Lectii invatate asta vara, dintr-o vacanta de 3 sapt fara net.

De ceva ani noi vacantele le facem cu din ce in ce mai putina tehnologie, fara aparat foto, si mai ales fara net. Imi aduc aminte prima vacanta fara conexiune unde proprietarul (airbnb), cand ne-a oferit si parola wifi si i-am zis ca nu vrem si nu avem nevoie a ramas complet impresionata si si-a luat wifi box-ul sub bratz si plecat!. Sau acum 3 ierni cand am primit mail ca unde sunt ca nu am mai comentat de cateva sapt. pe blog (eram pe plaja in tenerife, ce, numai de blogul ei nu imi ardea 😀 😀 ).

Si vara asta a fost fara net. Si fara electricitate!! Ca prin paduri se descarcau si serile numai de incarcat telefonul nu ma grabeam (imi puneam telefonul pe mode avion, si ne incarcam kindle-urile cand apucam, asta era important…)

Stiu ca suna a cliseu pt blogerri de facut asta,  dar imi plac pauzele de internet si de mobil. Pt ca generatiile noastre au ajuns sa petreaca f. mult timp cu telefonul in mana iar eu mai si lucrez la computer, si pt ca asta consuma timp si oboseste,  noi simtim ferestre/perioade fara. Avem duminici cand iesim afara cu mainile in buzunar. Am scos fb de pe tel. si nu iau tel in dormitor, oricum acasa nu il verific/uit sa il incarc, prietenele mai des imi suna sotul decat pe mine pt ca eu am des telefon inchis. Copila rareori ma vede cu tel. in mana insa la laptop… valeu.  Vacanta asta (ca si cele din ultimii ani) a fost fara net (sotul insa nu a avut ce face fiind singur responsabil pe partea lui de munca si colegul lui concediat asa ca omul zilnic 5-15 minute si-a deschis email, citit, telefonat 1-2 ori pe saptamana, etc.) asa ca am avut timp de comparatie si meditatie si uitat urat la el.
Ne-a iesit fara net? Pai daca vreti sa stiti, cititi tot ce am scris :)).

 Plecarea

Ma gandeam ca o sa fie greu fara laptop. Acasa ma trezesc si tzup la laptop sa citesc/raspund prietenei din america, etc. iar serile la fel: culc copil, verific daca am vreo comanda, mai un pinterest, mai caut ceva reteta sau vb cu vreo prietena etc. Iar tel. e plin de draft-uri si liste de cumparaturi si de chestii de facut. Tot in draft era si lista cu ce aveam de gand de vizitat, desi mai aveam si ceva carti turistice cu noi. Apoi dilema: daca se intampla ceva nasol acasa? Cum sunt sunata? Cum gasesc adrese? etc.

Drumul

Am avut in gps/pe hartii notate adresele. E drept, deja fuseseram prin campinguri, in moment ce ne-am apropiat am stiut unde /cum sa facem.
Am avut momente cand nu gaseam o destinatie de vizitat: la tara gps-ul nu e atat de precis asa ca…am intrebat oameni!! Vai, si m-am descurcat si oamenii sunt amabili si mai sunt si indicatoareeeee.

Am ajuns atat de usor dependenta de smartphone.
Daca nu stiu o reteta sau adresa exacta, ma uit pe google. Daca nu stiu ce sa fac, ma uit pe google. Daca vreau sa fac altceva, ma uit pe google.
Si mai nasol e ca nu sunt singura! Mergeam pe terase si ne luam o bere/vin/suculet si vorbeam ca 3 oameni ciudati unii cu altii, pe cand pe la mesele vecine multi erau cu tel. in mana.
Cand nu stiam ce sa mai vizitam am intrebat la receptie si surpriza, aveau un stand cu zeci de pliante. Am luat pe rand, le-am studiat, si gasit nu stiu cate activitati de facut.

 

Am vorbit mai mult cu sot si copil

 

Mi-am dat seama ca deseori deschid tel.ca sa …pierd timpul. Cand astept metroul si intarzie, pe cand alta data tropaiam si ma ofticam sau ma plimbam pe peron in lung de cateva ori, acum scot sa caut draft la o lista de cumparaturi sau sa scriu articolul asta, sau sa ma dau pe instagram sa vad ce poze superbe mai pune Ana. Vorbesc 10 min la tel. lunar dar il folosesc 2-3 ore pe sapt. sa treaca timpul…
In vacanta, subit, nu mai aveam laptop si …yep, am gasit altceva de facut. Am citit X carti. Am tricotat un plover. Am dormit din plin. M-am dus zilnic dupa croasante si lapte in capatul alalalat al satului, 5000 de pasi inainte de mic dejun imi faceau pofta de mancare 😉
Am facut planuri cu sotul, discutii lungi, comentat carti, glume de 2 lei etc.
Am hranit ratele. Am cautat cartitza. Am ascultat pasarile.
Am stat degeaba! Si uitat la apa sau la bebelusa care pornea in 4 labe in vizita la cortul vecin.
Si wai baieti wai, astea fac viata  minunata.

Momente de panica?

Mdea. Panica e mult zic dar angoase ce m-au ros de cateva ori e un cuvant mai potrivit. Avui idei de genul: dar daca a murit cineva? Daca sunt concediata si nu aflu? Etc. Ei bine, nu s-a intamplat nimic. Daca era nasol ne dadeau mesaj pe tel. si aflam la 2-3 zile cand il deschideam. Cei apropiati stiau ca plecam in vacanta in padure. Nimic nu se intampla grav incat sa nu fi profitat de vacanta si liniste, de odihna. Exista lume care traieste si fara telefon, cum am trait si noi ani de zile, iar o data intrat in atmosfera de vacanta si prin paduri si prin copaci, mi-am dat seama ca nici nu am nevoie de asa multa aparatura, vacanta nu e despre ce poze am facut ci despre ce am trait.

 

De fapt nici nu sunt atat de imporanta

 

Dezamagire este numele meu: credeam ca o sa primesc X emailuri, Y lucruri urgente etc.
Nu. Realmente activitatea normala a mea legata de net este una normala, si este doar generata de mine. Eu o provoc. Nimeni nu arde de dorul meu.
Da, am avut de citit si raspuns la emailuri la intoarcere. Dar in 30minute am terminat. 30 min. pt toate emailurile primite timp de 3 sapt, cand in mod curent 1 ora (minim) pe zi petrec cu emailuri si mesage. Da, am raspuns de cateva ori la emailuri importante, dar mi-a luat 2-3 minute!!
Nu sunt o persoana importanta si lumea curge si fara mine. Dar eu nu pot sa merg mai departe fara mine. Da, colegii au scris si au asteptat un raspuns de la mine si nu au avut unu la timp si stiti ce? s-au descurcat singuri!!!

Internet less

Cred ca asta a fost cea mai mare lectie: sa folosesc mai putin netul. Petrec mult timp, invat multe lucruri, dar petrec prea mult timp. Mult mai placut e de conversat fata in fata, de citit, de mers.
Am cautat o aplicatie, vad ca sunt mai multe si o sa imi instalez sa vad CAT timp stau cu mana pe tel. Discutia cu o amica mi-a zis ca ea sta 2 ore si peste 50 de ori la smartphone, si daca asta nu e dependenta, atunci ce alta boala e???

Miscare mai multa

Computerul imi dauneaza grav sanatatii. In vacanta am mers is 20-25 mii pasi pe zi. 3 sapt. intors la birou si durerile de coloana au reaparut.

Venituri pasive

Am primit 3 emailuri legate de veniturile pasive. E extraordinar ca dupa cateva zile de umblat si fara net, sa deschid  emailul si sa vad o plata de la un link afiliat (pt asta multumesc cititorilor), chirie achitata, si o dobanda de la p2p lending. Am inchis gmail-ul si am stat si cugetat cateva zile si m-am bucurat de acei bani veniti.

Mi-a iesit vacanta internet free? Aproape. Am intrat de vreo 5-6 ori pe net, cateva minute, sa citesc email sau sa caut vreo adresa. De vreo 10 ori pe telefon ca aveam in draft lista cu localitati de vizitat. In comparatie cu sotul care a fost nevoit de munca, la mine a fost mult mia putin si chiar m-am uitat mai intai cu invidie la el si la final cu ciuda  pe job pt ca imi rapeste sotul si in vacanta.

Cu astea scrise, intelegeti de ce cred ca mi-e potrivit o vacanta lunga de cativa ani, asa. Blogul meu nu e despre finante dar imi dau seama ca finantele sunt cele care imi pot construi cele dorite, sunt o unealta, asa ca post vacanta am facut mai mult efort pt independenta fiananciara.

 

Sa incerc vacanta fara internet a fost un experiment interesant. L-am mai facut si o sa fac si in urmatoarea vacanta.  Nu voi renunta la smartphone dar e important sa devin mai lucida si sa il las din mana.

 

Intrebare: Sunteti dependenti de internet? Cum va limitati dependenta?

15 thoughts on “Lectii invatate asta vara, dintr-o vacanta de 3 sapt fara net.”

  1. Fain, buna treaba! Eu in vacanțe nu sun pe nimeni, dar soțul mai suna. Am adresa de email profesionala, deci sunt sigura ca in vacanțe n-am mailuri de la serviciu. Si in vacante nici nu-mi vine sa stau pe telefon, ca acasa. Dar cred ca in epoca asta putine persoane nu-s dependente de internet. Ii ziceam fiicei acum cateva zile ce faine erau vremurile cand nu exista smartphone…
    Si uite ca aveam o colega relativ tanara decat mine, la dans, dupa prima ora plangea de numai. Am întrebat-o ce a patit: dansul era singura ei activitate si au dat-o afara, ca nu se inscrisese la timp si locurile fiind vanate…si l-a pierdut pe al ei. Tot ce e important pt cursuri ni se comunica prin mail sau whatsapp : ea are telefon clasic si n-are internet acasa. Fusese plecata in vacanta si venise la primul curs cu gand sa se inscrie 🙁
    Elena recently posted…Hoții de timpMy Profile

  2. În ultima vreme timpul meu pe net e limitat, nu primesc mailuri importante, cine are treaba cu mine ma suna in caz de nevoie dar limitrea net ului a fost o consecinta a schimbării locului de munca, acum nu mai am timpi morti, ma pot aseza la birou la 8 dimineata si pot lucra pana la 18 fara pauza, inainte aveam de acoperit pauze mari si nu aveam intotdeauna o carte la mine asa ca ma plimbam pe net

  3. Sa stii ca si eu am remarcat in vacanta cupluri iesite la intalnire care stateau pe tel, trist, chiar am glumit cu sotul ca mai bine stateau acasa separat :))
    Eu stau in vacanta ceva mai putin decat de obicei, dar eu de obicei nu stau asa mult, desi uneori pare, pt ca lucrez in social media si sunt mereu online in timpul serviciului. Am taiat ce mi s-a parut de taiat, gen in autobuz, comentat 0e bloguri (acum comentez din autobuz :))), dar n-as taia de la navigatie gen. In total sa zic ca stau mai putin de 30 min pe zi, nu mi se pare nici mult, nici putin,nu ma consider dependenta. Dependenta e cand nu ai control, cand renunti sa faci alte chestii ca stai pe net. Eu am prietene, ma intalnesc cu ele, fac sport, am hobby uri,petrec timp suficient cu familia, cred ca si mai mult de 30 min tot n-ar insemna dependenta
    Diana recently posted…ce-am mai citit asta varaMy Profile

    1. clar, eu sunt dependenta. Cand am pauza la pranz, can sunt in metrou, cand astept vreo sedinta si nu vin colegii/seful, cum adoarme copila hop tzop pe email.
      Am perioade unde telefonul a fost descarcat 1 sapt, am vacante fara laptop, dar zi de zi ma invart pe langa…

      1. Esti prea exigenta cu tine, mie nu mi se pare ca esti dependenta, doar petreci mai mult timp pe internet, dar pe de alta parte, daca iti face placere, tu si faci lucruri constructive… Dependenta trebuie sa fie niste factori intruniti cumulativ, pericol (imediat/direct) asupra sanatatii, sa-ti fi spus medicul sau apropiatii ca stai prea mult si sa fi incercat sa te opresti si sa nu fi putut, sa nu te poti opri daca iti propui, sa neglijezi relatiile sociale, esti departe de asa ceva 🙂 cel mult poti zice ca pierzi prea mult timp, si cum timpul nu e o resursa nelimitata, sa lucrezi acolo
        Diana recently posted…ce-am mai citit asta varaMy Profile

  4. In vacante si eu banez netul, sotul meu tot mai intra dar putin, de obicei seara in camera, dar pentru mine nu exista. De vorbit la telefon nu vorbesc mult nici acasa, in vacante chiar deloc, m-am dus sa vad lumea si sa ma relaxez nu sa stau la telefon. Aia pot face si de acasa.
    In ce priveste aparatul foto, aici lucrurile difera, fotografia fiind pentru amandoi o mare pasiune (am avut primul aparat foto la 10 ani si m-am indragostit de el) iar pentru sotul a fost si o meserie multi ani. Vreo 20 asa 🙂 daca pun si filmatul la socoteala, tot imagine se cheama. Asa ca pentru noi vacanta fara poze nu exista. In rest nu folosim tehnologia, am umblat prin insulele Greciei fara GPS, doar cu o harta pe hartie, atentie la indicatoare si intrebat oamenii unde ne-am ratacit.
    Ah, si mailul e ceva ce folosesc numai daca nu am de ales, mie daca imi trimiti un mail trebuie sa imi si spui, altfel il vad dupa o luna 🙂

  5. Noi chiar nu avem timp sa folosim netul in concediu. Plecam dimineata dupa micul dejun si ajungem seara la orele 20 – 21, facem dus si la somn ca a doua zi o luam de la capat. Telefoanele sunt cu noi, e posibil sa ne pierdem unul de altul si ne cautam la tel. Fotografiile sunt nelipsite si multeee, cind ne intoarcem din concediu selectam ce ne place si le dam la facut pe hirtie… sunt amintiri frumoase… sotul meu chiar imi spune mereu, n-ai fotografii pe unde te-ai plimbat inseamna ca n-ai fost acolo !

  6. Da, sunt dependentă de telefon și implicit de internet. Am realizat asta de curând, chiar zilele trecute scriam pe Instagram despre același subiect. Am stat 3 zile fără telefon, pe neașteptate, și în tot timpul ăla m-am simțit ca legată de mâini și de picioare. Zici că nu-mi găseam locul, că ceva îmi lipsește. Ca și atunci când încerci să te lași de fumat și îți lipsesc gesturile, nu mai știi unde să-ți ții mâinile și ce să faci cu ele dacă n-ai țigara între degete.

    Dar în același timp îl consider util și îl folosesc pentru a-mi simplifica viața, după cum ziceam în postarea recentă. Doar că mă deranjează momentul când ajung să pierd timpul aiurea. Încă nu am o soluție, dar cred eu că am început să conștientizez problema. Mă tot analizez, de exemplu seara după cină când îmi vine să iau telefonul și să scrollez pe Instagram/Pinterest, în schimb iau cartea și mai citesc câteva pagini. Încerc să mă controlez, sper ca în timp să-mi iasă mai bine 🙂
    Ioana Soare recently posted…10 aplicații mobile care îmi simplifică viața de zi cu ziMy Profile

    1. deci nu sunt singura care imi pun problema ca e prea mult.
      Ma descurc si fara telefon, vezi experienta vacantei, dar ce lipseste este…google.
      P.S. mai am instagram pe tel. dar nu am fb, nici pinterest, le las pe laptop. De scrolat nu mai scrollez de mult pe ele, pe pinterest deja am foldere cu cele ce vreau sa fac/inspiratii etc.

  7. Și eu pierd o grămadă de timp pe Internet. E foarte util și mă și ajută mult, dar când n-am ce face tot pe internet sunt. Și vorba vine „n-am ce face” pentru că mereu am ce face, doar că amân și telefonul ajută de minune la procrastinarea asta.

    În vacanțe, cel puțin, sunt dependentă de Google Maps, mi-am dat seama de asta anul trecut când m-am trezit în Macau pentru o excursie de o zi fără de internet. Aproape m-am panicat: „dar cum voi ști eu să ajung la hotel și la ce vreau să văd fără google maps?”. Uite că m-am descurcat, uităm prea repede, pe vremea când roaming-ul costa o mână și-un picior eram numai cu harta de hărtie în mână. Plus că internetul te lasă în mijlocul naturii, am făcut un hiking din Levanto în Monterosso în Italia acum vreo lună și nici semnal nu aveam, ce să mai zic de internet. Noroc că era traseu foarte bine marcat că sigur mă speriam nițeluș. Plus că mai folosesc și pentru Facebook și Instagram, de când cu blogul încerc să postez updates zilnice din vacanțe măcar pe Facebook dacă tot mi-e lene să scriu articole întregi pe blog. Deci ce să zic, și bun și rău, nu-i internetul de vină, săracul, ci noi, că nu avem limită 🙂
    Cristina recently posted…Despre plimbatul de bezmetică pe lipa-lipa.roMy Profile

    1. cand suntem contra timp, inteleg.
      Dar macar in vacanta sa ne bucuram de ceilalti, de ce vedem, sa dam rabdare simturilor, sa intrebam oamenii localnici, si de ce nu, sa cunoastem noi oameni.

  8. eu sigur nu ar fi rezistat pentru ca sunt dependenta de telefon. Daca nu il am, deja ma apuca atacul de panica. Rezist cateva ore fara el, daca merg undeva la munte sau la mare, dar cand ajung in camera trebuie sa verific, sa vad daca m-a cautat cineva pe mail sau am ceva de facut pe blog sau pagina de Facebook. Nu pot abandona blogul.

  9. N-as putea fara, nici macar in vacante. Nu concep sa plecam la drum cu masina fara Google Maps. Si plus ca tot pe “net” descoperi recenzii despre un restaurant bun la care poti manca, o cafenea misto si ce mai ai nevoie. Cred ca da, se poate zice ca sunt dependenta, dar nu cred ca e chiar asa rau. Consider ca datorita internetului pot descoperi multe lucruri utile. 🙂

  10. Dependenta si eu! In vacante mai usor ma dezic (bine, nu pun aici Google Maps), dar visez sa ma obisnuiesc sa intru mai rar si in timpul zilelor obisnuite. As putea sa incep chiar acum! :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge