Cand realizam ceva doar prin propriile fortze si eforturi mari e destul de usor sa uitam de unde am plecat, sau sa uitam cat de greu e pentru cei aflati la inceput de drum. Si asta o vazui atat din evolutia mea financiara spre o situatie stabila, si in faptul ca am reusit sa repar sanatatea, dar cred ca apare si la cei ce au terminat o facultate fata de colegii si rudele ce nici nu au inceput-o, la cei ce au terminat un marathon cand sotia abia alearga 2km fleoshcaitzi, la bucatareasa desavarsita ce aude vreo tanara nevolnica de a face o ciorba si spala si vasele etc etc. Da, reusita ne da aripi si endorfine, efortul ne-a adus experiente si libertate mentala incat uitam ca si noi, cu multi ani in urma, orbecaiam sa ne gasim ritmul si locul si inceputul drumului. .
Blogul asta imi aminteste de situatia de acum 20 de ani cand am pus 1% din salariu deoparte si la sfarsitul lunii am cautat banii aia din varii motive care acum poate par puerile dar atunci evident ca nu vedeam o alternativa. Blogul e jurnalul meu cu o parte din incercari si solutii altfel, testate de mine sau colegul de birou (by the way, a fost concediat la inceput de carantina si de cateva zile sefii s-au razgandit si il mai cateva luni in birou asa ca sigur o sa mai am niste articole noi, inspirate de el, si ce bine ca nu imi citeste blogul :D) , de la colegi, de la altii. Si imi dau seama ca mintea mea de acum e mult mai deschisa la a privi diferit lucrurile decat acum 20 de ani fix datorita tuturor celor incercate de mine.
Doar sa nu uitam pe cei la inceput de drum, ca multi nici nu au incercat ceva sau aflat ca se poate altfel, ca nu stiu de unde sa apuce sau ca exista sau ca se poate. Multi nu stiu ce carti sa ia sa studieze pentru facultate, sau ca exista acea sectie in vreo facultate, sau poate si pentru ca li s-a repetat de acasa ca sunt prosti si nu sunt capabili. Sunt oameni in jur ce nu stiu nici ca pot sa faca ceva mai bine financiar dinviata lor cu salariu minim pe economie, poate pentru ca nici nu au incercat dar sigur nici nu au vazut pe altii varii mici activitati acasa serile, vreun buget scris, sau oameni pregatindu-se serile pt a aplica la un alt job. Mai trist, sunt oameni ce repeta ca e normal sa se imbolnaveasca si sa dea o gramada de bani la farmacie cand si mama si matusa si prietena fac asa, cand si medicul le scrie o reteta lunga sa scape de ei. Daca noua ne-a iesit sa slabim, sa ne intarim, sa terminam 2 facultati si 3 cursuri la Oxford in ultimii 5 ani in timp ce cresteam 5 copii si un job si job de 10 ore pe zi, sa economisim 50% din venit si sa ii radem mortii in fata, ok, e o reusita, si conteaza sa intelegem cat efort am depus si ca altii sunt abia la inceput, si sa vorbim despre astea cu caldura cu care noi am fi avut nevoie acum 20 de ani, mai ales celora carora nu le iese, ca si noi am fost candva asa.
Da, stiu ca nu o sa citeasca asa articol Mister Money Mustache, un om ce ii admir pt eruditia lui financiara, pt economiile si investitiile lui extraordinare, pt cum a argumentat cat de paguboasa o masina poate fi pt cine nu are disciplina financiara si ca o locuinta suficient de buna e intr-o raza de cativa km de job tocmai pt a ajunge la munca pe bicicleta, etc. Faptul ca el a reusit sa isi construiasca o stabilitate financiara si o sanatate impecabila cu multe legume si multa bicicleala e de inspirat dar nu ii da dreptul de a fi arogant la adresa importantei mastii in perioada covid, fiecare element are locul ei, masca nu inlocuieste salata si miscarea, pentru unii e greu sa vada diferit. Se pot lucra pe toate planurile: sport si salata si masca, una nu exclude pe cealalta, si e nevoie sa las si eu, si el aroganta jos (apropos, cum indraznesc eu sa ma alatur lui, a? 😀 ).
Abia cand citii pe pagina lui, in iulie (o mica poza cu bicicleta si greutatile ce le ridica si salata, si mesajul contra mastii), am inteles ca o asemenea aroganta ma mai loveste si pe mine. Desi sunt de acord cu el ca preventia medicala se face din salate si miscare, nu le-as pune opuse contra mastii. Pur si simplu nu toti sunt capabili de efort ca el. Nici eu nu sunt capabila de efort ca el!
Ajutati-i pe cei la inceput de drum. Pt o reusita, avem nevoie in jur de oameni care au reusit: care nu au mai luat nimic din farmacie de peste 10 ani, de oameni cu disciplina financiara, de urmarit pe strava vecinii care alearga, mamele ce cu 4 baieti arata si slabe si sanatoase si serviciu, si de invatat de la fiecare cate ceva, si ajutat pe ceilalti cu cate ceva. Impreuna vom ajunge mai departe.
Ia spuneti, cand v-a cerut cineva tanar si fraged ajutorul sa in vreo directie din viata?
Undeva este scris: da i la om un peste si v a manca azi, invata l sa pescuiasca si v a manca toata viata. Acum totul depinde de om daca el vrea sa invete.
Eu cred ca daca vrei ceva Domnul iti v a aduce oameni care sa ti arate sau sa iti dea un sfat pe ce drum sa mergi.
Masca de acord, dar nu-mi place paternalismul asta: adica nu suntem lăsați să decidem noi sa nu o purtam cand e aberant de purtat: gen in birou cu colegul la 4 m de noi si geam deschis lîngă… masca e obligatorie. Pe strada masca obligatorie, chiar daca e slab circulata. Presimt că peste o vreme o sa ne saturam tot mai mulți de măști.
Elena recently posted…Gem de fructe de soc
ma gandeam ca celui care a realizat ceva prin propriile forte ii e mai greu, daca nu imposibil, sa uite de unde a plecat. dar daca zici ca nu e asa tind sa te cred ca eu mereu am fost “altfel” 🙁 . In schimb, in ce priveste masca sunt categoric in dezacord. Nu-i vad nicio utilitate, nu protejeaza de covid (scrie pe amabalaj), la inceput, adica atunci cand cazurile cresteau am fost descurajati s-o purtam iar acum cand cazurile sunt minime suntem obligati s-o purtam. .. si nu pot sa nu ma intreb de ce…
Masca reduce imprastierea, nu ma protejeaza pe mine ci cu ea protejez pe ceilalti. De aceea medicii in sala de operatii o folosesc non stop, inclusiv medicii ce sunt 15 ore in sala de operatii, si nu as accepta niciodata sa fiu operata de medic fara masca.
Apăi daca te operează nu mai stii tu daca are masca sau nu 🙂 glumesc.
Nu stiu cum e la voi, dar aici circula filmulețe de ex cu Macron in vizita la o școală, înconjurat de lume, isi trage masca de pe fata ca sa tuseasca…in mana, apoi si-o pune la loc. Nu ti ar place să-și dea jos masca doctorul ca să-și tuseasca in palma 🙂
Elena recently posted…Gem de fructe de soc
vazut filmuletu’ 🙂 Nu putea si sa respire si sa vorbeasca si sa poarte masca 🙂 A fost nevoit sa ceara una mai… lejera hihihi
daca ma plimb in prezenta celor care au rani deschise sunt de acord. Pana atunci raman impotriva.
Azi am descoperit intr-o carte un citat care mi-a placut maxim. Buna sau rea, povestea ta de viata e a ta si nu trebuie sa o ascunzi. Cu siguranta cineva va invata ceva din ea.
Să știi că sunt oameni care doar par aroganți și folosesec aroganța ca pe un scut de protecție.La fel cum sunt oameni care fac extrem de mult bine, inspiră pe alții, sunt empatici la problemele lor, se implică dar o fac în privat și nu urlă pe toate gardurile ce tari sunt ei. Nu poți cunoaște caracterul omului decât după ce ai multe-multe date despre el… Știi tu, mănânci un sac de sare și tot degeaba…
În rest, e interesant mesajul tău. Dacă sau nu e jurnal blogul, depinde de fiecare și depinde și de cine e el pe internet. Tu de, exemplu, ești “o femeie”, eu sunt “Florina” și asta schimbă mult datele problemei…
Florina recently posted…Ce este și ce nu este blogul meu
Nu inteleg toata reticenta asta cu masca. Brusc ne facem griji ca nu se mai oxigeneaza creierul cand unii doctori o poarta toata ziua de cateva decenii incoace.
Nu e buna aroganta, intotdeauna sunt oameni de la care ai ce invata sau care au ce invata de la tine, nimanui nu i-ar placea sa fie ignorat cand ar vrea sa invete de la cineva.
Totusi nu imi place nici curentul asta de ‘coaching’ in care cineva cu experienta irelevanta te ajuta sa ‘atingi potentialul maxim’.
Marius recently posted…Sanosan Mama – o gamă nouă pentru viitoarele și proaspetele mămici
Am vazut medic iesit din sala dupa 15 ore la o operatie complicata. A stat cu masca toata operatia, evident. Era obosit, si si-a gasit timp si rabdare sa explice mamei ca puiul ei e bine, operatia e reusita, vor mai fi nevoie de mici interventii chirurgicale pt vene, totul calm, rar, aparent nu era leshinat de neoxigenare si nici semne de retard mental. Masca e dovada de grija fata de ceilalti.
Despre coach-ing mi-am schimbat in ultimii ani parerea. Eu nu avui parte ca am google care e mai tare ca grupul matushelor, dar am colegi,si o amica ce au apelat – pentru ghidare profesionala. La mine influenta altora s-a vazut in partea de sanatate cand am constientizat ca am cateva familii in jur care nu au intrat in farmacie de multi ani, unii de peste 10, asa ca am inceput sa ii analizez si sa intreb punctual, pe ici, pe colo, si ii consider un fel de coach-eri pt mine dar mai ales modele de urmat -mi-am zis ca daca ei au reusit atunci o sa imi iasa si mie si al dreacului viata mi-a aratat ca se poate: de 10 ani nu am mai intrat niciunu din famelia asta in farmacie.
Mie una mi se pare tot mai mult ca fiecare se axeaza tot mai mult doar pe familie si atat. Cel putin asa judec, din prisma locatiei mele actuale. 🙂 Imi lipsesc mult prietenii din Romania…
Altfel, unii reincep (intentionat sau silit) totul de la zero de mai multe ori in viata – relatie noua, copil mic (ambele spre 40 de ani), mutat in tara noua, schimbat (si apoi pierdut) job. Greu, nu imposibil, dar devine tot mai greu, probabil si timpul/anii au ceva de spus aici….