Cum calatorim cu copiii? ieftin, simplu, relaxant?

Paradoxal e ca public articolul asta  acum acum pt prima data in 10 ani planuiesc o vacanta fara copil, din motive de tabara de ski si avem un weekend child free pe care il vom fructifica cumva.
Copila m-a insotit in vacante. de mica. Prima deplasare a facut-o la 2-3 luni.  E membru de familie cu drepturi depline asa ca mi se pare firesc sa fie cu parintii, are deja in total 15 sapt dormite in cort si cred ca 50-60 urcaturi in avion. Nu adun taberele. Cu siguranta ca planificare vacantei fara copil e diferit, dar si cu copil e posibil simplu si nu scump. Consider ca e f. important sa calatorim in familie, dar si tinand cont de copil: calatoriile pot deveni relaxante pt familie, creaza o unitate si o comunicare in familie (daca nu in vacante atunci cand sa ne petrecem 24 ore pe zi impreuna??), devin experiente speciale, ne aduc contact cu alta lume, o alta viata, descoperit oameni si cultura si atmosfera etc. astfel ca pentru noi calatoritul poate sa intre cat mai mult, ca incape.
Cum?
Cand era mica mica, de doar cateva luni, mergeam pe distante si perioade scurte. Bagaj simplu asa ca plecam cu 3-5 tinute ale ei, 3-5 ale noastre, si ii pregateam mancare pe 3 zile ( pt ca si acasa la fel functionez: spal si pregatesc 2-3-4 tinute, gatesc mancare pe cateva zile).  Alaptat a fost mai simplu.  Inainte de plecare seara o culcam imbracata deja cu hainele pt drum si dim. la 5-6 ne trezeam, luam copil in brate cu paturica cu tot  si o culcam mai departe in masina pt un drum usor, scapat de  aglomeratia capitalei, noi odihniti si veseli, copil dormit si  odihnit si vesel.  Tatal aducea cele 2 genti (una cu haine, lada frigorifica) si gata.
De pe la 1 an statul intr-un loc (in masina) nu a mai fost  interesant pt copila din dotare asa ca drumurile in masina s-au evaporat. De, a crescut, am crescut distanta si diversificat mod de deplasare: tren si avion. Am descoperit ca sunt mancaruri ce putem sa i le dam de la restaurant (ciorbe sau pilaf sau peste la gratar gasiram la restaurante si dat de pe la 1 an). La 1 an am fost prima si singura vacanta la all inclusive – zau ca e simplu sa fii mama la turcii cu  5 stele in frunte.  Cu trenul la 2-3 ani e minunat de lejer  chiar si pt copii mai mici: fara centuri ei pot zburda prin compartiment si urca/cobori si consuma energia. Cu avion de la 1 an e simplu – dupa decolare o lasam sa umble peste tot, pt decolare/aterizare aveam 5-10 mici surprize in buzunare (o pereche de sosete colorate, post-it uri mici mici de lipit tot scaunul din fatza, un creion mic, un rest de plastelina, etc etc).
De pe la 5-6 ani  am renuntat deja la bagajul la cala la zboruri. Nu si la pachetul de mancare (pe care il vom pregati si la pensie – sandwich cu un piept de pui, banane, mere, o branza si nu imputita – I did this mistake once 😀 etc).  Lasam ambarcarea la final pt ca e dificil si ca adult sa stai in picioare 10-15min, sau profitam de priority board si urcam la inceputuri si lasam copila in picioare pe scaun sa interactioneze cu fiecare alta persoana interesanta.
Cu liste din ce in ce mai diverse ce le tin salvate in draft la email, schimbate si reschimbate dupa caz,  calatoritul ne e ceva firesc si simplu. E drept ca nu ne-am dus inca in Africa sa imi spun ca vai, nu gasesc o farmacie sau vreun magazin sa iau un tricou, asa ca de acasa un medicament am luat doar pana la varsta de 2 ani (si asta pt ca era copila cu tratament…).
La 3 ani a primit cel mai fain si longeviv cadou primit a fost un trunkie  roz (o valiza de dimensiuni cabina, cu rotzi, pe care o trageam prin aeroport si prin casa, evident).  Bagajul copilei. Sarutmana Nasilor.
Fiecare idee de vacanta am insotit-o cu o carte. Sau mai multe carti.  Avem cacalau, mda, unele femei isi cumpara pantofi. Cand era mica aveam carti cu desene despre avion si aeroport (si cu cartea in brate a vazut apoi real), apoi am trecut la carti albume despre ce localitate vom vedea, acum e deja la citit cartile de adulti, avem un 50-100 carti de calatorii in casa si toate sunt cu poze atragatoare.
De ceva timp o lasam si pe ea sa caute idei de destinatii. De ex. una din vacantele decise de ea va fi Roma, inspirata de niste carti (pe care, absolut intamplator si accidental i-au aparut in fatza, la biblioteca, habar nu am cum de mana mea i le-a impins, asa, din greseala). E implicata in documentare si liste de ce vedem asa ca stie (aprox) la ce sa se astepte si chiar decide.
Bagajul si-l face ea, cam de pe cand are valiza roz, de pe la 3 ani. Evident ca evaluez si eu, mai intai eu puneam si ea scotea, apoi treptat viata mi s-a usurat si devenit invers dar inca am gesturi mai pe fatza, mai pe ascuns :D. De pe la 10 ani, cred, ii validez doar lista de lucruri de impachetat ( a si incercat sa faca un film, pt youtube, cum isi face ea bagajul; bagajul i-a iesit dar filmul nu, asa si a decis ca e prea greu sa fii youtubeuza). Acum avem fiecare rucsacul lui, si recomand unul pt copil de la 2-3 ani in dimensiunea  adecvata copilului sa il poata duce in spate.
Verificam  vremea la destinatie  fix inainte(cu juma de zi inainte de zbor) si inca o data conditiile de bagaje in avion – nu o data am facut ceva schimbari legate de astea. Sunt multe situatii unde vremea se schimba brusc – asa ca mai fac un mic check inainte.   Stim, de ex, ca lichide nu putem intra (o limita prea mica pt copii prea mari) asa ca isi  primeste monezile de euroi din timp si isi cumpara singura de la stewardese ( avem garantate 30 min de zbor cand nu misca si nu respira, cu banii stransi in pumn, pana cand ajunge steawrdesa sa o serveasca si pe ea, minute cand se uita si ea si alti copii din avion hipnotizati de fiecare miscare a stewardeselor ce si pregatesc cosul de bauturi, cum dau catalogul, cum vin la fiecare pe rand sa ii intrebe, fiecare zambet si miscare a stewardeselor au efect hipnitizant si acum, dupa zeci de zboruri).
Cand era mai mica, cautam zboruri la ora cand doarme. Best of the best. Apoi nu mi-a mai pasat.

Nu mint copilul. Stie ca s-ar putea sa o doara urechile la aterizare (iau acadele pe batz si guma), mai merge  si sa aiba un balon de umflat. Stie ce facem si ce urmeaza (am vazut copil tarait de parinti in aeroport pt ca nu voia in avion, copilul repeta ca bunica i-ar fi zis ca avionul se strica -na, mai lasati copiii cu antena3 in casa…)
Carutul a fost cu noi pana la aproape 5 ani. Cand s-a stricat. Ne-a salvat si ajutat sa facem multi km zilnic. Am trecut la trotineta (unde s-a putut, evident).

Unde ne cazam? child friendly, of course. Langa plaja, daca mergem la mare – dupa plaja si adultii sunt chiauniti d’apoi copiii cu glicemia jos si musculatura marinata. La Disney am stat in hotelurile lor pt ca ofera transfer rapid si cu prioritate.  Evitam  locurile de  petrecareti (google map ma ajuta sa vad daca e sau nu strada plina de baruri). Si nu in panta – sa ne intoarcem sus la deal e greu si pt adulti, cu copil in brate e nasol…

Ce  vizitam? evident child friendly. Desi visez sa fac PCT si Compostella de pe cand genunchii nu imi scartaiau, eu stiu ca nu e loc de copil dar am gasit campinguri in Franta cu mai multi copii la un loc decat adultii!! familii cu 2-3-4-5 copii sunt ceva normal iar atmosfera de copilarie e minunata. Evitam locurile ce au cozi mari, cu stat in picioare (nu Luvru!!, promit sa fie primul muzeu vizitat cand intra fata la facultate!!… , Sangrada Familia sau Turnul Eiffel le-am vizitat  la prima ora si in afara sezonului turistic etc) .
Ce mancam? Noi inchiriem airbnb sau mergem in camping, asa ca majoritatea mancarea e in house, asa ca orarul de masa si calitatea ingredientelor a fost sub control. Am mai mers si la restaurante dar am comandat ce era deja facut (gen ciorbele sau meniul zilei nu implica o ora din viata bucatarului). O Sa va povestesc cea mai proasta idee a mea de a merge la un restaurant Michelin  de unde copila (8 ani, cred) a iesit miorlaind ca nu au si astia niste paste sau cartofi prajiti si ne-am dus la supermarket. Copiii mananca simplu, asa ca un orez, rosii cu branza, sau o gaina rotisata ne-a salvat de multe ori pranzurille.

Si nu uitati. Vacantele sunt pt relaxare. Daca va stresati din orice si frici multe, mergeti in parcuri acasa si nu transmiteti copilului mesajele negative.

25 thoughts on “Cum calatorim cu copiii? ieftin, simplu, relaxant?”

  1. A noastra ne alege mai nou restaurantele si culmea ca le alege f bine. Nu te-ai astepta de la o mofturoasa ca ea.

    Noi tocmai ne-am intors dintr-o vacanta cu muult mers pe jos: Am avut si 2 zile in care am facut câte 30 mii de pași . Mai maraia inainte de plecare, dar odata pornită nu se mai plânge.

    1. eu urmez 😀 . Fata ta e cu cu un an mai mare ca a mea.
      De mers insa atata nu va merge, se pregateste sa candideze la jobul de miss comoditate. Ceva ceva facui gresit 😀 😀

  2. copiii cu antrena 3 in casa – m-a amuzat teribil asta. Zau ca eu, daca as avea copil, nu cred ca as pleca prea curand cu el in vacanta. Si daca as face, cu siguranta as cara jumtate de casa dupa mine.Sigur ca exagerez, dar eu in general sunt genul ala cu drobul de sare deci…
    Cristina Dragomir recently posted…Tiramisu rapid, fără ouMy Profile

    1. o, data, a 2a oara, si apoi o sa te relaxezi si o iei mai simplu. Vacanta presupune liniste si calm, nu 2 zile de impachetat si despachetat inutilitati. E drept ca am nimerit repede printre olandezi ce au spalat copilul de nisipul la gura cu o mana de apa din mare 🙂 .

  3. Mi-a placut finalul. Avem niste prieteni care nu ies nici in parc de frica virusilor si incercau constant sa ne convinga ca nu trebuie sa mergem in vacanta cu copilul.
    In opinia mea trebuie sa iti continui stilul de viata si dupa aparitia copilului, copilul se va adapta la el.
    Noua ne place foarte mult la all inclusive, am mers chiar de 2 ori in acelasi resort. Cu un copil de 3 ani scopul era de relaxare in familie, scop atins. Am fost si in city breakuri, e la fel de incantata :))))
    Marius recently posted…Viața înainte de bebe: Săptămânile 28 – 29 de sarcinăMy Profile

      1. Cand am calatorit prima data in Franta cu copilul cel mare, care avea pe atunci nici un an si am vazut francezii care-si plasează pe jos bebelușii ca sa mănânce sau pur si simplu sa stea, sau bebelușii care se taraie pe jos prin te miri unde ce locuri, m-am lecuit complet de frica de microbi.
        Dar cred ca nu-s multi cei de care zici, ca ai mei copii,cât erau bebelușii în România si-au facut viata in parc, fie iarna, fie vara. Si mai erau multi ca ei. Sau poate pe cei închiși în casa nici n-am avut ocazia sa ii vedem in parc ?!

          1. Ma indoiesc, la Cluj si acum vad multi părinți cu copiii in parcuri.
            Iar cine e crescut ca tine de ce s-ar schimba brusc si si-ar tine copilul sub un clopot de sticla?! Cred ca faci cum ai fost invatat.

          2. Pai nu stiu, eu, spre exemplu, nu ma vad asa “curajoasa” cum a fost mama, gen sa ma lase sa merg singura la gradinita la 6 ani (cu cheia de gat). Multe lucruri pe care parintii mei mi-au dat voie sa le fac, eu nu stiu daca le-as permite copilului, de frica. 😀
            Amy recently posted…Coronavirus – Panică mare!My Profile

  4. Foarte misto articolul! 🙂 Se vede ca sunteti calmi si relaxati, iar starea asta i-o transmiteti si copilului. Exact asa mi-as dori si eu sa fiu. Sa nu-mi dau viata peste cap dupa ce voi avea copil, sa nu renunt la ce-mi place. Cunosc parinti care nu mai fac nimic pentru ei: nu mai pleaca in vacante, nu mai au grija de aspectul fizic, nu mai ies in oras, nu se mai uita la filme … Trist!
    Amy recently posted…Hit de la Balea – Peeling pentru corp cu cocos și cafeaMy Profile

    1. da, copilul da viata peste cap – primii ani singura iesire singura era o ora la psiholog, ca dupa job aveam de gatit/spalat/jucat/dormit, de cosmetice si sport nu am mai avut timp decat de socializat zilnic cu mamele din parc. Apoi mi-am luat o bicicleta in casa si 10-30min de sport din cand in cand sunt mai mult ca nimic. Dar asta nu inseamna ca si vacantele tre sa ni le distrugem din alegeri gresite si bagaje compulsive.

      1. Eu nu cred ca sunt multi părinți de genul asta, poate o luna-doua într-adevăr ti se da viata peste cap, dar apoi iti intri in ritm. Si cine mergea in vacante nu vad de ce ar renunța sa meargă, iei bebelusul, mai iei căruciorul si inca ceva si ai plecat. Mai ales ca in vacante sunt ambii parinti disponibili, e mai usor, din punctul meu de vedere. Cred ca majoritatea asa gandesc, nu iti schimbi viata, doar te adaptezi, cei care isi schimba viata or fi putini.

  5. Poate n-ar strica sa scrii o carte ca ai atatea amintiri in cap, cred ca puteai sa publici vreo 3 rticole din asta asa de complex mi se pare. Multe, multe trairi… 🙂
    Florina recently posted…5 minuteMy Profile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge