In articolul anterior am explicat cum am reusit sa scad simtitor factura de electricitate fara sa afle colocatarii decat in momentul recalcularii, prin cheltuieli mai atente, mai calculate.
Realmente cand compar cu cei din jurul nostru, avem cea mai mica factura de energie, vreo 20-30% mai putin si nu am zis nimic de recalcularile unde primim inapoi bani.
Pot si alte femei face asta?
Putem face mai mult si in alte sectiuni ale vietii, fara sa am discutii/explicatii/presiuni pe familie? Eu zic ca da.
Am gasit cateva articole americane unde indica faptul ca peste 80% din cheltuieli sunt decise de femei. Si cum romanii copie consumerismul american, as aplica formula si la romani.
Eu decid meniul pe saptamana viitoare. Da, intreb si pe colocatari ce vor, tin cont de preferinte dar meniul eu il scriu, eu verific dulapuri si scriu ingredientele si cantitatile, eu bag 2-3 supe unde ascund ce vreau/ce e de sezon, eu aleg ce marca/de unde sa cumpar, si mai ales eu pregatesc pentru piata: sacose, de la ce pietzar sa iau, sa returnez cutiile de oua si sa comand oua pe sapt viitoare, sa iau sticlele de lapte, eu fac iaurt din lapte si gem din fructele ieftine, etc – disciplina mea e cea care a redus bugetul saptamanal.
La fel, statistic vorbind, tot femeile decid incalzirea casei (sunt mai friguroase), consumul/disciplina igienii vietii (plimbare in familie, gatit mai sanatos -salate, ritm de odihna, controalele anuale la medicul de familie si dentist) si indirect sanatatea imbunatatita si cheltuieli mai mici, achizitia de chimicale pt curatenie, achizitiile de haine (si la ambele astea ne putem duce cu cheltuielile pana la infinit..), dar si cosmetice, vacante etc.
Nu la fel de simplu pe cat mi-e de vorbit este introducerea de pasi simpli in rutina zilnica ce simplifica/ imbunatatesc bugetul. Dar cred ca se poate. Si se poate fara sa le cerem celor din jur sa se schimbe/sa isi schimbe comportamente, fara sa facem morala.
(infographic gasit pe site la https://www.businessinsider.com/infographic-women-control-the-money-in-america-2012-2?IR=T )
Femeile domina segmentul de achizitii. Nici nu ma mira, suntem majoritare, traim mai mult ca barbatii, hahaha)
Ia spuneti, ce pasi simpli ati adus in viata voastra si a imbunatatit bugetul familiei? Pasi independenti, fara sa batem la cap pe ceilalti sa stinga lumina/taie coada la pisica/ nu arunce mancarea/ etc.
La incalzirea casei nu se potriveste 🙂 Eu ma topesc tot timpul, mi se pare prea cald si dau temperatura mai mica iar restul familiei bombăne în permanență.
Ioana recently posted…Ce nu trebuie să lipsească din garderoba niciunei femei
e doar o statistica. Esti tu aia de 20%.
Altfel si eu in birou sunt cea care ma plang de cald si reduc termostatul. Si zau, nu de economie :)))
Mama mea făcea meniul pe o săptămână. Ideea era bună și avea grijă să alterneze mâncăruri cu carne printre cele cu legume sau paste. Putea construi ușor bugetul și, pe vremea aceea, toți mâncam aceleași chestii, indiferent de preferințe. Meniul era afișat între sticlele bufetului din bucătărie, nu că m-ar fi interesat prea mult ce mănânc. Copiii mei au mâncat cam ce își doreau (care s-au dovedit a fi cerințe ale organismului, nu mofturi) cu excepția câtorva zile de sărăcie când am mâncat cartofi de trei ori pe zi. Iar pisicile -arpacaș cu pateu. Nu te mai stresa.
Lasă calculele. Trăiește.
vax-albina recently posted…Varză.
sunt inginera, imi plac cifrele, planificari, am impresia ca meniul decis pe o sapt. imi usureaza si lista de cumparaturi si indecizia: noi azi ce mai mancam, si subtiaza timpul in bucatarie ca gatesc pt 3 zile si apoi salate -plus sanatatea recastigata! . Ma bucur ca de la 20 ani nu am mai avut zile de cartofi si planificarea tocmai asta previne.
Castigul meu e eliberarea mintala: 9 ore la munca si gasesc timp si de sport, si hobby, si iesit cu prietenele, si citit. Cand eram neglijenta nimic nu imi iesea acatarii.
Mie mi-e frig de obicei.
Asa, la prima vedere as fi tentata sa zic ca eu iau deciziile. Practic, nu stiu daca e asa, ca le luam de fapt amandoi si ne potrivim la alegeri.
Elena recently posted…Hoții de timp
Deci si tu participi la decizii 🙂
Si completare: cineva de aici, care a cunoscut mai multe romance, zice ca femeile romance au un caracter f dominator. Pe mine ma vede ca exceptia (care confirma regula?). Dar poate la mine se vede si rezultatul psihanalizei, ca recunosc ca pe vremuri eram mai dominatoare.
Elena recently posted…Hoții de timp
101% de acord. La mine e din neincredere in mine si in altii.
Eu tin minte la nunta mea, toate persoanele binevoitoare de gen feminin mi-au zis ca atunci cand preotul intreaba ceva cu supunerea, eu sa calc discret cu varful pantofului piciorul sotului, asta asigurand-mi faptul ca eu o sa il tin vesnic sub papuc 🙁 Mama si acum se streseaza despre cine conduce la noi in casa, nu vrea sa priceapa ca într-o căsnicie nu despre asta e vorba.
Elena recently posted…Hoții de timp
Nici eu nu le iau de una singura, intotdeauna ne consultam. Si daca nu-i acasa si vreau sa iau ceva, il sun si-l intreb … “ce zici, luam?”. 😀
deci si tu participi la achizitii 🙂 .
Altfel, la intrebarea: “ce zici, luam?” eu primesc tot timpulr aspunsul DA 🙂 – reciproca nu e intodeauna adevarata. Colocatarul are mare incredere ca daca am decis sa cumpar ceva, atunci e bine studiata oferta, concurenta, nevoia, bugetul.
ce mi-a placut asta!!! si sotul meu zice intotdeauna “Da” si cateodata ma chiar enerveaza. Daca i-as spune ca vreau sa-mi cumpar un cal 🙂 ar spune fara sa ezite da. De altfel i-am si facut propunerea si a zis, exact cum ma asteptam: hai sa-l cumparam daca vrei 🙂 Pe urma l-am intrebat ce-o sa facem cu calul si mi-a raspuns ca daca vreau sa-l cumpar sigur am un plan si stiu ce sa fac cu el hihihi
…cateodata simt acest “da” ca pe o abdicare in fata responsabilitatii si am impresia ca toata responsabilitatea e pe umerii mei.
mihaela recently posted…Un aluat maleabil/nemaleabil sau predestinare/liber arbitru (2)
sa stii ca ma deranjeaza cate o data. Daca intreb, intreb din cauza de indecizia mea, acel DA vine si cu indecizia lui 🙂
Din experiența mea, răspunsul aproape general al bărbaților referitor la multe, multe, inclusiv mâncarea era ”cum vrei tu”. Nu era o formă de acord, părea mai degrabă o formă de a scăpa de grija unui răspuns concret și de a lua o decizie. Sper că lucrurile s-au schimbat și că bărbații de azi au idei personale, inclusiv luate de pe platformele de socializare.
vax-albina recently posted…Varză.
Poate pe la alte case 🙂 – si eu intreb “ce vrei de mancare” tocmai din aceeasi problema de a scapa de grija deciziei :))).
Altfel am un pinterest cu ceva feluri de mancare ce se gatesc rapid (salate cu de toate, paste cu chestii, supe, etc) si aleg de acolo 2-3 chestii din cand in cand.
Mai, da ce soti aveti voi de zic mereu Da? 🙂 Al meu e din ala care ma pune pe ganduri si la cumparaturile mici. 🙂
care au incredere in noi si judecata noastra.
(hahaha, as vrea sa fie asta, mereu. De fapt ii e prea lene sa ia decizii. Altfel si eu intreb rar, cumparaturile le facem sambata dimineata si gata, scapa de intrebari pana sambata viitoare, iar intrebarile despre concedii le raspunde cu: “ma duc sa imi fac bagajul? ” . E drept, cu cat e viata mai simpla cu atat mai usor de luat decizii – vorbesc pt un prieten)
La francezi se spune”ce vrea femeia si Dumnezeu vrea”.
la noi nu e asa. Nu fac singura meniul, decidem impreuna ce si cand gatim pentru ca sotul meu poate are pofte diferite de-ale mele. Si nici nu pot spune ca la cumparaturi eu iau deciziile si el zice DA. Noi chiar ne sfatuim si uneori ne si certam la cumparaturi.
certuri nu, cred ca niciodata de la cumparaturi. De fapt vreo 3 certuri in viata noastra de cuplu (dar astea nasoale). La meniu e simplu, fiecare isi zice dorinta, copila zice mereu: paste, eu adaug salate peste tot :))))) si sunt tare fericita sa zic ca unele lucruri s-au schimbat in alimentatia lui. Astfel ca la un an de la conferinta profesorului doctor de oncologie, sotul cu cartile lui pt marathoane a ajuns la concluzia ca anumite alimente sa le reduca! varza salata sa traiasca!!
Eu nu zic de mine că la mine nu se aplică, eu tai, eu spânzur că-s singură în casă:))
Dar la ai mei e o familie mai tradițională, că tot e la modă termenul: mama gătește și decide bugetul și tata repară prin casă :)) Pe tata nu-l interesează ce mănâncă, nu l-am auzit niciodată să se plângă, doar să laude ceva gătit de mama. Dar apropo de bani, au lucrat multă vreme împreuna la aceeași firmă, dar în departamente diferite, săracul tata nici nu știa cum îi arată salariul că mama ridica banii pentru amândoi, fiind sus „la birouri” :)) Acum tata merge la magazin că face piața și pentru bunici și trece zilnic/la două zile pe la ei pentru că-s bătrâni, însă merge cu lista dată de mama și de bunică-mea, îi spune mama și cât rest trebuie să primească înapoi și ce brand să cumpere :))
Cât despre româncele dominatoare, pot confirma că mi s-a spus des că sunt însă nu de către partener român (deși nu cred că-s așa de dominatoare, dimpotrivă, sunt dispusă la dialog doar că na, sunt mai hotărâtă, știu ce vreau și o spun clar).
Cristina recently posted…Buget Bali – cât am cheltuit în Bali într-o săptămână în aprilie 2018
La partea cu cumparat mâncare ma recunosc putin 🙂 Cand merge sotul, cu lista mea, ma suna intr-una sa ma intrebe daca asta e buna sau unde se gasesc lucruri pe care le luam in mod obisnuit. Apoi el habar n-are care sunt preturile, asa ca recunosc ca m-am enervat cand a venit de curand cu carne tocata bio preambalata de la cora, ca cica e la preț redus ca expira in ziua respectiva, vezi sa nu, era dublu pret fata de mag bio unde ti-o toaca în fata ta.
No, dar astea is riscurile, cu timpul se amelioreaza 🙂 Oricum eu am hotarat ca nu mai calc pe la supermarket, asa ca daca vrea lucruri de acolo, se duce el. Si incerc sa nu-mi scot coltii prea tare cand vine inapoi cu traznai 🙂
Elena recently posted…Hoții de timp
nu avem probleme din astea: mergem la aceeasi producatori, aceleasi tarabe, luam in bucla aprox aceleasi produse asa ca riscuri mici de deviere 🙂
De cand merg la piata nici nu mai verific sotul/cumparaturile in detaliu, intreb ca a cheltuit , stiu cat am cheltuit, fac total si trec in excel. Acum cheltuim mai mult ca fac cumparaturi si pt un caz umanitar de la spitalul de langa noi, dar nu cu mult mai mult.
hai, nici asa 🙂 se descurca sotul f. bine la piata! ca stie pietarii si el il stiu. Ce nu s-a descurcat a fost intr-o iarna geroasa cand neglijent a luat legume inghetate. Desi i-am explicat cum sa le verifice. L-au vazut mai blond :)))))
P.S; am intrebat sotul ce salariu are :))) – am aflat ca l-au marit si anul trecut si anul asta :)))
:))) la noi se potriveste doar cu caldura, eu sunt mai friguroasa. In rest, am mai facut asa in trecut, dar am tot adunat mental load si la un moment dat am realizat ca daca nu ma opresc, o sa fac poc. Si m-am oprit. Consortul a preluat instant o parte, cred ca abia astepta :))
Acum avem cumva impartite chestiile la care nu e nevoie sa ne consultam reciproc, si in rest ne intrebam. Si eu primesc de multe ori raspunsul ‘da’ la intrebari daca sa luam a sau b.
Meniu nu fac, ca am livrarea de la fermieri, merge excelent asa
de aia cred ca simplitatea e mai buna decat orice.
Noi inca nu am gasit coletul perfect de la fermieri. Si suntem 3 dificili, si mancam 10-15 kg de legume si fructe (asa am luat si azi.)
Sa fiu eu exceptia care confirma regula ? 😀 Eu nu ma duc la cumparaturi, nu fac liste – poate din cauza faptului ca stau destul de mult la laptop 🙂 Meniul, in cea mai mare parte a lui, il decide sotul meu, ca fie-mea e la facultate in Bucuresti 🙂 Pot sa spun insa ca am diminuat substantial fondurile alocate dulciurilor, pentru ca am renuntat la ele 😀 😀
Te saluta o blogerita noua 🙂 si te-astept la mine-n cafenea, la o barfa cu aroma de cafea – sau ceai 🙂
cred ca noi suntem mai cheltuitori, vanam o mobila de bucatarie, cate o locuinta, vacante, mancare cat mai simpla si buna etc
Apropo de lucruri decise de femei: stiu femei care cumpara haine pentru sot, nu-i vorba da cadouri, ci ele decid ca sotului ii trebuie una sau alta si ele cumpara. La fel fac si pt copii. Mie mi se pare ciudat, ca la noi fiecare isi cumpara propriile haine, nici cadouri de genul asta nu ne facem. Nici copiilor mai mari de 4-5 ani nu le-am cumparat haine decat cu ei de fata.
Elena recently posted…Hoții de timp
imi dau seama ca articolul a fost scris nu foarte clar: cifrele si statisticile alea arata ca femeile participa la decizii de cumparare, pot influenta, opri, sau redirectiona decizia, si nu ca decid complet % singure . Nici nu mi se pare natural intr-un cuplu (ok, nici sa cer parerea celuilalt pt orice haina/chilot luat)