un exemplu facil: multa lume considera mersul lunar la manichiura Un moft fara de care se poate trai f bn. Dar daca tie o manichiura ingrijita iti confera o stare de multumire deosebita si te face fericita, acorda-ti dreptul de a trai aceste sentimente! Yolo
      Doar fiind sincera cu tine vei putea identifica pe ce lucruri sa mearga banii tai.

      1. Ai mare dreptate, Daniela, cred ca trebuie sa gasesc in ce parte sa imi canalizez energia (si finantele) astfel incat sa ma simt implinita, in timp ce imi construiesc un viitor. Si sa invat sa am rabdare. Iti multumesc pentru ca impartasesti aceste lucruri cu noi. Poate par simple, insa pentru cei care suntem la inceput de drum ne ajuta sa ne orientam si ne motiveaza.
        Denisa recently posted…Supa de carne de puiMy Profile

  3. Foarte frumos interviul si planurile ☺
    De unde deduc ca atunci cand ai un scop si un plan, gasesti o metoda de economisit, indiferent care este nivelul veniturilor
    Sa stiti ca mie imi suna dureros si trist treaba asta cu costurile emotionale, eu una daca as simti asa, as pune in balanta si n-as astepta pensia… Ca lucrurile pe care nu le-ai trait la timp, nu le mai traiesti niciodata…
    Diana recently posted…crizaMy Profile

    1. Traiesc si aici lucruri f frumoase, doar ca nu-s si nu voi fi niciodată de-a locului. Am familie faina, prieteni (si romani si francezi), o viata care e faina, ba chiar am mers si la biserica de Înviere . Cred ca depinde de structura psihologica a fiecaruia felul cum vede lucrurile. Cineva (roman) mi-a spus odată ca in limba franceza are alta personalitate. Asta a exprimat cel mai bine ce simt ,mai ales că mi-a confirmat si fiica mea care face studii de lingvistică asta: imigranții au 2 personalitati, în funcție de limba vorbită. Doar ideea ca niciodată nu ma pot exprima cu atîta usurinta ca in românește e pentru mine un cost emoțional.
      Si e utopică, poate, ideea de a ma intoarce in ro la pensie, pentru ca (asta mi se pare trist) noi, emigrantii, nu mai suntem nici de acolo. Dar cum ziceam, depinde de fiecare cum vede lucrurile. Eu am plecat din România pe vremea când acolo era speranta de mai bine , iar material, venirea aici a fost un regres. Poate si de aia sunt asa nostalgică. Cei care pleaca acum sau sunt veniti de curînd au avut tot timpul sa lupte cu sistemul de acolo, sa piardă bătălia, si sa plece dezgustați…sau poate au venit la un cîștig mai bun. Si n-au venit cu capul plecat ca noi, ci ca membri ai Uniunii europene.
      Si acum chiar dacă aș vrea să mă intorc, nu pot, ca am copii mari, doar nu-i las singuri aici. Si am serviciu, sa cotizez pentru pensie 🙂
      Dar, repet, depinde de fiecare.
      Elena recently posted…Cum am vopsit natural ouă nu chiar roșii, dar frumoase 🙂My Profile

      1. Sa stii ca am invatat eu lectia trecuta la olandeza ca exista studii, iti schimbi personalitatea cand schimbi limba, e adevarat. Doar ca eu oricum lucrez in engleza exclusiv de multi ani, ca am mai adaugat o limba n-am simtit nimic 🙂
        E foarte personala chestia asta, nu exista doua persoane care sa simta la fel. Tu esti si alta generatie, da, generatia mea nu prea mai percepe asa emigrarea, e ceva natural, ca si cum m-as muta de la Iasi la Cluj, fara prea multe valente afective (sau poate astea apar in timp…)
        Cunosc o familie care s-a intors in ro acum cateva luni dupa 16 ani de Olanda, sunt mai tineri ca noi, au venit la studii si-au ramas, dar au ajuns fix in punctul de care pomeneam eu, aveau nostalgii, visau sa se intoarca, sa-si faca o casa (aici nu prea poti decat sa iti cumperi, iar ei isi doreau sa construiasca), si-au dat seama ca sunt nefericiti si ca viata trece si ca un cont plin in banca nu e destul… Dar sunt f multi ca ei care nu se intorc, de dragul contului…
        Deviez de la subiect si ma opresc, o vecina imi povestea cand ii ziceam ca nu apucam sa mai renovam bucataria anul asta ca ne-am rezervat prea multe vacante, ca prietena ei toata viata a fost in vacante ieftine sau deloc, ca sa creasca copiii, sa achite ipoteca, lasa ca au ei timp mai incolo si sotul ei a facut infarct si a murit si s-a trezit aproape de 60 ani cu regretul ca nu s-a bucurat mai mult de viata atunci cand erau impreuna…
        Echilibrul asta mi se pare greu de gasit
        Diana recently posted…crizaMy Profile

        1. Diana, noi suntem diferite. Am schimbat deja 2 orase in romania, am stat in nu stiu cate case asa ca schimbat si tara e doar o alta schimbare.

          (pt nestiutori, ne-am nascut in acelasi oras, suntem de aceeasi varsta, am plecat la facultate in alt oras, apoi am ajuns in capitala si de aici in capatul celalalt al Europei, si prima data cand ne-am cunoscut o fost online pe blog 🙂 acum nici 2 ani )

    2. Intotdeauna e mai buna mancarea la vecini… Asa-mi zicea mamaia, Un fel de adaptare la englezescul the grass is always greener on the other side. E in firea umana sa ne gandim LA ce-ar fi fost daca.. .. Si aici traim lucruri f frumoase si am avut sansa sa cunosc oameni extraordinari. In cariera,aici am gasit adevarati mentori. Pentru copilul meu este o sansa sa creasca bilingv. Dar! Mereu vom fi straini. Si aici si in tara noastra. Si chiar daca m-as intoarce maine,eu sunt alta persoana ca cea care a plecat. Gandesc altfel, imi plac alte lucruri, am alte asteptari.
      Asta va fi marele compromis al vietii noastre. Si e ok.

      1. Asa simt si eu, ca suntem de acum straini oriunde ne-am duce, in ro asta vara vorbeau oamenii cu noi direct in engleza, desi nu ar fi avut motiv, aratam fix la fel ca intotdeauna, cred ca avem alta privire, alta atitudine, nu-mi dau seama ce, dar asta e… Ne asumam si gestionam cum e
        Diana recently posted…crizaMy Profile

  4. Se mai poate sa idealizez eu prea tare viata românească.
    Cât despre vacante: de multi ani am auzit si eu de oameni care le aminasera pentru la pensie , iar apoi s-au îmbolnăvit si n-au profitat.
    De aia legat de economisire, m-am invatat si eu de aici de la voi, dar daca e de plecat undeva sau cheltuit pentru ceea ce noi considerăm esențial (cum bine zicea Iulia) nu stam pe gânduri.
    Noi am făcut pasul asta cu emigrarea ca părinti, dar ma gandesc ca nu mi-ar fi placut sa rămîn în ro si să-mi plece copiii peste mari si tari, asa ca noi avem risc mai mic la asta. Mai ales ca fiul, care-i plecat acum , zicea ca cel mai fain i se pare in zona pariziană și ca abia așteaptă să se întoarcă.
    Elena recently posted…Cum am vopsit natural ouă nu chiar roșii, dar frumoase 🙂My Profile

    1. Se leaga f bine interviul de ultimul articol al Iuliei 🙂
      Eu am invatat f multe din blogul asta si al Iuliei, si din articole si din comentarii. Economisirea e pana la urma un mod de a gandi, pe care ti-l educi si il adaptezi, ca sa nu te frustrezi, ca nu asta e scopul, cred
      De ex noi ca sa economisim 50-60% o facem cu efort, am facut-o cand ne pregateam sa cumparam casa, stiam scopul, era o perioada limitata si determinata si nu f lunga. Dar nu as vrea sa traiesc asa. Cu procentul asta am ajunge la independenta financiara undeva in 5-7 ani
      Ceva mai relaxat insa, cu rationat ce e important si ce nu, putem economisi 30-40%, fara sa simtim efort. Si prefer varianta 20-30%,ca in prezent, pt ca scopurile financiare principale, casa si fondul de rezerva au fost atinse, si un ritm mai lent spre independenta financiara. Pt ca pantofii aia de 100 eur (simbolic zic) eu mi-i iau. Nu-mi iau 3-5-10 perechi, ca pe vremuri, ca efectiv nu-mi trebuie. Dar eu sunt tanara si sanatoasa acum si merit ca atunci cand imi trebuie pantofi sa imi iau ce imi place, fara renuntari. Si nu ma mai simt vinovata cand fac asta
      Diana recently posted…crizaMy Profile

        1. Mie mi se pare f fain ca suntem diferiti, ca asa invatam. Fix asta imi place, sa ma incalt cu pantofii altora, dupa aia ai mei se simt uneori diferit
          Fix cu pantofii n-am avut, dar am avut cu altele, le iau la rand, am terminat cu blugi, haine, parfumuri, carti, acum sunt la faza specii de plante in gradina :)) dar stiu ce zici
          Diana recently posted…crizaMy Profile

  5. Mai zic una si ma duc, sa ma vopsesc singura in baie, deoarece luna asta din bugetul de coafor mi-am luat carti si litografii din city-break (peste bugetul normal de carti :)))
    In drumul nostru mai lent spre independenta financiara noi am ales sa facem si niste pasi si etape. De ex urmatoarea e ca fondul de rezerva sa-l extindem de la 1 an fara venituri cum e acum, la 2 si apoi 3. Cand atingem 3, incepem sa achitam masiv ipoteca, adica economiile lunare obisnuite se duc tot lunar in plati anticipate (putem fara penalizari si fara efort birocratic, e o bifa online). Si in tot timpul asta investim in dezvoltare personala si educatie- acum se duce o suma importanta, mai mult decat ipoteca si economiile, in cursuri, pt toti din casa. De limba, de specialitate, pian, sporturi, etc
    Mi-a placut f mult interviul si modul de gandire f pe gustul meu. Mai vreau 🙂
    Diana recently posted…crizaMy Profile

  6. Super fain interviul! Abia astept sa mai citesc si altele…. Desi citind ma intrebam cine o fi Daniela sau Diana 🙂 asa ca nu ar strica sa zici si tara, cred ca ar fi interesat de vazut perspectivele despre economisire a ramancelor emigrate in diferite tari.
    Acum sa trec la ce aveam de zis…. Cum zicea si Cristina mai sus, cred ca pt romani e cam imposibil de vorbit de rate de economisire de 50%. Pentru majoritatea si 10% e un vis. O sa imi spuneti ca nu e adevarat, ca se poate. Si eu zic ca se poate, ca am am fost acolo si inca de la primul meu salariu am economisit. Dar incep sa fiu din ce in ce mai sigura ca am facut-o pentru ca asa mi-e firea…. majoritatea celor din Ro nu economisesc, nu neaparat ca nu ar putea, ci mai degraba din cauza contextului socio-cultural, al presiunii sociale si al grupului restrans in care traiesc. Am prieteni cu salarii colosale pt Romania care nu au un sfant pus deoparte sau investit pentru ca iesirile zilnice si weekendurile in afara tarii sunt la ordinea zilei pentru ei. Si asta e doar un exemplu….

    Cat despre compromisul emotional pe care il fac emigrantii. Eu am tot mai spus-o ca, cel putin eu, traiesc in doua lumi. Nu voi mai gandi niciodata ca un roman si nu voi gandi nicioadata ca un belgian. De aceea intorsul in Ro la o anumita varsta devine din ce in ce mai putin o optiune. In primul rand ca m-am obisnuit cu un anumit nivel social, economic etc aici pe care am sanse foarte mari sa nu le mai am odata intoarsa in Ro. Pe de alta parte, vad realitatea din Ro distorsionat. O vad prin prisma linistii sociale de aici si de multe ori imi spun ca se poate, ca odata intoarsa acolo pot face si drege si schimba lucruri, insa mergand in vizite scurte imi dau seama ca realitatea e cu totul alta…. Mentalitatea unui popor nu se schimba in 10-20 de ani e nevoie de generatii.

    Cat despre economisit….cred ca cel mai imp e sa gasesti o balanta. Am putea sa economisim cam 50% insa ar trebui sa tai mult de la capitolul cel mai imp pentru noi, vacantele, si nu vrem sa facem asta. In momentul de fata suntem la cam 20%-30% in functie de luni, fara sa iau si casa in calcul (rata la casa o consider ca pe o pusculita), insa inainte de casa am avut si luni cu 70%. Insa cum zicea cineva mai sus, prefer sa traiesc acum, ca nu stiu ce o fi nici pana diseara, apai peste 15-20 de ani.

    1. Iulia, ti pup! Am sters tara in interviu pt ca am vrut sa nu dau detalii prea personale.

      In rest, eu am economisit juma din salariu in bucuresti, cand voiam avans la locuinta, eram singura si mai plateam si chirie ( stateam impreuna 3 fete in aprt 2 camere), si aveam salariul mediu pe economie! pur si simplu aveam un scop si stiam ca e doar pt perioada de 1 an. E o alegere.

      In rest, nu cred ca este romaneasca. Cifrele americane arata ca doar 15% economisesc si restul sunt cu datorii iiiimensseee. Belgienii sunt ceva mai bine dar NU MULT MAI BINE – 65% din belgieni declara ca singura investitie le este casa unde stau!! si rata la casa le e 40% din venit cu credit pana dupa 60 de ani, si 20% din belgia nu au nimic -realmente stau in chirie! deci na, vezi, marja e mica a celor care economisesc si investesc. Uuuuuun pic ma bine e la olandezi dar NU CU MULT. Realmente e vorba de alegere: sunt multe femei care isi gasesc fericirea in machiaje (am fost si eu acolo), sau in mancare buna (colocatarul meu), altii in masini sau tv sau telefoane (eu nu de nici unele, nu avui mobil intre 2011 si 2014) etc. Eu sunt cu vacantele, asa ca airbnb este cea mai mare inventie pt mine!!! mai ales ca blogul mi-a si adus ceva banuti asa de imi permit luna si calatoria ….

      Edit: aceste interviuri vin sa ajute pe persoanele in deriva. Noi romancele nu avem nici experienta trecutului, sistemul de pensie de stat in romania e in situatie crunta, desi am contribuit la pensie pilon 2 si privata acestea nu sunt sigure pt ca dintr-o lege pot sa le lichideze, speranta de viata a crescut e la 60 ani cat a lasat plumbuitul la 75 ani (pt femei), varsta de pensionare a crescut si va mai creste etc. -e evident ca e nevoie sa facem ceva si ASTAZI. Iar termenul de financial independence vine de la americani, dar inseamna mai mult decat niste bani care sa vina din cer si sa nu mai am nevoie de job, inseamna in primul rand siguranta financiara – si asta cred ca e traducerea cea mai buna in limba romana.

        1. In conditiile in care in Romania sunt aprox. 4 milioane de angajati, 400k inseamna ca 10% contribuie la pensia privata. In comparatie cu alte tari (America, ca doar copiem de la ei consumerismul) suntem departe. Dar cred ca e o cifra foarte buna daca tinem cont ca abia de 6-7 ani a aparut acest sistem in Romania, nu e prea cunoscut, si nu exista incredere pt ca nu exista precedent (adica vreun adult la 65 ani sa scoata banii in ziua de pensionare si sa cumpere o casa la tzara la Dorohoi, cum a facut mama colegului meu de curand)

  7. Mi-a placut foarte mult interviul. Felicitari amandurora 🙂 Chiar super!

    Mi-a atras atentia planul Danielei: strangerea banilor + investit cat lucreaza in afara, iar apoi revenirea in tara. Cred ca majoritatea celor din diaspora gandim asa. Totusi, sincer, cred ca vor fi f slabe sanse sa se si intample.

    Pe langa partea psihologica, faptul ca ajungem sa traim intre 2 lumi (romania vs tara de rezidenta), intervine si siguranta proprie si viitorul copiilor.

    Din experienta proprie:
    1. o ruda a facut cancer. A mers la spitale din mai multe orase in Romania, iar verdictul….incurabil, in cateva luni estimand decesul. A fost adusa in Belgia, iar acum, la 2 ani de zile este ‘cancer-free’ ducand o viata super.

    2. taica-miu avea probleme mari cu tiroida. S-a plimbat prin mai multe spitale din Romania. Solutia ? Nu stiu ce infuzie de iod. Dar cica nu te poti califica pentru acel tratament decat daca ai si cancer ca nu au aparate ca bla bla bla. Adus in Belgia…rezolvat in fix o zi cu o procedura pe care doctorul din Belgia a descris-o ca banala.

    Aceste 2 situatii m-au convins pe mine, recent recunosc, ca nu ma voi mai intoarce, cel putin nu fara posibilitatea de a reveni oricand intr-o tara civilizata.

    Si nici n-am vorbit despre copii, siguranta, perspective, educatie etc

  8. Eu ma gândeam ca noi ăștia plecati economisim si fără să vrem. In general avem ceva casa-apart in Romania de dinainte de plecare. Apoi ne luam si in noua tara ceva.
    Ma gândeam la asta azi, ca suntem in tratative la cumparat (la noi in cartier 🙂 ) Si aparent e simplu: cumparam , iar la pensie vindem si ne mutam in Romania. Asta daca ne intoarcem, ca vad ca toate de aici am ajuns la concluzia ca nu suntem nici de aici, dar nici de acolo.
    Elena recently posted…Cum am vopsit natural ouă nu chiar roșii, dar frumoase 🙂My Profile

  9. Foarte frumos interviu,l-am citit cu interes ! Succes Daniela, sa dea Domnul sa te realizezi asa cum ti-ai propus !

    Fetelor , care ati comentat pe aici, fixul pantofilor il am si eu inca din copilarie (3-4 ani)cind mama ii dadea comanda unchiului meu care era cizmar sa imi faca pantofi,sandale de cite ori imi crestea piciorul. Cind m-am domnisorit am profitat cit am putut de magazinul EVA din Bucuresti… eram toata ziua pe acolo si imi cumparam orice incaltaminte imi placea inclusiv bluze, rochii, parfum… faceam si excursii in strainatate de cite doua saptamini cu BTT… am fost in URSS (de doua ori) in perioada cu nopti albe, in Ungaria, la mare in fiecare vara tot asa cite doua saptamini si de acolo mereu in Bulgaria. Si acum e la fel, economisim fara sa simtim frustari, calatorim in strainatate si prin tara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge