Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus..
Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei..
Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire…
Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare…
Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!
Ierom. Hrisostom Filipescu
Fragment din cartea “Traieste frumos, iarta la timp si iubeste cu adevarat”
Am citit asta acum un an. Cu varii scuze am amanat cumparatul cartii -ba ca sa ajung in Bucuresti, ba ca sa rog pe cineva care vine/nu vine la mine, ba ca nu e graba ca mai am sute de carti in biblioteca. Ba mai mult, Cu articolul asta stau in draft de atunci, asa de mult mi-a placut cum spune: “Bucură-te de viaţă, omule! Sărbătoreşte puţin din toate! Plângi când îţi vine să o faci! Trăieşte! Uneori eşti trist, dar astăzi ochii tăi râd, pentru că ai un vis care te ghidează. Se numeşte Viaţă! Nu uita să fii Om înainte de toate! Nu vorbi doar… “
(mie imi aduce aminte de vorba dulce a batranilor din nordul Moldovei, are ceva din intelepciunea oamenilor ce au trait multe).
Revin de cateva zile la fraza: Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!
Si uite ca ne-a dat Dumnezeu suficient sa invatam sa fim fericiti cu ce avem, cu cel de alaturi, din ce este.
Zilele astea am profitat sa triem din carti si sa dau la prieteni. Am scris pe grupuri locale, cateva sute s-au dus, mai am inca vreo 100 de carti sa dam. Sper sa bucure si pe altii cum m-au bucurat pe mine. Cartile merita sa circule, dupa ce m-iau uns sufletul sa treaca si pe altii, nu sa le tin in dulapuri (okok, mai avem peste 300, nu suntem pregatiti sa le dam pe toate, scriu asta din ipocrizie cat timp mai avem 300-400 carti in biblioteca de care nu sunt inca pregatita sa ma despart, dar curand, curand…)
Viețile sfinților ne pot lumina mereu viața. Totul e să vrem! Foarte frumos că ai postat articolul ăsta 🙂
Florina recently posted…Cine poate mai mult, (nu) poate și mai puțin
Frumos…
Eu incerc si cred ca imi iese destul de bine in ultima vreme. Cel puțin în ultimele două luni pot sa spun ca am fost fericita si am luat fiecare zi asa cum venea.
Elena recently posted…Insecticid ecologic si economic contra paduchilor plantelor
Noi avem cateva sute in biblioteca. Am mai dat din ele incepand cu anul trecut, am donat unei asociatii care sprijina copii defavorizati, un fel de afterschool gratis.
Dupa ce am curatat toata biblioteca de praf, cu ocazia acestes pandemii, cred ca voi mai dona din ele :)))
Marius recently posted…A doua naștere naturală. În pandemie. Ce a fost diferit
asa si noi cu praful :))) . Am dat o parte acum 9 ani, cand ne-am mutat, dar mare parte a venit cu noi, au zburat in alte zari. Alaturi s-a gasit loc si pt suratele lor, si uite asa si uite asa s-au facut peste 600 carti de adulti.
Copila nu se dezminte, ne seamana, asa ca are din ce in ce mai mult loc in biblioteca.
Sa vezi fericire azi sa mergem la piata 🙂 Cat am stat la coadă ca sa intram (in exterior si cu cate 2 m intre noi) am băut si cate o cafea de la cafeneaua noastra ( la pahar de plastic 🙁 ..pe vremuri n-as fi luat, doar coffee to go vindeau). In piata au facut un parcurs ca la ikea 🙂 mi se pare f bine organizat.
Elena recently posted…Insecticid ecologic si economic contra paduchilor plantelor
Nu pot să arunc cărți. Sunt învechite și afumate, dar au devenit ca o mobilă. Am crescut într-o bibliotecă și am transformat casa în ceva asemănător. Am dat multe, dar nu se mai caută cărțile anilor 70, 80. Cele SF le vor lua copiii, cele din editura Meridiane (colecția de artă) vor ajunge la o școală din mărginime spre toamnă, iar celelalte îmi vor trezi amintiri plăcute, ori de câte ori le voi privi. E felul meu de a fi fericită. 🙁
vax-albina recently posted…Dileme
si noi le donam: la prieteni, pe grupuri locale, la anticariate. Sa fie citite si apreciate
Doamne, cat adevăr! Ce mult apreciez acum tot ce aveam si făceam înainte. In carantină am invatat sa ma bucur de lucruri atât de simple si sa imi dau seama ca, de fapt, în simplitate stau cele mai mari bucurii.
Vreau si eu cartea, neapărat!
nu o am, si imi pare rau.
Bucatile astea le-am citit de cateva ori si vara trecuta, si de cateva ori perioada asta, si au o putere extraordinara pt mine.
Eu de când mă mut de colo-colo dețin foarte puține cărți în format clasic. Citesc mai mult ebooks. Am văzut după primele două mutări ce înseamnă mutat cu bagaje așa că acum evit asta cât pot de mult. Dar tot îmi mai scapă câte una-două luate de prin aeroporturi ori drept suvenir din cine știe ce loc 😀
Cristina recently posted…Fantomele din Phnom Penh. În vizită la Muzeul Genocidului (Închisoarea S-21) și Choeung Ek Killing Fields din Cambodgia.
am numarat 600 la ultima mutare si asta ca nu am numarat pana la capat. Haine am de incap intr-o valiza si alea de vara si alea de iarna. Unele femei isi cumpara pantofi 😉
Acum avem mai putine. Mai e loc de …loc :)))