Daca esti ca mine( unu din cei 90% din romani), educatia financiara a fost cvasi zero acasa iar exemplul si cerintele primite au fost banale: am de mers la scoala si sa fiu cea mai buna, am de mers la fabrica si sa fiu cea mai buna pt 40 ani cate 40 ore pe saptamana, luna de luna asteptat salariu si organizat fiecare cum poate sa ramana ceva si pus pe carnetul de CEC, si ramas de trait cu o pensie cat juma din ultimile salarii.
Pentru cei nascuti dupa 1985, perspectiva a fost usor schimbata: copilaria in perioada inflatiei, caritas si alte sisteme piramidale, magia bogatasilor in contrast cu bombanelile parintilor ce dadeau vina pe aia bogati ca au provocat crizele financiare si inflatia (la mine acasa orice ar fi fost, era vina evreilor, paradoxal ca am 2 evrei in jur si aparent par nevinovati si mai cheltuitori decat mine 😀 :)) ) – ce a dus la idei preconcepute ca e rau / e specula sa am actiuni si f rau sa joc la bursa (juca, da? Vedeti cuvantul folosit, juca, si nu a investi, nimic sa arate cat timp e de studiat, sau a alege, sau a cumpara/actiona …). Imi si revin in minte vorbele mamei unde sa ai afacere inseamna bishnitza si asta e rusinos!
Eu am facut scoala comunista unde comunistii au venit si luat pamantul de la chiaburii care exploatau pe aia saraci. Abia la 14-16 ani auzii discutii ca de fapt chiaburii erau oameni ce munceau din greu si aia saraci erau fie puturosii, fie betivii satului…. Si sa nu uitati, ca sunt nascuta la nici 30km de Flamanzi.
Sa fie si mai minunat, avem si povara ortodoxiei in care bogatia e vazuta ca o pervertire/ sansa zero pt rai, dar care incununeaza saracia si milostenia si lasat grijile in mana Domnului si neasumat situatia actuala ca o consecinta a propriilor fapte si nici macar sa ne facem vreun plan de viitor ( si chiar daca doar 10% din romani sunt ortodocsi cu adevarat, restul….la fel gandesc sau mai rau: nu le pasa).
Ba mai mult, in jurul meu am cateva familii de unde mi s-a zis: vai, draga, dar e problema barbatului! Si apoi: vai, dar sotul meu e foarte stresat si de aia bea…
Chiar si pt cei ce vin din familii cu venit mediu, educatia financiara probabil a cupris doar ideea de a merge la munca zilnic, si de a economisi din salariu.
Si acum, cu acest bagaj foarte “ajutator”, eu citesc si incerc sa gasesc “secretul” ce ma va transforma din omida muncitoare de pe plantatia de zi cu zi in fluturele liber financiar. Si mi-am propus sa scriu acest secret– cum primesc/culeg informatia de la altii, asa o returnez, asteptati imediat ca vine secretul fix asa:
By the way: secretul nu exista. Toata lumea stie despre disciplina – e un secret pt voi? Nu, nu imi iese asa usor, si nici perfect, si dau rateuri pe ici pe colo, imi tot repet ca ce fac e “good enough” si, asa cum ziceau multe teoreme matematice in liceu, disciplina este o conditie necesara dar nu suficienta,pt ca in plus e important sa pun banii sa munceasca si ei si sa “produca” ceva si asta implica o actiune (minim) din partea noastra.
Pana aici totul in teorie suna bine dar cazurile practice sunt atat de diverse si confuze incat avui o perioada de citit saptamanal cateva articole, carti, timp de multi ani. Aveam nevoie de confirmare dar si de inspiratie, am cautat solutii dar am cautat si sa inteleg viitorul. Nu am inteles nimic, si nici nu facui nimic. De aici mi-a venit ideea de scrie “tatonarile” mele financiare si de a intoarce inapoi, pt altii. Cum am fost inspirata de altii, poate ajuta o idee de la mine si la altii. Scriind mi-am pus gandurile in ordine si primit si guidance de la voi, astfel ca astazi actionez, haotic, dar e o mare diferenta.
Altfel, fiecare suntem unici. Fiecare avem nevoi unice, asteptari unice, si mai ales putere, rezistenta la efort, motivatie unica, griji, si perceptie unica.
Repet, ce e bun pt mine, pt altii poate parea bleah. Achizitia unei garsoniere si inchiriere pt mine e o reusita, pt altii e reusita e un chiosc si bisnitza, pt altii aprt. de achizitionat e musai de 4 camere pent house.
Cine m-a inspirat fain? MMM Mustache. Fara a fi mustachian-ca, calculele si pasii lor mi s-au parut de bun simt si am rezonat cu multe articole, citeam si dadeam din cap: “I could do it, too!” . I-am ramas fidela, in citesc din cand in cand. Apoi FrugalWoods. La fel, dupa ani, mai revin pe blogul lor. Mai putin moderati decat mustachienii, mai dramatici si mai aproape de natura si firescul meu, mult mai ecologisti decat media, cu astia am avut timp pt ceva ani un “click” – setea lor de libertate e emanata prin toti porii articolelor lor si asta atrage si captiveaza, traiesc in magia padurii si fara griji majore … Fain e si comunitatea Women on FIRE, majoritar americana dar si de acolo e ceva de invatat si amintit de tinut linia dreapta.
Foarte faine au fost cartile: Milionarul de langa noi si Tim Ferris – 4 hours work week – cartea a 2° am citit-o prima, prea devreme pt asa ceva, am abandonat-o repede considerand o utopie, dar revenit peste vreo 4 ani cand deja am vazut solutia. Ca orice carte care vine la timpul ei, acestea imi vin in minte, au mai venit si altele, si plecat si uitat, deci nu e momentul sa le scriu aici. Si daca eu am citit de la altii, de ce sa nu citeasca si altii de la mine? . Intr-o zi o sa imi aduc aminte toate cartile despre educatie financiara si sa fac o prezentare, una cerebrala, cu ce am ramas din ele si ce am aplicat.
O mare motivatie este ca scrisul mi-a pus ordine. In ganduri, in buget. Scrisul a cerut scris. Scrisul mi-a adus fluiditate in idei si recomand pt oricine sa faca experienta jurnalului, de rupt cateva minute dupa un ciclu de evenimente (la sf zilei, sau dupa un curs, sau dupa un salt emotional). Daca am reusit sa va scriu/explic/fac sa intelegeti, inseamna ca am inteles eu in primul rand – scopul initial sunt eu!!. Scrisul banilor initial a fost doar sa “adun” cheltuielile la un loc. Un jurnal sa urmaresc unde se duc banii. Acolo am vazut un minim necesar, dar si zona de confort. Acolo am vazut si pe unde mi se scurg fishfireii si ceva pasi. Povestitul deapana si rumega aventura, pasii, actiunile de zi cu zi si nu doar scopul /finalul atins. Ma uit in urma si asa imi dau seama cate am facut si schimbat, chiar daca marele scop nu l-am atins inca – still on going, si enjoying the road. Privind stict cifrele imi dau seama ca am facut gesturi financiare mai atente de cand scriu. Un jurnal tinut in caiet cu coperti frumos decorate m-ar fi ajutat la fel de mult? Poate. Dar cu un caiet care ajunge unde nu imi place pot f. usor sa il fac piersdut, pe cand blogul e interactiv, imi raspunde, ma mai trage de urechi, imi aduce aminte, ma ajuta cu un branci sau cu schimbat viteza, si mai ales voi imi dati idei out of the box.
O a 3° motivatie este ca imi doream/imi cautam evolutia. Daca inainte aveam asa, o parere, acum am dovada ca femeia de acum 5 ani avea alt buget si alte prioritati si alte venituri. Si e bine! Ma simt bine, in momentele de nerabdare articoelle vechi mi-au aratat ca lucrurile au un curs al lor!
Si nu in ultimul timp, mi-am gasit o comunitate ce imi confirma/ridica ritmul. Criticile pot fi constructive!!. Vorba aia, impreuna mergem mai departe! si mai repede. As aminti aici, la partea de disciplina si rutina o gasca faine de doamne. Dar la actiune de departe Bogdan mi-a accelerat ritmul (2 ani am citit si fasait informatiile investitii, pana am obosit, nu reuseam sa ma decid, a venit Bogdan si a raspuns la toate intrebarile si dezlegat toate indoielile mele si am deja venit pasiv din dividende, si daca nu era el, probabil mai stateam cu banii in cont cu o dobanda de 0.8% pe an). Tot din cauza lui mi-am facut pt prima data IPS (planul pe restul vietii), care scris pare mult mai “realizabil”.
Va urma.
Cu mare placere o femeie 😉
P.S. Mi-a placut articolul.
Caruta Cu Bani recently posted…O zi trista
multumesc. De la tine e un compliment mare!
I hear you and I feel you 100%. Onward and upward. atat 🙂
Auzi, si daca nu esti nici bogat si nici sarac … unde mergi? In rai sau …?!! :))
Ai dreptate, educatia financiara a fost 0% cand eram mici si daca ma gandesc bine cat am fost in Ro nici eu nu-am ocupat de asta cu copii mei, Abia dupa …… :)) bogatii occidental mi-au deschis ochii cum e cu educatia financiara si mai précis, fiul cel mic atunci cand mi-a cerut ceva si I-am zis ca nu am bani! Replica a fost: ” Hai la “perete” la banca sa luam bani!”, desigur ca se referea la bancomat! Din acest punct a aparut “pusculita” si cum economism si … stii tu! :))
Si mai ai dreptate si cu “jurnalul” financiar! Te ajuta sa faci ordine în portmoneu!
Asa mi a zis si fiica mea: mai scoate de pe card. Hmm. De parca e sac fara fund cardul asta.
Altfel, in ultimul an m-am simtit bogata, fara lipsuri. Bogata emotional. Si sper sa fie mereu asa. Da, conteaza linistea financiara, increderea in maine si in viitorul indelungat.
Mai povesteste-ne de IPS, planul vietii. E legat de investitii/ venituri pasive sau e amplu, pe toate domeniile vietii.
Eu astept articolul lui Bogdan cu o platforma buna pentru Romania. 🙂 Merci anticipat.
Natalia recently posted…10 lecții legate de bani pe care le-am învățat în 2018
e in word, da, e doar de finante. Poate o sa il public pe blog. Scrisul m-a descatushat de ganduri si de overthinking.
Despre viata mea nu pot planifica peste 50 ani, ca eu ma schimb ca frunza in vant.
Stai ca-ti zic una buna ca sa razi o saptamana: anul asta zic GATA, am mai mare grija cu reducerile si m-a tinut… pana la niste manusi, vazute la reducere si mi-am luat manusile ca erau din lână vorba aia, doar ca mi-am luat 4 perechi :)))
FlorinaT recently posted…Nu sunt perfectă și mi-e bine așa
Important e sa iti aduca bucurie. manusile sunt practice, la Brasov mai ales unde vara pica intr-o joi. Asa ca e moment perfect de a lua la reduceri. Din cele 4 te-ai gandit sa faci cadou? 2 perechi sa le ai pt craciunul urmator, un cadou practic si calduros si f. ieftin pt bugetul vostru – ce zici de idee?
Altfel, sa ma ‘laud’, am luat la reduceri ce aveam pe lista (pantaloni si 2 bluze) si….o rochie. Sotul a declarat ca e cea mai frumoasa rochie pe care am avut-o vreodata. Mica problema e ca eu nu portai vreo rochie de…un an 😀 – dar toate imi sunt sparking joy!.
Stai sa vezi: 3 sunt din lana si una din piele, nici vorba sa le daruiesc, le ador 🙂 O sa le pun si pe blog, sa le admire si altii ca oricum tre sa scriu un nou articol despre cat m-am abatut de la planul meu financiar. Dar am un nou plan: luna februarie sa am zero ch. cu hainele, accesoriile, incaltamintea etc si pt noi, dar si pt copii si, daca ma tine, s-a creat precedentul si repet faza 🙂
Am citit ca ai 55 de kg, deci arati super bine, asa ca poarta rochii, ce mai astepti ? Eu am 52 kg.
Florina recently posted…Nu sunt perfectă și mi-e bine așa
1. cat le adori, bucura-te de ele.
2. acum pana la sf lunii nu e cazul sa mai faci alte achizitii, ti-ai propus luna zero spending, inchidem ochii la derapaj si mai tii 7 zile :).
3. mi se pare mai comod in pantaloni (lucrez intre barbati, merg pe jos mult, bate vantul si ploua des aici, fundul mi-e protejat 😀 😀 )
Informatiile tale sunt ca niste seminte . Multi vor spune daca ea poate si eu pot altii vor spune , ‘dar eu nu pot ‘ asta e fraza care pe mine ma supara rau. Inainte incercam sa le explic ca daca incerci poti poate nu cu aceleasi rezultate dar e un pas inainte. Mi am dat seama ca e pierdere de energii sa explici la altii ce nu vor sa vada. Asa ca continua sa scrii sa uzi semintele care au cazut pe un sol roditor.
Mari, la mine e scris din egoism. Am invatat si evoluat cu voi – ma gandesc cum gandeam si scriam acum 3 ani si wow, e mare diferenta. Asa ca da, comentati, dati cu vorba, ca eu invat, mai aplic, da-i incolo de altii!! 😀
http://www.simple-organisation.fr/comprendre-le-lifehacking/
nu e egoism este curaj de a fi lifehacker .
“une vie plus simple, plus productive et moins stressante” => atunci eu sunt un lifehacker.
Multumesc pentru articol – e pt mine scris – de ce nu l-am citit acum 10 ani??
Citesc acum o carte despre cognitive biases si imi confirma ceva ce sesizasem si la cartile lui Kondo, noi avem niste lacune de modele comportamentale corecte. La Kondo tin minte ca punea ea accentul pe fiecare lucru la locul lui, pai asta am invatat de la mama, pe de alta parte, harciogareala tot de la mama am invatat-o si am dezvatat-o cu constientizare si autoeducare
Cu partea financiara e la fel. Am invatat de la parinti cum sa administrez un buget mic astfel incat sa ajunga, dar mai departe de atat, zero. Pt ca o gramada de prejudecati, pe baza de ce zice lumea (vai, ai facut o facultate si doua masterate ca sa fii telefonista? Primul meu job pe bani buni a fost de credit analist intr-un centru BPO; vai, ce o sa zica lumea ca umbli cu masina veche /unghii nefacute/ nu-ti schimbi mobila la 5 ani, etc, as putea sa scriu o pagina de enumerari). Aproape 20 de ani mai tarziu, asa, e ok lumea? A zis ceva? :))
Asa ca si mie mi se pare important sa citesti, sa te informezi, sa afli parerile si experientele altora, noi venim cu alt bagaj in spate…
La mine mama si in ziua de azi vine cu expresii gen ” toată lumea s-a mirat ca ….”. Eu cred ca raportarea asta la gura lumii vine dintr-o proasta parere despre propria persoana si din tot felul de frustrari acumulate. Si, din pacate, exista persoane pentru care toata viata e o piesa de teatru pentru “lume”, iar in culisele piesei e doar bezna, nu au nici o viata proprie.
Altfel eu nu mi-am luat nimic anul asta in solduri, dar nici n-am mers în magazine ca nu m-a interesat. Mai primesc mailuri de la o firma de haine etice, asa ca am intrat ieri pe site si am gasit un jerseu redus la 79 euro, cand sa il iau vad ca livrarea e gratis de la 80 euro in sus….am lasat-o balta.
Elena recently posted…Decoratiuni cu praf de creta pe geamuri si alte decoruri de Craciun
auziti, si eu toata copilaria am auzit expresia ” ce zice lumea”. Pana la urma ati aflat ce zice?? :)))
Eu am fugit de “ce zice lumea” si am dat peste “etichete”. Mi a trebuit ceva timp sa inteleg ca toti pt unii asta e singura lor fericire, asa ca i las sa fie fericiti.
Era un mediu in care practic toti din aceeasi zona aveau acelasi nivel de trai. Asa se dadeau repartitiile la blocuri, pe zone, iar la tara era mai rasarit popa, primarul si miliatianul. Ei erau priviti cu admiratie si invidie in acelasi timp.
Marius recently posted…Revelion în trei, la munte
Diana, dincolo de gluma, ce carte citesti? suna f fain ce explici tu acolo!
Mistakes were made, Carol Travis
Nu doar ca eductia financiara era 0, pot spune ca in multe cazuri mai bine nu aveai deloc. Am trecut printr-o perioada foarte grea ca tara, cum ai spus si tu, practic ultimele 4 generatii au avut parte de o schimbare de paradigma : nationalizare, comunism, inflatie extrema, capitalism de cumetrie.
Sa speram ca ce va urma ne va aduce in randul tarilor europene in care pensionarii pot sa duca si o alta viata decat cea de subzistenta.
Marius recently posted…Revelion în trei, la munte
de 30 ani s-o terminat comunismul. Cum romanii sunt pro americani, si cartile americane au intrat pe piata romaneasca de 15 ani,minim. Gata, scuza nu mai merge decat la cei de 60-70 ani.
In ziua de azi totul se “invarte” in jurul banilor, nimeni nu iti da nimic gratis. Totul se plateste. So… /imagegeek.club/photos/237xJf83Jdn_ie38K.jpg 😀
Apropo de intrebarea din titlu: daca pentru tine e in regula sa scrii, asta e ceea ce conteaza. Fiecare decidem ce si cat expunem din viata noastra, important e sa fie bine pentru noi insine.
Mie insami imi place expresia frantuzeasca ” pour vivre heureux, vivons caches” 🙂
Elena recently posted…Decoratiuni cu praf de creta pe geamuri si alte decoruri de Craciun