Ecologia si baba la piata

Weekendul trecut in Berceni, ca de obicei, eu la piata eu eram cu sacosele mele – vanzatorul incepe o mica discutie pe tema asta: cum el da 100-200 pe pungile astea care dupa 10 minute sunt aruncate, dar ecologia …. Din spate aud o replica  acra de la o baba…: “Pe vremea mea nu era chestia asta cu ecologia”.
Evident ca am tacut – mie replicile bune imi vin a 2a zi. Sau a2a saptamana 🙂
Mda. Pe vremea ei, se intorcea cu sticla de lapte si sana la autoservire la lactate, ca altfel nu ii dadeau.
Pe vremea ei si uleiul il primea varsat, in sticla proprie, la coada.
Pe vremea ei spala pungutele si le refolosea de nevoie, ca altele nu gasea nici cu bani.
Pe vremea ei sapunul era facut in casa tot de nevoie! (by the way, daca aveti idee ce sa se faca cu acel sapun, o ruda in varsta a gasit in podul casei nu stiu cate calupuri de sapun de la mama lui facute de acum 30-40 ani – ma doare sufletul sa stiu cata munca vrea sa arunce…)
Pe vremea ei masinile mergeau in weekenduri alternative cu sot/fara sot si oricum erau 2-3 masini la o scara de bloc, ,mai urca pe jos nu cu lift ca se lua electricitatea asa ca urca pe scari zilnic si pe intuneric, iar sacosa de panza era un auxiliar a posetei folosita pana se rupea, si taxiul era ceva din filme.
Pe vremea ei se mergea cu tranvaiul ca ceva firesc si unul fara aer conditionat si pun pariu ca a mers si pe scara tranvaiului agatata, iar de dormit in casa se dormea la 16-18 gr iarna de nevoie, nu pt ca ar fi ecologic sau ca a zis pediatrul ca e mai bine in dormitor temp scazuta.
Pe vremea ei cizmarii reparau continuu si pantofi, si cizme, si posete.  La fiecare 2-3 intersectii de blocuri era cate unu.
Pe vremea ei SECOND HAND nu era inventat, ca noi copiii purtam haine de la altii care au crescut (frati, veri) si abia asteptam sa mai primesc ceva.
Pe vremea ei nu erau nici masini de spalat, cuptor cu microunde, robot etc.

Mda. Pe vremea ei nu era problema ecologiei, pt ca nici nu stiam de numele asta.

Pe vremea ei nu erau munti de plastic in natura sub numele de gropi de gunoi in Glina pt ca niciun alt om mai in varsta nu i-a lasat asta mostenire.

48 thoughts on “Ecologia si baba la piata”

  1. Unii pietari/vanzatori prefera sa imi dea in punga lor cumparata decat in cea refolosita sau, si mai bine pentru ecologie, in sacosa din panza… Mentalitatea paguboasa are varste variate. Si ma blochez, in loc sa multumesc pentru intentie si sa refuz sa mai cumpar daca nu putem fi de acord.
    Unii cred ca e bine, ca mai pot fi folosite o data si ii surprind ca, pus cu atentie, merg de foarte multe ori.

    Sapunul gasit in pod folosit la spalat covoarele/tolicele, chiar si rufele daca nu are masina de rufe, va economisi ceva, in locul detergentului de la magazin. Asa as face, inca mai am sapun de casa si il folosesc. Nu stiu de ce se grabesc oamenii sa arunce.

    1. si mie imi ofera, din reflex, pungutza lor. Am scos cei 2 castraveti si pus in sacosa mea. Am scos cele 4 rosii si pus in sacosa mea. Pungutele le-am returnat. Mi-a fost greu? nu.

      1. “Haideti doamna, iar cu/la sacosa de panza”,”cum sa puneti varza asa direct in rucsac?” Si mi se mai arunca cate o privire ba uracioasa, ba de mila, si imi pica naspa apoi ma gandesc la partea buna si imi trece. Cand starneste rasul tolerez mai bine.

  2. e greu sa schimbi mentalitati draga mea, pt ca vba aia “inveti calul batran sa traga la jug?” 🙂

    pt sapun…. oferit in stanga si dreapta si utilizat ca sapun normal? adica eu anul trecut am cumparat de la o doamna din Buc sapun de asta de rufe si il folosesc pt spalat pe maini si corp; nu face multa spuma, dar spala si e “curat”;
    iuliaBe recently posted…I did it! Ca y est!My Profile

  3. Sa stii ca si eu sunt fix la fel – de cate ori mi se arunca in fata ceva nasol, raman muta, pentru ca nu ma astept. Abia apoi incep sa ma gandesc cate i-as fi putut spune si eu in replica celuilalt. 🙂
    Legat de ‘cum a fost pe vremea mea’, eu inca si acum am amintiri-horror: dormitul cand eram mica iarna numai cu caciula in cap, asa de frig era la noi in casa, perioadele fara curent/urcat pe scari cu lumanarea, bunica stand la coada sa prinda ceva lapte de la 4 dimineata, parintii care cumparau un pui anemic o data la 1-2 saptamani si ciuguleau pe oasele ramase de la mine si sora mea, pentru ca niciodata nu era suficienta carne pentru toti. Scot din mine toate relele pamantului cei care sustin ca ‘vai, ce bine era atunci’. 😛

  4. Si eu asa sunt cu replicile 🙂
    Ca bine zici cu pe vremea ei…. Eu imi mai amintesc de ciorapii care se remaiau sau de sosetele care se carpeau. Si ce bucurosi am fost cand am cumparat o lampa cu petrol, ca era mult mai bine cu ea decat cu lumanarea. Pe vremea ai ERA ecologie, doar ca nu stiam noi că-i spune asa 🙂
    Elena recently posted…Hoții de timpMy Profile

  5. Stii ca eu nu sunt chiar ecologista-ecologistelor, dar de data asta sunt de acord cu tine si imi aduc aminte ca aveam 5-6 ani si o ajutam pe mamaie sa spele pungi si sticle. Nu le aruncam ca acum!

  6. Și mie tot a 2-a zi îmi vine replica… sau a 2-a săptămână, vorba ta :))) deci nu ești singura, stai liniștită 😛 În legătură cu băbuța, nu știu ce să zic, dar cam are dreptate femeia. Pe vremea ei nu era vorba de așa ceva pentru că nu era necesar. Doar că e mai greu pt unele persoane în vârstă să înțeleagă că vremurile s-au schimbat și trăim într-o cu totul altă lume.
    Ioana Soare recently posted…7 cărți pe care le-aș reciti chiar acum, perfecte pentru toamnă/iarnăMy Profile

    1. lumea diferita era si atunci, doar ca era ceva obisnuit sa astepte la “stat”, “partid”, “securitate” sau Ceausescu sa faca ceva. Pur si simplu acestea nu mai sunt si nici nu au functionat vreodata si noi facem diferenta; imi dau seama de astea de cand am copil si mi-am pus problema daca nu cumva prin gesturile mele ii intunec viitorul. Nu, inainte de copil nu mi-a pasat ….

    1. Piata se renoveaza dramatic in Berceni acum, au daramat multe. Nu’s de ce dar mi s-a parut nostalgic … macar crashma era inca deschisa. Si plina de la 9 dimineatza terasa. In zi lucratoare, zic.

    2. Eu nu cred ca am evoluat,doar ca atunci eram obligati si nu faceam lucrurile constient.
      Plasticurile erau f putine si se re-refoloseau, ca pungile se spalau. Acum doar o mică parte se recicleaza practic, desi se produce enorm si iar se consuma energie pt producerea plasticului reciclat. Plus ca am vazut la ceva emisiune ca plasticul din electrocasnice contine retardatori de flacără (am tradus din franceza, poate nu asa se zice corect, dar e vorba de chestii ca sa nu arda). Si in cel reciclat se gasesc deci acele substanțe,cu efecte toxice pt om si mediu. Deja in plasticul initial poluau casa, dar in ala reciclat e mai grav, ca pot ajunge in jucarii si obiecte folosite de copii.
      Sticlele se refoloseau, ceea ce e mult mai ecologic decat ce se face azi, cand se recicleaza topindu-se, cu consum mare de energie. Cel putin aici, ca nemtii au sistemul de refolosire.
      Elena recently posted…Hoții de timpMy Profile

  7. Din cate stiu eu săpunul de casa vechi e bun pt spălat haine, nu cred ca e ok să sa il foloseasca pt corp. Mi-ai trezit nostalgii apropo de săpun. Îmi asistam bunica atunci cand il făcea. Mi-e dor de mirosul de săpun de casa.

  8. In Berceni sunt mai multe piete, tu la care te referi ? Eu merg mai des in piata Resiţa ca imi e foarte aproape.Mai cumpar cite ceva de la taranii pe care ii cunosc de acum 30 de ani, in rest marfa e adusa de la engros. Dar eu am si mai aproape de bloc aprozare ca pe vremuri cu marfa buna si gustoasa. Imi aleg singura marfa,o pun in plasele mele de pinza si platesc atunci cind imi sunt cintarite. Eu chiar imi doresc sa ma duc cu sticla la schimb sa cumpar lapte si ulei. Chiar imi aduc aminte cit de gros era uleiul varsat cind ma trimitea mama la alimentara, mai luam de acolo si marmelada de prune tot vrac de o bunatate rara. Apa minerala era doar la sticla de sticla. Am auzit ca se fac ceva demersuri sa se imbunatateasca apa de baut de la robinet pentru cei sclifosiţi si sa se termine o data cu sticlele/bidoane astea de plastic, atitia bani cheltuiti pe cind cea de la robinet nu genereaza atitea costuri. Ah !, si mi-am adus aminte ca mergeam la servici cu un tramvai cu scaune de lemn si tare mult imi placea, cind ma asezam pe el nu imi ingheta fundul instant. Mai sunt si acum cizmari pe ici pe colo, chiar acum de Sf. Mihail si Gavril mi s-a spart un flec de la pantofii cu toc si trebuie sa merg sa-i pun altele ca mai am evenimente unde tot cu ei ma incalţ.

    1. La piata Sudului mergeam. Acum e in renovare dramatica.
      Pt lapte am fost mai demult sa iau de la dozator, nu stiu insa daca mai este dozatorul la Metrou Brancoveanu.
      Marmelada mi-am facut. Bunatate de o mancanc cu lingura – nu cred ca facui o afacere buna 😀 😀 .
      La cizmar nu am mers de ani. Dar nici incaltaminte cu toc nu avui sa schimb flecuri, ce am schimbat a fost asa de uzata ca s-a ros si risc de a intra apa prin talpa. Mai e un cizmar pe Oltenitei, de la Mall spre Aparatori, pe partea cu mall-ul, vazui ca repara nu doar tocuri ci si posete, rucsacuri, deci interesant de vizitat.

      1. Noi suntem clienti fideli a cizmarului din orasul nostru: schimb flecuri sau pun talpa la pantofii noi. Ba chiar si poseta mi-am dus-o la reparat o data. De fapt sunt doi, unul e in galeria comerciala de la Cora, dar am vazut ca face treaba de proasta calitate.
        La noi se mai poate umple bidonul cu detergent de vase sau de rufe, in magazin bio. Doar ca am renuntat la ecologie cand am remarcat ca in Germania e la jumate pret fata de aici detergentul.
        La nemti se reumplu sticlele, dar au ei alte hibe, ca am vazut un grafic cu emisiile de carbon si polueaza mai mult decat francezii sau alte tari europene. Sau o fi avand mai multa industrie?
        Elena recently posted…Hoții de timpMy Profile

        1. cu nemtii e alta mancare de peste. Este cea mai populata tara din Europa (peste 80 milioane) . Au (inca) multe masini pe diesel. Au cel mai mare parc industrial din Europa. Au putine reactoare nucleare (17, fata de peste 50 in Franta) si au program de inchidere a lor pe toate pana in 2022 asa ca inca mai depind de carbuni si gazele importate din Rusia (acestea sunt cele mai mari surse de CO2: transport, ardere, prelucrare). Dar au si cel mai puternic program de reducere a emisiei de carbon din Europa. Au cel mai intensiv program de instalare de eoliene, astfel ca pana in 2020 vor reduce cu 32% (planul era de 40% dar nu e posibil de atins, Angela Merkel o ascultai acum cateva luni cum a explicat de ce, si ca nu e un esec doar sunt un pic in urma, jenant pt niste nemti, hahaha). Au si un program extraordinar de reciclare: peste 95% din sticle de sticla/plastic sunt aduse la centrele de reciclare (rahatul e ca plasticul e presat, ambalat si trimis in …China/Filipine/Vietnam/Ghana etc, dar asta e alta mancare de peste, ca asa face toata europa, si cum china din ianuarie a refuzat sa mai ia plasticele din alte tari la reciclat ….)

          Si ma opresc ca as mai putea vorbi 2 ore, ca din astea ascult la job, de cateva ori pe luna. Sotul suspecteaza ca sunt brainwashed deja 🙂

      2. Stiu si eu cizmarul, in curtea unei fabrici. Mi-a reparat o sandala (pe care o mai am si acum, 5 years and counting) si mi-a dat gauri in curele. E foarte de treaba.

        1. Am o poseta de piele căreia acum vreo 5-6 ani i s-a pierdut una din capsele care ii tineau manerul, deci nu mai avea maner functional. Pantofarul a zis ca nu poate sa faca nimic, ca n-are capse (??) M-am dus si la Paris sa vad cum as putea-o repara. Mi-au zis ca sa o trimit la marca producatoare, dar nu-i sigur ca o sa faca ceva si bineinteles ca o sa coste mult. Am luat poseta vara cu mine in Romania, am dus-o la pantofar, care mi-a reparat-o pe loc: a pus o capsa asemanatoare si nu mi-a luat nici un ban, ca era prea mica reparatia.
          Continui sa port poseta si ma gandesc uneori cu recunostinta la pantofarul din Romania.
          Elena recently posted…Hoții de timpMy Profile

  9. Îmi amintesc și eu că o ajutam pe mama la spălatul borcanelor toamna, când era vremea conservelor 😀 Altfel, țin minte că la ai mei și la bunici nu se cumpărau foarte multe. Mamaie avea cuptor în curte, și o mini-fermă cu vacă, păsări, oi, chiar și porumbei. Și pentru că aveau și pământ puneau inclusiv sfeclă de zahăr și floarea soarelui. Toamna, după recoltat, mergeau la fabrică, duceau sfecla și floarea soarelui și apoi primeau ulei și zahăr pe care îl foloseau toată iarna. Făina, mălaiul – tot din „producție proprie”, ținute în hambare. Acolo ecologie, nici ambalaje la pungi de făină nu aveau de aruncat, brânza se ținea în cutii mari (de plastic, ce-i drept, dar folosite și răsfolosite) în beci etc.

    Bine, asta la începutul anilor ’90, după ce le-a fost retrocedat pământul. Oricum nu-mi amintesc eu foarte multe de dinainte, aveam doar 5 ani în ’89.
    Cristina recently posted…Despre plimbatul de bezmetică pe lipa-lipa.roMy Profile

  10. Desi-s nascuta mai tarziu decat voi, am prins unele chestii dupa Revolutie, cum ar fi: sacosa de carpa, borcanele si sticlele refolosite de nspe mii de ori, sapunul de casa, traistutele de la gradinite facute tot din carpa (aveam pe ea embleme si initialele mele 😀 ) si probabil multe altele care nu-mi trec exact acum prin minte.

    Pe mine ma dispera casierele de la supermarket-uri care sunt enervant de amabile cu pungile. Sa vezi faza. Eram la Profi si cumparam niste napolitane, vreo 12 cred c-am luat. Si casiera ma intreaba daca vreau punga, zic nu, iar apoi vine nenea de la paza care era prin zona si-mi zice: dar luati doamna o punga, e gratis, cum sa mergeti asa? Si i-am zis ca nu e vorba de bani, ci de risipa care se face cu atatea pungi aruncate-n stanga si-n dreapta. Nu aveam nevoie, pentru ca ieseam din magazin si ma urcam in masina, deci puteam sa le tin in ambele maini … A ramas nenea uitandu-se crucis la mine, o fi zis ca-s nebuna pentru ca refuz o punga care era MOCA. 😀

      1. Nici o punga nu e gratis, pretul ei se regaseste in ceea ce cumparam ! Cine se uita bizar nu stie pe ce lume traieste ! Eu n-am nimerit pe nimeni sa se uite bizar la mine ca nu vreau punga. De Sf. M si G am fost la Cora la piata Sudului si am cumparat o camasa. La casa am fost intrebata daca vreau punga. Aveti de plastic ? Nu, de hirtie. Pot sa o vad si eu ? Da, si-mi arata o punga cu desen omul paianjen, auzi, si costa 5 lei ! Multumesc ,nu vreau. Si stiti ce? Camasile nu mai sunt sigilate in plasticul ala incolor, l-au desfiintat, pipai materialul, misti etichetele, misto de tot, cred ca ro. are ginduri serioase in ceea ce priveste renuntarea la plastic !

      1. Numic nu e gratis pe lumea asta ! Vinzatorii au primit termen sa scape de pungi ca deja timpul pungilor de plastic a expirat din vara asta atunci cind statul si-a luat angajamentul ca desfiinteaza pungile de plastic la cumparaturi !

    1. adaptabilititatea si refuzul de a vedea mizeria ce o lasam in urma…dar ce sa mai cer de la babette din piatza Berceni cand si Trump refuza conceptul de incalzire globala.

  11. Citind ce ai scris mi-am dat seama cat de batrana sunt.Am prins cam toata “ecologia” veche.Si desi o parte din lucruri nu le-as face acum,cred ca erau totusi ok.Exceptand lipsa caldurii,a apei calde,a curentului electric.Eu inca folosesc sacosa de panza(sau carpa cum se spunea pe vremea mea) si refolosesc sticlele si borcanele.Si nu iau punga de la magazin.Asta nu ma face ecologista dar ma ajuta sa nu incarc aiurea gunoiul.Aaa,si mai nou am vazut doua cizmarii deschise la noi in cartier.Cred ca ne intoarcem la origini.
    Lore recently posted…Si a fost Black FridayMy Profile

    1. eu am revenit la sacosa de panza, dupa perioada de modernism plasticat :))). Borcane evident, mai cumpar capace ca mai ruginesc, cum cumpar vrac aleg sa stochez produse in borcane.
      Ma bucur de cizmarii ce deschid iar. Se face incaltaminte superficiala acum, se dezlipesc usor.

      1. In aceste momente de discutii imi aduc aminte de marele nostru Eminescu si a lui Glosa ” vreme vine, vreme trece , nu spera si nu ai teama ce e val ca valul trece”. Pe vremea lui nu era plastic, nu era internet dar erau oameni care se pare ca nu s au schimbat prea mult.

  12. Cred ca depinde foarte mult de fiecare cuplu. La noi clar luam deciziile impreuna, deci 50/50 implicare fiecare. El mai mult pe partea de electronice si electrocasnice, eu mai mult pe partea de mobila (cand e nevoie), kids stuff si mancare, dar nu si pentru el – el si alege singur ce mananca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge