14 februarie e ziua dragostei, nu a consumerismului

Putem sa ne sarbatorim si fara bani.  Fara ciocolate zaharoase ce vor aduce zile de regim si drumuri la dentist.  Fara jucarii de plush la supra pretz  ce ajung sa zaca,  pline  de praf (cine e cu alergii stie  de  ce) ; fara alcoale ce distrug minti si portofele.

Dar e ziua cand avem in primul rand  responsabilitatea de a ne a arata dragostea fatza de noi: sa port bluza aia noua ce o evit mereu ca e prea eleganta, sa imi zambesc mie in oglinda, in timp ce periez dintii mai mult decat de obicei,  sa merg pe jos 15 min mai mult decat de obicei  pt ca si corpul meu are nevoie de dragoste si grija.  Sa programez vizita la dentist/dr de familie/ psiholog/ maseuza etc si sa cer si acea marire de salariu ce o merit de ceva ani. Si musai musai musai  sa ma duc la culcare putin mai devreme, dupa ce imbratisez,  inca o data,  pe fiecare biped din casa.
Ca sa pot iubi am invatat incet incet ca e nevoie sa ma iubesc pe mine si sa am grija de mine, si sa inteleg ca si cei din jurul meu la fel da faca. Un om care se autodistruge are o iubire shtirba fatza de el si fatza de creatia lui Dumnezeu.   Ca sa pot avea grija de ceilalti e nevoie sa am grija de mine si daca nu pot/vreau sa am grija de mine corespunzator voi fi un exemplu prost in ochii copiilor/iubitului.
(Mesaj inspirat de 2 doamne ce au lasat loc  unei gravide in metroul aglomerat; din geci nu se vad burtzile dar doamnele astea au intrebat tare daca cineva vrea sa stea pe scaunul cald eliberat si gravidutza a cerut cu o voce timida si s a scuzat pt sarcina cu o voce si mai timida)

40 thoughts on “14 februarie e ziua dragostei, nu a consumerismului”

  1. Daa, ca bine zici, si acum imi sta pe retina… 5000lei ca sa impresioneze iubita cu trandafiri. Al meu inca ma impresioneaza vorbind/raspunzand in somn, daca eu sunt cea adormita doar aud si reactionez.
    Si ce ou fiert perfect moale mi-a pregatit! Azi ii fac clatite, el a framantat in locul meu zilele trecute aluatul de paine, si la ora 10 sunt in pat…
    Zi frumoasa sa aveti!

    1. Mihaela, asta e adevarata dragoste: oul fiert moale si painea calda! Nu datoriile consecinta a bratului de 5000 lei convertiti in trandafiri

      (merci de inspiratie, scot masina de paine deseara sa framante, si coc o tava de baghete frantzuzeshti ca asa se coace mai repede si se raceste si mai repede :D; cina cu baghete si unt si o cana de lapte cald e o cina de rasfatz la noi acasa) . Sotul e in delegatii pe la olandezi asa ca pot sa ma rasfatz si eu.

  2. Acelasi lucru poti spune si de Craciun … Paste … etc. Nu?
    Nici macar de ziua ta nu e nevoie sa “ne consumam” ca vorba ai o viata avem si o … 🙂
    Hai mai, unde este romantismul din tine? Nimeni nu zice ca trebuie sa cheltuiesti sume exorbitante dar o mica atentie nu strica… si tot ceea ce ai scris tu mai sus … sunt lucruri de fiecare zi …
    Acuma tu … 🙂 🙂

    1. Romantism la mine? 🙂 Sotul e zilele astea prin olanda 🙂 dar dincolo de delegatiile lui sunt o inginera moldovianca, bancul cu “stele cacalau” pt mine a fost facut.

      Altfel, de ziua mea am cerut zero cadouri. Donez banuti anual pt un copil in nevoie, nascut in aceeasi zi ca mine. profesoara care merge periodic la el a spus ca baiatul a cerut cadou…carti – asa ca de 50 euro va avea carti, si anul asta, si anii urmatori.
      Ma simt suficient de bogata si tot ce imi doresc e cate o zi de concediu in plus, din cand in cand.

        1. Doi indragostiti stau impreuna intr-o noapte calda de vara, admirand un cer instelat, naucitor de frumos. Romantismul pluteste in aer…
          Ea: – Iubitule, uite cate stele!
          El: – Ihi! Cacalau!

  3. Am scris despre asta vreo 3 ani la rând și, taberele au fost împărțite, unii au fost de acord cu punctul meu de vedere, gândesc eu, moral și ancorat în realitate; alții, dimpotrivă, „vrăjiți” de mercantilul sărbătorii, gândind că pot iubi material ceea ce n-are nicio treabă cu materia, se uită contrariați la faptul că taman un preot poate fi un „adversar” al iubirii declarate.
    Victor recently posted…LA CRUCEA DINTRE ANIMy Profile

    1. Parinte, dragostea e motorul vietii! Dar mai intai sa fie dragostea de sine, de suflet si corp, respectul, ca daca nu sunt in stare sa ma iubesc atunci cum pot iubi pe altul sau vreun copil?
      Mi se pare ca prea ne-am americanizat, adus prea multe comportamente de la ei, si consecintele: datorii pt petreceri/cadouri facute, obezitate si diabet de la prea mult mancat si prea mult stat in masini, prea multe lucruri materiale in viata si mai putine in suflet…

  4. Buna,

    O sa fac un pic de spam la postul asta, scuze, dar nu gasesc datele tale de contact. Numele meu e Ruxandra Burcescu si, momentan, lucrez la un articol despre poluarea aerului din Bucuresti si familii care aleg sa se mute din aceasta cauza. Din blog in blog am ajuns la un comentariu postat de tine legat de niste cunoscuti de-ai tai care s-au mutat si as vrea sa discutam mai multe detalii.

    Scuze iar pentru spam, imi poti raspunde la adresa ruxandra.burcescu@xyz.ro

  5. Io-s mai romantica de felul meu, asa am fost mereu. Asa ca eu una m-am bucurat grozav cand partenerul mi-a adus aseara un buchet superb cu florile mele preferate si un trandafir rosu pentru domnisoara noastra (anul trecut s-a suparat ca ea de ce nu primeste de la tati nimic? :)). Drept care, asta seara il asteapta un tort de cioco in forma de inima in frigider (din care eu una nu pot manca, pt ca am diabet gestationar; so, daca nici asta nu e amor, atunci nu stiu ce e :P). Si eu sunt de acord ca e important sa invatam sa ne iubim pe noi insine first, pentru a permite si altora apoi sa o faca, dar sincer e fain sa faci si gesturi frumoase, oricare ar fi acelea, catre cel drag, intr-o zi ca asta, de craciun, aniversari, pasti etc.etc. Si in rest, absolut, ca doar nimeni nu spune ca trebuie sa ne limitam la astea.

  6. Bine zici!
    Noi nu ne facem cadouri de obicei asa ca nici azi nu ne aruncam la capsuni in ciocolata sau flori. Sunt plecata de 3 zile cu munca, iar el si catelusa vor face un drum de doua ore ca sa vina sa ma vada (mai romantic de atat nici nu pot sa cer, dar valentine’s day sau nu oricum ar fi venit). Ne scriem love letters la toate ocaziile speciale asa ca de abia astept sa vad ce a mai scris de data asta.
    O mica mentiune as vrea sa fac si sper sa nu fie cu suparare, “americanismele” de la tv legate de V’day sunt mai mult publicitate si marketing. Majoritatea celor cu care interactionez, si chiar sunt intr-o zona afluenta unde oamenii isi permit sa arunce cu bani, cumpara maxim un buchet de flori de la supermarket ($10-$25) sau un gift card la Sephora. Cei tineri ies la restaurant on date night in weekend, iar cei mai trecuti prin viata si care au copii fac schimb de felicitari si o mica atentie. Nici vorba de mii de dolari cheltuiti sau gesturi exagerate: bijuterii, baloane, buchete imense etc. Vecina mea i-a dat sotului o briosa dimineata drept cadou si o felicitare gratis printata de pe net.

    1. nu diamante? nu masini decapotabile? nu rauri si valuri de trandafiri ? nu tort de 5 etaje si 50 mii calorii? pacat….
      (dincolo de gluma, da, marketingul pune presiune mare, ma bucur ca oamenii se opresc la o cheltuiala de rutina si nu bugete mari – altfel pt perioada 14 februarie – 8 martie, unii barbati pot sa simuleze ca sunt rapitzi :))) )

      1. wait!tocmai ce am aflat ca seful i-a luat Mercedes la mana a doua nevestii de $30000 (acum nu stiu sa zic daca a facut economie sau a dat banii pe geam, masina noua e 140k deci el tot a salvat ceva :))) o fi citind si el pe MMM)

  7. Pe cuvant daca inteleg ce ai cu lucrurile materiale, adica inteleg ca ti-e barbatul plecat si is acri strugurii, dar te-ai fi suparat sa primesti cercei cu diamante si din astea? :)))
    Dincolo de gluma, eu am observat ca de regula cadourile ostentative mascheaza ceva, o nesiguranta, o infidelitate, o incapacitate, o lipsa in alta parte. Zic ostentative ca nu mereu scump e ostentativ si poti face circ si cu bani putini, am vazut eu recent pe Instagram, si-a pus poza o fosta colega, barbatul ei a zmotocit doi trandafiri si i-a facut numai mizerie in forma de inimi prin casa. Intamplator stiu si ca el mai e romantic si cu altele, stie si ea, ca il prinde si il iarta periodic

    1. Cum nu port bijuterii si nu voi purta pana nu se inventeaza leac la alergii, zau ca prefer banii in loc de diamantele alea – si apoi poate sa stea la olandezi cat vrea :))
      Cred ca mai intai sunt cele interioare de “cadorisit”, apoi sa ne aducem lucruri materiale. Vorba ta, poza cu 2 trandafiri smotocitzi si un tort de 2 mii calorii nu umplu sufletul gol dar accentueaza problemele emotionale si pe cele de sanatate si mai ales largesc gaurile financiare ale familiei si grija lor.

      (eu si cei 8 colegi masculini de birou am decis 100% in acord ca este doar o sarbatoare consumerista si ca astazi or sa ofere acasa doar atentie, maine va numar ochii vinetzi 😀 )

          1. Elena, așa zâmbesc de câte ori te aud cu găinile :)) Ai mei stând la țară au avut mereu găini, e subiectul zilei „ai dat la găini?”, „ai pus apă la găini?”, dar cea mai cea e „ai strâns ouăle?” Să vezi durere când vine frigul și nu mai fac ouă o vreme că na, se învață și ele cu temperaturile reci (ai mei au trecut de la găini din alea mari la găini mai mici, ouătoare, acum niște ani). Tata a prins așa drag de o găină acum niște ani că săraca au lăsat-o să moară de bătrânețe, n-a ajuns în oală, a și botezat-o, o chema Piuța și toată ziua stătea de vorbă cu el p-acolo prin curte, zicea că poate e blestemat săracu: o cloșcă în casă și una în curte :)))
            Cristina recently posted…O zi în Hiroshima. Partea I – Castelul RijoMy Profile

          2. :))) Si la noi sotul se ocupa mai mult de bunastarea pisicii. Cu gainile la fel: a gasit de unde le putem cumpara, se agita sa le rezervam din timp ca nu cumva sa nu mai fie, stie rase si caracteristici si se uita la video-uri pe youtube, ca atunci cand vin, sa fie fericite 🙂 E pe undeva ca si cu dansul: eu am fost cu ideea sa ne inscriem, dar el a devenit mai pasionat. Oare e specific barbatilor sa pună mai mult suflet in tot ce fac? Noi luam gaini ouatoare si l-am intrebat daca o sa se ocupe eventual sa le taie, ca doar bunica lui avea gaini, dar nici nu se gandeste. Bine, cred ca nici eu nu m-aș îndura sa le las taiate. Cica sa nu le pui nume, ca atunci te atasezi si nu le mai tai.
            Elena recently posted…10 sfaturi pentru a preveni cancerul si cate ceva despre epigeneticaMy Profile

          3. Asta cu botezatul și atașatul cred că e valabilă în general, dar nu știu cât de mult e valabilă în cazul țăranilor sau fermierilor. Adică viața la țară asta presupune: animalul crescut, îngrijit, iubit, dar folosit pentru ce e dat să fie folosit (carne, muncă, fulgi, lapte etc). Am crescut la țară, de fapt ce să mai, acolo m-am născut și maturizat, îs ca Ion din Liviu Rebreanu cu dragostea de pământ, chiar dacă nu știu să-l muncesc pentru că nu m-au pus la treabă 🙂

            Bunicii au avut mereu un fel de fermă, iar ai mei au avut mereu ceva animăluțe (găinile sunt o constantă :D, dar au avut și bibilici, curci – apropo, au acuma un curcan alb tot și pieptos de numa, l-a botezat tata Lache, cred că și ăsta ajunge a muri de bătrânețe :)), au avut și iepuri, capră) și mereu au dat nume porcilor spre exemplu. Într-un an, cred că atunci când a început războiul din Irak, au avut o pereche de porci botezați Bagdad și Atena. Și ce cârnați buni a făcut Atenuța…:)) Adică ăsta e rostul vieții, la țară lumea nu-și bate capul cu etica, mila, animalul e iubit, dar dacă e destinat farfuriei, acolo ajunge.

            Nici tata nu a tăiat găini până acum vreo 10 ani, aveam un vecin fost legionar care n-avea nicio jenă așa că îl chema mereu pe el. Singurul animal pe care nu l-au putut mânca niciodată bunicii a fost vaca. Țineau vacile mult și ajungeau ca parte din familie, aveau și nume (dat de mine, mă așteptau de fiecare dată când făcea vaca viței să le dau nume), iar când erau prea bătrâne le dădeau la abator, bunică-mea nici nu voia să audă de mâncat.

            Și fix ca soțul tău e și tata, mama ia pisica, tata are grijă, mama aduce câine, tata are mai multă grijă, citește cărți de pomicultură (pasiunea lui), se interesează de diverse, de îngrășământ etc. Dar bine, tatei îi place mult viața la țară, așa că se justifică oarecum pasiunea asta. Singurul lucru care nu-i place tatei e solarul, acolo mama e șefa 😀
            Cristina recently posted…O zi în Hiroshima. Partea I – Castelul RijoMy Profile

  8. Da, ai dreptate, iubirea incepe cu tine! Daca nu stim sa ne iubim pe noi, nu avem cum sa-i iubim pe ceilalti. Doamne, mi-e greu sa-mi si imaginez cum mai arata metroul, doar au trecut peste 5 ani si parca a fost ieri… M-ai facut melancolica 🙂
    Florina recently posted…Cum scapi de plictiseală…My Profile

    1. La 8 dimineatza e plin. Plin ochi. Hainele groase aglomereaza si mai mult. Cateva statii mai pi shentru oamenii nu apuca toti sa urce … unii sunt nervosi si bombane si au fetze de nedormitzi si ii si deranjeaza gravidutza ca s-a dus repede la scaun, nu cred ca se iubesc prea mult – lasa ca ii psihanalizez eu.

  9. Pe la noi prin transportul in cumun lumea nu e atenta la altii si nu cedeaza de obicei locul nimanui. Observ si o crasa lipsa de politete la lumea sub 40 ani.
    Altfel pe undeva regret ca era o vreme cand apreciam sa primesc flori. Poate daca as primi unele “naturale” , dar astea de acum super pesticidate care vin de peste mari si tari, nu. Am primit acum 3 saptamani jumate un buchet frumos trimis prin Interflora. Dupa 2 saptamani arata ca in prima zi. Iar apa din vază ramanea tot limpede. La 3 saptamani am aruncat jumate din el, dar restul e tot in vaza, in stare perfecta. Cum se explica? Florile nu-s artificiale si nu-s din alea de pai.
    Elena recently posted…« Traitez-les comme des mômes de Anne Bacus » sau cum sa te porti cu copiii ca si cu niste…copiiMy Profile

    1. si aici e lume neglijenta. plina de oboseala si impolitete. De aceea m-a impresionat situatia de astazi: un om plin de iubire (pt el, pt altii) nu ar fi fost deranjat de scaunul oferit unei gravide. Si o gravida (luna mare, aici lucreaza pana in travaliu) cu mai multa iubire de sine ar fi luat cu mai mult curaj scaunul cuvenit (erau scaunele cu semn fix pt batrani si copii) si nu cu timiditate – e dreptul ei.

      Alergam dupa flori si torturi, astea consuma bani si timp si minte – am fi mai in castig daca in schimb am sta o juma de ora cu noi, cu sufletul nostru, cu cele dragi.

  10. Io i-am zis lu al meu ca, daca vine acasa cu flori, nu mananca. Si s-a conformat. Nu prea mai suport ziua de Valentine’s Day de cativa ani. Se vede ca am imbatranit si mi-a venit mintea la cap. Inainte, as fi facut urat daca nu mi-ar fi luat nimic in dar. Acum l-as ucide daca ar da bani pe 5 trandafiri doar pentru ca asa fac toti. Ce m-a socat azi au fost doua maimutici de 13 ani, amandoua cu cate un trandafir rosu in mana. Mi-am si imaginat ce povesti de dragoste intense traiesc!

    1. cred ca la adolescente o floare completeaza “sentimentele” aratate, e varsta cand nu avem nici cuvintele si nici logica de a ne exprima potrivit. La 13 ani tin minte ca unii colegi lasau floarea in banca si fugeau, o gasea fata si nu stia de la cine e.
      Noi deja suntem maturi emotional si sinceri cu noi si nu dam pretul x 5 pe un trandafir, cat e pe 14 febr.
      Sunt alte fapte care arata iubirea.

  11. Mare adevar graiesti. Noi anul acesta nu ne-am facut cadouri nici de ziua de nastere (a lui in ianuarie, a mea in februarie) si nici de Valentine’s Day. Am ajuns in punctul in care consideram ca avem de toate (din cele necesare) si nu ne dorim lucruri de care sa ne impiedicam prin casa, ci e mai important sa fim noi bine, sa ne relaxam impreuna la un film sau un episod dintr-un serial, eventual sa facem planuri pentru vacanta din vara asta… si alte ganduri pozitive. Asta e ceea ce ne ajuta sufletul pe termen lung, nu obiectele de care nu avem nevoie :D.

Leave a Reply to Ella Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge