De ce ne era frica incepe: criza economica

Scriu despre disciplina financiara de ani de zile. Am trecut prin cateva crize (in 2008 am suferit crunt, mai incolo au am fost cativa ani cu un singur venit si chirie si copil si datorii,  anul trecut sotul a ramas iar fara job pt cateva luni) asa ca scriu din experienta mea, din experienta colegilor de birou.

2020 e an ce intra in istorie ca anul epidemiei (si nu, nu e prima epidemie prin care trec, in 2002 au fost zeci de mii de cazuri de rubeola in romania si in bucuresti colcaiau, in 2003-2004 imi spuneau medicii de peste 10 mii de tuberculoza anual si 3-4 decese zilnic etc) dar acum vine si alta criza: bursele financiare au scazut, firme se inchid, lume in somaj (tehnic sau definitiv), concedieri.
Putem sa ne pregatim pt criza ce va urma? Vestile proaste sunt calare: criza a inceput.  A inceput de 2 luni.
O sa supravietuim si virusului pt ca dezvoltam incet imunitatea colectiva si cu disciplina de viata adusa in ultimile saptamani ne dezvoltam imunitatea personala si rezistenta la boli prin eforturi ce depind strict de noi, dincolo de mesajele contradictorii din mass media ce ne obosesc banui ca o mare parte din cei din jurul meu sunt deja imunizati (metrou, Italia, China, sunt lucruri intalnite de mine si de colegii mei) . Criza economica nu stim insa cat va dura,  stim ca va fi mai lunga decat carantina si mai apasatoare si stim ce putem face.
Eu am mai trait-o. Unele lucruri le uitai ca asa e mintea mea – foarte selectiva  si sterge din memorie mai ales din ce nu imi convine.  Mai am ceva din amintirile comuniste la cozi ce stateam si nu stiam ce prindeam, cozi in frig, grea a fost si perioada imediat post comunista, si perioada cand bursa studenteasca nu imi ajungea.  Fara a fi un articol alarmist ( sunt de felul meu o persoana optimista si modul meu de a functiona este prin actiune si nu in a ma lamenta si complace in aceeasi stare daca imi face rau), vreau sa atrag atentia ca pentru multi va fi mult mai greu economic vorbind, mai rau decat pentru mine. Toti cei din turism sunt in somaj si nu au o redresare imediata nici daca azi se anunta ca virusul a disparut subit. Toti cei din serviciile personalizate (restaurante, coafura, aranjamente florale, nunti, cazinouri etc)  sunt fara munca si vor fi fara ceva timp de acum incolo. Astea toate insemna zeci de mii de oameni fara job in capitala asta, unii cu rate la casa, multe carduri de credite, copii, probleme medicale.
Ce facem noi, pt noi?
Am revazut bugetul familiei. Stim cat am cheltuit luna anterioara, stim ca e o luna obisnuita, si ca e in regula sa ne tinem de acest ritm. Stim ce economii avem si cat ne vor tine. Daca nu aveti un fond de economii acum e momentul sa il creati, cu orice efort presupune: renuntat la cola+tigari+tv+ abonament mobil+cipsuri+prajituri+bere etc.  Loc de scazut cheltuielile nu avem nici noi mult (5-6% din cheltuieli le putem reduce,  pentru ca noi am scazut de anul trecut de cand sotul a fost fara job, altfel din recomandari CNN/BBC in caz de criza, firmelor li se recomanda scaderea cheltuielilor cu 30% si prim pas renegociere fiecare contract cu furnizorii, idei ce mi se par ca fiind de ‘common sense’ si aplicabile si de catre familii).
Evaluam situatia economica generala mondiala. Citim site-uri oficiale, ocazional, dar numai site-uri credibile (dupa cum fac de minim 10 ani: citesc  oxford, harvard, financial times, bbc, cnn, reuters etc), citesc doar cand am chef si dispozitie(din ce in ce mai rar e, abia o data pe sapt deschid).  Fara tv, intru pe fb de 2 3 ori pe zi si numai cand am ceva de cautat/contactat – sa va aduc aminte ca la tv romanesc in 2008 au inceput sa discute despre criza cu cateva luni mai tarziu, prea tarziu? si nimic solutii constructive, doar vaicareala si dat vina pe altii – in acel timp insa pe la  americani ii vedeam in pline focuri de revenire??
Platit datoriile. Ok, de data asta stam mult mai bine ca in 2008, mai avem doar ipoteca.
Ne-am verificat conditiile de somaj. Nu e somajul mare, dar cu 2 somajuri in casa ne putem acoperi rata la banca si sa ne descurcam rezonabil cu mancarea. Si atata !!!, nu ramane de facturi sau orice alta cheltuiala, deci e nevoie sa ne reinventam daca intram amandoi in somaj, sa ‘scoatem’ bani din orice, inclusiv din fondul de economii.
Nu mai cumparam haine. Avem suficiente!! Am sters abonamentele de pe site-uri ce ma bombardau cu reduceri si reduceri…lasa ca ma abonez eu iar peste 1 an, asta problema mare sa fie. Avem timp pt casa (serios? 😀 ) asa ca am ordonat si re ordonat shifoniere, scos ce nu mai vine/ prea vechi si tot mai avem X haine. Ani de zile m-am descurcat cu 2 blugi, acum am provizii sa acopere cativa ani (multumesc, Ana!).
Nu e momentul de alte poveri financiare. Masina noua? Un nou caine in familie? Un iPhone in rate?  mai ganditi-va.  Noi ne-am analizat ce facturi putem renunta (face sotul niste cursuri pe skype ce nu sunt obligatorii, putem renunta la un mobil, la inchiriat masina si vacante etc) dar sunt putine.
Am schimbat provider-ul de energie si trecut la un pachet mai convenabil noua, dar preferam sa platim 10-20 lunar in plus. Energia e factura vitala si platim putin in plus. La iarna viitoare vom aprecia banii de acolo, astazi 10 in buzunar lunar nu se simt.
Analizam cheltuielile marunte, cotidiene.  Aveti copii in pampers? poate e momentul sa cautati scutece refolosibile, la mana 2a. Aveti obiceiul de a va face manichiura saptamanal la salon sau coafat? Unele putem face acasa, youtube are multe filmulete. Pantofii de anul trecut sunt demodati? mai ganditi-va la ei o data. Prietenele doneaza haine de copii? e bun -. sarutmana!, am primit sacose, mai am de scurtat/aranjat vreo 2 pentru fiica mea, vreo 2 pt mine.  Exercitii de fitness gasim-vointa sa fie ca sa ne ajute  sa iesim din rutina auto-distructiva. O cana de filtrat apa e o cheltuiala initiala dar in cateva luni devine rentabila prin cate sticle de apa nu cumparam, noi avem de 8 ani si cu drag apreciez prezenta ei… Am reinceput sa fac paine (mancam putina, eu aproape deloc, fac o data si congelam, acum congelez si aluat in forme de bilutze bine infainate si coc cate o turta cand avem ceva de servit cu ele), am reinceput sa iau lapte de la ferma si sa fac iaurt (economisesc putin la asta, dar e o disciplina saptamanala ce aduce o economie saptamana de saptamana, efortul e de 5 min, un iaurt in comert e 3 euro pe cand 1l lapte la ferma 1euro; plus ca e mai sanatos);  fierb naut/fasolica pt cateva sapt,  gatesc simplu si cat mai crud pt a salva timp si rabdarea mea si sanatatea noastra etc  etc; astea sunt doar cateva exemple; stiu ca si  alte cheltuieli puteti sa le optimizati usor, putinul de aici si putinul de  acolo se aduna iar rezultatul e linistitor fix pt cei ce au ramas fara venit si se simt complet inutili.
Sa na gandim putin la stilul propriu de viata si pe ce se bazeaza: pe chinezarii? pe consumerism? Putem sa ne sustinem stilul asta mai departe? (vedeti, nici nu imi mai pasa daca e ok sau, important acum e sa devenim constienti si responsabili de ce facem zi de zi..)
Sa sustinem economia locala. Un lucru de care mi-as dori sa ma lovesc mai des. Putina lume intelege ca in pietele din aer liber riscul de infectare e mai mica decat in supermarket. Vazui cartofi din Israel -serios?!? sigur vreti sa cumparati?  iar rosii, rosiile in aprilie nu sunt de sezon si vin din spania sau maroc sau israel/turcia,  asa ca fara rosii pana in iulie, acum ridichile si ceapa verde sunt de sezon, si castravetii de sera….  In plus, alimentele locale sunt mai proaspete si mai bogate in vitamine, mai putina poluare cu transportul,  mai si ajutam si micul fermier in a nu da faliment si cere shomaj si incarca fix situatia tarii si asa proasta… Cumpar sapun de casa, prajituri de casa (okok, acum am cand sa le fac, face si copila mea), cumpar paine cu maia sau paste proaspete si gemuri de la vecina, legume și fructe si pasari si oua si lapte de ferma… ne adunam 4 oameni sa taiem un porc impreuna – carnea ramane cea o scumpa parte a bujetului nostru iar o pulpa de porc ne va acoperi 3 luni si economi si timpul petrecut in achizitionare si transare. Cumpar simplu pt a reduce riscul  de risipa – nu mai luam 5 tipuri de fasole ci unu.  Serios vorbesc, traiesc f.bine si fara servetele umede si 5 produse de menaj (detergentul de vase si bicarbonat si otet am cacalau) si fara 7 creme chimicoase, dar nu fara morcovi si varza si alte cele.
E drept, acestea ma ajuta sa imi linistesc creierul, in ultimile saptamani s-au intamplat ceva drame in jur si incerc sa ma indepartez de oamenii negativi si sa simplific lucrurile ce imi incarca mintea aiurea pentru ca am nevoie.

Educatia profesionala e un lucru ce ia alta nota zilele astea. La mine jumatate de echipa a fost concediata.  Inteleg ca eu ramasei din cei mai bine pregatiti din echipa si aici nu e meritul express al meu ci a varstei si experientei mele, dar sunt constienta ca urmatoarea disponibilizabila voi fi eu si se poate intampla maine.  Am inceput niste cursuri online ( din pacate f.greu ma concentrez, chiar, sunt deschisa la orice trucuri de concentrare intelectuala), m-am uitat ce alte profesii ar putea fi facute si sa ma reorientez catre ceva ce as putea invata si aplica cu drag. Ma uit la extra surse de venit – daca acum 2 luni as fi zis ca nu e etic, cateva evenimente triste si dintr-o data consider ca orice extra venit e bine primit.  Pana si la retetele de facut sapun m-am uitat (kinetica din mine cauta lucruri facute manual, alta data ii ziceam Elenei ca e prea complicat pt mine).  Ca inspiratie, un fost coleg dezvolta o mica aplicatie pentru Android, a spus ca se simte mai util facand asta serile. Eu cos serile (masti de protectie) sa imi folosesc mainile si talentul si sa tin ritmul si contactul cu voluntari (intr-o zi o sa scriu – pardon, dictez la telefon situatiile voluntarelor in carantina…)

Educatia emotionala e iar un lucru important. Discutam mai deschis despre ce ne deranjeaza si ne lipseste, analizam situatii si emotii si cum am reactionat, facem de cateva ori pe zi mic jurnal al recunostintei in familie, sa invatam sa apreciem ce avem.   Ca suntem bine.  Ca putem sa ne descurcam mai simplu. Ca multe nu vor mai fi cum au fost, si e nevoie sa fim mai adaptabili (aveam asa, un ritm al vietii caldut in care ma complaceam si ma simteam bine) dar evident ca nimic nu va mai fi ca inainte si e nevoie acum sa reconfigurez ritmul de gatit, de unde fac aprovizionarea ieftin si de calitate, sa renunt la anumite lucruri, la anumie persoane etc. Adaptabilitatea se ‘deschide’ din planul mental. Intram in contacte deosebite, diferite, stiu ca e situatia exceptionala si cred ca e important sa evoluam cu astea.  Profit sa lupt mai abidir cu obiceiurile proaste care ma trag in jos emotional ( blogul ma ajuta, ca e ca un jurnal ce are voie sa imi spuna si altceva decat vreau).

Aveti grija de voi. Si de cei dragi. Sanatatea vine din ce facem acum, dar sanatatea nu e totul.

 

37 thoughts on “De ce ne era frica incepe: criza economica”

  1. Eu sunt socata ca la mine la serviciu se comanda intens haine si pantofi pe amazon, asta e discuția zilei. Asa imi pare de bine ca nu-mi lipesc cumpărăturile astea. Cum zici tu, morcovi si fructele e important sa nu imi lipsească.

    Cu criza eu aplic tactica sa nu ma proiectez in viitor, fiecare zi cu ale ei
    Bine, asta nu inseamna sa nu fim prevăzători facand ceea ce spui si tu, ci doar sa nu ne facem griji de pe acum pentru ceva ce nu stim inca ce va fi.
    Elena recently posted…O reteta de paine cu drojdie si 3 retete de paine cu maiaMy Profile

    1. acu’, cu hainele cumparate, daca nu mai au deloc imbracabil (motive de greutate mai mare, etc) mi se pare in regula sa isi cumpere. Am mare noroc ca prietena mea mi-a dat cateva sacose de haine, am modificat/scurtat/adaptat si din cei 2 blugi ce ii purtam si schimbam anual voi avea pe urmatorii 3 ani pantaloni suficienti, de fuste nu mai zic, fiica mea are tricouri si bluzitze multe si faine. E irelevant sa mai cumparam ceva.

  2. De ce si.cum renunti la persoane din jurul tau?
    Intreb pt ca ma aflu fix intr un moment in care nu ma gasesc legatura cu un om si parca nici nu o mai vreau. Totusi, cum faci?

    1. aveam pe fb persoane care numai articole/mesaje alarmiste puneau. I-am pus pe mute pt 30 zile, apoi cand au continuat cu video-uri panicarde si conspirationiste, le sterg din lista. Da, toti vom muri intr-o zi, dar pana atunci eu vreau sa traiesc fiecare zi din plin.
      Nu mai raspund la mesajele lor/telefoane. E drept ca vb f. putin la tel de multi ani. Sotul nu mai raspunde unuia deloc deloc.
      De ce? pt ca nu ma ajuta sa aud scuze si lamentari in loc de solutii. Fiecare isi duce jalea cum poate, Am inceput niste cursuri (haha, mai multe), imi vad de ele, va fi bine.

      1. O, da, aveam pe cineva care ma bombarda cu mesaje pana am inteles ca nu trebuie sa-i raspund, iar de cand nici macar nu le mai citesc, s-a oprit.
        Cred ca multi suntem asa: ne simtim obligați să răspundem.la mesaje, la telefoane. Dar avem optiunea sa nu o facem iar daca o facem sa o facem mai tarziu. Ceilalti iau doar cat le dăm, ne aparține nouă înșine sa punem limite si sa dam doar cat ne convine. Eu in ultimii ani nu mai imi pierd timpul cu relații superficiale.
        Elena recently posted…O reteta de paine cu drojdie si 3 retete de paine cu maiaMy Profile

      2. cand am rabdare mai iesii cu colegii asa, pt relatii superficiale.
        Dar nu mai am acum nimic. Gata.
        Si intradevar, nu e nevoie sa raspundem la toate mesajele.

        1. Da, eu am iesit o dată și mi-am zis după aia ca mai bine m-aș fi simtit seara aia acasa, cu ai mei.
          De atunci, gata. Si chiar mă gândeam azi , venind spre serviciu, ca partea buna a statului acasa e ca acum nu se mai iese nicaieri . Si tot o parte buna e ca nu mai trebuie sa ne pupăm toata ziua buna ziua cu colegii (de serviciu, de dans).
          Elena recently posted…O reteta de paine cu drojdie si 3 retete de paine cu maiaMy Profile

  3. Chiar sa vreau sa-mi cumpar haine nu mai am loc unde sa le pun. Ma multumesc si cu astea pe care le am chiar daca le am de mai multi ani . Nu ma pasioneaza imbracamintea, vreau putine dar de calitate. Prin casa port din alea cu care nu mai pot iesi pe afara ca sunt destul de uzate. Zilele trecute mi-am lipit baretele rupte de la doua perechi de papuci de casa si am primit si eu niste jachete bune dintr-un fel de molton subtire care merg de minune de purtat chiar pe afara ca sunt aproape noi caci cine mi le-a dat s-a ingrasat si nu-i mai vin bine si mi-a mai dat o pereche de cizmulite de cauciuc de la Decatlon pentru la iarna pe mocirla sau pentru toamna cind ploua.Am un sac de sculuri sa imi tricotez/crosetez cite cava dar las pe mai tirziu ca deocamdata am cu ce sa ma imbrac. Pina in pandemie iesem la restaurant o data pe luna cu un grup de prieteni dar de acum incolo nu ma mai pasioneaza acest subiect sau vizite de orice fel.Asta e, ne adaptam. Pe mine nu m-a speriat statul in casa ci gravitatea situatiei, ma apuca plinsul cind ma gindesc cita lume a murit.

    1. Eu mi-am facut haine pt ca am timp si materiale si voiam de mult sa cos.
      Statul in casa chiar imi place, cum zici tu. Si chiar ma gandeam azi la serviciu ca e mai faina atmosfera ca suntem putini, la masa stam departe unul de altul: imi place si asta ca nu mai trebuie sa fac conversații inutile. Colegii mei nu sunt ca ai unei “femei”, nu prea semăn cu ei ca fel de a fi, deci chiar imi convine.
      Si mi-am dat seama ca nu ma proiectez nici sa fac scenarii despre criza, dar nici in directia opusă sa imi doresc sa fac nu stiu ce lucruri. Azi am mers pentru prima dată într-un magazin sa cumpăr fructe si legume, până acum nu le livra o dna. Si ce mare bucurie a fost sa le aleg eu pe cele care imi faceau pofta si aratau bine. Cred ca toti am invatat sa ne bucuram de lucruri mici, banale, sper sa ne păstrăm obiceiul asta.
      Elena recently posted…O reteta de paine cu drojdie si 3 retete de paine cu maiaMy Profile

  4. Vreau să-ți spun că am 3 luni în cap de când nu le-am luat copiilor nici măcar un dres, un maoiu, nimic, NIMIC, nici mie, deci zero bani cheltuiti pe haine. De ce oare inainte de astan-am putut sta măcar o lună fără să-mi cumpăr? 🙁 Acum simt durerea oamenilor care și-au pierdut serviciul și mi-e milă să-mi bat joc de orice ban, pur și simplu trebuie să învățăm ceva din tot haosul ăsta. Și am învățat să am grijă cu mâncarea, cu hainele, sunt mult mai responsabilă. Și o să mă țină pentru că nu-mi place cum sună viitorul… 🙁
    Florina recently posted…Despre muncă…My Profile

  5. Mie mi-e frică să nu fie criza asta economică declanșatorul unor mișcări sociale de mare amploare. La noi statul acasa a pus stop la orice manifestație, acum vor reîncepe. Si francezii(nu stiu in alte tari) au toate motivele să se revolte pentru gestiunea catastrofală a crizei sanitare de aici. Printre altele aici de cativa ani erau greve si mișcări care cereau resurse pentru spitale, vestele galbene aveau si asta in revendicări. Resurse nu s-au gasit, dar la vremea respectiva s-au gasit resurse pentru bombe lacrimogene și pentru pus pumnul in gura revendicărilor.
    La toate astea se adaugă și situația internațională, cu toate tarile care acuză China. Acum au nevoie inca de China pentru măști si echipamente, dar mai încolo, nu se stie. China si in momentul de fata face bani grei cu exporturile, pe când restul tarilor sunt in recesiune.
    Apoi criza asta sanitară, la fel cum a scos ce e mai rau din oameni, mi se pare ca a facut asta si la nivel macro. Gata cu uniunea Europeană, iar țările se acuză una pe alta si fiecare e mai mult sau mai putin pe cont propriu.
    Elena recently posted…O reteta de paine cu drojdie si 3 retete de paine cu maiaMy Profile

    1. Cu China e mult mai serioasă situația decât pare. Deja nu e vorba (numai) despre câți bani face China, ci despre bullying-ul pe care îl aplică acum că n-a mers povestea cu „vă donăm măști, faceți frumos la noi”. Au în buzunar mare parte din Africa unde au investit în drumuri și minerit, în Marea Britanie s-au implicat in proiectele de energie nucleară și se pare că și în Franța au investit (prin proxi) tot în energie și în industria de automobile. Așa au reușit, prin șantaj, să obțină de la UE cosmetizarea unui raport în care China era acuzată de dezinformare. Chiar azi Le Canard din Paris scria de remarcile rasiste și toate dezinformările la care ambasadorii chinezii se dedau prin diferite țări zilele astea. În Asia deja exagerează cu bullying-ul țărilor precum Filipine sau Indonezia. Deja China se poziționează să fie puterea mondială nr. 1 și, deși poate nu-s mare fan al modului în care lumea arată acum, nu aș vrea să trăiesc într-o lume în care China dictează ce și cum.

      De obicei crizele vin cu extremism, lumea e tolerantă când toate-s bune, dar în momente de criză extremismul iese la iveală. La care mai adăugăm și lipsă de leadership de calitate la nivel mondial…avem ori autocrați gen Xi sau Putin sau Erdogan, ori clovni gen Trump sau Bolsonaro ori găunoși gen Trudeau. În UK Johnson e prea ocupat să devină și el un mic Churchill (în capul lui), iar în UE toți sunt prea ocupați cu un colos birocratic. Vom vedea ce va mai fi.
      Cristina recently posted…Hotel sau hostel? 3 motive pentru care mă cazez uneori la hostel și cum poți avea și tu o experiență plăcută într-un hostel. Cu exemple.My Profile

  6. Si eu am schimbat multe la noi – eliminat mare parte din abonamentul TV (spre jalea consortului), renuntat la femeia la curatenie, la cresa pentru cel mic definitiv (sunt acasa, momentan nu imi gasesc nimic, macar am grija doar eu de el), de cumparat haine nu imi amintesc cand s-a intamplat ultima oara. Cheltuielile cu mancarea la noi insa au crescut, fii-mea haleste din ora in ora, suntem toti acasa, mancam mai des, nu putem cumpara decat produse fara lapte pt mine si cel mic etc etc. Dar, per total, nu mai platim nici garderie/after-school, nici stagii de vacanta. In schimb i-am luat fetitei role, invata acum sa mearga, daca tot e acasa. Iar eu am umplut balconul de ghivece (deh, macar asta e pentru mine). Am mai luat carti pentru copii de pasti, ceva chestii creative, dar atat. Si scutece refolosibile pentru bebe – sa fii mandra de mine! 🙂 Stresul meu cel mare e gasitul unui job pentru mine, altfel, vorba ta, somaj si mutat intr-un apartament mai mic. 🙁 Ce cursuri faci online?

    1. Cursurile de linkedln, iau la rand ce imi sare in ochi.
      Flori si aici 😀 , am si semanat plantutze, cresc cresc cresc …

    1. cum am slabit, intru in toate de vara. Nu, nu mai iau nimic. Mai ales cand nu am siguranta salariului pe luna viitoare.. ( am inceput sa ma bucur ca sunt platita de firma cu intarziere, stiu ca mai am ceva bani de primit 😀 )

      1. Noi suntem un caz fericit unde nu avem impact financiar(momentan). Din contra, dpdv al economisirii ne prieste fiindca nu mai avem pe ce sa cheltuim banii.
        Mai povesteam acum 3 ani aici ca achitam anticipat, constant, creditul imobiliar. Planul era sa terminam la finalul acestui an. Avand in vedere ca adio vacante si gradinita, noul termen este 1 sept. Terminam de achitat apartamentul in 5 ani de zile.
        Nu m-am putut abtine si pe masura ce bursa noastra scadea am mai cumparat cate ceva. Pana acum au fost investitii bune, sa vedem ce miscari vom mai avea pe bursa 🙂
        Poate pana la anul pe vremea asta facem si prima investitie imobiliara (daca scad preturile cum se tot vehiculeaza)
        Marius recently posted…A doua naștere naturală. În pandemie. Ce a fost diferitMy Profile

        1. Aveti o situatie minunata -felicitari pt disciplina si ritm. Ganditi-va sa lasati platile anticipate, pt ca oricum f. putina dobanda mai este acum, pe ultima suta de metri – economia mare l-ati facut deja, si sa mai achizitionati ceva la bursa ca aveti cu ce si preturile sunt jos.
          Sau de strans avansul pt o noua locuinta.

          1. Am dublat deja suma destinata bursei, nu vreau sa pun mai mult, prefer sa strang o rezerva pentru urmatorul val din toamna, care se tot anunta de ceva timp.
            Stiu ca am platit mare parte din dobanda dar dpdv psihologic as vrea sa termin cu creditul si sa vad cateva luni salariul intreg inainte de a face alt credit. Nu as vrea 2 credite simultan, teoretic as avea bani stransi de avans peste fix un an, timp suficient sa vedem cum se manifesta piata imobiliara. Probabil dupa ce fac prima achizitie pt inchiriere, daca lucrurile merg ok, o sa mai fac un credit pentru alt ap de inchiriat. Dar vreau sa am casa in care stau asigurata. Nu vreau stresul asta pe cap chiar daca suport un cost de oportunitate …
            Marius recently posted…Viață în carantină – prima lunăMy Profile

          2. viata fara credit mi s-a parut atat de usoara., dar prea scurta, si riscant ca e prea usor de intins cheltuielile la maximum… te inteleg cu ipoteca si dorinta de a o incheia, asa am incheiat noi prima. Cu siguranta ca nu e ok sa ai 2 credite in paralel si casa de locuit e cel mai important de a fi debt free. Eu ma refeream pt ultima perioada – cand achiti ultimile 10-12 rate, si in paralel economisesti pt noul avans.

          3. Da, sincer sa fiu si mie imi este frica sa nu ne intindem prea mult dupa ce terminam creditul si sa uitam de economisire. E unul din motivele pt care as vrea sa fac credit, as vrea sa platesc eu rata iar chiria sa mearga in plata anticipata, sa-l achitam tot in 5 ani. Visam si la o casa dar numai avansul cred ca este 40K pentru ce vrem noi si nu stiu cat ne va lua sa strangem. E mai safe sa luam cv pt inchiriat si apoi sa vindem daca ne gasim o casa.
            Marius recently posted…Viață în carantină – prima lunăMy Profile

  7. sunt invatata sa traiesc cu putin in ceea ce priveste haine, iesiri si alte chestii de genul. De gatit, gatim in casa, deci nu e cheltuiala uriasa. Daca sotul isi pastreaza job-ul, vom fi ok. Nu vreau sa ma plang sau sa ma gandesc la este mai rau.

      1. Cu pijamaua – noua uniforma la serviciu 🙂 – am castigat concursul cu cea mai haioasa poza din teleworking 🙂 (am una groasa, in forma de unicorn, de la raftul de copii luata 😀 )

          1. Nu mi imaginez ce poti avea urgent de cumparat la cat de rar ar trebui sa iesim din casa(cel putin asta ar trebui sa facem …). Abia azi am trecut la garderoba de vara. Desi nu sunt preocupat de haine cred ca am 10 tricouri si 10 camasi cu maneca scurta pentru munca/oras …
            Marius recently posted…Viață în carantină – prima lunăMy Profile

  8. Ceau, Claudia! Suntem bine. Am citit e-mailul tău atunci, dar… aveam prea multe pe cap… N-am găsit resurse ca să-ți scriu. Pupici!
    Merci că te-ai gândit la noi!

Leave a Reply to Marius Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge