Ce mancam in vacante, local si de sezon

Subiect ridicat de Amy, care a spus ca e greu sa gaseasca mancare de calitate in vacante

Una din avantajele lumii moderne este facilitatea de a gasi mancare, oricand, oricum. Sa aduc aminte ca strabunicii nostri mancau iarna doar cateva alimente: grau, porumb, hrisca si fasole uscata (sau alte 2-3 tipuri boabe uscate pe care nu le mai cunosc), muraturi de la butoi, cartofii din beci,  carnea afumata din pod sau de la garnitza si evident branza la putinei . Uneori (nu mereu) aveau de consumat si gemuri si zacusti si alte minunatii pe care mamaile reuseau sa le faca,  dar si astea erau mancaruri moderne, romanul de alta data neavand asa ceva-uri.
Astazi avem parte de o abundenta si facilitate peste tot, abundenta ce vine cu un cost: “decision fatigue” si asta nu ajuta sa ascultam corpul si sa gasim ce ne e potrivit, ca sa prevenim imbolnavirile.

Cum reusesc sa mananc bine si cand calatoresc, cand am menu atat de restrictiv (auto-immune disorders de tinut in frau si o imunitate de protejat)?
Pt noi mancatul local e o parte din experienta, adoram sa cunoastem zona si altfel decat zona turistica asa ca mancatul local devine important. Asa ca studiez de dinainte ce se mananca de sezon si local, cu aceeasi importanta cu care caut transport si cazare si ce vizita.
Cateva exemple.
Franta. In ultimii ani am mers vara de vara, cu cortul prin Franta rurala.  Vara e puzderie de fructe si legume, Franta centrala avand o clima cam la fel ca romania. Ajunsi acolo mi-a intrat in reflex si citesc de pe plancarte cuvinte de genul Marché Village sau Marché nocturne sau sa ma uit dupa nume de ferme /  magasins reginaux. Nu sunt usor de remarcat pt ca producatorii isi printeaza o foaie A4 sau scriu cu un market pe un lemn si o publica pe unde au voie/apuca (gard/afisor pe marginea drumului). In toate campingurile am gasit insa un loc de afisaj si pliante unde erau cel putin cateva din astea.  Google m-a ajutat sa identific repede o retea de magazine bio care vand si produse locale: biocoop. Si mai sunt si mici brutarii/ restaurante ce afiseaza cu mandrie ca folosesc produse locale si ca meniul zilei contine fix ce a taiat macelarul/fermierul in saptamana aia. Pe aici imi duc papilele gustative.
Dar din moment ce am nimerit la primele targuri/piete volante (la ei piata e 1-2 ori pe sapt, cateva ore), totul vine firesc pt ca pot intreba vanzatorii cand mai vin/unde mai vand/ ce se mai poate gasi local, daca e vreo ferma de capre sa cumpar branza etc. – practic e o fereastra care ni se deschide catre lumea de dincolo de tot ce stim din centrele de promovare turistica. Data viitoare sper sa filmez putin, sa redau atmosfera (eu umplu deseori fara telefon asa ca ….nici nu m-am gandit la poze, d’apoi la un film).
Cateva exemple din Franta: Auvergne, satul Saint Nectaire. De cand am decis vacanta stiam ca Auvergne e renumit pt branza Saint nectaire cu o reteta veche de cateva sute de ani si cu un castel vechi de peste o mie de ani. La prima vizita in sat am intrebat in primul magazinas local daca au piatza si cand e: vara e de 2 ori pe sapt. Am revenit de 2 ori – asta e avantajul calatoritului molcom.
Ce am mancat pe acolo? branzeturi, evident. Dar si cateva legume locale (stiam de dinainte ce e sezon si local, dar in plimbarile pe jos am vazut si ce e prin gradini – dovlecei si castraveti si caise coapte erau prin multe gradini), rosii aduse din sud (cu pete si dupa miros). Am mai gasit si un mic fermier ce facea porcarii afumate, de la care am luat zeama de oase (buillot in fr, broth in en.) – pe care l-am baut, hac. Astfel meniul pt mai mult de jumatate de vacanta a fost carne la gratar (o macelarie locala ce aducea proaspat taiat si transa pe loc) de unde luam cate 100-150gr de gratar de portie, adaugat 2-3 legume de la piata, si evident o branza (pt ceilalti din familie si doar de capra pt mine si ocazional). De pe plimbarile pe munte am vazut ca sunt afinele coapte asa ca la urmatoarea piata am cautat afine de munte. Sunt urate si patate si strambe, multa lume le evita, dar am luat 1 kg cu 5 euro si asta a fost o masa minunata pt mine, de cateva ori.
Pt mic dejun /mese ocazionale, am gasit mici terase cu sigla AB (cu patiserie bio, fara zahar, inclusiv deserturi vegane scumpe dar fix ce caut eu = fara faina /lapte/zahar ) , croasante cu    produse bio, ceai-uri de plante, cafea (fara zahar evident), ba chiar si ciocolata calda …fara zahar.
Ne-a iesit perfect?  Nu. Am fost si la un restaurant burger (de 3 ori), eu am cerut sa mamamc doar carnea si salata (colocatarii au mancat si painea si sosul).  Inghetate erau peste tot, eu am ales alea de fructe.
In Provence, cu 2 ani in urma, am cautat mai superficial si am nimerit intr-un satuc fix in mijlocul pietii de dupa amiaza, noi cautam parcarea afisata pe net si parcarea era golita si facuta piatza. ne-a fost fix para malaiatza un gura femeii natafletze. Sat mare si piata mare, cu street food si producatori si intermediari. De la unu din piatza am luat un pliant si vizitat o doamna de 60-70 ani cu stupi fix in mijlocul lanului de lavanda, de unde am luat miere de lavanda si lavanda. Ca suvenir, de la piatza aia mi-am luat 1 kg de rosii uscate, care arata fix ca cele pe care mi le-a adus colegul, uscate de bunica lui!.
Alta vacantza, in alt an, aceeasi Franta: am stat 3 sapt in Jura asa ca am fost la  3 piete, la fiecare cateva zile, luam anumite produse pt 1-2 zile.
Cand plecam  pe munte aveam cu noi seminte (nuci), stafide si smochine uscate, si niste biscuiti/crakeri.
Peste tot unde am fost am citit de inainte ce feluri de mancare locale si daca am mancat la restaurant, asta am luat.
Acestea nu sunt posibile in orasele f. mari si nici nu am pretentia sa le gasesc pe colt la Turnul Eiffel. Dar si orasele mari au ceva speficic lor (mici restaurante, feluri dedicate, etc.) , au si magazine mici bio, si cum noi inchiriem aprt. ne permitem sa gatim ceva rapid si ieftin si sanatos. Si mai mult, pt ca nu pot manca orisice, am invatat ca nu e jena sa cer la restaurant un gratar simplu sau peste fript si alaturi o salata (fara sos) sau broccolli fiert la abur, etc. – realmente chelnerii nu refuza, alimente simple se cer des iar Franta are cu ce. Iar in orase noi am locuit la aprt. inchiriate unde am reusit sa imi fac repede o mancare ieftina si sanatoasa, cu un pui rotisat si o salata.

Riga. Am fost in Septembrie in Riga, prima vizita la marea Baltica.  Evident ca din pregatirile dinainte am cautat pe net “top 10 to visit in Riga” si acolo Piata e pe loc important deci…la piata cu noi. Ce e de sezon in septembrie si specific pt Riga? google a raspuns repede: pesti, mere, zmeura, ciuperci. Ghiciti ce am mancat acolo? Iar sectiunea de muraturi din piatza Rigai e pe zeci de metri lungime! nici nu pot argumenta ce arome si splendori de culori, vanzatoarele fiind rusoaice neaose si gusturile aduc aminte de ce mancam in copilarie.
Am avut si  noroc ca o prietena de acolo ce ne-a dus la o taverna old style. Am comandat platoul casei ce continea f. multa carne (pt mine care mananc carne dar mananc 100-200gr la masa si nu in fiecare zi)  dar si peste crud si legume murate si alte legume de rontzait pe care le-am adorat.

Apoi inceputul de noiembrie am fost in Bucuresti. Ce am profitat aici? ca am stat la rude (daaah) si trecut la piata dupa catina, am cautat ultima zmeura si gasit la o taraba mica niste rosii zemoase cu gust, pe care le-am mancat cu icre batute de casa, si evident catina (am luat si amandine, cu mine senzor am tras concluzia ca au folosit numai grasimi vegetale……) .  De departe este experienta cea mai dificila deoarece multe rude/prieteni pun presiune pe noi sa manancam varii chestii, ce ei neglijeaza nu e problema mea dar multi sunt convinsi ca ce fac e bine,  si simt ca ma saboteaza intentionat: “hai draga ca nu te ingrasi cu 3 linguri” sau “daca ma iubesti mananca si din prajitura asta”  “dai copilului sa manance si asta, ia copila de aici, ca ce stie maica ta” etc
Pt Barcelona a fost diferit. Oras mare, arome diferite. Am ales pesti (daca nu acolo, unde?) si caracatita si calamar/sepie la restaurant. Zau ca nu stiu diferentza intre calamar si sepie, dar scria ca e gatita la plancha si din aia am luat, iar restaurantele mici cu 7-8 mese dadeau impresia de afacere de familie. Aveau si garnitura (deseori cu gluten, deci nu) dar am cerut o extra salata (din meniu) fara dressing dar cu o lamaie – nimic complicat, zic. Ce am mai nimerit au fost pietele lor locale. Bokeria de pe Rambla e cea mai mare si cunoscuta si cea mai scumpa, dar am nimerit si altele, mai mici, si zau ca nu am cautat expres: din ele se poate lua jambon uscat, am cerut cateva felii taiate pe loc, se pot lua baghete  proaspete si branza, si uite asa o mancare rapida si deloc scumpa. De fructe nu mai zic – am nimerit in sezonul citricelor, un miros si aroma….  Ce am mai apelat in Barcelona: aplicatia ToGoodToGo. Cu 3 euro am avut cine/mese tarzii, sau deserturi intarziate, nu stiam ce primim dar surpriza e si ea o placere.
Si in Malta am gasit piata locala. Nu asa multi producatori. Apoi, fiind cu iesire la mare, peste si fructe de mare sunt locale si de calitate. Avand inchiriat aprt. cu bucatarie am gatit inclusiv produse congelate (vita si pesti, toate englezesti), am gasit un unt irlandez ba chiar si untura in magazinele englezesti si avut, evident salate, la fiecare masa.
Si nu in ultimul rand, daca nu e nimic pe gustul meu, nu mananc. Sunt la varsta cand mai tin cate un post cu apa, si asta e mult mai usor de dus in vacante, si incheiat ziua  cu un smoothie si 3 mere.

Imi place sa calatoresc si imi place sa caut/studiez inainte pt vacante. Un pic de atentie imi permite sa mancam pe cat de sanatos se poate, si fara cheltuieli mari. Viata e cum ne-o facem si ce decidem azi ne impacteaza maine, fix ca un ardei iute 🙂

19 thoughts on “Ce mancam in vacante, local si de sezon”

  1. Și mie mâncarea mi se pare o parte importantă din călătorie și îmi place să încerc multe lucruri locale. Deși eu n-am restricții alimentare din motive medicale, doar din motive de…fițe, nu-mi plac chestiile mustăcioase precum prawns din aia ori chestii cu tentacule. În schimb, aș mânca tot ce are zahăr. Și tot ce e lactat 🙂 Îți va plăcea și Asia dacă îți place să mergi prin piețele locale, mai ales la capitolul fructe. Deși să știi că Asia nu stă bine la bio/eco.

    Fix așa îmi place și mie să-mi organizez vacanțele, cât mai detaliat și cu cât mai multe informații cu putință 🙂 Cred că e unul dintre puținele domenii în care sunt relativ organizată.
    Cristina recently posted…Am întrebat 10 bloggeri români…My Profile

    1. Cand e vorba de placeri, eu am 2 feluri: sa ma documentez, si sa plec in vacantza. Am X draft-uri in email pe tema asta: plan vacanta Islanda, plan vacanta Istambul, plan vacanta Sicilia (acum incep sa il detaliez), pt Lisabona am colegul din spate, etc. planuri ce stau cu anii in draft si le adaug cate ceva de facut etc.
      De ex.pt Barcelona aveam draft de vreo 8 ani. De 5 ani unu din muzeele de pe lista s-a inchis 😀 😀 😀

  2. haha, si eu faceam planificari din astea, de ceva vreme nu mai fac, de ex ieri ne-am hotarat sa mergem in Baden-Baden sau Furtwangen pt saptamana cand e copilul in tabara, dar nu am rezervat inca si nici nu am planificat in detaliu 🙂 si vacanta de vara am zis in principiu ca e La Palma, dar ne mai uitam dupa o insula
    noi mancam la restaurant in vacante, micul dejun e simplu si il mananca doar copilul, cumparam doar fructe pt in casa, asa am eliminat orice stress, am mancat in UK in vacanta de iarna mult in restaurante indiene, au avut si carnivorii din familie ce manca si eu, in Spania nu mai zic, eu traiesc cu fructe de mare 🙂 noua ne place sa incercam mancare locala cand calatorim, e si asta parte din experienta

      1. Cred că peste tot vei putea mânca bine!
        Doar trebuie să fii atentă la cât de mult se respectă higiena prin localuri!
        Ce pot să comentez în legătură cu destinațiile alese este faptul că, în Sicilia și Istambul vara este “cuptor”, pe când în Islanda temperaturile ar trebui să fie mai domoale … dar doar zic “ar trebui” pentru că în ultima perioada este cuptor peste tot!
        Ella recently posted…Do we get lambs?My Profile

  3. Si eu fac inainte de plecare lista cu piețele, magazinele bio si restaurantele ce par bune din zona. De multe ori in piete poti manca f bine.
    Bouillon numesc francezii supa clara, fie ea de legume sau de oase.
    De ce zici de afine ca-s mici si urâte? Eu gasesc f frumoase in piata in Ro, nu-s deloc bătute, doar mici, ca doar is de padure, nu de cultură.

    1. cele de cultura sunt rotunde si mai mari. Cele de padure sunt mici mici, si de nevoie sunt culese cu o grebla mica cu zimti ce trec prin frunze si ramurele si uneori si mici resturi de codite, ce nu le intalnesc la afinele de cultura. Aroma e minunata si merita orice.

      1. Pai si cele de munte tot rotunde is. Eu is obisnuita cu cele de padure, o singura data am cumparat de cultura, mi s-au parut fara gust.

  4. A, uitasem: de cum ma cazez, intreb la recepția hotelului de restaurante bune. Asa am mancat de multe ori bine. Cu mici exceptii: proprietara romanca a unui hotel din Germania (am ajuns la ea din întâmplare) ne-a recomandat KFC-ul iar in Spania, cum veneam noi din Franta, ni s-a recomandat un restaurant francez luxuos.

  5. Mama, ce pofta mi-ai facut de diverse cu articolul asta! 🙂 Mai ales de branza, oh, de cand cu alergia bebelui si eu alaptand, am uitat ce gust are branza…..Noi vacante de ceva timp nu avem (bebe mic urlator, probleme cu alergia la proteina din lapte, eu fara job etc), asa ca citesc si visez cu ochii deschisi la locurile pe unde se plimba altii.

    1. branza nici eu nu mananc, colocatarii da. (am incercat sa imi fac vegetala, un esec, o sa scriu despre asta 😀 )
      Altfel noi am calatorit si cu bebe mic – de cand mergem in Franta cu cortul m-am relaxat pt ca vazui olandezii cu 3-4-5 copii, ba unu era mic cat bratzul (faceam glume ca astia au plecat in vacantza, pe traseu au nascut si plecat mai la vale 😀 😀 😀 ). Vara trecuta erau un olandez cu 4 fete dupa – sotul a fost convins ca voia si el un baiat si nu i-a iesit :))) , desi cred ca a iesit mai bine decat olandezii ce ii vazuram pe alta plaja, cu 4 baieti 😀

  6. Daca tot ajung undeva încerc mâncarea locului, inca imi aduc aminte o tigaie de paella de prin Spania cu niste langustine , pe alea chiar nu am putut să le mănânc, nu ca aveam vreun dubiu de gust dar pur si simplucum mă priveau ele așa ….
    mihaela recently posted…Cosmetice obișnuiteMy Profile

  7. Noi mancam ce ne ofera locatia, face parte din experienta. Cand era Ana mica luam de acasa diverse pentru ea, acum nu mai este cazul.
    In alta ordine de idei am citit acum ceva timp alimentele consumate de stramosii nostri acum 100 de ani. Mare parte din alimente nu imi erau cunoscute iar pe restul nu le consumam decat ocazional … asa am descoperit napii
    Marius recently posted…Viața înainte de bebe: Săptămânile 21-22 de sarcinăMy Profile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge