Pai primul succes e responsabilizarea, adica copilul invata sa isi ceara banii cu regularitate si sa verifice ca i-a primit corect. Da, am facut si ‘greseala’ sa nu ii dau toti banii – repede a vazut 🙂 . Din pacate inca uita sa isi ceara banii saptamanal si asta e iar o lectie de viata ce tre sa o invete pentru ca e important ca un adult sa isi verifice ca primeste salariul la timp si lunar.
Copiii incep sa priceapa valoarea banilor de pe la 6 ani si unii de atunci primesc money pocket (2 euro la olandezi…? ) si sa ii cheltuiasca pe ce vor ei. La copiii de liceu e diferit: suma e mai mare si e foarte important sa stie deja sa ii imparta si pentru economii pe termen lung, sa lase ceva pt distractie, ceva pt cumparat pt sufletul lor, deci divizarea banilor in cele cateva directii se invata de acum.
WHY?
Teoretic mama se ocupa de platit casa, masa, hainele, scoala, tabere, orele de pian. Pe viitor vom incepe si meditatiile. Daca eu platesc totul totul…cum mai invata copilul ce valoare au banii? de la un profesor cu salariu rupt in..? sau de la colegul fitzos cu adidasi Nike de 150 €? Iar din vorbe, zau, poate copilul mai aude ce zice mama pe la 6 ani, dar dupa 12-13 ani ii cam doare in pix asa ca exercitiul este mama invataturii. Deci dau bani de buzunar ca sa ii cheltuie, bine/prost e treaba copilului ca doar asa isi invata lectiile. Asta e scopul banilor de buzunar: sa invete educatie financiara pe 2 lei: economisit, sa faca buget, cat e valoarea unui produs, cate saptamani sa economiseasca pt un telefon nou si sa aiba grija de ala vechi etc. Diferenta intre VREAU si AM NEVOIE acum se invata. Da, unii sunt mai cheltuitori decat altii, cum altii sunt mai intreprinzatori si indrazneti. Unii is gasesc repede un ritm de economisit fie pentru un motiv fie apare repede obisnuinta. Organizatul banilor e ca mersul pe bicicleta: cadem mai des la inceput si deseori doare, dar stabilitatea apare din exercitiu.
E foarte important sa stie copiii ce pot sa isi ia din banii astia si ce nu. De ex. i-am zis ca daca vrea poate cumpara mancare de la scoala, si a si cumparat de cateva ori. Doar ca totul acolo e scump, asa ca dintr-o data si-a dat seama ca pachetul de la mama e…gratuit si pregatit de mama. Lesson learn – daca ii repetam regula ca mancarea de acasa e mai ieftina decat cea cumparata puteam sa i-o repet eu si de 400 de ori si nu ii pasa de ce zice mama asa ca experienta e cea mai buna lectie. Cartile i le cumpar eu, hainele vitale i le cumpar eu, dar hainele mofturi si le ia din banii ei (da, si-a luat niste blugi rupti de arata de parca a tras cainii de ei cale de 3 strazi).
Tot din articolele pe americani era mentionat ca femeile care in copilarie nu au primit educatie si nici automonie financiara au sanse mai mari sa ajunga casnice si dependente de sot, sau excesiv cheltuitoare. Asa ca autonomia financiara se construieste cel mai usor fie treptat.
Pana acum doar cash pentru ca impactul vizual si tactil e mai mare, dar ma gandesc ca de la 18 ani, card, dar mai vedem cum evolueaza tehnologia 🙂
Initial am dat bani pe care sa ii cheltuie cum vrea ea: inghetata sau o guma de nu stiu care, un Macdonalts etc – distractii marunte. Ma gandesc ca pe viitorul apropiat sa dau si bani de haine la schimbarea de sezon, deocamdata tot ce am stiut a face e sa dau carduri cadou la Decathlon din care sa isi ia ce pantaloni si adidasi ce avea nevoie – nu m-am bagat peste decizie (dar ce m-o mancat limba sa comentez ca sunt adidasii prea albi sau pantalonii prea largi…) – singura o sa invete ca aia albi tre spati des si sa se plictiseasca de adidasii albi impecabil. Promit sa nu ii zic nimic!
Așa am învățat și eu ce și cum cu banii: îmi dădeau ai mei săptămânal și mai apoi lunar. Era treaba mea ce făceam cu ei, îi puteam cheltui din prima zi, dar regula era să nu mai cer până la următorul „salariu”. Asta m-a învățat să-i drămuiesc și să strâng pentru ce am nevoie, dar nu m-a împiedicat ca mai apoi, ca adult, să „arunc” banii pe festivaluri și concerte rock și pe plimbări. Însă nu regret nimic :))
În plus, lecția era învățată: niciodată nu m-am întins mai mult decât mi-a fost plapuma, n-am cerut bani alor mei nici măcar o dată în viața de adult, nici măcar în plină pandemie, când n-am lucrat și deci n-am fost plătită timp de câteva luni. Ba pot spune că de-a lungul timpului eu le-am mai făcut diferite cadouri substanțiale de câte o zi de naștere (de exemplu o mașină de spălat nouă mamei ori o mini-drujbă tatei). Așa că vorba ta, lesson learned, le pot mulțumi pentru că m-au învățat să-mi gestionez finanțele, așa cum au putut ei.
Cristina recently posted…Povestea unei zile în Portovenere, cel de-al șaselea sat din Cinque Terre
Dupa ce am citit articolul tau, cu care sunt in mare parte de acord, am auzit la radio o stire care m a făcut sa rad, https://fr.metrotime.be/2021/03/09/actualite/diplome-dharvard-il-poursuit-ses-parents-pour-obtenir-une-pension-alimentaire/
Well, ceva ceva a invatat el prin scolile alea.
Si ceva ceva nu a invatat de la parintii lui.
Bine, e posibil sa fie si ceva probleme medicale acolo…(mentale, zic).
La 16 ani mi-am câștigat primii bani, însă nu sunt mândră deloc de mine pentru că am fost exploatată luna aceea, muncind 10 ore pe zi inclusiv sâmbăta. Dar mi-a prins bine ca experință, mai ales că eu am vrut, nu m-au trimis părinții.
Tu ai dreptate cu ce scrii în articol, ei, copiii, trebuie să știe valoarea banilor și, în timp, vor ști să negocieze, vor ști valoarea lor pe piața de muncă etc..
Florina recently posted…“Pași”, de Em Sava și Radu Prodan (Axel)
Eu zic că educaţia financiară este la fel de importantă ca cei 7 ani de acasă. Educaţia financiară îi va învaţa cum funcţionează banii, de unde provin, cum să îi administrezi eficient şi cum să îi înmulţeşti investindu-i. Când auzim termenul de educaţie financiară, majoritatea ne gândim la instrumente financiare complexe, dar de fapt educaţia financiară se referă la noţiunile de bază pe care fiecare dintre noi ar trebui să le aibă.
Foarte fain articolul, pot sa-l distribui si la mine?
Eu inca nu-i dau bani de buzunar in mod regulat fiica-mii, evident are ceva in buzunar cand se duce la engleza, in rest oricum sta doar acasa. Pentru chestii scumpe, si-a mai vandut una-alta (de ex, pt telefon nou a strans bani de la colindat si a vandut role, haine, jucarii de-ale ei, nici nu mai stiu ce). I-am promis ca atunci cand se va intoarce la scoala fizic vom discuta sa primeasca sume regulate de bani, ma gandeam in jur de 50 lei pe luna.
Laura Frunza recently posted…E vacanță: cum ne convingem preadolescenții să lase telefonul din mână?
bineinteles, cu mare drag.
Copiii nostri si ai altora au nevoie de contact cu banii, cat mai devreme, ca dupa ce ajung la Mall singuri e prea tarziu.
Viata e din ce in ce mai dinamica si avem nevoie de experienta colectiva sa invatzam, daca nu invatam de la cei ‘sanatosi’ financiar atunci de la cine? de la aia cu punga de datorii?
A mea e inca mica, doar 7 ani, dar are banii ei intr-un portofel. S-a adunat o suma destul de OK, inca nu are alocatie de la noi, pentru ca nu merge niciunde fara sa fie insotita. La scoala nu are pe ce sa dea banii, primesc mancare gratis sau merge cu mancare de acasa.
Este implicata insa in discutiile noastre financiare, a stat cu mine, cand mi-am facut taxele, stie ce avem de facut pentru a cumpara casa, cat sunt aproximativ costurile lunare etc.
de pe la 5 – 6 ani am dat fetei bani sa isi ia ce vrea. CUmva sa decida singura. De stat, tot cu noi a stat (pana intra la facultate hahaha) dar ideea era de palpabil si sa invete sa economiseasca pe termen lung.
Mie mi se pare ca ar trebui sa se faca ore speciale in scoli. Din pacate, subiectul “educatie financiara” este tratat foarte superficial iar liceeanul ajunge sa nu inteleaga valoarea acestora si ii est greu in primii ani
eu am o parere diferita: educatia nu se face la scoala ci din familie. Scoala ofera o instruire de baza, dar greul tot de acasa e. Realmente un copil sta poate 10% din timpul anului la scoala, evident ca mediul de acasa e cel care il formeaza, prea asteptam multe si totul de la altii cand noi nu suntem suficient de buni.
Scoala ne-a invatat sa citim si sa socotim, de noi depinde sa deschidem si un altfel de carte, sa punem calculele bugetului saptamanal pe hartie – doar sa vrem.