16

 16 ghiozdane echipate au plecat catre copiii la tara. 16 copii cu ghiozdanel, caiete, creioane, pixuri, penare, rigla si guma, incaltaminte si un pantalon de trening. 16 copii care au cum incepe scoala anul asta si speram sa nu abandoneze pana la final.
8 ghiozdane au fost achizitionate datorita banilor donati de aici si de peste ocean. 8 sunt ghiozdane utilizate dar in stare buna – 2 impecabile. Le-am spalat si verificat fermuarele.
11 perechi de incaltaminte noi cumparate, ca asa le aranjeaza Dumnezeu si am gasit cu un pret ce niciodata nu gasii pt fiica mea. Am mai primit 2 sacose de incaltaminte dintr-o parte, si 3 cutii mari de incaltaminte ce le-am triat si legat cate 2.
Pe langa caiete si pixuri de la firme, material ce trebuia sa fie publicitar 😀 si zacea prin unele firme ( st 😀 ), am mai achizitionat tot stocul magazinului la pretul ala – pret de anul trecut, cred.
O sacosa de creioane primite, verificate si ascutite. Inca cateva cutii noi achizitionate. Am mai cumparat creioane si culori. Am cusut penare.
16 copii, da? In spate e doar apelul cerut de mine pe 2 grupuri.
Mai sunt si 2 cutii de haine de bebelus. Din pacate in saracia aia, natalitatea e ceva foarte intalnit. Din fericire acum copiii au o sansa mai buna.

Si am iesit bine si la negociat si cu transportorul :))).

Am primit cateva exemple emotionante de generozitate. Poate ni se pare ca suntem neputincioti într-o tara în care suntem legati de maini si de picioare din cauza coruptiei. Stiu ca nu putem sa construim tot ce lipseste. Dar putem sa daruim un ghiozdanel  echipat, sa platim o capra, sa sapam o fantana sau sa construim o soba, sa daruim o haina si pereche de incaltaminte ce la noi zac in dulapuri burdusite dar la copiii astia inseamna ca mai merg si luna asta la scoala ca au cu ce se incaltza. Sa facem cumva sa nu  lasam lumea in care ne-am nascut la fel cum am gasit-o. Si poate un gest aparent nu conteaza, dar gesturile astea sunt ca piesele de puzzle si fac un total – vreti voi sa fiti piesa lipsa?

Sunt o norocoasa ca zilele astea au sarit oameni de te miri unde sa doneze rechizite. Ca au avut incredere sa imi dea bani si sa ma duc eu sa cumpar. Ca am avut cohones de a negocia drastic asa cum pt mine nu m facut niciodata si sa iau incaltaminte vesela pt copilasi. Poate par gesturi mici dar simt uneori ca mi se da voie sa intru in intimitatea momentelor de bunatate de la altii, dar mai ales de neuitat pt mine. Ma hranesc cu aceste momente, nici mancare nu imi trebuie, apa imi aduc aminte pt ca ma oblig   si ii inteleg pe cei care spun ca fac ceva cu pasiune – ca acum fac.

Daca e un motiv sa vreau independenta financiara, apai pt asta e. Si la anul o sa ma organizez mai bine.

(si gata, reintru in ritm, raspund la emailuri, revin la cusut comenzi, va povestesc si vacanta, reiau drafturile la definitivat)

9 thoughts on “16”

    1. Felicitari!
      Baiatul meu a schimbat 3 marimi de pantofi anul asta, purtam deja toata familia pantofi de sport care i-au ramas mici lui, dar tot nu tinem pasul. Am dona câteva perechi cu draga inima, dar sunt de la 39 în sus.

  1. Si eu am o familie cu 4 copii la mine la tara si incerc sa le cumpar in fiecare an ce pot eu pentru scoala pentru ca invata bine si parintii ii tin curati, ii trimit la scoala, chiar daca le-ar prinde mai bine ca altora sa-si ia copiii pe camp pentru un ban in plus. Imi place de ei ca sunt constienti ca asta e sansa copiilor la o viata mai buna.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CommentLuv badge