Cardurile de credit, datoriile, si imprumutul de la prieteni

Zilele trecute am primit intrebarea: O ok sa ma imprumut de la prieteni?

 Persoana in cauza a spus ca are prea multe carduri de credit cu dobanzi mari si planuia sa sa imprumute de la cineva pt a acoperi toate cardurile de credit (dobanzi de 15-20%) si sa achite prietenului,  mai ieftin evident.

 Prima remarca a mea este una emotionala: daca nu face fata la platile de zi cu zi la banca, sigur o sa aiba probleme cu achitatul la prieten. Iar daca banca o aman cu cateva saptamani contra unei penalizari, o prietenie se poate pierde pe viata pt o zi intarziere.

 Apoi mi-a expus cele 4 credit carduri. Sume nu mari:

4000
2000
7000
9000
nimic exagerat tinand cont ca are un venit mare de a reusit sa obtina aceste carduri de credite (realmente cu 4 salarii acopera tot).

 Sunt mai multe abordari cand e vorba de datorii, si in cazul ei accesibile:
-de unificat datoriile si facut un singur credit de consum, cu dobanda mult mai mica (credit card-urile au aprox 15-20% dobanda pe cand un credit de consum pe la 10%) si cu acesta sa inchida cardurile de credit si sa le taie. Si sa nu mai deschida altul 😀
Cu siguranta ca plata va iesi mai mica decat plateste acum la carduri.

-de platit cardurile de credit unu dupa altul dupa metoda snowball (Davre Ramsey o explica bine). Adica toate celelalte facturi din viata ei platite la minimum si tot excesul de bani pana la inchis primul card. Cu bugetul putin usurat de primul card acoperit, de inceput platile la a 2a datorie cu viteza maxima si tot asa. Un calculator pt asta am gasit pe site aici  . Pt  avea un exces de bani e nevoie de eforturi: renuntat la tv, abonament mobil, machiaje, iesiri, taxi, coafor, mutat in locuinta mai mica langa job etc. sau de ce nu, un extra job – dar tot extra venitul sa se duca direct pe inchis datoriile.

-speculat cu un al 5lea card de credit, unu cu perioada de gratie de 45 zile. Cu banii aia inchis cel mai mic card de credit. Intre timp canalizat toate veniturile pt a acoperi aceasta descoperire in perioada de gratie. E posibil la ea ca are salariu mare dar evident are probleme de organizare a banilor deci nu i-as recomanda.

Din pacate nu e prima persoana cu care discut pe seama cardurilor de credit, chiar daca de in cazul de mai sus erau facute pt cauze bune (achitat un curs si o certificare ce i-a adus un nou job super platit, apoi un alt laptop pt ca mai lucreaza de acasa un proiect grafic si primul s-a ars). Dar toate sunt datorii si acestea trebuie acoperite imediat, sunt o urgenta! . La fel de urgenta cum mi-a fost platitul instalatorului cand mi s-a infundat toaleta si a inceput sa curga in sens invers.

Datoriile nu sunt doar o problema. Sunt O URGENTA.  Pt ca pe unde o aparut una, apar si altele. Pt a reveni la normal e important sa le inchidem cu orice efort. Asa ca se cere tot efortul  pt asta: un extra job, renuntat la tigari, cafea, vin, iesiri, tv, pisica, gagica, machiaje etc totul pana inchis datoriile astea frivole. Apoi rasuflat, salvat si refacut buget de urgente.  Cu datorii  nu e momentul nici de iesiri, nici de distractii, de luat caine sau de o sticla de vin sau de facut copii.  Da, este timp pt astea si mai incolo, dar datoria amanata creste datorita dobanzii si dobanzii la dobanda. Pana la datorii ajungem din cauza unui buget inadecvat si cu datorii  bugetul este si mai dezechilibrat.

E usor de facut un card de credit. Si de cheltuit 2000 in cateva zile: cateva iesiri cu prietenii, 1-2 perechi de pantofi eleganti sau un tv nou si gata. Si ne zicem hai ca nu e rau, ne-am dorit tv-ul ala iar plata lunara minima ceruta de banca e de doar 100 pe luna. Pt 5 ani ca dobanda e de 20% pe an iar comisioanele nebanuite. Adica ce am cheltuit in 1-2 sapt. aduce viata familiei in acelasi punct  unde era inainte de cardul de credit si cu un minus de 100lei lunar, o extra presiune in conditiile in care nici inainte de cardul asta de credit bugetul nu era prea incapator din moment ce nu au reusit sa economiseasca de un tv nou din timp.

Realitatea e ca orice leu imprumutat azi pt a achizitiona orice altceva decat casa/investitie profitabila inseamna o datorie de 1 leu + dobanda, inseamna 1 leu + dobanda mai putin in buget luna viitoare.  Si trebuie platit.

Am primit replica acum un an : dar tu, mai femeie, ti-e usor sa spui asta, eu nu pot sa renunt la cafeaua Starbacx-ul din fiecare dimineata si nici sotul nu poate renunta la masina scumpa, si nici nu e bai mare pt ca uite, cardul de credit de 2000 il acoper cu juma din salariul urmator.   Dupa un an va zic cu tristete ca au renuntat singuri la astea pt ca nu au avut cu ce plati service-ul la masina (alt credit card nu le-a mai fost acceptat) si asa ca vin cu trenul la munca. Si dr i-a interzis cafeaua din motive de sanatate agravata – stresul fiind unul din factorii care au accelerat problema suprarenalelor si secretia de cortizol si obezitatea.  Iar datoria le e tot acolo, neplatita, ca banii dati au acoperit dobanzile mari la banca dar nu au acoperit descoperirea de card de credit si intre timp in buget s-au ivit si altele, pt ca, vorba Iuliei, unde s-a dus mia se duce si suta.

Asa ca, daca ai cateva datorii gen:  rata masina, rata la tv, laptop, mobil, sau cine stie ce  carduri de credite neacoperite in ziua de salariu, ei bine acestea sunt o urgenta si e nevoie sa treaca inainte de orice si tre platite cu rapiditate si abia cand toate sunt achitate de relaxat bugetul . Functie de viata proprie sunt solutii gen mutat langa job intr-o garsoniera cu chirie mica si fara masina, mers pe jos/bicicleta, gatit acasa si pachet de munca, no tv si fara vin/ mancat in oras sau un extra job. Pt ca plata datoriilor se va incheia repede –povara lor insa nu. Asa ca, daca ai alte datorii in afara ipotecii incepe sa le platesti mai repede. Incepe azi cum poti, pasi mici sau mari si eforturi pe toate planurile si plateste imediat. Orice ai alege, doar incepe sa platesti mai repede pt ca fiecare pas e o evolutie.

Am inteles astea in 2014. Atunci am renuntat la fond de ten, primer, ruj, crema hidratanta si ce mai luam eu, aparent nu mare branza, dar fara decizii constiente nu avansam prea repede ……dar  v-am mai zis, eu vin de departe.

P.S.

Ipoteca are statut separat. Ea e o achizitie pe termen lung cu beneficii pt intreaga familie, dobanda e mult mai mica decat la un card de credit, si peste ceva ani cand e complet achitata va duce la o locuinta proprietate sau un ban daca e vanduta. Daca dobanda e foarte mica prefer ca banii economisiti lunar sa fie investiti ceva mai bine. carutacubani.ro trateaza caz dupa caz modelul matematic al investitiei in imobiliare.   Desi si asa, pt cine e cu ipoteca pentru inca 30 de ani si aleg sa isi cumpere pantofi/rochie de 300£ pt o seara mi se pare tot o neglijenta financiara.

50 thoughts on “Cardurile de credit, datoriile, si imprumutul de la prieteni”

  1. In general, fug de imprumutat bani (de la preteni sau banci, nu conteaza) ca dracu’ de tamaie. Daaar… sunt situatii in care cumpar cu bani de la prieteni, chiar daca ii inapoiez aproape imediat. De fapt, o singura situatie, dar mare si lata: ii pun pe altii sa cumpere lucruri pentru mine ca sa evit sa-mi dau datele. Sunt absolut maniaca la capitolul asta. Pot numara pe degete site-urile de pe care am cumparat ceva.

    Disclaimer: multe din cheltuielile oamenilor normali nu exista pentru mine.

    Bineinteles, am in schimb cheltuielile cu mers la concerte… cateva zeci anul asta, majoritatea in afara. Dar studiez cu atentie optiunile, si incerc sa gasesc variante cat mai ieftine. Cel mai scump zbor in a doua jumatate a anului a fost de 27.40 euro, toate celelalte sub 20 de euro. Cu autocarul merg in general noaptea pentru ca deplasarea trebuie sa o fac oricum si asa economisesc o noapte la cazare. In functie de cum e mai ieftin, stau ori aproape de locatia de concert (nu mai dau bani pe transport la intoarcere) ori in alt oras relativ aproape (diferenta de pret la cazare e peste costul transportului). Si nu sunt in situatia de a ma imprumuta. In cel mai rau caz, poate n-o sa ma descurc la un moment dat din banii de buzunar si o sa intru in economii. Dar n-am fost pana acum in situatia asta.

    Ultimele doua laptopuri le-am primit cadou, unul de la un concurs PC Garage, celalalt de la Microsoft.

    Daca crapa ceva in casa, ma descurc fara sau repar eu (chiar daca nu pot face sa functioneze iar, e fascinant sa faci bucati electronice). Ultima data cand am avut nevoie sa platesc imediat (imediat insemnand la mai putin de o saptamana dupa ce a crapat) ca sa inlocuiesc ceva ce se stricase a fost un furtun de dus acum vreo doi ani. Si a fost pana in sase lei.

    Altfel… Toaleta/ chiuveta infundata? Rezolv eu problema (am invatat de la tata… care nu e instalator, a fost profesor de fizica, apoi inginer, acum om de marketing, dar s-a ocupat mereu de chestiile astea prin casa). Teava pocnita? Tai din rola de cauciuc o bucata, improvizez niste coliere din sarme si functionam asa pana la o solutie mai buna (si da, opresc apa de tot daca plec inainte de asta). Cuptorul cu microunde nu mai functioneaza? Il desfac eu si daca nu reusesc sa-mi dau seama de problema, injur si folosesc aragazul pana la o solutie mai buna.

    Frigiderul n-am patit sa-mi crape, dar oricum stiu clar ca m-as descurca fara. Sunt atat de des plecata incat sunt foarte obisnuita fara oricum.

    Masina n-am. Si nu cred ca voi avea vreodata. Oricat de pasionata as fi fost de masini cand eram mica. Acum ca stiu cat platesc ai mei ca sa tina masina aia in fata blocului si s-o foloseasca de doua ori pe saptamana… mi se pare o nebunie! N-am nici animale si nici copii. Si nici plante… orice ar fi viu ar muri la cat sunt plecata… Si nici televizor. Si nici smartphone!

    In afara de covrigi si inghetata, nu mananc niciodata in oras. Sunt foarte pretentioasa si chiar nu exista nimic altceva care sa-mi placa. Daca ma taraste cineva undeva (ultima data asta s-a intmplat in 2014!), exista mari sanse sa nu comand nimic pentru ca nu exista nimic pe meniu care sa-mi placa. Si daca exista ceva, acel ceva in 95% din cazuri e ceva lichior si in 5% din cazuri e ceva desert. Chestii care niciodata nu sunt mai mult decat totalul rotunjirilor de la ce comanda ceilalti.

    Nu mai beau cafea de cand aveam trei ani (nu, nu glumesc, chiar beam cafea cand eram foarte mica, ai mei mi-au facut damblaua, dar m-am saturat rapid), n-am fumat niciodata si nu ma ating des nici de alcoale.

    Cosmeticele mele inseamna in primul rand produse de ingrijire pentru piele si majoritatea le cumpar in fiecare an, inainte de Craciun pentru ca atunci sunt editii limitate cu arome delicioase. Si ce cumpar atunci imi ajunge tot anul.

    N-am folosit in viata mea fond de ten, primer, blush, highlighter sau alte chestii de gen. Ruj am folosit doar cand aveam vreo 3 ani si dadeam navala prin ce avea mamaia si ma pictam ca un clovn pe fata. Am doua farduri de pleoape luate la inceputul lui 2005 si de-abia se cunoaste ca am folosit din ele.

    Folosesc in schimb balsam de buze fructat. Ah, da… si anticearcan! Nici eu nu stiu de ce am devenit dependenta de el, oricum nu se observa mare diferenta si, fiind palida, obtin cam acelasi rezultat si cu crema aia alba de protectie solara.

    N-am mai fost la un film de de cand eram la gradi si ne-a dus educatoarea. N-am mai fost la mare de cand aveam 5 ani (in ’89, inainte de revolutie, cand toata lumea mergea la mare macar de doua ori pe deceniu). Alte deplasari platite de mine in afara de cele pentru concerte nu exista. Daca sunt invitata sa tin o prezentare la o conferinta bineinteles ca nu platesc eu.

    Haine nu prea cumpar. Iar incaltari n-am cumparat niciodata in viata mea. Pe de o parte, mare parte din familia din partea mamei lucreaza in industria modei. Pe de alta parte, nu prea stiu sa mi se fi stricat ceva de imbracat/ incaltat dupa mai putin de un deceniu de purtare. Ah, ba da, o pereche de botine in 2015, mi s-a taiat talpa in ceva sticla… si am fost devastata. Si o pereche de blugi din 2002 mi s-au rupt in 2007. Dar in general… tocmai am cules de pe franghia din baie trei pulovere pe care le aveam de dinainte sa vin in Bucuresti la facultate acum 16 ani. Acum e prea rece, dar saptamana trecuta purtam niste sandale pe care le-am primit cand eram in liceu, la sfarsitul anilor ’90.

    1. Domnitza draga, dar tu esti ieftina la casa omului! Ma bucur ca iti vezi de ceea ce ti e drag cu adevarat, niste merdenele nu te fac nici mai sanatoasa si nici mai fericita.

      Neaparat sa ne explici cum faci cu toaleta infundata. Ca nu am stiut ce sa fac. Coliere la tzava am pus acum 15 ani, stateam in chirie dar stiam ca ma mut repede, voiam sa reziste fix pana dupa ce plec :))))

  2. De principiu mă feresc să mă împrumut de la prieteni, de principiu mă feresc să mă împrumut, am un singur credit care e un imobiliar și mai am un card de credit dar il folosesc la cumpărături cu plata intr-o rata, la intrarea urmatorului salariu, pentru ca e făcut pe o suma mica ce nu poate fi depășită și asta pentru ca acum stau intr-un oraș mic în care lipsesc multe și trebuie să mai cumpăr online.
    Cam pe același principiu mai cumpăr lucruri pentru mama, le achit de aici și i se livrează acasă să nu fie nevoie sa alerge ea după ele, pentru că e departe si nu ma mai pot ocupa altfel de problema, așa că aveam nevoie de un card mic ale cărui date sa le pot lăsa pe site uri, pt că toate mai dau rateuri la securitate.
    În rest încerc să mă țin departe de datorii

  3. Sunt f de acord cu tine, la toate punctele, mai putin cel cu rochia si ipoteca 🙂 daca ai o dobanda buna si fixa, te mai gandesti ca in mormant nu iei nici o casa si nu traiesti vesnic. Cunosc cateva cazuri de oameni tineri care au murit subit sau au fost diagnosticati cu cancer, nu stii niciodata cand, cum si unde se termina, in viata mai trebuie si sa buy that dress, eat that chocolate, take that trip, stii tu
    Diana recently posted…ce carti mi-am mai cumparat si ce-am mai citit pe hartieMy Profile

    1. cazul tau, ca si al meu, e unul fain: dobanda sigura dar mica, perioada scurta. Din pacate in romania nu se mai dau credite ipotecare in lei cu dobanda fixa. Ba mai mult, si din creditele cu dobanda fixa acordate acuù ceva ani au fost schimbate, unilateral de banca, in credite cu dobanda variabila, asa ca astazi, si creditele noi asa zis cu euro cu dobanda fixa au perioada de dobanda fixa numai primii 5-7 ani. Cum robor a sarit cu 1% in ultimile luni si euro a crescut, am persoane care mi s-au plans ca dau 200 lei in plus la banca peste noapte. Se mai adaugam ca periodic sunt crize economice si creditele ipotecare in romania sunt majoritar pe 30 ani…..In conditiile astea o rochie de 300Euro ramane o extravaganta, ca plata anticipata ar putea scurta si 2-3 luni din perioada ipotecarii.

  4. Cred ca sunt mai multe aspecte aici. Din start nu ar trebui sa ai 4 carduri de credit, pentru ca tentatia omeneasca e de a cheltui bani care nu-s ai tai. Daca cheltuiala de mai sus e pentru o investitie profitabila, cum a fost cursul si laptopul, probabil era mai bun un credit de nevoi personale. Metodele de mai sus sunt foarte bune, fie o refinantare care sa le acopere pe toate (insa fara nimic in plus, bancile “generoase” iti ofera si bani suplimentari pe langa refinantare), metoda snowball, poate vandut ceva de valoare (niste prieteni care aveau nevoie de bani si-au vandut masina, au cumparat una mai ieftina si diferenta au folosit-o la avans pentru achitarea unor datorii), renuntat la lucrurile neesentiale. Pe de alta parte, nu cred ca e buna nici cealalta extrema, nu e fezabil sa te muti langa job la garsoniera inchiriata cand ai copii, sau pur si simplu stai in casa ta care nu e luata prin credit. Poti renunta la masina (aici depinde foarte mult de zona unde stai, nu stiu alte tari, dar daca ai ghinionul sa ti se strice masina in vreo comuna de langa Bucuresti unde nu exista transport in comun si nu vine niciun taxi, e nasol), poti amana vacanta si alte chestii fara de care poti supravietui. Viata e insa facuta si din lucrurile marunte, din cafele cu prietenii, o excursie la munte, un film, o carte, altfel am sta cu totii intre 4 pereti si am hiberna. Trebuie doar sa gasim modalitati mai ieftine de distractie in vremuri dificile financiar. Si apoi mai sunt si chestiuni…pur sentimentale. O fosta colega a facut un credit de nevoi personale cu care sa acopere o fertilizare in vitro. Acum are 2 copii gemeni. Ce e creditul ei, o investitie sau o cheltuiala? Pe urma mai sunt bolile care de multe ori te lovesc pe neasteptate, iti consuma si ce ai economisit si iti rapesc si capacitatea de a munci. Sau accidentele grave sau orice alt eveniment neprevazut care iti poate da viata peste cap. Da, este bine sa fii de la inceput chibzuit cu cheltuielile, sa te intinzi cat iti e plapuma, sa economisesti si sa investesti, insa nu poti prevedea tot, asta vreau sa zic. Si in final, mai conteaza foarte mult si presiunea sociala, traim in vremuri in care verbul a fi e inlocuit cu a avea si e destul de greu sa fii stapan pe dorintele tale. Daca ai fost invatat cu un anumit standard, este foarte dificil sa faci “downgrade”. O colega ai carei parinti au avut functii politice inalte (si cu avantajele de rigoare) mi-a zis ca e foarte nefericita de cand a trecut de la Porsche la Logan (din diverse motive, parintii si-au perdut functiile si o mare parte din avere). M-am intins cam mult cu comentariul, am vrut doar sa subliniez cat de fina e granita intre dorinte si nevoi si cat de greu e sa fii cumpatat intr-o societate care incurajeaza contrariul.

    1. 1. Cand cineva imi cere ajutorul nu ii fac morala ca nu trebuia ajuns asa. Vorbesc din experienta, si eu am intrat in datorii din neglijenta/bazata pe promisiunea X si un viitor utopic.
      2. din pacate ai remarcat bine, nu e nicio solutie universal valabila la toti.
      3. asta cu presiunea sociala functioneaza si pe substrat de neimplinire, nefericire. Daca e nevoie de un Porche sa bucure sufletul ….
      Restul e alegere. Da, granita e fina, e nevoie sa fim cerebrali cand cheltuim. Si asta o voi trata in articolul urmator.

      1. Si eu am facut in tinerete greseli cu bancile, ohoo, prin 2005-2006, imi amintesc ca am luat un credit mic, de vreo 2000 de euro, pe 10 ani (!!!), banca mi-a oprit un comision de acordare de 250 de euro (si mi-a dat in mana 1750), la care am platit si dobanda! Asta mi se pare culmea, sa platesti dobanda la comision, timp de 10 ani ! (eu am achitat creditul integral in 2 ani). Plus un card de credit de pe care am scos bani si am platit cat nu facea. Iar in 2007, o alta banca generoasa s-a oferit sa-mi dea 90,000 de euro in franci elvetieni. Din fericire ni s-au parut asa de scumpe apartamentele raportat la veniturile noastre, incat am zis pas, am mai stat cativa ani in chirie si am cumparat cand erau cele mai mici preturi din criza. Faza cu Porschele e reala, cred ca atitudinea fata de bani depinde foarte mult de mediul in care ai copilarit. Oamenii care pun ban pe ban ani de zile, muncesc pe rupte, fac credit ipotecar pentru a avea un apartament au mult mai multa consideratie fata de ei. O prietena m-a intrebat de ce mi-am cumparat o masina ieftina, ea avand de la parinti o vila de cateva sute de mii de euro, masina si toate excursiile in tari exotice din ultimii 2 ani platite de ei. Nu cred ca-si poate inchipui efectiv ce inseamna sa economisesti, sa faci calcule si bugete si mai rau nu cred ca isi poate inchipui cum e sa traiesti din doua venituri minime pe economie, lucruri experimentate de parintii mei si atatia oameni din tara asta.

    2. Pff, azi am inceput un nou modul la olandeza, 6 oameni din culturi complet diferite, in afara de italianca, oai, Mexic, Russia, India, Siria, Peru. Si eu romanca toti am discutat despre consumerism si sustenabilitate. Si India a zis ca la ei saracia nu inseamna ca mor de foame, ci ca nu se aliniaza la rahaturi de trenduri consumeriste. Si Peru mananca mai multa carne decat romanii (!!) si de acum taxez taranii care imi livreaza mancarea pt reclama totul e alegere si educatie
      Diana recently posted…ce carti mi-am mai cumparat si ce-am mai citit pe hartieMy Profile

        1. Nuuu, 6 culturi pt B1 am inceput, dar sunt mult peste, macar sotul sa invete din zgarcenia mea, l-am convins sa se inscrie tot la astia, e un curs f scump, dar merita, simt si eu si copilul a zis ca vorbesc nu chiar perfect, dar foarte bine, mai bine decat toti buitenlanders pe care ii stie el (!! ) . Si mai am, ca eu vreau sa vorbesc perfect cate un pic, doamna, nu e concurs, tot acolo ajungem
          Diana recently posted…ce carti mi-am mai cumparat si ce-am mai citit pe hartieMy Profile

  5. Articolul tau e f bun in teorie, pt oameni ca tine sau cel putin pt cei obisnuiti. Dar cineva care și-a luat 4 credite, sa fim realisti, nu cred ca mai poate iesi din cercul asta vicios. E ca si cum i-ai spune unui betiv sa nu mai bea.
    Si sunt de acord cu Diana: o viata avem, sa o traim. Spun eu care am trecut azi de 2 ori pe langa cafenea, asa ca am baut de 2 ori cafea 🙂 Azi am aflat ca sotul unei cunostinte a murit de o tumora in 6 luni si ca fata unei prietene e internata la psihiatrie cu un diagnostic grav. Si atunci ce rost are sa ne roadem se sub unghii?
    Iar fertilizarea in vitro o vad tot ca pe un consumerism . Vreau copii= mi-i ofer.
    Elena recently posted…Planuri de gradinarit si buruieni utileMy Profile

    1. mai sunt si cititori care au intrat in belea din nestiinta. Realmente educatia financiara in romania este la inceput – romania copie america si consecintele.
      Altfel, despre boala, oamenii stresati se imbolnavesc mai des. nu zic ca fac cancer din cauza asta, doamni feri, dar au probleme cu slabitul, diabet, probleme cardiace, sinucideri etc iar datoriile in romania raman mostenire la familie si copii.
      Altfel eu fertilizarea in vitro o vad pe acelasi nivel ca placerea mea de a calatori si placerea ta de cafea si placerea Dianei de rochie etc. Sa ai copil pt multi este implinirea cea mai mare, o dorinta interioara, nu o putem compara ca avutul unui Proche si nu Logan. Doar ca fertilizarea in vitro costa, apoi urmarirea sarcinii e scumpa in romania iar urmarirea sarcinii in vitro e si mai scumpa si e insotita de cezariana. Daca i-a fost greu sa strang bani de fertilizare, o data sarcina obtinuta are si mai mari probleme financiare: rata, costuri consultatii/ecografii, apoi maternitatea. Deci greu. Da, am 3 persoane in jur cu FIV.

    2. Mie mi se pare ca e de domeniul patologic faza cu 4 carti de credit si ca nu un articol citit o sa vindece o boala. Noi nu stim cum gandesc astfel de persoane. Cum nu putem intelege alcoolicii, obezii, cei cu probleme de adictie in general.
      Da, si eu stiu persoane cu Fiv. Dar asta nu inseamna ca nu tine de domeniul consumului si ca e la cu totul alt nivel decat sa iti faci placeri obisnuite. Cel mai mult m-a socat ce zicea un ginecolog, ca fiind copii pretiosi, trebuie nascuti prin cezariana. De parca cei normali n-ar fi pretiosi. Acum cativa ani ma interesa subiectul neoliberalismului, asa ca am citit carti in domeniu. Sa nu ne ascundem dupa degete: copiii cu fiv au mai multe sanse de malformatii si de boli decat copiii conceputi normal, natura nu degeaba a spus stop. Noi, oamenii incercam sa fentam natura in numele propriilor placeri.
      Elena recently posted…Planuri de gradinarit si buruieni utileMy Profile

      1. Sa stii ca sunt copii mai pretiosi, o sarcina obtinuta prin FIV are o incarcatura pshiologica de cateva ori mai mare ca o sarcina normala. Se face cezariana nu fiindca ar fi mai fragili fizic, ci se doreste evitarea oricarui accident perinatal la o sarcina care a fost deja dificila.
        Nu stiu de ce natura spune stop unor oameni, dar eu ma bucur ca unii nu se lasa doborati de stop-ul asta si reusesc pana la urma.
        Apropo de articolul asta, o singura data mi s-au cerut niste bani imprumut, 5000 de euro pentru o FIV, de catre cea mai buna prietena a mea, era la a treia incercare si ramasese gravida de fiecare data, dar a pierdut copiii. Sarcina asta a fost cu noroc si acum are o super fetita, evident ca banii nu i-am acceptat inapoi, de la bun inceput am zis asta.
        Eu nu cred ca FIV-ul tine de consumerism, adica in mare da, ii doresti ceva si platesti pentru acel cave, ai consumat un serviciu, dar mi se pare mult mai complex decat asta.

        PS : o pisica nu costa mult, a mea ma costa 10 euro pe luna, dar imi aduce multa bucurie.

          1. Eu m-am bucurat mai mult ca am putut sa ajut, daca as fi ramas in ro probabil ca nu as fi avut de unde. Macar si pentru asta a meritat sa plec in Franta.

  6. Stiu ce zici, dar pe mine m-a socat chestia cu copil pretios.
    Inteleg si ca cine nu poate avea copil da din maini si din picioare sa aiba cumva, dar privit de departe e consumerism. Daca as fi fost in situatia asta nu stiu cum as fi reactionat.Acum in urma lecturilor transhumanism si despre corpul uman vazut ca un obiect de consum, sigur fiv-ul n-ar fi fost o optiune, mai ales include ca include chestii care contravin principiilor mele. Pentru ca tot procesul in sine pune probleme serioase de etica, peste care eu n-as putea trece. Si pentru ca, asa cum ziceam, nu mi se pare normal sa ma pun cu natura.
    Elena recently posted…Planuri de gradinarit si buruieni utileMy Profile

    1. Privind prin prisma naturii n-ar fi normala nici administrarea de antibiotice, daca un adult moare, inseamna ca n-are sistem imunitar suficient de puternic, deci e o curatare genica bine venita. Cel mai simplu si sigur mod de a scapa de HIV e sa nu tratezi pe nimeni, in 3-4 generatii se curata natural virusul, dar e uman?

      1. Eu cred ca tratamentele si procedurile pt fiv nu pot fi puse pe picior de egalitate. Una e salvarea vietii si alta e satisfacerea dorintei de a avea copii. Plus ca tratamentele pt fiv sunt extrem de invazive si au un mare impact psihologic.
        Si oare in 3-4 generatii n-o sa ajunga specia umana sa se inmulteasca doar prin fiv?
        Dar na, fiecare vede lucrurile in felul lui. N-are rost sa continuam sa disecam firul de par in patru. Altfel o sa ajungem sa spunem ca inclusiv sa scriem pe un blog e contra naturii 🙂
        Elena recently posted…Planuri de gradinarit si buruieni utileMy Profile

        1. Si satisfacerea dorintei de a avea copii e ok daca nu e prin fiv? Pt ca e natural? Deci practic natural face diferenta aici si e ok daca e natural, dar daca salvam vieti nu mai aplicam aceleasi criterii, e ok si nenatural ?
          Numa zic, ca imi da cu virgula, altfel nu am nici o opinie puternica legata de fiv, am avut norocul sa imi pot satisface dorinta natural, nu am petrecut mult timp gandindu-ma la fiv uri
          Diana recently posted…ce carti mi-am mai cumparat si ce-am mai citit pe hartieMy Profile

  7. Uite, mie mi-a murit un copil. Si nu mai pot face altii, insa nu as fi ezitat sa fac FIV daca se mai putea face ceva medical. Sunt femei care au extrauterine si au trompele amputate si nu pot ramane niciodata insarcinate natural, altfel perfect capabile sa duca o sarcina la capat. Sunt barbati cu probleme de fertilitate pentru care FIV e singura posibilitate sa aiba copii. Sunt oameni cu infertilitate aparent inexplicabila care au epuizat toate metodele neinvazive de a avea copii si dupa 6-7-10 ani de incercari naturale si neinvazive recurg la FIV. Cel mai dramatic caz pe care il cunosc, un cuplu care si-au pierdut copilul de 10 ani, conceput natural, din cauza unei tumori maligne la creier. Pentru ca aveau o varsta, n-a mai iesit natural.Au reusit la FIV nr. 4 sa aiba un copil sanatos. Putem sa ne uitam in ochii lor si sa le zicem ca acel copil e o chestie de consum? Si nu, adoptia nu e pentru oricine, am auzit intrebarea asta de atatea ori de la rude, ca mi s-a acrit. M-am impacat cu ideea ca nu voi avea copii si gata, insa sunt cupluri pentru care medicina ofera solutii, de ce nu ar profita de ele? Sa nu uitam ca in alte tari europene, statul ofera femeilor care contribuie la buget, intre 3 si 6 proceduri GRATIS, in Romania nimic (desi trebuie sa recunoastem ca a fost un program care acoperea o parte din costurile unui FIV, iar acum e un program si in Bucuresti). Sau daca esti bolnav de cancer si cei din familia ta fac un credit de nevoi personale pentru o operatie care ti-ar salva viata, e consum sau nu? De o mie de ori NU pentru creditele pentru plasme, vacante, masini si chestii fara de care poti trai. Si de acord, la noi in Romania educatia financiara abia acum incepe, sunt multe persoane care habar n-au cum functioneaza un card de credit sau o rambursare anticipata, nu mai vorbim de economisire sau investitii. Doar ca unele chestii sunt pentru suflet sa zic asa si nu pot fi 100% rationale. Si aici trebuie sa stii cand sa spui stop, daca nu se poate, asta e, iti gasesti implinirea in altceva in afara de copii, insa poti trai impacat ca aveai o sansa mare din punct de vedere medical si nici macar nu ai incercat?

  8. Nu ne-am imprumutat niciodata, nici la banci si nici la cunostinte. Si nu, n-avem nici ajutor financiar din partea parintilor. Cred ca secretul consta in faptul ca stim sa ne organizam destul de bine banii, astfel incat sa ne permite anumite lucruri, cat sa avem si economii.

    1. In timp ce tot fac munca fizica, imi zburda mintea la altele. Si ma gandesc ca educatia asta financiara care zicem ca ne lipseste, tine f mult de echilibrul emotional, care e rezultatul modului in care am fost crescuti, a educatiei primite. Eu sunt convinsa ca bagatul in credite reflecta si hibe la nivel emotional. Vad la Amy, vad la colegii mei de serviciu, la prietenii copiilor mei (daca as zice la copiii mei, ar fi lipsa de modestie) cat sunt de chibzuiti si cu un anumit bun simt pe partea financiara. Nu s-ar arunca la credite nechibzuite, care comportari, asa cum ziceam, tin, dupa parerea mea, de domeniul patologicului nicidecum de o lipsa a educatiei.
      Elena recently posted…Planuri de gradinarit si buruieni utileMy Profile

      1. Elena, ma simt onorata sa spui asta despre mine. Si nu cred ca ar fi lipsa de modestie daca ai face referire si la copiii tai, pentru ca sunt convinsa ca de la tine au invatat multe lucruri in senul asta si nu numai.

        Cand eram acasa la ai mei, n-am invatat nimic legat de economie. Ai mei n-au avut niciodata economii, n-au nici in momentul de fata, desi au 50 si un pic de ani. Sunt invatati sa cheltuiasca toti banii, sa-si cumpere tot ce-si doresc, fiind un pic (mai mult) inconstienti, pentru ca nu se gandesc la viitor. Momentan le e ok asa, nu duc lipsa de nimic, dar eu nu-s convinsa ca peste ani si ani situatia va fi la fel. Si partea proasta este ca nu stiu ce vor face cand s-or trezi ca n-au un leu pus la saltea. Eu tot ii spun mamei, dar ea e mai cu capul in nori decat mine. Probabil ii par zgarcita cand ii spun ca noi mergem in vacante de cateva ori pe an, fara sa facem extravagante. Ea sunt sigura ca-si imagineaza ca noi spargem sume fabuloase.

        1. Amy, parintii tai sunt inca tineri, nu si-au facut inca estimarea pensiei. Cred ca ala e un dus rece: pensia e apro juma din ultimile salarii…
          Altfel, si exemplul negativ este bun ca lectie de viata. De admirat maturitatea ta si ca ai invatat din asta. Chapeau bas!

      2. e f logic ce spui, mie insa nu mi-a trecut prin cap asta. Dezechilibrul emotional cauzeaza si cumparaturi compulsive sa umplem sufletul, dar si cum deja remarcasem eu ca duce la mancat compulsiv si imbolnavit f. des. Nu m-am gandit ca toate astea au o cauza comuna: dezechilibru emotional.
        Altel in america e un numar consistent de persoane cu multe carduri de credit. Romania copie consumerismul lor, nu ma mira ca se face la fel. Si nu, nu e limitare de credit, bancile ofera limitat dar daca am mai multe credite…. pe ei nu ii intereseaza cum platesc, doar sa nu fiu rau platnic. Si nici asigurarea de viata nu difera (ca aici, unde colegul slabeste repede o data pe an, sa fie sub 100 kile, sa faca evaluarea de asigurare de viata asociata ipotecii ca altfel ar plati dublu).

        1. Exemplul american nu prinde la toti, doar la unii, cei care au din start anumite falii. Cum si in America nu-s toti asa, a se vedea FW 🙂
          Apropo ca ziceai de Starbucks,
          Este un documentar interesant, eu l-am vazut la tv saptamanile trecute, cred ca e si pe net. Dar e genul de documentar din care afli in mare ceea ce stiai: ca in spatele unui imperiu se ascunde multa exploatare a angajatilor, etc, etc. Ce am aflat nou e ca unele chestii de-ale lor au 25(!) lingurite de zahar. Si ca la origine a fost un magazin de cafea creat ca reactie la societatea capitalistă. Si ca angajatii care vand, fac si curatenie, spala si toaletele…Asta, cat oi fi eu de prietena cu microbii, mi s-a parut limita gretos, ca nu stii cat se spala angajatii aia pe maini.
          Elena recently posted…Planuri de gradinarit si buruieni utileMy Profile

  9. Neta, imi pare foarte rau pentru tine, trebuie sa fie teribil de greu 🙁
    Eu nu vorbeam de adoptie, pentru ca eu una n-as putea sa o fac. Ii admir pe cei care fac asta.
    Cat despre uitat in ochii parintilor, in primul rand nu e treaba mea sa o fac, in al doilea, bineinteles ca nu poti sa-i spui cumva retroactiv asa ceva. Eu doar imi exprimam parerile.
    Si pana acum ma gandeam la patinti, dar ce zici tu de situatii dramatice, ma fac sa ma intreb care e viziunea lucrurilor din perspectiva copilului. Pentru ca deja presiunea pusa pe copiii astia e mare, dinainte de a se naste, doar sunt copii pretiosi. Dar cand vin sa inlocuiasca un alt copil, presiunea asta pusa constient sau nu de parinte pe umerii lor mici, cred ca e enorma. Cred cu tarie ca fricile, sperantele si in general sentimentele parintilor se transmit inca din viata intrauterina. Cred ca ,inconstient , un părinte face comparatii. Apoi ca cu cat creste ,poate nu va fi copilul perfect care era la nastere. Orice copil incepe sa isi critice la o varsta parintii, asa ca nu stii ce parere va avea despre deciziile pe care le-au luat cu privire la conceperea lui.
    Elena recently posted…Planuri de gradinarit si buruieni utileMy Profile

  10. Eu zic ca va fi si se va simti un copil iubit stiind ca a fost atat de dorit si asteptat. Normal ca nu poti zice ca un copil e mai pretios ca altul, chiar daca s-ar fi nascut dintr-o greseala a unit parinti dependenti de alcool, orice copil e la fel de pretios ca oricare altul indiferent de cum a fost conceput. Pentru ca si eu admir foarte mult oamenii care adopta si am in familia foarte apropiata copii adoptati, sunt curioasa (desi n-o sa pot vreodata sa-i intreb) cum gandesc privitor la parintii care i-au abandonat. Cazul din familie care a fost luat de bebelus (inainte de un an) a ajuns expert international intr-un domeniu de nisa (n-o sa zic varsta, dar are pana in 35 de ani), de asta imi e ciuda pe birocratia intortocheata din statul roman, care nu intelege ca un copil trebuie adoptat cat mai de mic, ca sa aiba cat mai putine traume si sa aiba sansa sa se dezvolte sanatos emotional si intelectual. Cred ca depinde la nivel individual ca fiecare parinte sa-si seteze corect asteptarile, intrucat maxim 3-5% sunt copii din FIV, majoritatea parintilor “sufocanti” sa zic asa au copii conceputi natural fara probleme.
    Ca sa revin totusi la problema articolului, pentru ca am deviat mult de la subiect, eu cred ca si niste domni bancheri de la Banca nationala trebui sa puna niste limite legale de indatorare, gen 35% din venit si sa nu mai lase “camatarii cu acte” (a se citi IFNuri) sa se dezvolte asa mult cu creditele pana la salariu (cu dobanzi de peste 60%).

    1. Eu cred ca in orice stat sunt condiții foarte stricte si se asteapta mult. Cel putin in Europa.
      Noi in Franta la credit imobiliar n-avem voie sa ne indatoram la mai mult de 33% din salariu (daca iei in calcul si alte credite in curs). Dar la creditele astea pt nevoi imediate nu cred ca e nevoie de dosar, de-aia camatarii profita, ei n-au decat de castigat.
      Elena recently posted…Planuri de gradinarit si buruieni utileMy Profile

        1. Asta am facut eu acum 12 ani 🙂 – aveam o mare parte din avans dar nu tot asa ca…am mai imprumutat un credit aparent mic dar cu o dobanda incomensurabila. L-am achitat mai devreme decat acei 5 ani .

  11. nu zic ca nu se poate intampla sa ai nevoie o data de niste banuti si sa ii dai inapoi in cateva zile, cand iti intra banii, dar sunt unii care numai asa traiesc. Eu urasc oamenii care cer bani cu imprumut frecvent si ii evit. In acelasi timp, eu nu cer bani nimanui. Sincer, am preferat sa fac un card (unul singur avem) de credit de 2000 de lei, am luat in rate pe el si mai bine platesc bancii decat sa supar pe cineva.

    1. avem un prieten. L-am imprumutat o data. Ma asteptam intr-un fel sa fie bani pierduti, nu ma asteptam la scuzele si reactiile lui. A 2a oara nu l-am mai imprumutat :).

      Altfel acum 15 ani, cand stateam cu chirie strangeam bani sa iau prima locuinta, imprumutam pe colegi si rude. Astazi nu as mai imprumuta DECAT pe cei care sunt mia “disciplinati” decat mine, nu pe aia mai risipitori. Adica nu un fumator, nu un betiv, nu unu care are tv si machiaje etc. pt ca e evident ca eu il imprumut sa isi sustina cheltuielile si nu o nevoie dramatica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge