Imi accept imperfectiunile in buget?

Imi accept imperfectiunile in buget? In viata? in vise?

Am un plan pe partea de finante, pe urmatorii X ani. Bun, rau, il respect, si voi reusi ceea ce vreau. Pana atunci am incredere in ziua de azi dar si de maine, orice eveniment neplacut alta data m-ar fi obosit si afectat, acum doar tratam cerebral, avem cu ce. Si ni s-au intamplat nevrute si nedorite de nimeni: azi platesc azil mamaiei, ne-am mai si trezit cu chiriasi ce nu au platit intretinerea de mult timp, si in curand am o vizita scumpa la dentist. Pt ca astazi orice eveniment ar pica, il trecem  in ritmul cunoscut.
Aici problema vine ca sunt mai multe scenarii in viata, diferite, si fiecare alegem ce vrem sau mai grav, nu cum vrem ci cum ne iese:
-golden cage =stau la munca 9 ore pe zi, platita bine sau nu, zi de zi x 40 de ani, pana la aniversarea de 67 de ani, cheltui tot ce am pana la sfarsitul fiecarei luni si astept salariul urlator. Asta e cel mai cunoscut, statisticile zic ca peste jumatate din americani sunt asa
-freelancer cu cine stie ce bussiness (micii fermieri intra aici, croitorese etc)
-orice altceva.
Prima cale e cea mai cu care am fost programati= educati pana in subconstient prin puterea exemplului, ce am vazut la parinti (ok, nu la ai mei, pensionati de boala cu spaga ca la Botosani) .
Dar altceva-ul este terifiant. Este diferit si complet impotriva firii, in afara obisnuintei, in afara rotitei de soarec si intram pe un teren complet nestiut.

Deocamdata eu sunt la nivelul in care am amestecat un golden cage dar cu economii si extra investitii ca sa nu ajung la aniversarea de 67 ani la birou(la cea de 40 ani mi-ar placea dar tocmai ii aniversai 😀 ).
In paralel, incerc sa ridic un bussiness (cazul 2) – sa vedem ce imi iese, dar calculele actuale confirma ca nu va putea inlocui astazi salariul zilnic.
Dar acum 20 ani nici nu ma gandeam la astea, sa imi planific pasi noi, sa caut alternative…luam totul personal si vedeam ca o conspiratie a universului ca nu primeam salariul la timp si seful e nesuferit (victim-mentality e o expresie care mi se potriveste). Apoi mi-am pus target-uri atat de mari si apasatoare incat ma intrebam daca e posibil.

Ce inseamna pentru voi calea in viata? cum ati ales si sunteti sigur ca ati ales bine?

37 thoughts on “Imi accept imperfectiunile in buget?”

  1. Exact la cum am fost noi programati de catre parinti sa traim intr-un ‘golden cage’ cum zici tu, ma gandeam si eu zilele astea.

    Mi s-a intiparit in minte ca asta trebuie sa fac: sa ma angajez, sa am un salariu etc. Eu inca n-am reusit sa fac switch-ul de mentalitate desi am inceput sa incerc.

    M-am gandit ca pentru mine, cea mai accesibila metoda de a pasi dincolo de acest golden cage este sa incerc sa fac intra-prenoriat. Adica sa fiu un mic antreprenor in cadrul companiei la care lucrez. Practic incerc sa creez un produs nou si sa conving managementul sa investeasca in crearea acelui produs. Consider ca acest lucru e un pas, fie el si micut, inainte.
    MoneyCaravan recently posted…2018 ObjectivesMy Profile

    1. La 35 de ani am inceput sa vad gratiile de aur ale coliviei (vacanta aia in Tenerife de Craciun…). Apoi in una din cartile citite (cred ca fix in The 4hours work/week) am gasit expresia golden cage… asa ca ma bucur ca e altcineva “trezit” mai de tanar.
      Ideea ta este nemaipomenita: practic creezi un produs pornind de nevoia actuala a clientului, client bine definit, si i-l oferi.

  2. Nu-mi place cum sună conceptul de golden cage și, din fericire, am reușit întotdeauna să găsesc și partea pozitivă în a avea un job cu orar fix chiar dacă unele perioade au fost mai grele sau supraaglomerate. Mi-am făcut prieteni foarte, foarte buni pe unde am lucrat de-a lungul timpului, ba chiar și o nașă am găsit pentru băiatul meu 🙂
    Comparativ cu un business propriu unde trebuie să te zbați zi și noapte, ca angajat e foarte comod să știi că în fiecare lună îți vin banii în aceeași zi 🙂
    Ioana recently posted…Spuneți un nume de carte. ORICE carte.My Profile

  3. In primul rand sa-ti spun “Bun gasit” si sa ma prezint : eu sunt Liana. De la Mall 🙂
    In al doilea rand sa revenim la subiectul tau : pe youtube e un video – daca vrei il caut si-ti dau linkul -despre succesul in viata. Pe langa multe alte chestii interesante, se spune asa : “fii non conformist ! Desprinde-te de turma si nu face un lucru doar pentru ca asa face toata lumea, sau pentru ca asa trebuie ! ”
    Involuntar, am facut chestiile astea. Nu mi-a placut niciodata sa fiu ca “restul lumii”. N-am un serviciu cu program fix de la 8 la 4, nici vacantele nu mi le programez, daca mi se pune pata sa plec, fac bagajele si-n 2 ore is in masina. Destinatia o stabilesc pe parcurs 🙂 .
    Zi cu zambete !

  4. Si eu am lucrat intr-o reprezentanta auto, la departamentul de marketing, timp de 8 luni, atat am rezistat, asa ca pot sa-i spun “golden cage”. Nu-mi placea deloc programul 8.30-18, cu o ora pauza la pranz, asa ca mi-am dat demisia. Prea multe lucruri nu aveam de facut, pregateam campanii de marketing pentru lansarile modelelor noi, puneam la punct chestii ce tineau de organizare si lucruri de genul asta. Aparent era un job la birou pe care orice persoana si l-ar dori, dar eu n-am rezistat, asa ca mi-am dat demisia si-am inceput sa lucrez ca freelancer, alaturi de sot.

    E cel mai bun lucru pe care l-am facut, pentru ca acum veniturile sunt mult mai mari decat inainte, tot in marketing activez, iar timpul liber este muult, dar muult mai generos. Si cum am mai zis si cu alte ocazii: am chef de-o cafea in oras, las totul si-am plecat, fara sa dau socoteala nimanui! 🙂 Libertatea de-a face ce vreau pentru mine reprezinta extrem de mult si nu m-as mai vedea niciodata lucrand intr-o corporatie cu program fix.
    Amy recently posted…4 zile in vacanta la MilanoMy Profile

  5. Eu am intrat de buna voie in cusca cea aurita, dupa ce mai bine de 10 ani am avut sansa sa imi permit statul( vorba vine ) acasă si sa imi vad copiii crescand. Dar pentru ca familia noastra sa functioneze asa, e drept ca era sotul cel din cusca aurita.
    Acum ma simt bine la serviciu si uneori ma simt acolo ca la distractie, chiar daca muncesc mult. Am si multe zile libere. Nu vad serviciul ca pe o cusca, ci doar pe ceva diferit de viata dinainte, care imi aduce altfel de satisfactii( si nu la cele financiare ma gandesc).
    Cum suntem toti asa de diferiti, cred ca important e sa ne simtim bine cu propriile decizii.
    Zilele trecute am fost într-o mica vacanta. Ma gandeam ca a fost asa fain, tocmai pentru vacantele sint limitate in timp, cred ca daca au trai toată ziua într-o vacanta nesfarsita, lucrurile si-ar pierde din savoarea care e data tocmai de faptul ca sunt exceptia si nu regula.
    Elena recently posted…Empatie, simpatie si compasiuneMy Profile

  6. Voi vorbiti în continuare de bani ca eu mi-am facut planul de vacant! 😀
    Scriu asta ca ma întrebai în unul din comentarii ce plan am …

    1. si cazul exemplificat de tine e un tip de golden cage.
      Pt mine este cazul din care nu reusim sa iesim cand vrem…chiar daca ne e bine sau nu: lipsa LIBERTATII. Si pt cei bine platiti, si pt cei slab platiti, si pt cei carora le place sau cei care nu cat timp nu se pot muta/schimba cu lejeritate….

  7. Sa stii ca si eu am simtit gratiile de aur pe cand lucram in corporatie in Bucuresti
    Din jobul pe care il am acum nu m-as pensiona niciodata. Lucrez juma de norma, program extrem de flexibil, adica am 3 zile de birou si 2 de acasa in care lucrez cam 2-3 ore, rar mai mult, ca flexibilitatea e totusi both ways, cand e de munca, e, in zilele de birou trebuie sa ajung pana la 10 si plec cand vreau (mai plec la 2, dar in rest stau pana la 3-4 ca sa lucrez mai putin in zilele celelalte), imi place ce fac, am colegi misto, un sef super, cu care chiar am discutat deschis ca eu nu ma vad ramanand dupa ce pleaca el, si ca eu cred ca o sa vanda business ul peste 10 ani, asa ca in 2 ani ma apuc de facultate aici, muncesc si totusi ma simt libera. Daca vreau sa merg la coafor, zic ca ma duc la coafor, etc. Si la consort e cam la fel, au work-life balance f bun, chiar daca el munceste full time si calatoreste destul
    Depinde de job. Mie antreprenoriatul mi se pare stressant. Daca simt nevoia de mai multi bani, muncesc inteligent, pe bani mai multi, dar acum sunt intr-un echilibru f bun, nu-mi trebuie nimic mai mult
    Personal, nu ma vad la pensie si intr-o vacanta perpetua. Mi-am dat seama de asta cand am emigrat, putem trai lejer dintr-un singur salariu, dar eu am nevoie de plusul de sens si scop pe care jobul il da vietii mele. Si cu vacanta perpetua, mi-am dat seama acum, dupa 5 vacante in 5 luni prea multa vacanta si nu mai savurezi, nu mai asezi experienta cum trebuie. Nu putem manca doar ciocolata, cum ar veni 🙂
    Diana recently posted…Loch Ness, Inverness si o Scotie plina de farmecMy Profile

    1. Cred ca un program redus este solutia pt mine – venitul mai mic s-ar compensa cu timpul pt hobby si familie (plus ca anumite cheltuieli s-ar diminua prin neplata after school, ne-externalizat treburi etc).
      Nu mi-a acceptat seful cererea de program redus. Imi mai iau cate o vineri fara plata, pe ici pe colo, si vacante mari (3 sapt. vara, 3 iarna).

  8. Pai, in primul rand la multi ani, sanatate si numai bucurii! Adica sa fie bine toti ai tai, sa iti mearga bine afacerea pe care ai pornit-o(sunt tare curioasa, oare ai scris ceva pe aici si nu am vazut eu, ca am fost tare lipsa?), sa fiti cu totii sanatosi si sa nu fie nevoie sa lucrezi pana la 67 de ani. Inteleg ca ai zis de americani, dar la voi e tot atata, ca mi s-a facut rau. Abia m-am obisnuit cu 63, dar 67 e de groaza! Eu vreau sa reusesc sa ies mai repede de 63, cam asta este visul pe care il mai am. Nu ma vad rezistand inca 11 ani, mai ales ca sunt in acelasi loc din 98, cu o pauza de 2 ani in care am plecat, am incercat o afacere, o mutare…si degeaba, a trebuit sa ma intorc.
    Mihaela Damaceanu recently posted…Analize si alte treburiMy Profile

    1. Mihaela,si tu esti mai in varsta decat mine cu 10 ani vad… – am aceeasi parere, 67 ani e prea mult pt stilul meu de viata si planurile mele… chiar de a-si gasi jobul visurilor, tot cred ca e nevoie de o “alternativa”, o plasa de sigurantza….
      Imi pare rau de acea afacere+ mutare ca a fost un esec. Pe de alta parte, a fost o incercare, o experients. Vrei sa ne povestesti despre?

        1. Am rude pensionate la 67 ani. Am avut coleg de munca ce aniversase 62 ani cu noi, in conditiile in care de la 20 ani lucreaza continuu, 1 an din viata a lucrat in 2 schimburi consecutive (inginer in fabrica, facea si schimb de dimineata si schimb de seara, 16 ore, pt a strange bani de avans – nu roman, zic). Deci e o realitate.
          Tu lucrezi numai cu tineri?

          1. Azi am citit ca exista sanse sa creasca cu 5 ani varsta de pensionare in nl (nu imediat, evident) acum e 68 e corelata cu speranta de viata, care tot creste. Ce sa zic, uite in jobul meu pot lucra si la 90, atata timp cat vad, imi pot misca mainile si gandi clar. Vecinii mei la 69 sunt mai verzi decat multi de varsta mea, biciclesc 30km, fac voluntariat, lucreaza in gradina… Age is just a number
            Diana recently posted…pe unde am mai umblatMy Profile

          2. O erata, am citit gresit, nu maresc varsta cu 5 ani, peste 5 ani o sa ajusteze anual varsta de pensionare in functie de speranta de viata, dar nu in jos. Tot pe acolo, practic, intervin variabile.. .
            Diana recently posted…pe unde am mai umblatMy Profile

  9. La cum gandesti sunt convinsa ca vei reusi cu businessul. Iti tin pumnii si astept vesti 🙂

    In ceea ce priveste intrebarea…pff, e complicat de raspuns. Referitor la job, am stiut ca mi-am ales calea din momentul in care am primit primul proiect de design, de fapt prima tema de la facultate. Eram atat de incantata incat, dupa ce am facut mai multe variante de afis, ma simteam atat de relaxata de parca nu lucrasem 2 zile. Apoi joburile si proiectele pe bani unde lucram si 12 ore pe zi, dar eu ma simteam ca in vacanta. Din alte puncte de vedere…nu stiu daca sunt pe calea cea buna, dar sper. Cel putin din punct de vedere spiritual 🙂
    unblogcolorat recently posted…Adoptă, nu cumpăra!My Profile

  10. Si eu gandesc ca Diana ca de prea multe vacante te blazezi.
    Si am auzit multa lume care odata ajunsa la pensie, a murit in primul an.
    Eu una, cum le-am facut toate in cu alta ordine decat altii, ma simt tare bine cu serviciul meu la 80%. Cand o sa ma plictisesc, am tot felul de supape gen schimbat ce fac, dar tot acolo, schimbat locul , in ultima instanța dat concurs sa evoluez, desi sunt sceptica ca as lua un concurs la virsta mea .
    Elena recently posted…Romane care mi-au placutMy Profile

  11. Nu stiu daca alegerile mele sunt perfecte, dar au fost cele mai bune pentru mine la momentul la care le-am facut. te invidiez putin ca ai curajul sa vorbesti de propria afacere, dar iti urez bafta. Eu sunt lasa cand vine vorba de astfel de investitii riscante. Oricat ai calcula, riscul exista.

    1. e risc si in a trece strada. Si in a conduce (nu am carnet). Asa ca dupa citit si citit am decis sa actionez. Nu se poate sa ne fie mai bine fara sa fac ceva mai mult!

    2. Cristina, eu ma simt magulita ca te inspir, dar nu joc in aceeasi categorie cu Iulia sau o femeie 🙂 Eu de la ele si de la comunitatea lor am invatat. Dar orice efort e mai bine decat nimic si cu timpul ajungi sa te schimbi.
      Eu ma ghidez dupa ideea ca toate la timpul lor si viata mi-a dovedit pana acum ca am dreptate. Vine un moment cand toate lucrurile se leaga in asa fel incat se intimpla ce e mai bun pentru noi. Un fel de legea atractiei. Asa ca tu continua sa faci eforturi in ritmul tau, într-o zi o sa constati ca ti se intimpla lucruri pe care nu le-ai fi crezut posibile!
      Cat despre afaceri, sant oameni facuti pentru, altii nu. Cat sotul era patron, a fost o perioada grea si stresanta pt el (si pt noi). A lasat totul ca sa fie angajat, ca e mult mai usor 🙂
      Elena recently posted…Romane care mi-au placutMy Profile

  12. Imbin punctul 1 cu punctul 2 si ambele imi plac. Desigur, in prezent se poate spune ca nu renunt la job-ul cu program fix pentru ca actvitatea de freelancer nu-mi aduce inca veniturile necesare (/luna). Dar nici nu ma plang, având in vedere ca eu am fost mereu adepta job-urilor la care a trebuit sa raspund in fata cuiva. Sunt un subaltern grozav, imi place sa ma implic si totodata sa gasesc ceva care sa ma determine sa merg cu zambetul pe buze la munca (desi admit ca sunt si zile grele, desigur ca sunt). Cred ca fiecare etapa muncitoreasca si fiecare tip de activitate ne modeleaza intr-un anume fel. Incerc sa iau ce e mai bun din orice job si sa merg tot timpul mai departe cu ganduri bune.

Leave a Reply to Diana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge