Educatia financiara la liceeni

Sunt putini adultii ce au primit un exemplu financiar de acasa (bun/prost, orice exemplu e util atat timp cat il intelegem si invatam ceva din el) asa ca pentru mine viata si nevoile au fost cele mai bune lectii dar vreau creste un copil mai sanatos financiar decat am fost eu si pentru asta am mai avut nevoie si de ceva articole de citit. Si daca la un copil de gradi + scoala primara e suficienta expunerea la situatii practice gen mergem la piata / menu planning / shopping list /lista de facturi de platit si calcule cu tot ce presupun astea etc- toate astea sunt lectii minunate si de calcule pt scoala da?  , ei bine, de la o varsta incolo treaba se complica, ochii dati peste cap la parerile mamei sterg orice efort si bunavointa asa ca e nevoie de scos argumente logice si mai ales de uitat in gradina altora si cauta ce e bun pentru noi.

CATI BANI DE BUZUNAR PENTRU UN LICEAN? 
Aici depinde de venitul familiei. Initial nu am stiut ce suma e ok, am intrebat CAT in stanga si drepta si asta a fost gresit, pt ca trebuia sa ii intreb “pentru ce dati banii de buzunar?? ” . Acum dau copilei o suma saptamanala, incrementata cu 1 la fiecare aniversare. Ce a functionat si ce nu a functionat la noi cu suma asta?. Pe unele site-uri am gasit ca la 12 ani o suma de 10-40 pe luna e suficient, la 16 ani suma se dubleaza, dar stiu copii ce la 10 ani primesc si 500 ….
Pai primul succes e responsabilizarea, adica copilul invata sa isi  ceara banii cu regularitate si sa verifice ca i-a primit corect. Da, am facut si ‘greseala’ sa nu ii dau toti banii – repede a vazut 🙂 . Din pacate inca uita sa isi ceara banii saptamanal si asta e iar o lectie de viata ce tre sa o invete pentru ca e important ca un adult sa isi verifice ca primeste salariul la timp si lunar.
Copiii incep sa priceapa valoarea banilor de pe la 6 ani si unii de atunci primesc money pocket (2 euro la olandezi…? ) si sa ii cheltuiasca pe ce vor ei. La copiii de liceu e diferit: suma e mai mare si e foarte important sa stie deja sa ii imparta si pentru economii pe termen lung, sa lase ceva pt distractie, ceva pt cumparat pt sufletul lor, deci divizarea banilor in cele cateva directii se invata de acum.

WHY? 
Teoretic mama se ocupa de platit casa, masa, hainele, scoala, tabere, orele de pian. Pe viitor vom incepe si meditatiile. Daca eu platesc totul totul…cum mai invata copilul ce valoare au banii? de la un profesor cu salariu rupt in..? sau de la colegul fitzos cu adidasi Nike de 150 €?  Iar din vorbe, zau, poate copilul mai aude ce zice mama pe la 6 ani, dar dupa 12-13  ani ii cam doare in pix  asa ca exercitiul este mama invataturii. Deci dau bani de buzunar ca sa ii cheltuie, bine/prost e  treaba copilului ca doar asa isi invata lectiile. Asta e scopul banilor de buzunar: sa invete educatie financiara pe 2 lei: economisit, sa faca buget, cat e valoarea unui produs, cate saptamani sa economiseasca pt un telefon nou si sa aiba grija de ala vechi etc. Diferenta intre VREAU si AM NEVOIE acum se invata. Da, unii sunt mai cheltuitori decat altii, cum altii sunt mai intreprinzatori si indrazneti. Unii is gasesc repede un ritm de economisit fie pentru un motiv fie apare repede obisnuinta. Organizatul banilor e ca mersul pe bicicleta: cadem mai des la inceput si deseori doare,  dar stabilitatea apare din exercitiu.
E foarte important sa stie copiii ce pot sa isi ia din banii astia si ce nu. De ex. i-am zis ca daca vrea poate cumpara mancare de la scoala, si a si cumparat de cateva ori. Doar ca totul acolo e scump, asa ca dintr-o data si-a dat seama ca pachetul de la mama e…gratuit si pregatit de mama. Lesson learn – daca ii repetam regula ca mancarea de acasa e mai ieftina decat cea cumparata puteam sa i-o repet eu si de 400 de ori si nu ii pasa de ce zice mama asa ca experienta e cea mai buna lectie. Cartile i le cumpar eu, hainele vitale i le cumpar eu, dar hainele mofturi si le ia din banii ei (da, si-a luat niste blugi rupti de arata de parca a tras cainii de ei cale de 3 strazi).

Extra bani din cand in cand?
NU. O greseala pe care o gasii mentionata prin mai multe articole americane e sa dam, in plus, din cand in cand, copilului, ca uite, a terminat banii de buzunar si mai vrea 3 fuste. Nu. E momentul sa il invatam ca se poate lua mai ieftin, ca se poate returna un obiect cu eticheta, ca se poate si altfel. Daca e musai atunci de imprumutat copilul cu suma de bani (unii propuneau contra treburi casnice, altii spuneau ca parintele sa ceara si dobanda pt banii imprumutati! , oricare din idei e buna)  si pus copilul sa plateasca in rate, sau cofinantare si toate astea ca mod exceptional. De ex noi platim juma din tabara copilului, copilul cealalta jumatate, desi partea ei ii punem contul ei de economii, ssst, sper sa nu citeasca blogul :D.
Tot din articolele pe americani era mentionat ca femeile care in copilarie nu au primit educatie si nici automonie financiara au sanse mai mari sa ajunga casnice si dependente de sot,  sau excesiv cheltuitoare. Asa ca autonomia financiara se construieste cel mai usor fie treptat.
CASH sau CARD?
Pana acum doar cash pentru ca impactul vizual si tactil e mai mare, dar ma gandesc ca de la 18 ani, card, dar mai vedem cum evolueaza tehnologia 🙂
BANI pentru… ?
Initial am dat bani pe care sa ii cheltuie cum vrea ea: inghetata sau o guma de nu stiu care, un Macdonalts  etc – distractii marunte. Ma gandesc ca pe viitorul apropiat sa dau si bani de haine la schimbarea de sezon, deocamdata tot ce am stiut a face e sa dau carduri cadou la Decathlon din care sa isi ia ce pantaloni si adidasi ce avea nevoie – nu m-am bagat peste decizie (dar ce m-o mancat limba sa comentez ca sunt adidasii prea albi sau pantalonii prea largi…) – singura o sa invete ca aia albi tre spati des si sa se plictiseasca de adidasii albi impecabil. Promit sa nu ii zic nimic!
La blugi dupa niste drame existentiale ca nu isi gaseste blugii mult visati (cu banii ei, evident, ca in dulap mai avea blugi), i-am scos din dulap blugii mei si asa a descoperit singura ca poate sa ramana si cu banii in buzunar si cu glugi cool la scoala.
De ce consider ca e ok ca unui licean sa ii dam bani de buzunar si sa nu intrebam pentru ce? Pt ca multi, de rusine, nu indraznesc sa ceara. Am mai auzit in jurul nostru parinti plangandu-se ca le fura unul din copii bani din portofel si fenomenul era si pe cand eram eu la liceu auzeam curent acest scenariu printre colegi/vecini. E dreptul la intimitate sa ia, fara sa dea explicatii, o inghetata la o fata sau de un bilet la film in timpul fugii de la ore, sau de tigari.  Pentru multi tineri bugetul ala mic si banii de buzunar le da incredere si autonomie pe termen lung, dar si intelegere ca unele lucruri sunt extrem de scumpe si nu merita sa cheltuim pe ele.

7 thoughts on “Educatia financiara la liceeni”

  1. Așa am învățat și eu ce și cum cu banii: îmi dădeau ai mei săptămânal și mai apoi lunar. Era treaba mea ce făceam cu ei, îi puteam cheltui din prima zi, dar regula era să nu mai cer până la următorul „salariu”. Asta m-a învățat să-i drămuiesc și să strâng pentru ce am nevoie, dar nu m-a împiedicat ca mai apoi, ca adult, să „arunc” banii pe festivaluri și concerte rock și pe plimbări. Însă nu regret nimic :))

    În plus, lecția era învățată: niciodată nu m-am întins mai mult decât mi-a fost plapuma, n-am cerut bani alor mei nici măcar o dată în viața de adult, nici măcar în plină pandemie, când n-am lucrat și deci n-am fost plătită timp de câteva luni. Ba pot spune că de-a lungul timpului eu le-am mai făcut diferite cadouri substanțiale de câte o zi de naștere (de exemplu o mașină de spălat nouă mamei ori o mini-drujbă tatei). Așa că vorba ta, lesson learned, le pot mulțumi pentru că m-au învățat să-mi gestionez finanțele, așa cum au putut ei.
    Cristina recently posted…Povestea unei zile în Portovenere, cel de-al șaselea sat din Cinque TerreMy Profile

    1
    1. Well, ceva ceva a invatat el prin scolile alea.
      Si ceva ceva nu a invatat de la parintii lui.
      Bine, e posibil sa fie si ceva probleme medicale acolo…(mentale, zic).

  2. La 16 ani mi-am câștigat primii bani, însă nu sunt mândră deloc de mine pentru că am fost exploatată luna aceea, muncind 10 ore pe zi inclusiv sâmbăta. Dar mi-a prins bine ca experință, mai ales că eu am vrut, nu m-au trimis părinții.
    Tu ai dreptate cu ce scrii în articol, ei, copiii, trebuie să știe valoarea banilor și, în timp, vor ști să negocieze, vor ști valoarea lor pe piața de muncă etc..
    Florina recently posted…“Pași”, de Em Sava și Radu Prodan (Axel)My Profile

  3. Eu zic că educaţia financiară este la fel de importantă ca cei 7 ani de acasă. Educaţia financiară îi va învaţa cum funcţionează banii, de unde provin, cum să îi administrezi eficient şi cum să îi înmulţeşti investindu-i. Când auzim termenul de educaţie financiară, majoritatea ne gândim la instrumente financiare complexe, dar de fapt educaţia financiară se referă la noţiunile de bază pe care fiecare dintre noi ar trebui să le aibă.

  4. Foarte fain articolul, pot sa-l distribui si la mine?
    Eu inca nu-i dau bani de buzunar in mod regulat fiica-mii, evident are ceva in buzunar cand se duce la engleza, in rest oricum sta doar acasa. Pentru chestii scumpe, si-a mai vandut una-alta (de ex, pt telefon nou a strans bani de la colindat si a vandut role, haine, jucarii de-ale ei, nici nu mai stiu ce). I-am promis ca atunci cand se va intoarce la scoala fizic vom discuta sa primeasca sume regulate de bani, ma gandeam in jur de 50 lei pe luna.
    Laura Frunza recently posted…E vacanță: cum ne convingem preadolescenții să lase telefonul din mână?My Profile

    1. bineinteles, cu mare drag.
      Copiii nostri si ai altora au nevoie de contact cu banii, cat mai devreme, ca dupa ce ajung la Mall singuri e prea tarziu.
      Viata e din ce in ce mai dinamica si avem nevoie de experienta colectiva sa invatzam, daca nu invatam de la cei ‘sanatosi’ financiar atunci de la cine? de la aia cu punga de datorii?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CommentLuv badge