Dupa o saptamana in carantina

Acum o sapt am primit drept la teleworking, un moment mult asteptat ce m-a linistit si usurat ca mergeam pe jos pana la munca si inapoi, nevoind sa urc in metrou nu de frica sa ma imbolnavesc ca nu racii de atatia ani  dar sa nu fiu purtatoare si sa fac rau altora.
A trecut o saptamana grea, adaptat la munca de pe canapea si cu durerea de a sti ca o prietena draga e in spital si in carantina si nu pot fi alaturi de ea. Cu vesti grele de dus, privind cu siderare batranii si obezii si fumatorii ca tocmai ei, cei cu risc, isi bat joc de carantina si de viata ce o au si de a acelora ce nu o mai au, cu nesiguranta jobului si interviurile anulate. Cu planuri spulberate si ideea de business fix in pom pt urmatorii ani –multi multi ani, ce m-au aruncat pt 3 zile in mancat haotic zaharoase si fainoase. Am renuntat la post.
Apoi m-am intors usor la simplitate, am descoperit ca am mai mult timp pentru rugaciune si de recunostinta si astea au venit cu un fagas de liniste si impacare interioara, cu timp pt o rutina a muncitului de acasa, timp ce a aparut de studiat putin pt munca, curatat geamuri si perdea ce nu am facut de anul trecut, de exercitii fizice cand energia imi permite pt ca circulatia periferica nu e partea mea buna a sanatatii. Ba chiar am gasit energie sa vad ce as putea face daca lucrurile se duc rau de tot la vale, asa ca am inceput niste cursuri online si cautat/gasit si o solutie pt cel mai rau scenariu posibil. Doar putina disciplina auto-impusa, dezordinea exterioara sa o balansez cu cea interioara.
De fb si stiri si tv si ecrane pot sa ma feresc, dar nu pot sta deoparte de rugamintile celor dragi asa ca am cusut masti de protectie pt asistentele si medicii ce mi-au cerut – pt ca nu mai au!!. Mi-e trist ca astept o comanda de bumbac alb si elastic, si nu s-a livrat nimic de mult timp…. Ideea ca pot ajuta pe cineva drag si care e mai expus decat mine m-a animat si dat acea stare de energie interioara ce imi place mie. Incerc sa cultiv toate emotiile pozitive si sa nu cad prada consumerismului individualist auto distrugator (da, si eu am avut ideea de a merge sa golesc tot raftul de hartie igienica…).
Dupa ce am privit la magazin raftul gol de hartie igienica mi-am adus aminte ce bine a fost cand aveam bideu. Si adaptat- apa este, sticla este, prosoape mici facui sa ma sterg si sa nu ies la magazin. Hartia igienica lavabila a devenit ceva normal zilele astea.
Am reevaluat ideea de a consuma faina. Glutenul nu ajuta imunitatea, din contra, asa ca, in loc sa cumpar faina la supra pret, am decis sa iau linte si naut si fasole si mazare si verze si conopida si brocolli. Sanatatea mea e mai importanta ca poftele, emotiile le pot completa si cocolosi cu grija fatza de corp si imunitate.
Am cantarit stocul de ciocolata. Cand omul nu are ce face, isi gaseste: am 1.5 kg de ciocolata neagra in casa (cumparam periodic, din fabrica belgiana direct, a venit carantina asta numai bine dupa achizitia de rigoare). Dar zau, de ce luai asa de multa? Asa mult consumam inainte?
Am verificat dulapurile si scos la consum chestii ce le –am neglijat: ghimbir, tumeric (am radacini la ambele) , scortisoara, frunze de dafin, rozmarin, toate cu efect antiinflamator si care m-au ajutat mult in crizele de sanatate asociate auto-imune si prevenit altele atatia ani. Le pun in ceai.
Am fiert oasele lent si molcom, fix ca timpul ce curge in carantina; supa de oase e iar sustinator al imunitatii, poate nu la fel de mult ca cele de mai sus dar colagenul, gelatina, mineralele sunt fix ce are nevoie celalalt creier al nostru, ala intestinal, ala ce tipa prin dureri in cosul pieptului si pofte cand viata ne ia la vale.
Deseara iesim dupa urzici.
Diminetile alerg sau fac alte exercitii.
Fructele si legumele nu ne lipsesc. Mancam mai putin (pt ca si consum mai putine calorii) asa ca unele au inceput sa se strice – acum le-am pus pe foc cu o urma de zahar ce mai aveam si o sa aiba blenderul sa faca o marmelada de tinut in frigider si consumat in 1-2 saptamani. Mirosul este demential, din cauza lui am inceput sa scriu.
Am fost in weekend la fermierii nostri dragi si cumparat din cele ce aveau. Poate imi explica cineva incoerenta logica de am luat 1.5kg de unt…. lapte sa mai congelez inteleg, oua okok da, dar atata unt??? (mai aveam acasa si uitasem de el…)
Cu copil acasa nu e asa de greu. Da, sunt mici tensiuni, e nevoie sa jonglez ritm si activitati dupa copil,  imi sare in cap fix cand sunt in conferinta cu bussiness analyst-ul  si totusi e minunat – ma bucur de fiecare episod vazut pe netflix, de adormit seara alaturi, de glume, ne jucam cu mainile ca la 2-5 ani, desenam si descoperit primii pasi de cusut la masina, de un puzzle si timp de citit etc.

Carantina se va termina. Viata va continua, si noi vom fi mai calmi, mai curajosi, mai empatici, mai perseverenti, mai aproape de Dumnezeu si de creatia Sa. Doar sa vrem.

10 thoughts on “Dupa o saptamana in carantina”

  1. Sper ca va fi asa cum spui la sfârșitul articolului.
    Eu fac salate vitaminoase cu frunzele din gradina, gătesc urzicile tot din gradina, fac limonade cu lămâie mixata cu tot cu coaja si menta, pătrunjel, salvie si cimbru. Si folosesc lucruri de care ne loveam prin camera si congelator. Ceaiuri demult uitate in care adaug si scorțișoară si cuisoare, stau la soare, fac sport. Fiica face pancakes cu gemul meu fara zahar ce statea pierdut prin camara. Fac pâine si acum toata lumea mananca din painea mea. Rationalizam rezervele. Suntem inventivi: am facut tarta cu aqua faba (apa de la fiert nautul)pe post de ouă.
    Ne uităm la filme înregistrate dar pentru care nu am avut timp. Croiesc din materiale cumpărate de ani de zile. Ma îngrijesc de rasaduri sperând totusi ca atunci cand s-ar face rosiile, totul sa fi intrat in normal. Desi normalul nu va fi cel dinainte.
    Si am avut azi ” vizita ” unor prieteni ce și-au făcut ieșirea de o ora la care avem dreptul in cartier, asa ca ne-am vorbit peste gard.

  2. Si tot chestii practice: tot la doua zile pun o tura de seminte la germinat intr-un borcan, am vreo 5 feluri de seminte ramase si neconsumate.
    Ma mai documentez ce plante se mai pot manca, ca sa vad ce pun in salate: așa am descoperit frunzele de fragute,de zmeur, de calendula.

    1. Da, eu cred ca noi, trecuți prin multe, stim ca o sa treaca si asta. Cred ca avem un avantaj fata de vestici.
      Ieri se plângea o prietena ca sotul ei a stat jumate de ora in frig pana sa poata intra in Cora. La care zice sotul: dar noi, care ne puneam de seara la coada pentru a doua zi?! La noi, chiar si dupa 10 zile de stat in casa, e mai plin de mancare decat era in mod obișnuit in comunism.

  3. Interesantă este afirmația ta despre circulația periferică… De când suntem în izolare, nu mai ies la alergat și sunt tare deprimata. Aștept să ajungă copila din Olanda ca să pot respira mai ușor. Rămâne preocuparea pentru găsirea de soluții la criza economică ce se anunță.

    1. olanda nu inca dar tarile vecine au inchis granitele, nu cred poate sa se deplaseze – avioane suspendate, autocare suspendate etc.

      Si noi ne uitam cu infiorare la criza ce va sa vina. 12 ani de la criza din 2008, criza pe car enu am uitat-o inca (acum facem glume ca anul sobolanului nu ne place). De cateva sapt am inceput sa reducem bugetele de cheltuieli si sa renuntam la una alta (nu ca am fi avut multe de renuntat, dupa ce anul trecut sotul nu a lucrat 3 luni deja aveam multe care s-au subtiat). Imi pare rau ca nu am si anul asta gradina…

  4. Nu credeam ca vom trece atat de curand peste ceva ce mi se pare din ce in ce mai grav, mi-e si frica sa mai privesc statisticile cu oamenii care mor… Toti trebuie sa ne regandim viata si prioritătile si doar IMPREUNA putem s-o scoatem la capat.
    Florina recently posted…De unde vin durerile noastre?My Profile

  5. Mancarea e ultima mea grija, desi stii bine ca sunt familie de mancasiosi, de grasani. Izolarea nu e nici ea o crima pentru mine. Oricum stateam in casa. Daca ar fi sa iau virusul si sa fac o forma grava (avand risc), nu de moarte mi-ar frica, ci de conditiile din spital si de stat departe de ai mei. Poate ca Dumnezeu va avea grija si de mine si de familia mea.
    Caietul Cristinei recently posted…Lapte animal sau lapte vegetal?My Profile

  6. Eu trebuie sa ies din casa dar păstrez drumul până la muncă și înapoi, pe jos, fără să mă întâlnesc aproape cu nimeni, o data pe săptămână ajung intr-un magazin si in rest învăț rusă. văd filme de netflix si tricotez. Mă bucur că sunteți bine 🙂
    mihaela recently posted…Aurea mediocritasMy Profile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge