Poluarea din viata emotionala

Am inceput discutia pornind de la subiectul abordat de Delia de la UnblogColorat, si a fost bine dezbatut in grupul meu de unicorns dar si in presa si la munca. Si discutia e lunga si nu e loc doar de vorbit un articol.

Asa ca o sa iau, pe rand, cateva sectiuni din viata noastra, si dezbate problema poluarii si implicatiile aferente si ce se poate face in:

  1. transport
  2. casa + chimicale ( spatii, mobila, menaj, cosmetice )
  3. alimentatie
  4. vacante
  5. distractii/hobby/petreceri etc.
  6. la munca
  7. viata emotionala
Viata emotionala si deseurile
Cand ne gandim la gunoaiele din viata noastra emotionala, ne gandim la seful enervant si la colegul lenes ce doarme la birou, la soacra vecinei ce ii intuneca zi de zi mamicia cu “complimente” si evident la vecina ce tranteste si injura. Sau sotul agresiv. Cum intuneca astea  poluarea si deseurile? Pai toate deciziile si comportamentele ne trec prin creier, noptile nedormite si grijile aiurea nu mai lasa loc la ganduri constructive. Cel mai simplu argument e cand dupa o sedintza obositoare emotional m-am dus direct la automatul de ciucalata, scump si prost pt poluare si pt sanatatea mea fizica si se pare ca si cea emotionala. Sau de cate ori am mers la cumparaturi haine la suparare?
Ne ducem comportamentele gresite peste ani si ani, ne purtam ranile si vanataile copilariei si ni le acoperim cum stim mai bine: cu o mancare recompensa ca asa eram recompensati, cu inca o rochie ca ne-au lipsit atatia ani, cu  frica de cozi si achizitii in cantitati mai mari ca daca se termina, si toate vin cu o parte buna si cu una nebuna in detrimentul nostru.
Ne atasam de obiecte pe care le-am luat sa ne acoperim gauri. Ne atasam de oameni si joburi care ne fac rau de frica sa schimbam sau ca nu o sa gasim mai bine. Ne atasam de boli si comportamente autodistructive pt ca asa am prins rutina de atatia ani.
Toate, dar absolut toate deciziile ne sunt impactate de confortul emotional, cu atat cat traditionalanu avem obisnuinta de a nu vorbi si neglija sanatatea emotionala .
In ultimii ani raportarea romanilor la propria stare psihologica se imbunatateste, si datorita ca devenim constienti dar si pt ca multe vedete/articole in presa  ce vorbesc deschis despre nefericirea copilariei, de abuzuri si dificultatile de a le depasi, curajul de a recunoaste ca nu e ok.  Sunt multe semne care ne indica ca ceva nu e in regula in sufletul nostru: oboseala continua, lipsa entuziasm de viata/socializare, reducerea somnului dar mancat mai mult, probleme ed sanatate agravate/mai des etc.dar de fapt impactul e in fiecare gest din viata de zi cu zi, si ne impacteaza pe noi dar si lucrurile si gesturile
Ce m-a ajutat pe mine? Pai spovedania care mi se pare vindecatoare, dar si un grup de prietene in aceeasi directie. In lumea ecologiei am nimerit din greseala o profesoara ce mi-a deschis ochii acum multi ani, am disuctat cativa pasi pe care ii face (bicicleta, pachete, piatza, compost, lucruri second hand etc). Tot din greseala am nimerit o familie ce imi povestea ca de peste 10 ani nu au mai luat medicamente ca nu au avut nevoie, si am urmat o parte din pasii lor (pediatru, evitat supermarket si mancat simplu etc ). Pe directia de finante iar comunitatea m-a insotit si luminat (Iulia si Iuliana, Elena, Bogdan, etc etc). Poate si un coach are face minuni, ca tot vad la moda in ultimii ani si oameni super incantati.
Unde sunt acum? la inceput de drum. Nu stiu cum sa ma desprind de sef/job/ proiect/client/prieteni care nu imi fac bine. Nu stiu sa pun capat decat cand e prea tarziu. Nu stiu sa accept in momentul oportun ca in locul ala nu e ok ( da, m-au iritat ultimile zile m-am ciocnit de lobby-sti e la Monsanto pe holurile de la munca), nu am stiut sa dau chiriasii afara de la prima intarziere ale platii la intretinere ca imi aduceam aminte si eu cat de greu a fost sa fim doar un venit, nu stiu sa refuz un sef/coleg insistent chiar daca vad ca ce fac arde si ca orice rupere de ritm acentueaza focul, nu pot zice nu la ciocolata primita, nu pot zice nu la unele rude sufocante la momentul oportun din mi-e mila dar ajung in punctul in care nu le mai suport etc.
Am vineri zi libera si fac doar ce mi-e drag. Sa zic NU. Sa ma plimb. Sa gradina. Sa trec orasul pe jos sau sa fac nimic, si cu nimeni.

34 thoughts on “Poluarea din viata emotionala”

  1. Si sportul ajuta f mult, facut in mod regulat. Spovedania de care pomenesti s-a transformat in terapie in epoca moderna, oricare din ele functioneaza, e buna. Vad f multe persoane care isi varsa veninul pe altii, doar ca aia pe care isi varsa veninul nu ii pot ajuta, au nevoie de psiholog /duhovnic. Nimeni nu e perfect, toti ducem propriile povesti, cred ca important e sa faci mereu un pas inainte, cat de mic

  2. Eu ma bat de cativa ani buni cu poluarea asta si am ajuns la concluzia ca :pauzele lungi si dese este cheia marilor succese. Adica in momentul in care simnti ca emotia creste prea mult iei o pauza. Dar ca toate poluarile trebuie sa gasesti o metoda de a o evacua ca altfel face tare rau daca o tii in tine. Poate cunosti situl sunt unele articole interesante:https://www.espritsciencemetaphysiques.com/comment-empecher-lenergie-negative-de-vous-affecter.html

  3. Știi, până să citesc la tine, eu nu mi-am dat seama că sunt „anormală”: nu am pastile în casă. Nici măcar un Paracetamol. Am niște bandaj, leucoplast, betadină și spirt medicinal. Atât.

    Și eu la stres și la probleme emoționale reacționez cu…ciocolată. Când trec prin momente dificile emoțional îmi iau junk food și ciocolată, mă închid în casă și mă uit la tot felul de filme și seriale. Fix cum vezi în filme cu depresivi, cu tot felul de ambalaje pe lângă pat, eu ciufulită și cu pielea nehidratată :)) Din fericire, mutatul m-a ajutat mult, acum nu am deloc stres, deși na, probleme emoționale tot mai sunt pe ici, pe colo, că de astea nu scapă nimeni forever decât dacă e de piatră.
    Cristina recently posted…Jurnal de călătorie din Milano: tur ghidat gratuit cu Frog Walking Tour, partea IMy Profile

    1. Dar nici eu nu am medicamente. 😀 Doar Nurofen si Paracetamol. Nu vad ce as face stoc cand exista farmacii deschise non-stop. Din fericire, nici nu avem nevoie des de medicamente. Foarte rar luam cate o pastila de Nurofen, dar asta se intampla atunci cand avem vreo durere ce devine insuportabila. Si eu nu am nici pansament steril, nici spirt si nici betadina.

      Ah .. posibil sa mai fie un tub cu gel Voltaren, de cand il durea pe el spatele. 😀
      amy recently posted…Nu îmi plac pozele vechi, cu mineMy Profile

    2. nici betadina nici spirt. Avui, dar au expirat, tot ce o expirat le-am dus la reciclat si nu am mai luat altele pe ideea ca o sa iau doar cand am nevoie ca farmacii sunt cata frunza si iarba dar nu am mai avut niciodata. Dar am multe leucoplaste, parintii de copii mici inteleg de ce:))
      Si ciocolata. 2kg in sertarul din birou la munca (cioco neagra belgiana…). O fost ceva retrograd in viata mea in ultimile luni si am imbalsamat ranile in cioco si rock dar sper sa imi iasa noile pasentze ca eu dansez la luna plina.
      o femeie recently posted…Poluarea din viata emotionalaMy Profile

  4. Eu abia m-am intors dintr-o vacanta prin tarile baltice si nordice. Am avut la noi o gentuta cu de toate medicamente, poate ne doare capul,poate facem febra musculara,poate vreo nevralgie la dantura etc.etc.dar nu am folosit decit ceva alifie de galbenele. Am vazut pe acolo multa lume care circula pe trotinete moderne si am venit acasa cu gindul sa-mi cumpar o trotineta din asta la care nu dai din picior pe asfalt ca sa avansezi, sa “zbor” cu ea pe strazile orasului, uite aşa, ca sa ma distrez pe placul meu !

    1. Eu nu mi-aș lua trotineta electrică: nu esti nici pietoni nici sofer, sa mergi pe carosabil cu viteza nu mersi. La noi au inceput sa apara accidentele mortale. Poate daca pistele ciclabile ar fi peste tot, dar si acolo mi-ar fi frică sa nu dea o bicivleta peste mine. Fiul are o vorba: avem picioare 🙂
      Elena recently posted…Dezastrul ecologic si insula NauruMy Profile

    2. Geta, eu am trotineta electrica de un an si ceva. Iti spun, e una dintre cele mai bune investitii facute, alaturi de aspiratorul robot. De cand o am, economisesc combustibil, pentru ca nu mai folosesc masina decat foarte rar, ajung rapid oriunde vreau, e fun sa ma plimb cu ea si in acelasi timp, e un mod foarte bun de-a te relaxa. 🙂

      Daca stii sa respecti niste reguli de circulatie, nu ai cum sa faci accident. Prinde maximum 25 km/h, ceea ce nu e mult. Daca stai s-o iei asa, si cu bicicleta poti sa cazi in cap si sa patesti chestii nasoale, Doamne Fereste! In plus, atunci cand mergi cu trotineta, este recomandat sa folosesti echipament de protectie. Personal, eu vad doar avantaje. Ar fi bine ca lumea sa se indrepte spre vehicule electrice, pentru ca in modul asta s-ar mai reduce poluarea. Poate fi pliata cu usurinta si pusa in portbagaj. Noi le-am avut anul trecut in vacanta si ne-am plimbat prin Praga cu ele. Chiar merita investitia.
      amy recently posted…Nu îmi plac pozele vechi, cu mineMy Profile

      1. Mie si aia neelectrica mi se pare periculoasă. Oi fi eu mai neindemanatica. Ultima data cand am luat-o i-am făcut cuiva cu mana si m-am trezit pe jos 🙁 Mi-am julit mana. Pantalonii nu i-am rupt, ca i-am rupt alta data cand am plonjat cu trotineta.
        Cat despre ecologie, nu se stie clar daca bateriile alea nu polueaza mai mult decat s-ar crede. Cel putin la masini, se zice ca e f puternic lobbyul constructorilor de electrice, dar de fapt bateriile sunt f poluante, ca doar trebuie aruncate la un moment dat. Si daca toata lumea ar fi doar pe electric, cine ar furniza toata energia electrică pt reîncărcarea tuturor mașinilor?
        Elena recently posted…Dezastrul ecologic si insula NauruMy Profile

        1. Bateriile se recicleaza in totalitate. Daca sunt duse la centre de reciclat, zic, o baterie e reciclata complet. Sunt cateva metale rare folosite in ele, si reciclarea permite recuperarea. Baterii sunt si in masini, si au aprox aceiasi timpi de viatza. Prin scaderea masinilor, trotinetele salveaza benzina si poluare, poluare fonica, toate acestea imbunatatesc probleme de sanatate (respiratorie respecti mintala) imediat in orasul meu.
          Altfel, electricitate se produce din ce in ce mai mult verde, peste tot in lume. Schimbarea vine treptat, perfect nu va fi decat sa sapam o groapa si sa stam acolo, dar raman la parerea ca pasii mici sunt cei mai buni.

          1. Mult timp am fost tentată să imi iau o masina electrica, dar apoi am auzit toate teoriile de care ziceam. Plus ca era f scumpă ce voiam, ca bateria se închiria separat. Nu sunt acelasi fel de baterii la masinile electrice ca si la restul.
            Apoi am vazut ca pt cat conduc eu nu merita si am luat la condus masina sotului, care ia transportul in comun. Diesel 🙁
            Nu fac decât 60km in total pe saptamana, de aia nici nu merita o electrica.
            Sunt mai sceptică în ceea ce privește masinile electrice si pt ca Franta a încurajat ani de zile f tare diesel-ul. Si ma gandesc sa nu fie la fel de putreda si treaba cu electricul.
            Zilele trecute citisem ceva articol cum ca la Paris multa lume arunca trotinete in Sena. La Paris au serviciu de trotinete din astea cu autoservire.
            Elena recently posted…Dezastrul ecologic si insula NauruMy Profile

          2. A, bineinteles ca imi fac. Doar ca asta explicam, ca atâția ani a fost încurajată cumpărarea lor si acum se dovedesc f rele. De unde stiu ca nu e asa si cu cele electrice? Pana la urma rămăsesem cu ideea de hibrid, dar ne ajunge o singură masina, cea a sotului. La anul o schimba, doar ca nu poate alege orice, ca e de la serviciu. Om vedea atunci.
            Elena recently posted…Dezastrul ecologic si insula NauruMy Profile

      2. Ti se pare o solutie mai buna sa tragem in piept fumul pe care masinile diesel il scot? Mie nu. Clar nu se poate fara sa poluezi deloc, atat timp cat vrei confort si tehnologie in secolul vitezei. SI daca ar fi sa aleg, as prefera variantele electrice.

        Eu am avut si trotineta clasica. Mi-a venit nebunia de a o cumpara pe la vreo 25 de ani. Ce sa fac daca n-am avut atunci cand eram mica, mi-am luat acum! 😀 Dar sunt total diferite. Pe cea electrica trebuie doar sa-ti mentii echilibrul, nimic periculos daca nu bagi viteza mare. Si, cum am spus, poti sa cazi in cap si cu bicicleta …
        amy recently posted…Nu îmi plac pozele vechi, cu mineMy Profile

          1. 🙂
            Când am cazut rau cu julit genunchii si rupt pantaloni eram muult mai tanara decat acum, sa tot fie vreo 15 ani.
            Si n-am povestit cum atunci cand plec cu trotineta dupa mine(rar de tot) si nu is pe ea, imi lovesc într-una gleznele…de ajung inapoi plina de răni 🙂
            Elena recently posted…Dezastrul ecologic si insula NauruMy Profile

    3. Am fost pe jos pana la munca si inapoi sa vad de pot face traseul de trotineta electrica. Am cateva zone de trecut strazi si cateva strazi pietruite – acolo mai slabutz cu trotineta electrica dar casca am. Oleaca de bataie stiu.

    4. Ca utilizator de trotineta de cativa ani buni, pot spune ca odata cu achizitionarea sa au venit la pachet o serie de avantaje. Dezavantaje? Nici macar unul. 🙂 Cea mai buna partea este ca pot sa ajung foarte repede la serviciu cu trotineta, fara sa mai depind de vreun mijloc de transport. Initial, pentru acest lucru am cumparat-o. Apoi am inceput sa le povestesc si celor din grupul de prieteni de ea, iar astazi suntem multi cei care iesim sa ne plimbam in weekend sau ori de cate ori avem timp liber si chef. Ma gandesc serios sa renunt la masina, pentru ca am ajuns sa o folosesc destul de rar. Vehiculele electrice reprezinta viitorul, in opinia mea si nu numai.

      In momentul de fata detin trotineta electrica Xiaomi M365 Pro, unul dintre cele mai fiabile modele disponibile pe piata la ora actuala. Daca esti interesata sa vezi cum arata, poti arunca un ochi pe blogul meu. 🙂
      Madalin recently posted…Încărcător wireless Baseus 10W – reviewMy Profile

  5. Foarte adevarat ce zici. Eu tot mai des zic “nu” si imi asum asta. De fapt cred ca f rar zic da atunci cand gandesc nu.
    Noi nu prea mai avem medicamente, doar ceva uleiuri esentiale, dar cred ca sunt expirate. Sotul isi mai ia cate o aspirina, dar eu nu mai iau de vreo 3 ani nimic. In schimb in primavara asta am fost clienții farmaciei pentru…gaini, care au acum mai multe medicamente decat avem noi.
    Eu la stres mic ma indop si la stres mare nu mai mananc. Cand sunt f trista (in caz ca se întâmplă ceva grav) ma bag in pat si dorm ca sa evadeze din realitate.
    Elena recently posted…Dezastrul ecologic si insula NauruMy Profile

  6. Mi se pare super ca in ultma vreme mai multe vedete si persoane publice ies in fata si vorbesc si despre ce nu e roz in viata lor. Ca ne-am saturat de roz in reviste, roz la TV, roz in Social Media. Mai important decat sa ne arate viata lor aparent perfecta, este sa isi expune povestile de viata (sigur ca nu cu toate detaliile) si sa ne permita sa invatam din ele.

    1. si mie imi place asta, si ca vorbesc nu doar ca sa se planga ci si ne prezinta ce au incercat, ce nu a mers, ce nu e ok si cate solutii exista. Avem nevoie, prea ne-am ascuns rahaturile sub pres acasa sub replica ‘ce zice lumea’ .

  7. P.s.: putem face chiar mai multe: sa ne jucam mai mult cu copiii, sa nu mai stam atata pe net, sa ne bucuram de natura si astfel, traind emotii pozitive vom fi si bine cu noi, dar le vom transmite starea de bine si altora.
    Iti dedic, draga mea, articolul meu ca meriti sa razi, noi toate meritam sa radem 🙂
    Florina recently posted…Viața de mamă ca un meci de fotbal…My Profile

  8. Din toată seria asta, abia așteptam să ajungi la punctul ăsta. Pentru că mi se pare că de aici începe totul.
    Mă rog, de aici, de la emoții, dar și de la priorități în viață. Eu, spre exemplu, îmi doresc mult să fac pași spre o viață mai eco, dar nu reușesc acum pentru că am alte priorități și nu pot să le fac pe toate odată.

    Pentru mine anul ăsta tot un grup de femei a făcut diferența. E incredibil câte putem să vedem și să vindecăm într-un grup în care te simți acceptată și nu ți-e frică să te descoperi. Eu, sincer, sunt wowww, de câte putem să facem, noi, oamenii împreună.

    Cea mai mare problemă e că încă ne ferim de Împreună, pentru că …aceleași vânătăi din copilărie, dar mă bucur să văd că ne deschidem și în direcția asta.

    Orice ar fi, să fii bine, dragă femeie. Iar când nu ți-o fi bine, să ai puterea să apelezi la Împreună. 🙂

  9. Ce mi s-a părut interesant într-un articol al Inozei – cred că o urmărești și tu – e despre cum unii oameni spun că cei care fac terapie devin egoiști/egocentrici.

    Vezi cum limitele pe care învățăm să le punem capătă o conotație negativă? Mă rog, nu că ar conta prea mult până la urmă, însă mi-a dat de gândit în relațiile mele și la felul în care mă văd acum cei apropiați, acum că sunt altfel și pun limite.
    Natalia Dabija recently posted…Bugetul Familiei #1: Pe ce-și cheltuiește banii o familie cu 1 copilMy Profile

  10. Spovedania mi-a curatat si mie toate gunoaiele mintii. E o stare atat de faina dupa ce da parintele cu ”aspiratorul” in sufletul si in capul tau ca nici nu se poate descrie :)) Terapie mai fac si cu Irina, care, de cand a venit pe lume m-a vindecat de toate.

    Am mai observat ca de cand nu ma mai uit la tv (in afara de netflix & stuff :))) mai simt mult mai libera.
    unblogcolorat recently posted…6 tipuri de oameni pe care îi întâlnești la nunțile româneștiMy Profile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge