E ok sa scriu pe blog despre banii mei?

 

Daca esti ca mine( unu din cei 90% din romani), educatia financiara a fost cvasi zero acasa iar exemplul si cerintele primite au fost banale: am de mers la scoala si sa fiu cea mai buna, am de mers la fabrica si sa fiu cea mai buna pt 40 ani cate 40 ore pe saptamana, luna de luna asteptat salariu si organizat fiecare cum poate sa ramana ceva si pus pe carnetul de CEC, si ramas de trait cu o pensie cat juma din ultimile salarii.
Pentru cei nascuti dupa 1985, perspectiva a fost usor schimbata:  copilaria in perioada inflatiei, caritas si alte sisteme piramidale,  magia bogatasilor in contrast cu bombanelile parintilor ce dadeau vina pe aia bogati ca au provocat crizele financiare si inflatia (la mine acasa orice ar fi fost, era vina evreilor, paradoxal ca am 2 evrei in jur si aparent par nevinovati si mai cheltuitori decat mine 😀  :)) ) – ce a dus la idei preconcepute ca e rau / e specula sa am actiuni si f rau sa joc la bursa (juca, da? Vedeti cuvantul folosit, juca, si nu a investi, nimic sa arate cat timp e de studiat, sau a alege, sau a cumpara/actiona …).  Imi si revin in minte vorbele mamei unde sa ai afacere inseamna bishnitza si asta e rusinos!
Eu am facut scoala comunista unde comunistii au venit si luat pamantul de la chiaburii care exploatau pe aia saraci. Abia la 14-16 ani auzii discutii ca de fapt chiaburii erau oameni ce munceau din greu si aia saraci erau fie puturosii, fie betivii satului….  Si sa nu uitati,  ca sunt nascuta la nici 30km de Flamanzi.
Sa fie si mai minunat, avem si povara ortodoxiei in care bogatia e vazuta ca o pervertire/ sansa zero pt rai, dar care incununeaza saracia si milostenia si lasat grijile in mana Domnului si neasumat situatia actuala ca o consecinta a propriilor fapte si nici macar sa ne facem vreun plan de viitor ( si chiar daca doar 10% din romani sunt ortodocsi cu adevarat, restul….la fel gandesc sau mai rau: nu le pasa).
Ba mai mult, in jurul meu am cateva familii de unde mi s-a zis: vai, draga, dar e problema barbatului! Si apoi: vai, dar sotul meu e foarte stresat si de aia bea…
Chiar si pt cei ce vin din familii cu venit mediu, educatia financiara probabil a cupris doar ideea de a merge la munca zilnic, si de a economisi din salariu.

Si acum, cu acest bagaj foarte “ajutator”, eu citesc si incerc sa gasesc “secretul” ce ma va transforma din omida muncitoare de pe plantatia de zi cu zi in fluturele liber financiar. Si mi-am propus sa scriu acest secret– cum primesc/culeg informatia de la altii, asa o returnez, asteptati imediat ca vine secretul fix asa:

By the way: secretul nu exista. Toata lumea stie despre disciplina – e un secret   pt voi?  Nu, nu imi iese asa usor, si nici perfect, si dau rateuri pe ici pe colo, imi tot repet ca ce fac e “good enough” si, asa cum ziceau multe teoreme matematice in liceu, disciplina este o conditie necesara dar nu suficienta,pt ca in plus e important sa pun  banii sa munceasca si ei si sa “produca” ceva si asta implica o actiune (minim) din partea noastra.

Pana aici totul in teorie suna bine dar cazurile practice sunt atat de diverse si confuze incat avui o perioada de citit saptamanal cateva articole, carti, timp de multi ani. Aveam nevoie de confirmare dar si de inspiratie, am cautat solutii dar am cautat si sa inteleg viitorul.  Nu am inteles nimic, si nici nu facui nimic. De aici mi-a venit ideea de  scrie “tatonarile” mele financiare si de a intoarce inapoi, pt altii. Cum am fost inspirata de altii, poate ajuta o idee de la mine si la altii. Scriind mi-am pus gandurile in ordine si primit si guidance de la voi, astfel ca astazi actionez, haotic, dar e o mare diferenta.

Altfel, fiecare suntem unici. Fiecare avem nevoi unice, asteptari unice, si mai ales putere, rezistenta la efort, motivatie unica, griji, si perceptie unica.

Repet, ce e bun pt mine, pt altii poate parea bleah. Achizitia unei garsoniere si inchiriere pt mine e o reusita, pt altii e reusita e un chiosc si bisnitza, pt altii aprt. de achizitionat e musai de 4 camere pent house.

Cine m-a inspirat fain? MMM Mustache. Fara a fi mustachian-ca, calculele si pasii lor mi s-au parut de bun simt si am rezonat cu multe articole, citeam si dadeam din cap: “I could do it, too!” . I-am ramas fidela, in citesc din cand in cand.  Apoi FrugalWoods.  La fel, dupa ani, mai revin pe blogul lor. Mai putin moderati decat mustachienii, mai dramatici si mai aproape de natura si firescul meu, mult mai ecologisti decat media, cu astia am avut timp pt ceva ani un “click” – setea lor de libertate e emanata prin toti porii articolelor lor si asta atrage si captiveaza, traiesc in magia  padurii si fara griji majore … Fain e si comunitatea Women on FIRE, majoritar americana dar si de acolo e ceva de invatat si amintit de tinut linia dreapta.
Foarte faine au fost cartile: Milionarul de langa noi si Tim Ferris – 4 hours work week  – cartea a 2° am citit-o prima, prea devreme pt asa ceva, am abandonat-o repede considerand o utopie, dar revenit peste vreo 4 ani cand deja am vazut solutia. Ca orice carte care vine la timpul ei, acestea imi vin in minte, au mai venit si altele, si plecat si uitat, deci nu e momentul sa le scriu aici. Si daca eu am citit de la altii, de ce sa nu citeasca si altii de la mine? . Intr-o zi o sa imi aduc aminte toate cartile despre educatie financiara si sa fac o prezentare, una cerebrala, cu ce am ramas din ele si ce am aplicat.

O  mare motivatie este ca scrisul mi-a pus ordine. In ganduri, in buget. Scrisul a cerut scris. Scrisul mi-a adus fluiditate in idei si recomand pt oricine sa faca experienta jurnalului, de rupt cateva minute dupa un ciclu de evenimente (la sf zilei, sau dupa un curs, sau dupa un salt emotional). Daca am reusit sa va scriu/explic/fac sa intelegeti, inseamna ca am inteles eu in primul rand – scopul initial sunt eu!!. Scrisul banilor initial a fost doar sa “adun” cheltuielile la un loc. Un jurnal sa urmaresc unde se duc banii. Acolo am vazut un minim necesar, dar si zona de confort. Acolo am vazut si pe unde mi se scurg fishfireii si ceva pasi. Povestitul deapana si rumega aventura, pasii, actiunile de zi cu zi si nu doar scopul /finalul atins. Ma uit in urma si asa imi dau seama cate am facut si schimbat, chiar daca marele scop nu l-am atins inca – still on going, si enjoying the road. Privind stict cifrele imi dau seama ca am facut gesturi financiare mai atente de cand scriu. Un jurnal tinut in caiet cu coperti frumos decorate m-ar fi ajutat la fel de mult? Poate.  Dar cu un caiet care ajunge unde nu imi place pot f. usor sa il fac piersdut, pe cand blogul e interactiv, imi raspunde, ma mai trage de urechi, imi aduce aminte, ma ajuta cu un branci sau cu schimbat viteza, si mai ales voi imi dati idei out of the box.

O a 3° motivatie este ca imi doream/imi cautam  evolutia. Daca inainte aveam asa, o parere, acum am dovada ca femeia de acum 5 ani avea alt buget si alte prioritati si alte venituri. Si e bine!  Ma simt bine, in momentele de nerabdare articoelle vechi mi-au aratat ca  lucrurile au un curs al lor!

Si nu in ultimul timp, mi-am gasit o comunitate ce imi confirma/ridica ritmul. Criticile pot fi constructive!!.  Vorba aia, impreuna mergem mai departe! si mai repede. As aminti aici, la partea de disciplina si rutina o gasca faine de doamne. Dar la actiune de departe Bogdan mi-a accelerat  ritmul (2 ani am citit si fasait informatiile  investitii, pana am obosit, nu reuseam sa ma decid, a venit Bogdan si a raspuns la toate intrebarile si dezlegat toate indoielile mele si am deja venit pasiv din dividende, si daca nu era el, probabil mai stateam cu banii in cont cu o dobanda de 0.8% pe an). Tot din cauza lui mi-am facut pt prima data IPS (planul pe restul vietii), care scris pare mult mai “realizabil”.

Va urma.

Seria Mari Kondo e pe netflix.

De Mari Kondo am auzit de mult timp, de la simplitaly. Apoi am citit cartea ei: magia ordinii (ok, rasfoit, citit numai capitolele interesante). Am perceput-o ca un mod de alegere a lucrurilor ce le tinem in viata, am preluat metoda de impaturire a hainelor pt a fi mult mai “visibile” si usor de scos/bagat, de pastrat numai a ce ne aduce bucurie ( ea a fost mult timp la un templu shinto sau shaolin sau ce stiu eu  cum s-or numi si are ceva diferit de noi: o rutina a recunostintei si apreciere a momentelor si lucrurilor din viata noastra)  si am aplicat-o f. usor la sectiunea haine unde am putine si le port si toate imi plac si efort minim.
Dar daca de ani de zile Mari Kondo e ok in zona haine, nu putui sa ii gasesc o aliniere la bucatarie, carti sau hobby.  Si sincer, e usor sa ma ocup plina de sparking de haine putine, si care imi plac. Si pinterest e plin cu metode de aranjat haine, inspirationale dar f. dificil la bucatarie, care nu imi place (gatesc de nevoie, gatesc ca stiu ca e ieftin si sanatos, daca ar fi ceva sa imi placa sa gatesc atunci prajiturile sunt dar acestea aproape au disparut din viata mea din motive de alergii si efort de a mentine greutate) asa ca … de unde sa gasesc eu “sparking joy” acolo??
Pana la serialul de pe netflix pe care l-am vazut in cateva seri! (nu avui somn asa ca statui pana la un 2 noaptea, am vazut mai pe saritelea, traiasca mouse-ul, pt ca, dupa cum am zis, sectiunile de haine nu ma intereseaza, garaj si camara/debara nu am) probleme am la bucatarie si carti si sectiune de hobby. Il recomand de vazut, cu ingaduinta, ca un reality show cu familii diferite din america ce nu erusesc sa gaseasca ordinea in viata din varii motive. Multe lucruri de acolo nu se pot aplica la noi, romanii, dar cu putina bunaviontza multe  se pot aplica imediat!!
Etapele propuse de mari Kondo sunt:
– scot tot din dulapuri, pe sectiune. Nu pe zona din casa, ci pe sectiuni (haine, sau carti etc). dar scos toate si fac o gramada.
O etapa dureroasa pt ca…poate speria. De asta mi-a fost frica, sa nu fug de acasa cand vad tot :)))
-iau lucru cu lucru si decid ce imi e util si imi aduce bucurie.
– ce nu imi aduce bucurie => pleaca din casa.
– grupez pe mini categorii
– grupez pe marimi
– pun sus ce folosesc mai rar

Asa ca sa imi fac curaj m-am inspirat din reality show pt cateva moduri de aranjare (am cautat niste cutii potrivite sa delimitez pe sectiuni), am identificat un raft unde nu stiu ce sa fac si delegat consumatorului din casa (cafele si cesti si pahare de bere, nu le folosesc) si uite ca…. lucrurile par deja mult mai simple. Am mai intrebat pe grup de fb, am mai primit poze inspirationale si…purces la treaba.
Ei bine, etapa unu ma speria dar gata!!. Pt ca nestiind unde sa le pun si cum sa le pun, scenariul cu scos tot si eu sa ma duc la culcare si sa las muntele in bucatarie  era apasator.
La etapa 2 imediat am stiut cu ce incep si anume singurele lucruri din dulapuri ce imi sunt f. dragi: stocurile de miere si stocurile de ulei de masline (le cumpar o data pe an direct de la producator si le folosesc pana la recolta urmatoare).
Acum, ia ziceti, restul din bucatarie le arunc? :))))). Ca daca e dupa mine as tine numai cutit si tocator si 2 castroane de salata, si 3 furculite :))) Ok, si slow cooker.
Marele miracol de pe pinterest si din serialul de pe film in viata mea a fost cand am invatat sa pun impreuna toate casoletele de plastic si sa le tin intr-o cutie pt grupare, asezate vertical (avem multe, pt pachete la toti, la munca). Asa voi avea sub ochi si cutia, si capacul, si cu putina ordonare cand scot una nu voi rasturna feng shui-ul celorlalte!!
Cateva inspiratii alese:

(inca nu am gasit cartoanele de mai sus potrivite largimii borcanelor mele, dar mi le voi face)
La grupat pe categorii nu m-am priceput, dar nu e perfect asa ca voi imbunatati treptat si gasi o solutie usor de folosit si de mentinut. Pana atunci am pus intr-un loc toate caserolele de plastic, alaturi de capace, aruncat ce nu are capac, si pus vertical sa fie usor sa le vad. De data asta am separat de castroanele de sticla cu capac de plastic ce le nimeream dimineatza in fuga si le mai scapam peste picioare … Mai am la tacamuri si alte maruntzele, am vreo 3  idei in cap, si nu ma pot decide (o femeie adevarata).

Am mai separat rafturile cu condimente, ceaiuri, ingredientele de prajituri, si fiecare raft in zona de mici si zona de mari.

Concluzii dupa aceasta ordonare? ca treaba a mers rapid, 1 ora. Nu, nu a fost dureros. E evident ca nu am multe in bucatarie de le-am dat jos si pus inapoi in 1 ora (daca nu mai putin), si de aruncat nu am aruncat mare lucru, aproape toate au fost utilizate in ultimile 3 luni. Ce facui – e departe de a fi perfect facut, nu am rabdare la perfectiune, ar trebui sa mai intru in detalii, dar e loc de perfectat. Da, o sa mai fie  nevoie sa gasesc pozitia perfecta la unele cutii, dar imi va lua fix 2 miunte sa le mut cu 20cm mai colea, pt ca e o cutie cu toate,  pana gasesc pozitia cea mai la “indemana” ochiului.
Ca nu e doar in mintea mea. Si colocatarii, dupa ce au utilizat ceva, au pus la locul ei. Au reusit singuri sa le gaseasca locul in casa!
Ca sotul si-a ordonat zona cesti de cafea si pahare de bere.  A aruncat 2 ce erau zgariate si a zis ca sunt urate, nici macar nu i-am zis ca fac sau sa faca ceva si el, pt ca el dormea/citea cand am dereticat eu, i-a scapat ce s-a intamplat. Dar cand ai claritate de imagine si alaturi este ordine, devine inspirational.  Si cel mai grozav e ca a scos la masa de duminica seara 2 pahare, o singura data folosite, pahare de vin cu picior de care am uitat…. Si ca desi masa a fost banala, m-a bucurat mult mai mult. Si ca, alta data in cateva ore era totul jale (la urmatoarea cina cand gateam si pregateam cutiile pt a 2a zi…). Ei bine, sunt cateva zile si inca e in ordine!! Ordinea asta se mentine singura, firesc!, fara sa deretic iar (nu ca as fi dereticat prea des dar zau).

Profit sa pun niste linkuri ce mi-au exprimat in vorbe ceea ce simteam legat de  “refuzul” de a ordona anumite zone… in lucruri ne ascundem frici, probleme, emotii  https://twitter.com/moorehn/status/1081342700920680448?s=21&fbclid=IwAR37yo49i0027058N6MFreRm1GY9o0KAyr0lSgsyh7L1R58U3hrwxr5LEtM
https://www.nytimes.com/2019/01/03/well/mind/clutter-stress-procrastination-psychology.html 

 

Pe viitor o sa ma iau de carti, apoi de  hobby. Despre carti… numai de bine, articolul asta ma consoleaza https://www.theguardian.com/books/2019/jan/07/what-we-gain-from-keeping-books-and-why-it-doesnt-need-to-be-joy-marie-kondo. Inca nu suntem pregatiti sa facem ordine la carti, dar sigur nu voi da eu prea multe iar colocatarii…nici atata.

Bun ramas 2018, bine ai venit 2019

2018, frumos ai fost.
Poate unul din cei mai incarcati ani din viata.
Mi-am pastrat stilul de viata anterioara, simplu, si adus multe actiuni in  viata mea.
Un an in care am vizitat foarte multe locuri, visate si iar visate: frumoasele sate din Normandia, Vosges, Jura, urcat pe Mont Blanc, vacanta la paris, la Londra, pe valea rinului, si una lunga in Israel . Visuri vechi de peste 30 ani atinse – craciun la betleem.  7 saptamani de vacanta simtite din plin, o cifra care nu ma deranjeaza daca vine si mai incolo ;), mers cu cortul sau airbnb (multumesc cititorilor blogului), am reusit sa vizitez atatea locuri ce alta data doar le visam.
Un an in care am citit mai mult decat anii anteriori, si reintors la iubirile mele, japoneze, in vacanta.
Un an in care profesional mi-am crescut putin venitul, nu mult dar suficient de mult sa vad totul in alta perspectiva.
Un an in care m-am simtit de cateva ori in urma copilului ce aduna mai des/mai firesc/mai multe plastice de pe plaja/din mare.
Un an in care gradinaritul mi-a iesit minunat, multumita lui Dumnezeu: vremea a fost mai prielnica decat tot efortul meu, si conceptele de permacultura si multicultura si-au gasit echilibrul acolo: fasolea verde si castravetii si plantele aromatice si ceva rosii si cartofi, mai am inca coacaze congelate.
Un an in care am intins mana catre un loc pierdut din romania – capatul europei, satele din Vaslui. Doar uitati-va la poze… – am cerut si strans din prejurimi si cumparat si reusit sa trimit 16 ghiozdane, peste o suta de caiete,  sacose de creioane si carioci, peste o suta de perechi de incaltaminte de iarna, vreo 30 (daca nu mai mult) de cutii de haine. De departe cel mai reusit an.
Un an in care mi-am depasit din frici si facut prima data tiroliana printre copaci, kanoe pe rau de munte (asta nu mai incerc, gata).
Un an in care am trecut de la economisit la investit: si dividende, si p2p, si maximizat pensiile private.
Un an in care am impachetat fricile si adus curaj si deschis un magazin online pe etsy.
Un an in care am reusit sa fac niste pasi in privintza sanatatii: sa slabesc cateva kg si sa ma stabilizez la 55 kile (55.9kg se rotunjeste la 55, da? 😀 ), sa fac iar lista pe termen lung cu tot ce mananc si dr a reusit sa identifice alergeni si sa fac analizele de sange si sa elimin pe restul vietii laptele de vaca. Un an cand m-am inscris la sala si am si abandonat si nu am remuscari.  Un an in care iar nu am intrat la farmacie. Un an in care, pt a evolua pe calea sanatatii (care e minunata acum, am gasit echilibrul, dar peste tot echilibrul e fragil), am simtit ca e nevoie sa ies din capul meu si intrat in comunitate cu probleme asemanatoare si vorbit. Si evoluat, incet, pas cu pas, ca doar de mine depinde 100% ce se intampla.
Un an in care am facut si greseli. Si abateri. Si reveniri. Si ridicat din umeri.
Un an in care am avut zile cand nu am facut nimic si m-a durut in pix: mancat resturi/legume/fructe/iaurt,  eu si copil nespalat, vasele si pat nestranse. Saptamani in care nu am mai facut niciun desert si nici paine si sssst, nici nu am simtit lipsa. Saptamani cand am mancat aceeasi supa a 3a oara sau o salata cu ceva conserve (traiasca ficatul de cod). In care nu am mai inscris copil la nicio activitate extra.
Un an in care am facut schimari treptat, pas cu pas, am pornit pe o cale si ajuns pe alta.  Si ca orice rezultat mare inseamna un cumul de pasi mici.
Un an in care am invatat sa nu imi pun obiective mari dar actiuni mici.
Un an in care am actionat, pas cu pas, pe loc.
Un an in care am construit din ce stiam ca am dar nu stiam ce potential exista. Am construit din nimic.
Un an bun.
Cuvantul anului 2018 l-as scrie: CURAJ.

RefuseReuseRecycle Plastic

Bun, in articolul anterior am indicat cum o femeie influenteaza bugetul, prin disciplina/indisciplina la cumparaturi. Ei bine, aceeasi femeie poate imbunatati situatia plasticului prin atentie la ce cumparam, prin refuz.

In lumea ecologiei, exista conceptul RRR (refuse, reuse, recycle), cel mai eficient pas fiind primul: Refuza.
Despre plastic am tot scris.
Daca e ceva de repetat pt plastic, atunci o sa repet: REFUSE.
Reciclarea in Europa a luat un sut in coaste anul asta pentru ca China refuza sa mai preia plastice la reciclat. Mai sunt si alte tari unde Europa exporta ce triaza/colecteaza (Indonezia, filipine, etc) deci am gasit temporar alte gropi de gunoi in locul chinei.
De ce sustin sus si tare: REFUZA?
Pt ca nu toate plasticele se recicleaza. Ele sunt facute din diferite amesteruri/polimeri.
Pana aici, stiu sa se recicleze doar:
-polyéthylène   – cea care mergea majoritar in China. Ei bine, China nu il mai vrea, i s-a acrit de gunoiul europei.
-polipropilena
(si sunt sigura ca sunt si alti polimeri reciclabili dar eu nu ii stiu)
Cei 2  polimeri sunt de asa natura ca se pot recicla dar doar in un ciclu, si nu la infinit!! pt ca…structura lor se degradeaza! Adica nu e ca la metal/sticla, ce le retopim de mii de ori si raman metal/sticla.

Exista un nou curent, de plastic biodegradabil. Probabil stiti pungutele noi, subtiri, de pe piata. Acesta nu se recicleaza dar are avantajul ca anumite bacterii il descompun. De facut, tot din petrol se face, mai are niste aditivi/rasini. ( aici amintesc un polivinil, esteri de celuloza). Vad viitorul in asta, tocmai datorita instabilitatii.
Musai sa amintesc, faptul ca e biodegradabil nu il face compostabil. Procesul de compost este diferit: transforma materii organice in humus, pe cand plasticul biodegradabil nu devine niciun humus ci bacteriile il metabolizeaza in CO2 si apa.

Plasticul e un polimer ciudat, proprietatrile le are datorita structurii/rasinilor adaugate.
Codul de rasini le gasim numerotate pe sticle: 1,2,3,4,5,6,7 (nu copii de pe net, mi-e din lene, va zic ca 1 sunt unele peturi)     DAR NU totul e numerotat. Din astea va zic ca doar 1 si 3 sunt cele mai reciclate, altele deloc.

Ce se intampla cu restul, marea parte a plasticului? In cel mai bun caz sunt arse. Cel mai nasol caz e ca ajung in gropi comune (vizitati Glina, va rog, sau gunoiul clujului de la Pata Rat, sau tribunalul de la Suceava ce a refuzat sa construiasca o noua groapa de gunoi!!! in padure…), sau mai rau, sfarsesc in natura desirate pana la dimensiuni vizibile cu lupa.
O metoda mai “buna”  (daca buna e ceva acceptabil aici) este incinerarea. Sunt tari ce scot energie din incinerare, un trend in crestere. Astazi mi se pare cea mai buna solutie  pt ca tot produsul energiei e poluant, daca putem face sa dispara si niste gunoaie, si local, de ce nu?

Dar eu reciclez! vorba auzita de zeci de ori.
Ce e, de fapt, procesul de reciclare?
Faptul ca pun pet-ul intr-un reciclator, nu ajunge, e important sa intelegem ce se intampla dupa aia.
Unde pleaca pet=ul? Se duce intr-un centru special unde e comprimat, tocat, topit, portionat in “fulgi”, spalat apoi sa elimine hartia. Am gasit 3 fabrici ce fac asta in romania: Caracal , Buzau , SF Gheorghe ,  spun ca romania nu “selecteaza” suficient pt nevoia lor asa ca aduc si din… alte tari . Daca mai stiti altele, va rog, scrieti.
Unde pleaca acesti fulgi de plastic ? in fabrici speciale ce le “topesc” si amesteca cu alte rasini.  Avem insa prea putine in europa, multe ajung in…china iar.

Acum, spuneti, cate obiecte ati cumparat sa scrie ca sunt facute din plastic reciclat? Eu  am gasit unul. UNUL!!! si chiar citesc etichetele. E drept, nici nu merg des la supermarket 😀 , Dar  pt ca se recicleaza prea putin plastic, si mare parte din plasticul reciclat se duce in ambalaje de izolare ce apoi nu se mai recicleaza. Dar am auzit o gramada de promisiuni (Ecover si Procter &Gamble, ca vor pune in anumite ambalaje, in anumite procente – 25% fiind plastic reciclat, si peste ani)

Refuzati plasticul unde alternativa e posibila, este marea solutie acum.
Si daca nu va pasa de ecologie, macar sa va pese de sanatatea voastra.
O sacosa poate fi refuzata. O haina mai putin, si mai ales la cele sintetice. O incaltaminte de calitate rezista mai multi ani decat 5 incaltaminti de plastic ieftine. O masina mai mica sau o casa mai mica vor consuma mai putine plastice.

Refuzat plasticul unde alternativa e posibila: paiele nu sunt reciclabile,  dirty plastic nu e reciclabil ( punguta cu oleaca de ketchup ce vine la pizza comandata, o stiti? ei bine, nu se recicleaza!),  paharele de cafea de plastic nu, styrofoam nu, pet-ul de gel de dus nu, punguta din piata nu, tzipla de plastic de pe castravete nu, etc

Refuzat este solutia acum. Putem refuza 80% din plastice, pt ca suntem femei si impactam 80% din cumparaturi. Incearca un NU.

P.S. zilele trecute la cantina am cerut supa in recipient de portelan, nu styrofoam. Au zis ca nu au asa ca mananc un mar si scrisei un email cu propunerea asta.  O alta colega a dat mail acum 2 sapt. sa ceara la cantina sa se renunte la vanzarea de capsule mici de ketchup/maioneza/sare/zahar – recipiente mari cu dozator/lingurita de luat sunt o solutie mai putin poluanta si de azi e deja  aplicata la cantina, astept curand sa vad canile la supa.

Calendarul de Avent, altfel

Aceasta e o traditie occidentala dar pe care o ador si am adoptat-o si noi . Pt fiecare zi de la 1 decembrie pana la Craciun pregatesc cate o mica surpriza pe care sa o descopere fetitza dimineatza. Am cusut un calendar de avent doar de dragul ideii! iar anii trecuti am avut fiecare 24 de buzunarel umplut cu mici ciocolatzele dar din motive de plictiseala si exces de plastice si chimicoase si zahar, anul asta am vrut sa il fac diferit asa ca …il umplu cu hartiute.
In fiecare dimineatza copila va cauta intr-un un buzunaras si va gasi o hartie cu mesaje minunate si idei de activitati peste zi:
1. facem bradul (musai sa calculez asta sa pice in weekend)
2. vizitat vreo piatza de Craciun (as putea face o lista cu cat mai multe, sa iesim 3-4 seri).
3. vizitat un muzeu
4. pregatit etichetele de cadouri de Craciun
5. pregatit biscuiti
6. cautat /ascultat colinde toata ziua (disperam rockerul casei cu Hrusca si Impodobeste mama bradul ? 😀 – o sa plece de acasa?)
7. citit din Biblie din fiecare scriptura, bucatile despre nasterea lui Iisus.
8. organizat mesele pe dos (mic dejun la cina, cina la mic dejun, sau pranzul incepem cu desert si supa la urma 😀 😀 ) – ideea copilei.
9. pregatit felicitari de Craciun pt cei dragi.
10. seara film tematica Noel (ok, deja am inceput 😀 )
11. seara de facut ghirlande/decoratiuni brad
12. zi cu ciocolata calda si clatite
13. iesit in padure sa culegem decoratiuni pt casa (tot sa am grija sa pice in weekend)
14. seara la patinoar cu caciulile de craciun
15. impachetat cadouri si decorat hartiile de impachetat (am strans anul asta  hartie de ambalaje, vreau sa o refolosim si sa o coloram cu stelute albe, inimioare, sfori si pompom-i)
16. facut liste cu rudele si prietenii dragi de sunat si urat de craciun
17. sunat pe cei de la 16.
18. decorat geamurile cu desene albe – nononono, ca stiu ca e greu de spalat – scriu aici pt voi, pt mine nu 🙂
18. iesire surpriza (treaba mea unde ii duc, probabil tot sa dam morcovi la caii mei dragi )
19. ziua de imbratisari, adica toata ziua cum ne vedem/intalnim prin casa,sa ne imbratisam

Haideti, mai dati-mi idei, am 24 casute de umplut cu fericire, si daca tot fac ieftin, atunci sa scriu din ideile creme a la creme!
Craciunul e sarbatoarea lui Iisus, nu a consumerismului, nu voi iesi in supermarketuri pt umplut sufletul cu obiecte.

 

(poze vor veni de sambata 😉

Meniul saptamanii

Noi inca mai avem salatele la putere, juma din meniu si chiar mai mult ne e inca crud (salata verde, castravete, codite de ceapa +parunjel + frunze de telina de pe balcon, morcov si telina rasa) dar pun si multa proteina (naut sau fasolica, branza sau ou fiert sotul, vreau sa incerc si cu branza de capra la cuptor si nuci).  Legumele le luam de la piata de la o producatoare (are sere doamna, nu sunt cele mai gustoase ca nici soare nu e dar sigur sunt din cele mai proaspete; ce m-a impresionat e ca face fertilizare in sere cu…albine, a adus o bucata de stup inchis intr-o cutie de sticla sa ne arate, copiii dar si eu cu ei erau f. incantati sa le vedem)
Pt decembrie ianuarie-februarie insa situatia se schimba in favoarea supelor/legumelor la cuptor, vorbesc din experienta 😉 .

Meniul sapt urmatoare e la fel de simplu ca cele anterioare:
– supa crema de rosii (si altele ascunse acolo)
– pilaf cu pipote (perfect pt cina si pachete) si fasolica verde fiarta alaturi (congelata din gradina 😉 )
– lapte si oua si branze si mere/banane/mandarine pt cei care consuma mic dejun (o sacosa de mere, una de mandarine, 2 kg de banane)
– paste cu somon si ficat de cod si brocoli
– cartofi la cuptor (si albi si dulci) cu salata de varza alaturi si am promis sa fac si o maioneza la cartofi.
– salata tabouleh cu conopida in loc de bulgur  – niste cunostinte au deschis un mini restaurant in Brasov si ma mai inspir din  meniul lor 

Am introdus iar ficatul de cod in alimentatie, 2-3 conserve pe saptamana; e iarna asa ca fac un “piure” cu avocado si o conserva mica, 2 felii de paine prajita, ceapa tocata (am codite de pe balcon) si scot si niste castraveti murati si am o masa consistenta, copioasa, energie pt o zi de sambata cand am drumuri de facut, nu mai mananc nimic pana seara!.

Ca plastice aduse in casa: sticla de lapte, folia de la branza proaspata de capra (o preimpacheteaza vanzatorul de acasa), brocoli (era pre impachetat), plus 2 hartii cerate (untul….). Mi-am intrebat producatoarea de castraveti de ce ii infoliaza (avea si infoliati si neinfoliati, a zis ca astia fara folie sunt culesi de dim. si nu a avut timp inainte de piatza sa ii tzipleze – ce nasol, mi-am zis ). Mi-a zis ca la magazinul unde ii livreaza asa ii cer … (wtf…) – pe de alta parte o inteleg ca ea are sere mari si contractele cu magazinele sunt sursa importanta de vanzare si vrea sa respecte conditiile, nu poate trai doar din ce vinde la piatza o zi pe sapt. As putea mai mult sa diminuez dar cred ca ar trebui sa fac eforturi, asa ca, daca mentin ritmul,  consider asta ca “good enough”.

Cum cumparam noi? mergem cu totii la piata, eu cer pe drum idei pt meniu, ceilalti dau din colt in colt si zic cartoficartofi, eu de acasa am pregatit sacose de panza, cutiile de la oua, sacosele pt cumparaturi vrac, etc, eu tin lista daca nu o pied cumva de tot(pe lista familiei mai adaug pt inca 4- 5 sapt. si legume si fructe pt o familie internata la spital pe termen lung asa ca mai bine tin lista la mine),  ne impartim la tarabe fiecare, (sotul cu copila se duc la patiserie sa isi ia covrigii si strudelul obisnuit), ne reintalnim la taraba vanzatoarei mele preferate, apoi  ne ducem cu totii la un pahar de vorba cu Nea Radu (sursa noastra de legume si fructe si must din Moldova),  apoi inca 2-3 tarabe preferate de unde luam cam aceleasi fructe/legume, sotul si fata se opresc intr-un loc sa isi mai ia ceva fructe daca vor, si eu mai dau o raita la 2-3 tarabe/chioscuri pt chestii ocazionale gen atza/fermuar ce pe ei nu ii priveste 🙂 .
Da, mersul la piata la noi a devenit si moment de socializare, cine ar fi crezut la la 8:30 avem chef de povesti si glume? .

 

 

80% din cumparaturi sunt decise de femei

In articolul anterior am explicat cum am reusit sa scad simtitor factura de electricitate fara sa afle colocatarii decat in momentul recalcularii, prin cheltuieli mai atente, mai calculate.
Realmente cand compar cu cei din jurul nostru, avem cea mai mica factura de energie, vreo 20-30% mai putin si nu am zis nimic de recalcularile unde primim inapoi bani.
Pot si alte femei face asta?
Putem face mai mult si in alte sectiuni ale vietii, fara sa am discutii/explicatii/presiuni pe familie? Eu zic ca da.
Am gasit cateva articole americane unde indica faptul ca peste 80% din cheltuieli sunt decise de femei. Si cum romanii copie consumerismul american, as aplica formula si la romani.
Eu decid meniul pe saptamana viitoare. Da,  intreb si pe colocatari ce vor, tin cont de preferinte dar meniul eu il scriu, eu verific dulapuri si scriu ingredientele si cantitatile, eu bag 2-3 supe unde ascund ce vreau/ce e de sezon, eu aleg ce marca/de unde sa cumpar, si mai ales eu pregatesc pentru piata: sacose, de la ce pietzar sa iau, sa returnez cutiile de oua si sa comand oua pe sapt viitoare, sa iau sticlele de lapte, eu fac iaurt din lapte si gem din fructele ieftine, etc – disciplina mea e cea care a redus bugetul saptamanal.
La fel, statistic vorbind, tot femeile decid incalzirea casei (sunt mai friguroase), consumul/disciplina igienii vietii (plimbare in familie, gatit mai sanatos -salate, ritm de odihna, controalele anuale la medicul de familie si dentist) si indirect sanatatea imbunatatita si cheltuieli mai mici, achizitia de chimicale pt curatenie, achizitiile de haine (si la ambele astea ne putem duce cu cheltuielile pana la infinit..), dar si cosmetice, vacante etc.
Nu la fel de simplu pe cat mi-e de vorbit este introducerea de pasi simpli in rutina zilnica ce simplifica/ imbunatatesc bugetul.  Dar cred ca se poate. Si se poate fara sa le cerem celor din jur sa se schimbe/sa isi schimbe comportamente, fara sa facem morala.

cine domina lumea? femeia :)
Statisticile implicarii femeilor in cumparaturi

(infographic gasit pe site la https://www.businessinsider.com/infographic-women-control-the-money-in-america-2012-2?IR=T )
Femeile domina segmentul de achizitii.  Nici nu ma mira, suntem majoritare, traim mai mult ca barbatii, hahaha)

Ia spuneti, ce pasi simpli ati adus in viata voastra si a imbunatatit bugetul familiei? Pasi independenti, fara sa batem la cap pe ceilalti sa stinga lumina/taie coada la pisica/ nu arunce mancarea/ etc.

Factura de energie sub lupa, iar.

Periodic examinez consumul de curent. O data la 1-2 ani revad daca avem alt consum, daca este alt pachet de plata disponibil (si schimb daca pot plati 5-10% , luna de luna).
Ma uit si la consumatori in casa.
Cat stateam in chirie faceam asta mai des (schimbarile impacteaza energia), acum ca proprietari mai rar.
De ce am nevoie de asta? Pt ca viata ne e dinamica si consumul organic, se schimba in sensul de expandare, nu sunt eu minimalista din subconstient ci prin alegere rationala. Asa ca 15-30min de analiza  a casei, o data pe an sau cand imi aduc aminte, ar putea duce la o reducere a facturii de 5-10% luna de luna – un efort de 15-30min o data dar recomensat lunar (un fel de venit pasiv, da? 😀 ). Mai adaug ca eu am si incalzirea electrica si plita electrica si cuptorul electric, asadar motivatia (factura) e mai mare :).

Si mi-au cazut ochii pe infograph-ul asta. Si lucrurile dintr-o data s-au clarificat pt mine, o lenesa, pentru ca mi-a luminat prioritatile!! atentie la cei mai mari 4-5 consumatori face mai mult decat atentie la toti ceilalti consumatori mici.
Astfel, o  schimbare a fost acum 2 ani cand mi-am luat un slow cooker – consuma de cateva ori mai putin decat cuptorul (eu gatesc 1 data pe saptamana asa), raman prajiturile la cuptor.
O alta  imbunatatire a fost cand am inteles ca unele aparate electrocasnice consuma in standby, asa ca, atunci cand plecam in vacanta (si 2018 a fost cu 7 sapt. in deplasare) , sa inchidem tot tabloul de electricitate (mai putin frigiderul).
A 3a imbunatatire am facut-o pornind de la poza: am schimbat becurile, trecui (inca trec, nu e terminat schimbarea) de la becuri pe halogen la becuri pe led. Cum nu am avut buget sa schimb cele 18 din casa dintr-un shut si nici nu m-am obosit sa imi fac buget, mi-am facut un plan amuzant: am un magazinas in piatza cu becuri cu led si cumpar unu pe saptamana, si le-am schimbat mai intai in locurile unde lustra sta cel mai mult aprinsa (deasupra masinii de cusut/biroului) si abia la final in locurile unde deschidem doar 10-20min pe zi. Repet, nu am facut schimbarea de dragul schimbarii, ci cum se ard periodic am ales sa nu mai cumpar becuri pe halogen ci pe led. Pana aici pot zice ca nu mi s-a ars niciun bec pe led dar mai vorbim noi 🙂 .
Apoi nu mai calc decat daca nu arde. De ani de zile imi iau haine care merg purtate sifonate, iar cele sifonabile le spal si apoi usuc pe umerashe pt usurare calcat. Recomand youtube pt a invata calcatul mai repede, nu de alta dar salvez si timp si nervi si electricitate (o lenesa, v-am mai zis, dar de ani de zile am ajuns sa calc o camesa barbateasca in 4-5 min si zau ca imi pare rau ca nu am descoperit youtube-ul in 1995).
Spal rufe mai organizat. Ultima data cand am mai ajuns sa spal de urgenta o fost ca o venit copilul cazut in balta de la scoala 😀 in singura geaca groasa – spalat si uscator. Azi spal numai in weekend – astfel nu mai spal jumatati de masina pe fuga. Am suficiente prosoape/sosete etc. sa ajunga din weekend in weekend (dar vai,daca nu spal duminica, nu mai am altele luni:D ).
Frigiderul nou (nou din 2012) tin minte ca a costat putin mai scump dar e clasa energetica A+, si nu doar am verificat litera sa fie A ci si consumul de energie (de ex. erau frigidere A+ cu 299kw/an la o firma, si la alta tot A+ cu 360kw/an – nu e mare diferenta dar e un criteriu mai realist, da?)  si nu luat un A+++ cu 100-200 euro in plus pt ca diferenta era f. mica la consum energie.
Ne-am obisnuit de multi ani sa dormim la 18-19 gr. E iarna, folosim si o bluza de trening in casa  (eu, ca sot si copila nu au nevoie) dar daca doctorul a zis ca e mai sanatos, il ascultam.
Si nu il ultimul timp, iarna (cand avem consumul cel mai mare de incalzire si luminat si gatit) noi plecam in o vacanta sa importam vitamina D.

Vedeti, fara sa fac atentie sa inchid becuri  compulsiv-obsesiv /feon/taiat coada la pisica sau la alte chestii marunte si dese, doar cateva gesturi (pe care le-am decis eu fara sa toc la cap membrii familiei, fara sa le explic si sa rog sa schimbe comportamente, care, by the way, eu sunt aia ce nu inchid becurile cand ies dintr-o incapere, si sunt apostrofata de copila) dar in total am subtiat factura mea. Ca doar femeia  din mine face ce vrea in casa ;).

Ecologia si baba la piata

Weekendul trecut in Berceni, ca de obicei, eu la piata eu eram cu sacosele mele – vanzatorul incepe o mica discutie pe tema asta: cum el da 100-200 pe pungile astea care dupa 10 minute sunt aruncate, dar ecologia …. Din spate aud o replica  acra de la o baba…: “Pe vremea mea nu era chestia asta cu ecologia”.
Evident ca am tacut – mie replicile bune imi vin a 2a zi. Sau a2a saptamana 🙂
Mda. Pe vremea ei, se intorcea cu sticla de lapte si sana la autoservire la lactate, ca altfel nu ii dadeau.
Pe vremea ei si uleiul il primea varsat, in sticla proprie, la coada.
Pe vremea ei spala pungutele si le refolosea de nevoie, ca altele nu gasea nici cu bani.
Pe vremea ei sapunul era facut in casa tot de nevoie! (by the way, daca aveti idee ce sa se faca cu acel sapun, o ruda in varsta a gasit in podul casei nu stiu cate calupuri de sapun de la mama lui facute de acum 30-40 ani – ma doare sufletul sa stiu cata munca vrea sa arunce…)
Pe vremea ei masinile mergeau in weekenduri alternative cu sot/fara sot si oricum erau 2-3 masini la o scara de bloc, ,mai urca pe jos nu cu lift ca se lua electricitatea asa ca urca pe scari zilnic si pe intuneric, iar sacosa de panza era un auxiliar a posetei folosita pana se rupea, si taxiul era ceva din filme.
Pe vremea ei se mergea cu tranvaiul ca ceva firesc si unul fara aer conditionat si pun pariu ca a mers si pe scara tranvaiului agatata, iar de dormit in casa se dormea la 16-18 gr iarna de nevoie, nu pt ca ar fi ecologic sau ca a zis pediatrul ca e mai bine in dormitor temp scazuta.
Pe vremea ei cizmarii reparau continuu si pantofi, si cizme, si posete.  La fiecare 2-3 intersectii de blocuri era cate unu.
Pe vremea ei SECOND HAND nu era inventat, ca noi copiii purtam haine de la altii care au crescut (frati, veri) si abia asteptam sa mai primesc ceva.
Pe vremea ei nu erau nici masini de spalat, cuptor cu microunde, robot etc.

Mda. Pe vremea ei nu era problema ecologiei, pt ca nici nu stiam de numele asta.

Pe vremea ei nu erau munti de plastic in natura sub numele de gropi de gunoi in Glina pt ca niciun alt om mai in varsta nu i-a lasat asta mostenire.

Cand o ipoteca poate fi o investitie buna? – la povesti cu colegul meu de birou

Inca nu am zis colegului ca am blog si el e o sursa mare de articole aici, din gama asa nu. Dar as vrea sa povestesc aici din investiile facute de el.

 

Colegul are 4 apartamente, toate luate cu credit. Pt acte si avans tot a impumutat, realmente el a economisit f. putini bani INAINTE e o achizitie.
De ce? el e genul care e capabil sa cheltuie mai mult decat castiga, la sfarsitul lunii este pe negativ, are si carduri de credit pe negativ, etc.

Chiar si asa, are 4 locuinte achizitionate. Si chiriasi.

Cum de le-a luat?

Pai oarecum simplu: si-a impus ca la fiecare crestere de venit sa nu cheltuie banii aiurea pt isi stie puterile si ca nu e in stare sa economiseasca si ca lui ii e usor sa se obisnuiasca cu binele imediat, asa ca o prima/salariu mai mare au dus la o noua achizitie. La 30 ani a facut cea de-a 4a si ultima achizitie. A prins perioade cand credit se dadea cu putin avans (una din locuinte e cu 5% avans).

Chiriile ii acopera (aproimativ) ratele, dar a facut si ceva efort (pt a acoperi datoria de la  notar + avans). Pt problema avansului si costului actelor banii i-a imprumutat.

E o decizie buna? Bogdan de la Caruta cu bani a facut cateva studii comparative despre alte investitii, colegul meu nimic, dar are o replica  extraordinara: AM INVESTIT CU BANII ALTORA.
Da, prin imprumut si investit ce acopera dobanda, colegul a reusit sa cumpere ursul cu promisiunea blanii.
A cumparat sub pretul pietei, a cumparat cand a avut ocazia.  A profitat de ocazii din astea si apoi a dres-o el, chiar de nu avea economisit nimic. A urmarit piata, a cumparat numai in ocaziile bune, nu cand a vrut ci cand a avut ce si pretul era jos.

Si totusi, care au fost atuurile achizitiilor lui?

Pai in primul rand ca isi cunoaste puterea si dorinta. Lenea, zice el. Stie ca nu e disciplinat sa economiseasca pe cand o rata o plateste mai usor ca nu are de ales si nici nu are de gand sa se schimbe dar a studiat ce sa faca si ACTIONAT.

Da, colegul meu nu e disciplinat ca mine dar are curaj pe care eu nu il am, si el e constient de astea si chiar mi-a zis!!

A avut un esec la Forex, prin care a invatat care ii sunt limitele.

A facut un master de finante!! (desi el e inginer, ca mine). A studiat si studiaza continuu f.mult.

Prima locuinta a luat-o cand inca era f. tanar. Intre timp, de foarte curand s-a terminat creditul!. Practic atuul lui e ca a inceput devreme.

O alta locuinta a luat-o cand cel de-al 2lea sot s-a angajat dupa studii (practic cand a aparut noul venit in casa).

O alta locuinta cand li s-a marit salariul simtitor.

Fiecare chirie a contat ca venit ca o garantie de extra venit oferita bancii pt urmatorul imprumut.

Cand s-a mutat in alt oras, a facut o noua achizitie (a decis sa converteasca chiria ca rata, pt ca altceva economisit nu a reusit).

Unde locuieste, isi declara activitati profesionale si deduce ceva cheltuieli ca pfa.

A prins dobanzi mici, foarte mici! la credite. Si nu a prins ca i-a picat asa, para malaiatza: a vanat!! este “consilierul” meu de finante, studiaza si stie tot ce misca la taxe, deduceri, oferte bancare etc…

etc.

In aproape 15 ani are deja primul credit si 3 on going. A reusit de curand sa isi echilibreze o parte din celelalte datorii pe care le-a facut cu cheltuielile de achizitie. Inca are 5 carduri de credit.

Pt ca el pt avans si acte, a avut…tot bani imprumutati. O parte acoperiti in urmatoarele luni cu eforturi – mutat din card de credit in card de credit, amanat plata taxelor ca pfa etc.

A facut cei mai buni pasi? Nu stim, ca nu a facut calcule. Si nici nu are un  Bogdan sa ii faca simulari. Putea sa faca mai bune decizii investitionale? Da. Si stie. Ce a facut, cu siguranta a facut ceva potrivit lui! ca a investit niste bani pe care nu ii are, de tanar, bani pe care ii munceste acum..

A investit niste bani pe care nu i-a muncit inca si nici nu i-ar fi putut economisi ca nu are disciplina. Si are aproape acelasi venit ca mine!!

Cum isi vede viitorul? La 40 ani incheie jobul curent. Creditele vor fi 3 din 4 acoperite. Probabil el este cel mai lenes investitor pe care l-am cunoscut: a reusit sa investeasca niste bani pe care nu i-a muncit.

Cum si-a calculat/ridicat profiturile? cumparand sub nivelul pietii, cand piata e jos. Da, pe alocuri chiria nu ii acopera rata, dar nimic dezechilibrat rau, pt ca mai scoate un 50-100 din buzunar lunar. Nu se bazeaza pe chirii, el a calculat in directia ca imobilele se valorizeaza.

L-am intrebat daca are de gand sa traiasca din chirii si a zis  ca nu, e prea mult de munca de cautat si administrat chiriasi (acum se mai descurca tatal lui, de fapt cred ca tatal lui s-a ocupat de tot, dar pe viitor …), asa ca planul lui e sa  vinda imobil dupa imobil cand piata e favorabila. Si pt achizitii tot tatal lui a fost atent

Chiar si asa, pe viitor s-a interesat si a cautat si discutat cu persoane care se ocupa de administrare imobile: reparat, verificat plati intretinere, organizat vizite etc. si care il taxeaza 20%, suma satisfacatoare pt el.

Sa va dati seama ce lenes e, a cerut oferte la banci pe email, cautat pe net, toate dobanzile si imprumuturile le-a discutat de la birou, in loc sa mearga din banca in banca (ca mine) el a dat emailuri si ales pe cei care au raspuns si multumit cu asta.

 

Cred ca am gasit cel mai lenes investitor si cu cea mai proasta disciplina: M. Dar cu siguranta inteligenta si pasiunea lui de studiu au gasit un echilibru si cand a fost nevoie de actiune a actionat.

( Si cu articolul asta mi-am dat foc la pravalie daca afla M. ca am blog :D, daca in celelalte articole am amintit ocazional de el, aici este doar despre el!! Si daca intr-o zi nu mai puteti accesa blogul, stiti de ce l-am sters :) )