Colagen sau gelatina? diferente intre, cum le consumam

Dupa o varsta si dupa ani de sedentarism la birou, durerile de coloana si mai nou de genunchi m-au adus la kinetoterapeut ( mai multi), control medical si bonus, medic specializat in medicina sportiva. Am ajuns la medici sa am probleme grave doar ca dupa  cateva ore asezata/in picioare sau alergat de 5-6 km apar tensiuni si dureri, fiecare cadru medical mi-au ridicat problema colagenului pt regenerare tesuturi.
Dupa cum ma stiti, nu ma dau banii afara din casa si niciun caz nu vreau sa ii inghesui in cont la farmacie. Asa ca am intrebat medic dupa medic si apoi cautat si pe net ce alimente contin asta.

Mai intai o scurta prezentare: colagen e un amino acid (o proteina mai mai mica, ce intra in structura pielii, par, oase, articulatii, ce mai, cea mai importanta proteina in structura corpului, cele 15 tipuri de colagen sunt prezente in 25-30% din corp) – dupa 35 ani si mai ales pt cei cu igiena de viata defectuoasa  noi nu o mai producem la fel de bine ci o pierdem.  Cel mai vizibil e la elasticitatea pielii, femeile se plang de riduri, dar si fragilitatea oaselor ar fi legata.  Gelatina are o structura mai mare decat colagenul si e …dupa cum ii stim numele: gelatinoasa.  Mai in rezumat, colagenul e o gelatina. .. hidrolizata pt a nu fi cleioasa si mai solubila si mai usor absorbabila la nivel intestinal.

Cine sa o consume? toti. Nu doar eu care m-am boshorogit dupa 40 ani – fenomen ce apare dupa 35 ani mai intai la femei si apoi si la barbati, ci si atletii, persoanele cu probleme medicale in spectru autoimun, persoane cu probleme tiroidiene, cu probleme medicale de piele, cu probleme inflamatorii, probleme de articulatii, fracturi etc;

Cum ajutam corpul ? alimentatie. Doar din alimentatie. Si asta vine din surse animale: piftia (racitura) este o fiertura indelunga de oase cunoscuta ca cea mai bogata in gelatina/colagen. In trecut oamenii consumau mai multa piele, cartilagii de animale, si astea iar sunt de mentionat, asa ca de ceva ani am revenit la vechiul obicei de a nu cumpara carne de porc ci cumpara o pulpa de porc si folosi (si refolosi) tot de acolo: piele, picioare, urechi, oase (le coc la friptura si apoi nu arunc ci pun si la fiert).   Daca vreti, cautati si dupa bone broth, in engleza mereu suna mai bine.
Apoi e cel din peste si oasele de peste. Chiftelele de peste unde dam prin robot pestii cu tot cu oase, sau ciorba de peste din Delta sau supa de scoici si peste spaniola…dar vai, de ce m-am apucat sa scriu in noaptea asta cand nu am somn dar am pofte??  Se pare ca din peste e mai prietenoasa cu pielea, pe cand cea din oase de vaca/porc e mai recomandata pt articulatii.   Ba mai mult, oasele de gaina si gaturile ar fi recomandate medical  in forma de bone broth pt cei cu artrite.
Pestele si pielea de peste. Si eu care arunc pielea de pe peste….
Albusul de ou contine o proteina ce corpul uman o transforma rapid in colagen.  Nu tin minte eu toate numele de proteine dar ca oul e mai bun decat stiam, tin minte.
Vegetarienii o duc mai rau? relativ. Au familia boabelor: fasole, naut, linte, etc. Si in ele sunt proteine. Doar ca zama de oase eu o beau, fasolea nu.

Cum mai ajutam corpul? corpul are nevoie de putin ajutor pt producerea colagenului. Doar ca mancam o zama buna nu e suficient, un pic de zinc si multa vitamina C fac minuni. Citrice, fructe de padure, usturoi, acestea ar fi adjuvantii necesari, catalizatorii.

Cum facem zama de oase? Ca pe piftie (moldoveneasca racitura): oasele (pe cat se poate sa fie bio, sa fie cat mai groase, cu cartilagii daca aveti, de ex cumpar gaturi de curcan, cozi de vita,un picior de porc, un cap de femur spart etc – toate astea sunt ieftine rau la macelarii) puse pe foc mic mic, acoperite bine cu apa si musai capac la oala. In apa adaug lamaie pt a creste extragerea de minerale,  frunze de dafin sau rozmarin, ce am chef. Usturoi si ceapa spre final. Candva puneam si telina dar acum sunt circumpsecta ca telina nu are efect antiinflamator.  3-4 ore pe foc e minunat de bine. Candva fierbeam mai lung, acum am lasat-o mai moale. Portionez in borcane, merge si congelat, si consum treptat. Cine nu are timp dar are bani, e de vanzare si pe amazon !

Cum o consum? zilele astea am fost foarte ocupata cu munca, asa ca am avut zile cand am baut doar zama de oase facuta din weekend, si ciugulit niste fructe. Practic 4 zile la rand a venit zama cu proteina ce mi-a linistit stomac, intestine (gurile rele spun ca 80% din imunitate ar fi in intestine), creier, piele.  Desi am cautat si nu gasii nimica despre legatura intre par si colagen, am primit complimente la adresa parului mie si fetei, sotului nu inca ca e chel din primii ani impreuna, saracul, deci e loc de miracole si la el.

Suplimente. E cald, e greu de gatit si un ou, d-apoi de fiert 3 ore niste oase pt o zama. Asa ca, pt cine nu face fatza, farmaciile au. Doar citit prospectul, sa vedeti cum e produsa, unde, si sa fie testata nu doar in laboratoarele proprii, si sa fiu carcotasa: fara gluten sau soia (acestea 2 au efect inflamator si pot infrana absorbtia intestinala).
Nu imi vine sa cred ca spun cuvantul suplimente. Desi sunt f. circumspecta cu suplimentele pt ca autorizate pe piata europeana sunt putine, atentie ca mare parte sunt produse in china.  Ma scuzatz, dar in afara de virus, nu stiu multe produse chinezesti asa rezistente… De ex. la vitamina C 80% e produs in China, restul lumii importa cu sacul si capseaza acasa cu ceva coloranti, si e produsa pe baza de porumb sau ceva cereala modificata genetic… asa ca, daca la gelatina/colagen as intelege vizita la farmacie, dar sa nu va prind ca luati vitamina C cand piata abunda de zmeura, pepene, afinele le vazui in parg pe munte (nu inca in piatza), ierburi si fruzne proaspete etc. Eu voi lua din DM, am cea mai mare incredere in politica medicala germana.

Cum o folosim? Ca baza de mancaruri: cu 2-3 legume iese o supa rapida – nu e nicio problema daca devine masa de 3 ori pe zi, cateva ori pe saptamana. Gelatina poate fi folosita si in ingrosatul sosurilor. Recomand de consumat fara gluten, pt ca glutenul inhiba asimilarea intestinala a unor minerale.

Miscare. E vital dar nu ajunge doar sa mancam bine, pentru ca miscarea potenteaza producerea unei retele puternice de proteine. Din pacate imbatranesc si energia fluctueaza (cu tot caruselul de emotii din ultimile luni nici nu ma mai mir) asa ca am zile cand nu sunt in stare sa alerg. Mersul e de ajuns, asa ca ma fortez sa ies la o plimbare usoara inclusiv in zilele cand simt ca nu am energie nici sa merg la toaleta, profit de unele din fluctuatiile de enegie cand imi rup din cele facute si ies la o plimbare dimineata devreme sau seara,  oboseala dulce post miscare si baia relaxanta de 15 min cu sare epsom imi aduce un somn binemeritat.
Si nu in ultimul rand: nu credeti in cosmeticele cu colagen. Structura moleculara e prea mare, prea putin e absorbit in piele, iar piele avem pe tot corpul. Mai bine dati banii pe o punga de oase pt fiert  de o zama, din interior schimbarea e mult mai minunata si e  ieftin, rapid, sanatos.

 

Ia ziceti, ati incercat colagen? de care?

 

Ca incheiere, am gasit o expresie ce imi place, e scrisa pt mine:

YOU NEED GUTS TO LIVE HEALTHIER

Care sunt lucrurile folosite zilnic pe care merita sa cheltui oricati bani?

Dupa 3 luni acasa, in casa, dupa o tentativa de debarasare firava si o simplificare pe ici/colo,  am inceput sa apreciez din belsug cate ceva din cele pe care am cheltuit:
Patul si lenjeriile de pat. Am schimbat anul trecut patul si trecut la o saltea mai subtire; nu credeam ca una de burete mai moale mi se potriveste mai bine decat cele de latex/arcuri!  Lenjeriile le am scumpe, de firma, luate evident la reducere, am 2 lenjerii ce le schimb si spal saptamanal la 60 -75 gr si arata ca noi dupa 8 ani.
Cana Brita. Dupa 8 ani am schimbat-o ca prima s-a facut urata, desi inca functiona. Ne-a salvat timpul petrecut in drumuri la supermarket, de atata gunoi produs, salvat bani.
Otet si bicarbonat. Fac curat in casa cate putin zilnic si aceste produse ma ajuta sa mentin (relativ) curat, fara parfumuri si substante ce provoaca reactii alergice, nas curgand, stranuturi, piele iritata etc Mai am si un detergent de vase ce il folosesc pe unde e musai, combinat cu bicarbonat e super de ajuns.
Prosoapele de bucatarie. Unele au cativa ani. Le spal la masina, mai arunc, arata obosite dar atatea necumparate au salvat…
Hartia igienica. De calitate. La inceputul crizei ne-am dus la supermarket, si de nevoie si lipsa de alternativa si luat cea mai scumpa hartie igienica din viata mea ca alta nu era. Hai ca e baxul mare, dar de obicei plateam 20% din valorea asta. Nu am regretat pt ca e ceva ceva mai buna calitativ decat cele ieftine (uite ca regret bideul, in unu din aprt cu chirie aveam bideu …)
Grillul de fonta, oala cu fund gros, cutitele, castronul mare de salata. Realmente acestea au fost folosite zilnic: fie oala la fiert lapte, fie la fript carne/legume sau turte asa frumos numite sourdough naan, fie la salata cea de toate zilele.
Hobby-urile. Am cusut zilele astea, tricotat, cu florile pe balcon petrec destul de mult, alergatul  tot la hobby il pun-  citit mai putin pt ca ochii au obosit si serile pic. Niciuna nu costa mult dar orice cheltuiala pe seama lor isi merita toti banii, pt relaxarea si seninatatea adusa.
Uleiul de masline. De la grec din livada coborat la capitala. L-am pus pe piele (mainile mele au suferit de la extra spalat), l-am pus in multitudinea de salate (daca salata inseamna o roshie taiata langa o bucata de branza, sau o varza tocata cu sare, si o lingura de ulei deasupra ca si asa are atatea calorii…), uleiul asta a dat gust si celei mai banale legume de pe grill sau crude.
Kinetoterapeutei. Am fost saptamanal. O pauza de cateva sapt la inceputul carantinei pana cabinetele medicale private au avut reglementari si din nou dreptul la practica (ele au deschis primele). Am avut timp acasa sa execut exerctiile invatate, fara presiune pe coloana si genunchi, am calmat tensiunile musculare si articulare. Mi-a crescut mobilitatea. Mi-a crescut rezistenta la efort.  Bani cheltuiti cu cel mai bun ROI, sunt constienta ca datorita statului la birou si deteriorarii conditiei fizice o sa am nevoie de kineto pana la sfarsitul vietii.
Becuri de calitate. Avuram ani de zile becuri ieftine. Se ardeau des. Acum ceva ani am luat o cantitate mare de becuri (led) din ikea. Nu s-au mai ars niciunul, consumul de electricitate a scazut putin. Le folosim zilnic!  Mi-am dat seama de asta cand zilele trecute s-a ars neonul in baie, neon ce are zeci de ani ca asa a venit cu aprt., l-am schimbat si vazut ca de fapt starter-ul s-a ars. Nu am mai gasit alt starter de cumparat asa ca vom chema electricianul sa scoata si sa puna becuri simple si usor de schimbat, cu led evident.
Scaunele si masa de picnic.  Vom merge mai la vara dar pana atunci le-am pus pe balcon si stat cu ochii printre ceapa verde  haat pana in copacii si parcul de peste drum. Cu putin mai multa imaginatie pot zice ca suntem la munte si cortul e mai colea.
De maine la birou, asa ca voi adapta fengshui-ul la noua ordine mondiala, cu tot ce presupune asta.

 

Ia spuneti, care sunt lucrurile pe care le-ati apreciat cel mai mult zilele astea?

Ce e de facut daca nu iti poti plati chiria?

O replica ce am auzit-o zilele astea din 2 situatii in jurul meu: nu am cu ce plati chiria.  Chiria de regula se achita pe 1 ale lunii si pana la sfarsitul lunii nu mai e cand/unde lucra/face un miracol in cele  2 sapt ramase.
O situatie terifianta. Nu am trecut prin asta, am reusit mereu sa imi acoper prima data nevoile primare – casa, apa, curent, minim de mancare, dar am avut un chirias ce a platit cu intarziere.

Ce mai poti face?
1. citeste contractul de inchiriere. De data asta atent.
Vezi si legile locale. In unele orase americane au declarat situatie de criza si niciun proprietar nu isi poate da afara chiriasii pe vreme de ciuma.
Sunt asociatii/sindicate ale chiriasilor? Ia intrebati. E foarte important sa ne cunoastem drepturile, mai ales cand vremurile sunt cum sunt.

2. contacteaza-ti proprietarul. Cat mai repede. Nu 3 zile dupa ziua de platit chiria si cand incepe el sa sune.
Realitatea e ca majoritatea proprietarilor nu vor sa isi dea chiriasul afara la prima intarziere cu plata. Cu atat mai mult cat in carantina e imposibil de organizat vizite si gasit alti chiriasi. Cu atat mai mult daca ai fost serios si nu ai avut nicio intarziere/distrugere in apartament in ultimii ani.
Cu cat mai repede cu atat mai bine, si fiti deschisi la discutie si la gasit o solutie.

3.  vedeti ce puteti plati si faceti un plan. Asta de gandit inainte de a scrie un email proprietarului. Oricum pe email e mai usor decat la telefon, are timp sa citeasca si sa se gandeasca.
Vedeti daca va calificati la somaj, ce suma e somajul, cat puteti da pe chirie si cat pe alte cheltuieli. Distributia de bun simt e 1/3 pt costurile cu locuinta (Dave Ramsey are mai detaliat).  Si mai ales in cat timp va puteti reveni financiar. De ex. daca aveti chiria de 400€, cand sunati puteti sa ii spuneti ca puteti suporta doar 200€ pe luna, timp de urmatoarele 3 luni. Chiar daca nu o sa ii placa, macar are o propunere in joben, o solutie.
O idee din jur: un amic s-a oferit sa renoveze garajul/tunda copacii/ vopseasca gardul si baia – mici lucruri ce se fac la o locuinta periodic, el fiind chiriasul casei  si a propus proprietarului serviciile astea contra chiriei. Proprietarul a acceptat (cred ca nu avea de ales, dar per total a iesit in castig si proprietarul pt ca renovarile consuma timp, efort, si complicat cand e chiriasul acolo, deseori pt renovatii e nevoie sa astepte intervalul dintre 2 chiriasi).
Oricare din idei va vin sunt idei bune, lasa loc de discutii si mai ales de castigat incredere si demonstrat maturitate.

4.  gandeste pe mai departe. E ok sa mai stai aici inca o luna. Dar e ok si sa cauti o locuinta mai mica. Sau inchiriat cu prietenii. Sau mutat cu mama. Orice e bun: in fiecare din cazurile de mai sus chiria mai mica, facturi de intretinere mai mici.

5. Cel mai rau e sa nu faci nimic. Actioneaza. Nu sta intr-un loc si astepti cel mai rau sa se intample. Sau ca proprietarul nu vede. Daca a ajuns proprietar ce inchiriaza sa stii ca nu e nici prost si nici neintelegator, a muncit si vazut mai multe decat tine, chiriasule.

6. achita prima data intretinerea. Pt a nu a ajunge la penalitati si discutii si cu administratorul. Nu o data administratorul m-a salvat recomandand o solutie practica, pentru ca e in domeniu si contact cu oamenii si mediaza situatiile cu vecinii si a vazut multe din administrarea unui aparatament, dar nu va face asta niciodata unui neglijent si indolent ba chiar ar putea sa iti faca viata mai amara.  Mai usor discut cu proprietarul ce isi poate amana/ reduce rata la banca dar administratorul nu poate sa iti reduca intretinerea, si mai ales nici nu vrei sa ai in cap si comentariiile vecinilor buni platnici -aka pensionarii.

Oricare pas faci, e bun. E dovada de imaturitate sa stai si sa astepti cu mainile in san sa fii dat afara- se poate intampla si maine, si peste 1 luna.

 

Despre cei cu ipoteca la banca vorbim mai colea.

Express gratitude

Acum aproape 40 de ani am cunoscut unu din cei mai inteligenti oameni din viata mea.  Un vecin. Era cu 6 ani mai mare decat mine, avea 3 frati mai mici toti baieti, deci foooarte bossy, si una din amintirile copilariei e cum el si fratii lui incercau experimente cu baterii, bec mic de lanterna, reflactia luminii prin rigla. Eu pe acolo printre pricioarele lor cu intrebari: “da’ de ce? “, ” da si mie”, “da’ cat e asta!?” ” da’ daca…” etc. si hushuita in colt sa desenez cuminte un om de zapada si sa nu mai deranjez treaba de baieti. Frica si admiratie, asta imi aduc aminte. Facea cele mai zburatoare avioane vazute, din foi de hartie, cu rupt bucati de aripi si adaugat mici modificari, asa ca omul meu de zapada a zburat indelung…. Am crescut si devenit inginera si pentru ca el. Poate mai ales pt ca acele experimente ce le facea nu le-am inteles de mica dar mi-au starnit curiozitate.

Mi-am adus aminte de asta acum cateva zile, cand Zorele a scris despre ziua invatatorului. Vecinul a fost cel care si-a lasat amprenta pe copilaria mea, una incarcata de frica si admiratie si curiozitate, in lipsa de model solid masculin, mai ceva decat cele 2 invatatoare avute sau cele 3 educatoare.  Abia profesorul de liceu de fizica a reusit sa se ridice la nivelul de model pedagogic prin seninatatea si placerea de a preda. Acel vecin a ramas cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut (si chiar cunoscui ceva oameni – avui sef cu buletin de Cambridge, da? 🙂 )
Asa ca am luat google la mana, si cautat, fara sanse mari pentru ca am mai cautat acum ceva ani si pt ca numele de familie Marcu e f. popular dar uite ca google a scos in fatza pe cel mai faimos Marcu din zilele astea: un baietel genial de 5 ani de la Romanii au talent, cu ochii lui taica su si sclipirea din ochi ce o vazui la acei 8 ochi frati ce urmareau cum zboara avionul din hartie cu eleroanele adaptate de ei cu un pic de scuipat dintr-un colt mototolit din alta hartie. Nu a fost greu sa ii gasesc pagina de fb a tatalui si sa ii scriu un multumesc pt ca am devenit inginera si din cauza lui.  5 cuvinte insirate lui Cezar, azi e profesor universitar in Bucuresti, preda ceva din chimie, a predat si prin strainatate, si are mai multi elevi decat cei 3 frati mai mici si ce mai picau de prin  vecini.
Pentru ca niste vorbe frumoase pot face o zi minunata cuiva. Vorbele bune si recunostinta aduc un suport bun emotional si intelectual si celui ce le primeste, si celui ce le spune. Ba mai mult, modeleaza si influenteaza personalitatea.
Cum putem transmite un mesaj de recunostinta?
Cel mai simplu e prin cateva cuvinte de apreciere a actiunii, a disciplinei. Nu a reusitei ci a efortului!!  A muncii indelungate la un proiect. A inceputului de cura de slabire dupa ani de neglijente. A inceputului unui credit ipotecar desi mai are 20 de ani de platit. La prima luna de studii, moment cand multi esueaza.   Am invatat foarte greu asta pt ca nu am primit cuvinte de apreciere nici de la mama, nici de la cadrele didactice. Imi aduc aminte ce socata am fost cand, la 2 ani dupa liceu profesoara de romana mi-a zis ca ma tine minte de o eleva foarte buna – toti anii de liceu m-am simtit proasta si nula la romana (de fapt la toate limbile, inclusiv straine). Un bravo la mate a venit dupa ani si ani de teme si teste si olimpiade impecabile, asa de greu dadea o apreciere ….
Apreciere a actiunii dar nu doar de descriere a situatiei ci in emotii. “Sunt mandra de tine si cele 5 kg slabite”. ” M-ai impresionat cu disciplina din ultimile saptamani” , “Cand vad ce bine arati mai ca ma apuc si eu, esti o inspiratie”
Spus in public.  Ei, asta nu imi iese. Eu sunt viteaza pe blog, replicile bune imi vin a 2a zi,  sau peste 40 de ani.
Diplome si trofeele sunt un mod minunat de a trimite aprecierile. Sunt palpabile, de aia si multi alearga dupa ele. Acu’ nu recomand ideea de a scrie o diploma oricui, oricand, dar cand sotul a alergat 50km la nu stiu ce cursa, l-am intampinat cu hartii si fanioane si mesaje  lipite prin casa.
Keep it simple and stupid. Asta invatata de la un sef.  . Un BRAVO, sau Well Done,  What a great number, Woman, venite in momentul potrivit in birou sunt cateva replici probabil predate la  Cambridge. Sau de mama lui.
Spus intr-o mica poveste. La sfarsit de an avem sedinta mare. Printre rapoarte si cifre scoase, la analiza proiectului,  seful a zis: ” and a half of the numbers are thanks to this lady”. Si m-am simtit bine si legata emotional de munca si de reusita si de proiect.
Nimeni nu vrea sa se simta neapreciat, nul, neimportant, nesemnificativ. Asa am fost mare parte a vietii mele. Am inteles ca asta e un instrument al peroanelor toxice, ale cadrelor didactice / sefilor toxici, incompetenti, si nu e locul de stat langa, pentru ca am ajuns sa cred pe alocuri ca eu chiar sunt neimportanta, nula, si asta e o minciuna. Am invatat sa evit persoanele acestea care imi zic ca nu voi reusi/pica, chiar daca sunt sanse mici sa nu reusesc, dar asta e worst case scenario si chiat de pic la examen tot raman cu ce am invatzat din pregatit pt examen. Feriti-va de cei ce vad doar negrul din articolul publicat, din situatia data, si insista sa se cramponeze de negru si sa va zica “nu se poate” cand nici macar nu au incercat, nu si-au dat tot interesul. Eu sterg asemenea comentarii pe blog, nu vrau sa promovez mintile intunecate de frica esecului si lenea lipsei de actiune, nu vreau sa propag frica si lipsa actiunii, desi  stiu ca e greu pt multi si pt mine  dar macar fa TOT posibilul si arata asta!.
Express gratitude. Catre ceilalti. Catre Dumnezeu. Catre ziua ce a trecut. Dar mai ales catre mine. Aprecierea are impact emotional  in cel ce o primeste dar mai ales mine ca o fac. Sincerele aprecieri primite si oferite aduc o stare de bine si emotiile sunt cele care dainuie, ne trec vreo 60mii de ganduri pe zi prin cap, haideti sa fie cat mai multe bune bune bune.

Jurnal de iunie. Initial un jurnal al recunostintei, in final un raport de carantina….

Au zburat 12 saptamani de cand lucrez de pe canapea. Initial am fost trimisi acasa  cu ideea ca va fi doar pt 1-2 saptamani care s-au lungila si latzila pana la sfantu’ asteapta. Prima perioada am tinut un jurnal al recunostintei pana cand viata s-a rostogolit in directii neasteptate. Am simtit nevoia sa pun in scris framantarile, iesirile din ritm la care cine s-ar fi asteptat. De fapt de mult timp imi insir eu din ganduri aici pe blog. Cateva din ideile scrise le-am adunat in articolul asta, fara pretentii de coerenta sau cursivitate, idei pe care le-am scos fie din draft, fi de pe email – email catre prietene, pe whatsapp la rude sau idei ce le-am lasat sa treneze printre neuronii si gandurile browniene.
Dupa cateva zile de dezorientare si impletucit prin bucatarie si printre prajituri, am reusit sa ne adaptam disciplinat la noua viata, pt ca evident si asta e o viata, cu miscare, alimentatie pt o imunitate impecabila, voluntariatul s-a schimbat dar a ramas, timpii pt hobby uri si familie si suflet si rugaciune au devenit mai mari si sa stiti ca nu m-a deranjat deloc.  Au trecut si panica asociata concedierii masive, desi ingrijorarea si dezamagirea si mila fata de colegi si de volumul mare de munca pt mine a dus la nivel crescut de cortisol si tiroida; au venit ca un valatug si dramele deceselor din jur.
Imi e dor de mers la piata si de intors cu un brat de flori la un pret minuscul. Mi-e dificil de dus vazutul cum bugetul de mancare a crescut simtitor legat de preturile nesimtit de ingrasate si rafturi pe alocuri goale la Cora; am digerat greu si vestea ca se vor taia 20% din salarii, si  inca nu m-am impacat cu ideea ca ni s-au evaporat concediile. Fara motivatii, ne-am tinut in continuare de discipline, asa cum am stiut. Am invatat ca pot manca mai simplu, pot trai cu 1-2 mese si foarte bine. Am slabit.
Recuperez si spatele si genunchii si greutate si pot  sa alerg iar.  M-am bucurat sa   alerg in ploaie si descoperit o alee pe langa bloc in plina verdeatza, paralel cu strada, perfect de alergat, desi stau in blocul asta de 4 ani. Nu ma asteptam ca ceva made in china sa ma aduca in better shape decat am fost in ultimii 10 ani. Traiasca kinetoterapeuta ce nu a inchis pravalia, ne-a primit cu cerceaful propriu si masca.
Am redescoperit linistea si puterea rugaciunii, pacea mataniilor si cat ma ajuta contra anxietatii si cortizolului sus si tiroidei ce ma sufoca.
Am replantat pe balcon multe multe multe. Dar multe. Am pus 4 seminte si nu a iesit nimic. Am pus 40 si au iesit si alea 4 de dinainte. Am impartit cu vecine si mai am de impartit. Am omorat cateva din neglijenta.  Primele saptamani de carantina am regretat amarnic ca nu mai am gradina dar asta e, am renuntat, am vrut sa fiu corecta si mai corecta decat anii trecuti ca nu mai aveam dreptul la gradina de 3 ani, la care am renuntat din motive de moralitate ca oficial nu mai aveam dreptul dar cu criza normele morale mi s-au imuiat si regret ca nu am fortzat regula romaneste cum am mai facut cu 3 ani in urma.
M-am imprietenit cu Mustik, pisica vecinilor. Pisica recuperata de vecina de pe strada, Mustik vine la geam la noi si da cu labutza – na, mananca de mai poti din peste, mai Femeie. Cum o invat sa nu imi sara in brate? Se poate dresa o matza?
Maiaua e iar la noi in casa. Inca o gura de hranit? am fript turte cu gust de copilarie si mancat calde cu lacrimi in gat…
M-am bucurat de linistea strazii fara masini, de aerul curat, de trezit cu sunet de pasarele ( au reinceput masinile si normalul nu imi mai e normal). Alerg. Iar. tiptil, cate un 10-15 min de cateva ori pe sapt au devenit 5 km, lenti dar fara oprire. Unii pot merge mai repede decat alerg eu si eu tot alerg cu zambetul tamp a lui mister Bean fericit de reusita. Recuperat ce am pierdut in ultimii 10 ani.  Am inceput sa fac constiincios, zilnic, exercitii de streching si exercitii pt coloana si genunchi. Scartii din unu din genunchi de am speriat si kinetoterapeuta. Ador zilele cand alerg si fac miscare,  si la fel de mult iubesc zilele cand nu fac nimic si pe canapea am facut o gropita cam ca cea din nisip, la mare, dupa forma fundului meu. La sfarsit de carantina schimb canapeaua, zau.
Cu atentia in 3  directii si ca pot lucra si cu copilul in cap la propriu – avui sedinta cu un picior in cap, si nu, nu sunt asa de mobila. 10-12 ore de munca nu am mai servit de multi ani… am si uitat cum e.
M-am bucurat de minunea mea de copila ce isi termina temele in nicio ora, singura. Si  ma bucur ca  se  intoarce la scoala, si o ducem  amandoi de mana fix ca in prima zi. https://youtu.be/7IRIP-hSfJ0  .Cocuta nu mai e mica, face biscuiti si prajituri si scoate vasele din masina de spalat din proprie initiativa si citeste carti dupa carti.
Am incercat sa ma tin de jurnalul recunostintei seara de seara si incercat sa vad in fiecare situatie partea buna, dupa cum citii intr-o carte, asa frumos scris, ca tot ce ni se intampla ni se intampla ca o lectie care vine in momentul potrivit. Chiar daca lectia respectiva e grea.  Dar nu stiu cum sa vad o parte buna din moartea unui copil. Din viata mamei careia i s-a ‘permis’ sa doarma, in spital, pe un scaun, langa patul unde sta in coma copilasul ei si  tatal doarme in fatza spitalului in masina, nu s-au mai dus acasa, si acestia ne sunt prieteni…. de copilutza ce de 2 ani tot in spitale cu zeci de operatii.
Viata inseamna disciplina. Multi zic de motivatie sau scop, doar asta vantura atatia speakers americani care ne vand reusita si succesul impachetate in foi de carti cu multe $$$ si pe bonul fiscal. Zau, ce scop sau motivatie sa mai am zilele astea?  Voi mai aveti ceva target in fata?  Concedii, iesiri, surse de venit, atmosfera din birou ce era atat de faina de m-a inspirat sa fac blogul- sunt doar cateva din cele spulberate si de nerecuperat, asa ca tot ce pot face e sa fac ceea ce m-a tinut mereu: disciplina. Or sa apara si motivatiile pe traseu. Or sa apara si ideile minunate si destinatiile perfecte, stiu ca sunt dupa colt alaturi de oportunitati minunate, dar pana atunci ramanem cu disciplina.
Am vecini. Vecina de deaspura are cancer de plamani si o vazui zilnic, dimineata devreme, iesind cu cainele la plimbare (face kilometri dupa kilometri la fiecare iesire). Vecina din stanga e nebuna cu acte (genul care se cearta singura cu voce tare in lipsa de medicamente desi  acum le ia corect, zilnic, e liniste de multe zile). Vecina din dreapta e psihiatru si adora prajiturile, si pe ale noastre, asa ca fosta cocutza deja domnisoara mare le strecoara pe la geamul balconului cate o cutie din ce mai prajitureste ea.  Ne-a complimentat mirosurile cand trece pe la lift, am incurajat-o sa gateasca pt ca sigur simte si mirosul de mancaruri arse, semn ca din greseli si perseverentza mergem mai departe. Cand nu simte nimic sigur mancam salata, sau rosii cu branza, sau pepene. Mancam salata si cand simte miros de ars.  Ne-a invitat la periat si plimbat calul ei. De, unele femei isi cumpara pantofi, ea un cal batran ce duce o batranete de printz tratat regeste cu morcovi si o pajiste de cateva hectare alaturi de alti 2 confrati si un periaj cu 3 perii diferite si curatzat de copite de cateva ori pe saptamana si plimbat 2-3km prin cartier la ceas de seara. Vecinii de sub noi au supra gatit si supra ingrasat, au facut ce le place mai bine.  Il mai aud pe el cand preda pe zoom, asa de tare vorbeste ca poate trezi si studentul adormit in ultimul rand de la universitate, dar nu inteleg ce preda – ceva matematici superioare, cred. Vecina de la blocul vecin si colega mea de cursuri de limba e asistenta fix pe sectia de covid. Alta asistenta ce lucreaza la acelasi spital e diagnosticata cu Covid.  La spital e filtru atent la intrare – voluntari stau in picioare pt a insoti fiecare pacient la locul potrivit si nu doar ca stau sa astepte ci si croseteaza continuu agatatori pt legat la spate mastile si salvat urechile. Vazui urechi rosii/vinetii de la masti, unii au capul mai mare decat chinezul de la fabrica de masti.
Am impus fortzat plimbarea zilnica la colocatari. Zero negociere. Bombaneli cacalau. Nu e loc de discutie asa ca ceva km zi de zi, pt toti. Bombaneli si zeci de poze. Trandafir furat. Chiar, cum se inmulteste un trandafir? ca as mai fura o ramurica. Doua. Trei. Nu cred ca imi pune cineva catuse si ca solutie stiu sa tusesc din fundul plamanilor. In plimbari Am gasit  bujori la o benzinarie de vanzare, 2 km de noi. Ma duc sa iau la cateva zile. Am invitat sotul cu mine, a zis ca imi da bani sa imi cumpar singura flori. Din carantina asta unii vor iesi shifonati.
Voluntariatul m-a adus aproape de un grup de inimoase.  Cu una din doamne m-am sincronizat asa de fain, fara sa vorbim….ce actiuni facem in viata de zi cu zi ne aduc inapoi raspunsul vietii prin oameni, evenimente, natura, toate ni se intampla  ca valurile din lac dupa ce aruncam o piatra – e important de aruncat piatra.  Si de aruncat bine. E important sa am bani in cont, dar mai valoros e ca am vecini ce stiu ca vor sari neconditionat, vecini nu neaparat aia din bloc. I am in a good place.
Prajiturile sunt bune. Gatite de copila mea si mai bune. Cantarul nu mai este bun.

 

Si dupa carantina ce vine?

Marea bucurie a relaxarii regulilor de carantina este ca se vor deschide granitele. Nu stiu cand, nu stim cate, Franta a anuntat ca deschide campingurile si acces la turisti si vor deschide si granitele asa ca pentru noi ideea de a planui vacanta de vara (2-3 sapt in camping cu alergat prin paduri si trezit in zgomot de pasarele) ne-a dat aripi.  Avem un scop in fata, un reper in calendar, motiv sa sar de pe canapea si sa verific cort si saci de dormit si mai ales ce alte zone minunate si oxigen din rezervatii naturale mai inspir prin toate narile.  Mai intai am lasat emotiile sa decida si aruncat idea sa mergem in locul unde m-am simtit super in vacanta si ce a venit din subconstient firesc si cald e  Franta, Jura. Ca pana plecam mai sunt multe saptamani de curs si seri de rumegat si sigur noi vom schimba alegerea de cateva ori, ca eu traiesc nu doar din vacante ci si din cautat, documentat, salvat linkuri si notite cu ce activitati se pot face, ce sa vizitam, istorie, mancaruri specifice, piete locale specifice, etc.

Si totusi, dincolo de planuri si asteptari si lucrat de pe canapea,  zilele de carantina au trecut pe nesimtitelea si singura mea grija extra e sa nu supra mancam ca doar e usor sa mancam cat usa si nesanatos  dar mai greu sa traim asumat si responsabil cand am frigiderul fix in fatza canapelei si vizibil doar sa ridic ochii blanzi si mari de caprioara bleaga pe deasupra laptopului, ei bine aparura alte probleme. Criza economica.  2 luni cu productia pe butuci pt multi e dramatic. Noi suntem din protejatii sortii pt ca am continuat sa lucram si sa fim rezolabil platiti, ba avui si cateva extra venituri, dar verisoara mea care lucreaza in industria filmului are firma inchisa si abia luna viitoare va primi primul somaj tehnic si acela ii acopera intretinerea si tigarile, altii sunt si mai nenorociti pentru ca lucrau la negru si nici macar acel somaj nu au dreptul.
In jur business-urile incep incet a redeschide. Nu toate. Unele au declarat falimentul sau sunt in curs de – aprox 20% din baruri si restaurante. Turismul e mort.  Vor mai aparea noi joburi pe piata? .  E criza? va mai fi un val de imbolnaviri la toamna?  Nu stim – si instabilitatea asta da de gandit.
Cum urmaresc (ocazional) stirile americane si citesc pe unele grupuri de finante, am remarcat cateva idei aparute si aplicate ce ne vor ajuta in perioada urmatoare:
Fondul de urgenta are nevoie de consolidare.  Noi o facem din decembrie incoace, ca la sf anului trecut sotul a fost fara job si bine ne-a prins sa avem ceva acolo. Acel ceva e reconsolidat, ba mai bine decat toamna trecuta, punem 25% din venit deoparte plus micile venituri ocazionale (care au fost) , ceva bani rambursati de la vacantele platite, plus lipsa activitatilor sociale si nici vacantele/iesirile din martie/aprilie/mai. In plus am decis ca anul acesta sa nu mai contribui la pensia privata, nu sunt bani multi dar pot contribui si in decembrie daca lucrurile vor zbarnai.
Pt cine nu are fond de urgenta, azi e ziua cea mai buna de  deschis un cont bancar si facut mici transferuri acolo: fie in ziua de salariu un procent din ce vin, fie renuntat la mici cheltuieli/abonamente/facturi si pus echivalentul acolo, fie pus ocazional din extra venituri (mici joburi, lucrurile vandute, cadouri, prime etc), fie un transfer automat de 20-50 lei, saptamanal, o suma mica la inceput care nu va dezechilibreaza.
Reevaluat ce obiceiuri reluam.
Colegul de birou a decis ca va veni doar cu bicicleta la munca si renunta la masina. Habar nu am daca o vinde (si are unde) dar fara costuri de benzina, fara asigurare si costuri de parcare/amenzi (da, aici se dau si pt 1km/h peste, si pentru 2min de parcare incorecta), fara  mers la spalatorie etc si sa puna banii deoparte.
Alt coleg a renuntat la fumat in carantina.  Mai intai a fumat mai rar ca nu iesea dupa tigari. Si apoi gata. Si sper ca nici nu va relua obiceiul.
Cafeaua de la Starbacks? E ok si fara pana cand lucrurile va merg bine. Rochie noua?  Ei bine, primul lucru cand am fost izolati acasa a fost sa dezactivez toate notificarile cu reduceri si promotii, si eu si inca vreo 2 prietene cu care am vorbit am spus ca avem suficiente rochii, si avem si suficiente amintiri din dificultatile cu criza din 2008.
Criza ne-a adus alte valori si prioritati. Constientizat ce e important si necesar si ne aduce fericire. Nu vom renunta la astea. Dar sunt altele pe care le putem pune deoparte, pentru o perioada.
Echilibru intre mancat acasa si mancat la restaurant. Mancam rar in oras si inainte, nu am invatat sa fac noi feluri de mancare, doar readus cateva mici obiceiuri (gen framantat cu maia – am facut turte de cateva ori, am facut paine de 2 ori si congelat – nu mai facusem de 4 ani cu maia).  Facut pizza (inainte mai comandam, stand acasa nu am renuntat la seara de pizza, 1-2 ori pe luna, dar se poate si facuta in casa: aluat cu drojdie, sos de rosii, mozarella din belsug, dovlecei si porumb si ceva slaninuta afumata pt aroma si pizza  e gata in 20 minute la 220grade). Economisirea e minuscula,  poate 10-20 extra pt noi, dar castigul e in faptul ca o gatim impreuna toti ca familie, ca fiecare face cate ceva – tati e seful la cuptor cu manusi si tava acoperita, eu toc de zor si fata le decoreaza dupa gust si optiuni, si putem sa ne simtim bine si fara a cheltui /iesi.
Reevaluat furnizori si facturi. Idee citita acum 2 luni pe canalul NBC. Ei recomandau pt business-uri de a nu intra in pierderi de suspendat toate activitatile ce se pot suspenda, sa reduca/renunte la birouri si chirii, si de luat fiecare furnizor si evaluat si renegociat/renuntat. Consultantii lor economici spuneau ca pot economisi si 30% din cheltuieli, asa. Ideile lor se pot aplica si la bugetele romanesti, presa romaneasca va vorbi oricum prea tarziu, tin minte in 2008 la inceputuri ca deja la americani se vorbeau de strategii de construit noi business-uri si la tv in romania la sf lui 2008 inca se vaicareau ca nu inteleg ce se intampla ca economia duduia.
Cate datorii mai avem?  Statul acasa a lasat timp de reflexie si analiza. Noi ne-am facut repede bilantul datoriilor si aici a fost usor ca mai avem  inca 10,8 ani la ipoteca si aproape 140K de platit, avui timp sa verific ca dobanzile pe piatza creditelor imobiliare au scazut cu 1% dar nu merita sa schimb la alta banca pt ca sunt costurile notariale prea mari pt mica diferenta, asa ca mai am doar de negociat cu banca in curs. Zero card de credit si e bine. Fata de 2008  ducem bine, atunci aveam 2 credite. Pt cine are alte datorii, e important sa le insire pe hartie, si sa faca plati anticipate asap. Bine, asta e mereu important, cei ce au multe datorii le au fix ca nu isi gasisera timp si rabdare in a pune cheltuielile pe hartie si intelege ca unele datorii sunt rele. Ei bine, chinezii ne-au dat acest timp si rabdare, bonus un virusache.
Investitii. Acest cuvant e pentru multi o utopie. Dar daca aveti internet si cititi articolul asta, aflati ca sunteti printe cei 50% mai bogati oameni din lume.  Privind la cat de mare am apartamentul si compar cu ce mici sunt ale chinezilor/japonezilor imi dau seama ca nu o ducem rau.  E loc si de investitii. Nu stiu ce, nu stiu cand, as avea cu ce, si mai ales stiu ca bune investitii se pot face in criza, cand putem achizitiona ieftin. Keep an eye into.
Investitie in educatie. Poate cea mai buna investitie pt ca nimic nu poate devaloriza ce cunoastem. Fac cateva cursuri online, dar am ajuns in punctul in care usnt asa de multe si nu stiu ce sa aleg sa aleg bine si nu un endpoint.

 

 

 

 

 

Fericirea e in noi, frumusetea e in ochii care privesc

Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice…

 

Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire…

Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare…

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

Ierom. Hrisostom Filipescu

Fragment din cartea “Traieste frumos, iarta la timp si iubeste cu adevarat”

 

 

Am citit asta acum un an. Cu varii scuze am amanat cumparatul cartii -ba ca sa ajung in Bucuresti, ba ca sa rog pe cineva care vine/nu vine la mine, ba ca nu e graba ca mai am sute de carti in biblioteca.  Ba mai mult,  Cu articolul asta stau in draft de atunci, asa de mult mi-a placut cum spune: “Bucură-te de viaţă, omule! Sărbătoreşte puţin din toate! Plângi când îţi vine să o faci! Trăieşte! Uneori eşti trist, dar astăzi ochii tăi râd, pentru că ai un vis care te ghidează. Se numeşte Viaţă! Nu uita să fii Om înainte de toate! Nu vorbi doar… “
(mie imi aduce aminte de vorba dulce a batranilor din nordul Moldovei, are ceva din intelepciunea oamenilor ce au trait multe).
Revin de cateva zile la fraza: Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

Si uite ca ne-a dat Dumnezeu suficient sa invatam sa fim fericiti cu ce avem, cu cel de alaturi, din ce este.

 

 

 

Zilele astea am profitat sa triem din carti si sa dau la prieteni. Am scris pe grupuri locale, cateva sute s-au dus, mai am inca vreo 100 de carti sa dam. Sper sa bucure si pe altii cum m-au bucurat pe mine. Cartile merita sa circule, dupa ce m-iau uns sufletul sa treaca si pe altii,  nu sa le tin in dulapuri (okok, mai avem peste 300, nu suntem pregatiti sa le dam pe toate, scriu asta din ipocrizie cat timp mai avem 300-400 carti in biblioteca de care nu sunt inca pregatita sa ma despart, dar curand, curand…)

De ce ne era frica incepe: criza economica

Scriu despre disciplina financiara de ani de zile. Am trecut prin cateva crize (in 2008 am suferit crunt, mai incolo au am fost cativa ani cu un singur venit si chirie si copil si datorii,  anul trecut sotul a ramas iar fara job pt cateva luni) asa ca scriu din experienta mea, din experienta colegilor de birou.

2020 e an ce intra in istorie ca anul epidemiei (si nu, nu e prima epidemie prin care trec, in 2002 au fost zeci de mii de cazuri de rubeola in romania si in bucuresti colcaiau, in 2003-2004 imi spuneau medicii de peste 10 mii de tuberculoza anual si 3-4 decese zilnic etc) dar acum vine si alta criza: bursele financiare au scazut, firme se inchid, lume in somaj (tehnic sau definitiv), concedieri.
Putem sa ne pregatim pt criza ce va urma? Vestile proaste sunt calare: criza a inceput.  A inceput de 2 luni.
O sa supravietuim si virusului pt ca dezvoltam incet imunitatea colectiva si cu disciplina de viata adusa in ultimile saptamani ne dezvoltam imunitatea personala si rezistenta la boli prin eforturi ce depind strict de noi, dincolo de mesajele contradictorii din mass media ce ne obosesc banui ca o mare parte din cei din jurul meu sunt deja imunizati (metrou, Italia, China, sunt lucruri intalnite de mine si de colegii mei) . Criza economica nu stim insa cat va dura,  stim ca va fi mai lunga decat carantina si mai apasatoare si stim ce putem face.
Eu am mai trait-o. Unele lucruri le uitai ca asa e mintea mea – foarte selectiva  si sterge din memorie mai ales din ce nu imi convine.  Mai am ceva din amintirile comuniste la cozi ce stateam si nu stiam ce prindeam, cozi in frig, grea a fost si perioada imediat post comunista, si perioada cand bursa studenteasca nu imi ajungea.  Fara a fi un articol alarmist ( sunt de felul meu o persoana optimista si modul meu de a functiona este prin actiune si nu in a ma lamenta si complace in aceeasi stare daca imi face rau), vreau sa atrag atentia ca pentru multi va fi mult mai greu economic vorbind, mai rau decat pentru mine. Toti cei din turism sunt in somaj si nu au o redresare imediata nici daca azi se anunta ca virusul a disparut subit. Toti cei din serviciile personalizate (restaurante, coafura, aranjamente florale, nunti, cazinouri etc)  sunt fara munca si vor fi fara ceva timp de acum incolo. Astea toate insemna zeci de mii de oameni fara job in capitala asta, unii cu rate la casa, multe carduri de credite, copii, probleme medicale.
Ce facem noi, pt noi?
Am revazut bugetul familiei. Stim cat am cheltuit luna anterioara, stim ca e o luna obisnuita, si ca e in regula sa ne tinem de acest ritm. Stim ce economii avem si cat ne vor tine. Daca nu aveti un fond de economii acum e momentul sa il creati, cu orice efort presupune: renuntat la cola+tigari+tv+ abonament mobil+cipsuri+prajituri+bere etc.  Loc de scazut cheltuielile nu avem nici noi mult (5-6% din cheltuieli le putem reduce,  pentru ca noi am scazut de anul trecut de cand sotul a fost fara job, altfel din recomandari CNN/BBC in caz de criza, firmelor li se recomanda scaderea cheltuielilor cu 30% si prim pas renegociere fiecare contract cu furnizorii, idei ce mi se par ca fiind de ‘common sense’ si aplicabile si de catre familii).
Evaluam situatia economica generala mondiala. Citim site-uri oficiale, ocazional, dar numai site-uri credibile (dupa cum fac de minim 10 ani: citesc  oxford, harvard, financial times, bbc, cnn, reuters etc), citesc doar cand am chef si dispozitie(din ce in ce mai rar e, abia o data pe sapt deschid).  Fara tv, intru pe fb de 2 3 ori pe zi si numai cand am ceva de cautat/contactat – sa va aduc aminte ca la tv romanesc in 2008 au inceput sa discute despre criza cu cateva luni mai tarziu, prea tarziu? si nimic solutii constructive, doar vaicareala si dat vina pe altii – in acel timp insa pe la  americani ii vedeam in pline focuri de revenire??
Platit datoriile. Ok, de data asta stam mult mai bine ca in 2008, mai avem doar ipoteca.
Ne-am verificat conditiile de somaj. Nu e somajul mare, dar cu 2 somajuri in casa ne putem acoperi rata la banca si sa ne descurcam rezonabil cu mancarea. Si atata !!!, nu ramane de facturi sau orice alta cheltuiala, deci e nevoie sa ne reinventam daca intram amandoi in somaj, sa ‘scoatem’ bani din orice, inclusiv din fondul de economii.
Nu mai cumparam haine. Avem suficiente!! Am sters abonamentele de pe site-uri ce ma bombardau cu reduceri si reduceri…lasa ca ma abonez eu iar peste 1 an, asta problema mare sa fie. Avem timp pt casa (serios? 😀 ) asa ca am ordonat si re ordonat shifoniere, scos ce nu mai vine/ prea vechi si tot mai avem X haine. Ani de zile m-am descurcat cu 2 blugi, acum am provizii sa acopere cativa ani (multumesc, Ana!).
Nu e momentul de alte poveri financiare. Masina noua? Un nou caine in familie? Un iPhone in rate?  mai ganditi-va.  Noi ne-am analizat ce facturi putem renunta (face sotul niste cursuri pe skype ce nu sunt obligatorii, putem renunta la un mobil, la inchiriat masina si vacante etc) dar sunt putine.
Am schimbat provider-ul de energie si trecut la un pachet mai convenabil noua, dar preferam sa platim 10-20 lunar in plus. Energia e factura vitala si platim putin in plus. La iarna viitoare vom aprecia banii de acolo, astazi 10 in buzunar lunar nu se simt.
Analizam cheltuielile marunte, cotidiene.  Aveti copii in pampers? poate e momentul sa cautati scutece refolosibile, la mana 2a. Aveti obiceiul de a va face manichiura saptamanal la salon sau coafat? Unele putem face acasa, youtube are multe filmulete. Pantofii de anul trecut sunt demodati? mai ganditi-va la ei o data. Prietenele doneaza haine de copii? e bun -. sarutmana!, am primit sacose, mai am de scurtat/aranjat vreo 2 pentru fiica mea, vreo 2 pt mine.  Exercitii de fitness gasim-vointa sa fie ca sa ne ajute  sa iesim din rutina auto-distructiva. O cana de filtrat apa e o cheltuiala initiala dar in cateva luni devine rentabila prin cate sticle de apa nu cumparam, noi avem de 8 ani si cu drag apreciez prezenta ei… Am reinceput sa fac paine (mancam putina, eu aproape deloc, fac o data si congelam, acum congelez si aluat in forme de bilutze bine infainate si coc cate o turta cand avem ceva de servit cu ele), am reinceput sa iau lapte de la ferma si sa fac iaurt (economisesc putin la asta, dar e o disciplina saptamanala ce aduce o economie saptamana de saptamana, efortul e de 5 min, un iaurt in comert e 3 euro pe cand 1l lapte la ferma 1euro; plus ca e mai sanatos);  fierb naut/fasolica pt cateva sapt,  gatesc simplu si cat mai crud pt a salva timp si rabdarea mea si sanatatea noastra etc  etc; astea sunt doar cateva exemple; stiu ca si  alte cheltuieli puteti sa le optimizati usor, putinul de aici si putinul de  acolo se aduna iar rezultatul e linistitor fix pt cei ce au ramas fara venit si se simt complet inutili.
Sa na gandim putin la stilul propriu de viata si pe ce se bazeaza: pe chinezarii? pe consumerism? Putem sa ne sustinem stilul asta mai departe? (vedeti, nici nu imi mai pasa daca e ok sau, important acum e sa devenim constienti si responsabili de ce facem zi de zi..)
Sa sustinem economia locala. Un lucru de care mi-as dori sa ma lovesc mai des. Putina lume intelege ca in pietele din aer liber riscul de infectare e mai mica decat in supermarket. Vazui cartofi din Israel -serios?!? sigur vreti sa cumparati?  iar rosii, rosiile in aprilie nu sunt de sezon si vin din spania sau maroc sau israel/turcia,  asa ca fara rosii pana in iulie, acum ridichile si ceapa verde sunt de sezon, si castravetii de sera….  In plus, alimentele locale sunt mai proaspete si mai bogate in vitamine, mai putina poluare cu transportul,  mai si ajutam si micul fermier in a nu da faliment si cere shomaj si incarca fix situatia tarii si asa proasta… Cumpar sapun de casa, prajituri de casa (okok, acum am cand sa le fac, face si copila mea), cumpar paine cu maia sau paste proaspete si gemuri de la vecina, legume și fructe si pasari si oua si lapte de ferma… ne adunam 4 oameni sa taiem un porc impreuna – carnea ramane cea o scumpa parte a bujetului nostru iar o pulpa de porc ne va acoperi 3 luni si economi si timpul petrecut in achizitionare si transare. Cumpar simplu pt a reduce riscul  de risipa – nu mai luam 5 tipuri de fasole ci unu.  Serios vorbesc, traiesc f.bine si fara servetele umede si 5 produse de menaj (detergentul de vase si bicarbonat si otet am cacalau) si fara 7 creme chimicoase, dar nu fara morcovi si varza si alte cele.
E drept, acestea ma ajuta sa imi linistesc creierul, in ultimile saptamani s-au intamplat ceva drame in jur si incerc sa ma indepartez de oamenii negativi si sa simplific lucrurile ce imi incarca mintea aiurea pentru ca am nevoie.

Educatia profesionala e un lucru ce ia alta nota zilele astea. La mine jumatate de echipa a fost concediata.  Inteleg ca eu ramasei din cei mai bine pregatiti din echipa si aici nu e meritul express al meu ci a varstei si experientei mele, dar sunt constienta ca urmatoarea disponibilizabila voi fi eu si se poate intampla maine.  Am inceput niste cursuri online ( din pacate f.greu ma concentrez, chiar, sunt deschisa la orice trucuri de concentrare intelectuala), m-am uitat ce alte profesii ar putea fi facute si sa ma reorientez catre ceva ce as putea invata si aplica cu drag. Ma uit la extra surse de venit – daca acum 2 luni as fi zis ca nu e etic, cateva evenimente triste si dintr-o data consider ca orice extra venit e bine primit.  Pana si la retetele de facut sapun m-am uitat (kinetica din mine cauta lucruri facute manual, alta data ii ziceam Elenei ca e prea complicat pt mine).  Ca inspiratie, un fost coleg dezvolta o mica aplicatie pentru Android, a spus ca se simte mai util facand asta serile. Eu cos serile (masti de protectie) sa imi folosesc mainile si talentul si sa tin ritmul si contactul cu voluntari (intr-o zi o sa scriu – pardon, dictez la telefon situatiile voluntarelor in carantina…)

Educatia emotionala e iar un lucru important. Discutam mai deschis despre ce ne deranjeaza si ne lipseste, analizam situatii si emotii si cum am reactionat, facem de cateva ori pe zi mic jurnal al recunostintei in familie, sa invatam sa apreciem ce avem.   Ca suntem bine.  Ca putem sa ne descurcam mai simplu. Ca multe nu vor mai fi cum au fost, si e nevoie sa fim mai adaptabili (aveam asa, un ritm al vietii caldut in care ma complaceam si ma simteam bine) dar evident ca nimic nu va mai fi ca inainte si e nevoie acum sa reconfigurez ritmul de gatit, de unde fac aprovizionarea ieftin si de calitate, sa renunt la anumite lucruri, la anumie persoane etc. Adaptabilitatea se ‘deschide’ din planul mental. Intram in contacte deosebite, diferite, stiu ca e situatia exceptionala si cred ca e important sa evoluam cu astea.  Profit sa lupt mai abidir cu obiceiurile proaste care ma trag in jos emotional ( blogul ma ajuta, ca e ca un jurnal ce are voie sa imi spuna si altceva decat vreau).

Aveti grija de voi. Si de cei dragi. Sanatatea vine din ce facem acum, dar sanatatea nu e totul.

 

Dressing-uri pt salate – cum aduc arome in banalele salate

De cateva sapt mancam 4 zile cu mese gatite si 3 zile doar salate, deseori si mesele gatite au side dish o salata.  Cum timp si entuziasm pt gatit e zero, am simplificat timpul in bucatarie (si asa era simplificat ca nu mai pregatesc/curat casoletele pt pachete pentru toti 3, in fiecare zi).

Pt salate am incercat cateva variante si combinatii pana am ramas la baza:
– salata de varza (cu/fara morcov ras). Partea faina e ca varza o toc la robot o data pt 2 mese, o parte sta f. bine in frigider in recipient cu capac si o frec cu sare/combin fix cand vreau, de obicei la pranzul urmator
– salata verde cu castravete si porumb/fasole fiarta/naut fiert/cartofi noi fierti/rosioare/ardei/andice/ton/ficat de cod etc.
-rucolla/frunze baby de spanac/papadie, acestea in salata separata nu sunt tolerate de colocatari asa ca le amestec in salatele verzi, dar nu mereu.

Salata verde, pe langa ca o iau aproape dublu ca pret decat la piata, de felul ei nu are niciun gust si  e nevoie sa o scot din anonimat. Cu she? cu dressinguri:

  1. maioneza homemade. Fac la blender vertical si in 30sec dintr-un ou, o lingurita mustar, 200ml de ulei, la final adaug sare si lamaie,  iese peste juma de borcan de maioneza pe care il tin apoi in frigider inca vreo 2 zile. Fac direct in borcanul de 400ml, cu gura larga si capac potrivit.  Pacat ca nu pot pune ulei de masline si vreun ulei cocos pt a  iesi mai ‘potrivita’ mie.  Fac fiecare luna, o data.
  2. in acelasi borcan magic de 400ml il populez pe jumatate cu zmeura (proaspata sau -decongelata), adaug cateva linguri ulei, 3 linguri zama de lamaie, sare si o ceapa mica. Blender vertical 30sec si iese f. cremos. Acest dressing tine si 4-5 zile in frigider…  Mie mi se pare mai fain dupa o zi, ca se combina aromele, dar ignorati gusturile mele de blonda fada …
  3.  dressing pt salatele de morcovi rasi cu stafide si nuci. Cu tristete astia trebuie rasi in momentul actiunii, nu rezista gata rasi in frigider. Am incercat.  Dressingul pt ei insa rezista: combin parti egale de lamaie, mustar nu iute, ulei de masline, miere, adaug sare si piper. Si asta poate fi facut in cantitati mari si folosit in decursul urmatoarelor 4-5 zile. El posibil sa reziste si mai mult dar la mine asa de repede s-a consumat borcanul
  4. dressingul no 3 l-am facut si fara ulei dar adaugat extra lamaie pt lichiditate.
  5. otetul balsamic de zmeura i-am dat o alta savoare amestecandu-l cu o ceapa tocata f. fin, ulei de masline, si un catel de usturoi. Merge minunat peste salatele cu ton/somon, si la andive (daca salata se poate numi taiatul marunt al andivelor si pus un dressing in cap).
  6. lamaie, mustar, ulei de masline, usturoi si oregano, o combinatie care nu poate dezamagi pe nimeni. Am pus inclusiv pe cartofii dulci fierti.
  7. in zeama de la cateva lamai am ras usturoi si ghimbir, si pus in frigider. S-au marinat/macerat minunat de bine, merge si peste peste/carne la gratar, si peste andive
  8. dressing de tahini, ce imi place la salata verde cu ardei copti si rosii. Dressingul il fac in acelasi borcan cu gura larga pt ca intra fix blenderul: 1/3 tahini, 1/3 apa ca tahini e f. gros, si de rest adaug patrunjel si ceapa verde tocate marunt 2-3 linguri de fiecare, ceva zama de lamaie, 2 catei de usturoi tocati, blender vertical sa iasa cremos in 20secunde. Sta in frigider pe mai multe zile, merge minunat pe o salata de brocolli fiert cu fasolica fiarta, ceapa verde, dar altfel – in una din incercari l-am servit cu dovlecei raw (asa mult reteta de paste din dovlecei de pe site-urile vegane, adica  taiat f. fin dovlecelul, eu am mai si ras un morcov si pus dressingul de mai sus) pe care l-am servit cu o bucata buna de ceafa de porc (100-150gr ca atat mai pot manca, mai mult imi pica greu si stare de somnolenta si nici de cina nu mai e loc- am imbatranit si sendentarismul pe canapeaua asta nu ma ajuta…).

Cum pe vremuri, long long time ago la pranz mancam la birou din pachetzelul pregatit si adus de metrou cu mine in mana, dressinguri foloseam f. rar din motive de greu de deplasat si riscant pt poshetutza. In cele aproape 2 luni de carantina  m-am destrabalat, si dat seama ca pot sa fac dressing din weekend si sa iau intr-un borcanel la birou in frigider si sa am pt toata sapt. Dar asta va fi intr-o viata ulterioara, cand voi putea merge la birou cu metroul, fluturand.

Cum imbogatim solul din ghivece si jardiniere

Am primit intrebarea asta de la prietene. Zilele astea cu vreme asa frumoasa a dus mai multa lume ca de obicei sa petreaca gradinarind pe balcon. Pe alocuri achizitionarea de pamant nou fertil e imposibila, asa ca incepe sa fie refolosit cel care este deja si tare ma bucur de asta, chiar daca nu apreciez si conjuctura.

Dupa un an, pamantul din jardiniere este obosit si cu prea putini nutrienti. In gradina/padure ciclul natural de frunze uscate/iarba uscata/gaini / rame imbogateste natural cu nutrienti solul dar asta nu e posibil asta si in ghivece – mai trece o cotofana pe la noi prin balcon dar m-ar deranja rau sa vad ca se gainatzeaza fix in petuniile mele. Asa ca se vede usor ca pamantul nu mai e negru negru ci gri, pe alocuri capata o  crusta alba (de la sarurile din apa de la robinet), si e nisipos/faramicios fiind lipsit de humusul gras.

Cum il imbogatim? cu surse de carbon si resturi vegetale. Ce am incercat si aparent a functionat bine acasa:
– carton. Pun pe fundul ghiveciului si adaug peste pamantul vechi. Merge folosit carton de la cutii necolorate, de la cutiile de oua (ala necolorat evident), ala din interiorul hartiei igienice. Nu puneti doar la baza, puteti adauga si treptat ceva carton maruntit (inmuiati-l in apa, si in cateva minte devine usor de incorporat in sol)
– rastorn ghiveciul vechi si curat vechiul pamant de radacini si resturi, arunc radacinile si pamantul care imi ramane il amestec intr-o galeata/lighean  ( unde se poate 😀 ) cu resturi vegetale: frunze obosite de la salata sau de la ridichi dar bine maruntite, coji de banane maruntite (fara numar faranumaar, bananele contin potasiu si asta ajuta sa dezvolte plantele) , cateva linguri de epsom salt ca sursa de magneziu, zat de la cafea (stiu ca se spune ca modifica ph-ul dar in cantitati moderate face bine iar schimbarea ph-ului e temporara pt doar 2 maxim 3 sapt asa ca am adaugat tot zatul colectat din ce bea sotul din ultimile zile plus udat pamantul cu apa in care spalam cescutza lui de cafea) , coji de dovlecel si morcov si castravete si mar la fel de bine maruntite. Maruntirea asta are o importanta si de aia o repet sa nu o sariti: va grabi descompunerea si aduce la omogenizarea pamantului.
-resturi si frunze de urzici. Si astea maruntite. Cred ca e planta cea mai complexa ce poate fi folosita asa de usor in gradina dar si in mancare. Poate fi si resturile de la urzici gatite, inclusiv apa de la fierberea lor (desi apa aia e buna de baut, rece, cu putina miere, e ajutatoare pt cei cu tuse si probleme respiratorii)
-fertilizanti din comert. Desi daca tot ajungeti in supermarket, luati si voi  un sac de pamant nou nu sariti la fertilizanti si amestecati pamantul no u cu ala vechi, undeva la 50% 50%
-umezesc solul asta si amestec de 2-3  ori pe zi ( sunt acasa, ce o sa fac toata ziua daca nu sa amestec in pamant? da, mai stau ce stau tolanita la soare pe scaunul din balcon dar mai si ma ridic sa amestec la pamant cam ca in mamaliga).
-udat cu apa in care spal carnea. Apa asta contine resturi de sange si anumite minerale. Atentie, cu apa rece de la spalat sangele, nu cu fierbinte ca are si urme de grasime – cum noi deseori avem carne de tzara si taiata artizanal, carnea are mult sange asa ca o spal in 1-2 ape, sau las la dezgetzat in ligheanul cu apa – asta e o apa perfect de udat
-apa in care spal legumele si fructele, resturile de smoothie. De obicei le spal intr-un castron mare asa ca am cu ce. Deseori am legume si fructe bio asa ca nu am de ce sa ma ingrijorez ca ar fi apa cu pesticide sau cine stie ce.
-resturi de bere sau de iaurt.  Ambele contin probiotice utile solului, asa ca bea rar sotul o bere dar eu ii scurg sticla la flori… merge si apa cu care clatesc paharul de bere/castronul de la iaurt.

In 2-3 zile pamantul amestecat asa e numai bun de folosit, desi nu o data am pus direct fara sa il las sa astepte, si udat cu ce aveam de udat ocazional (resturi de bere, resturi de cafea, resturi de iaurt si apa de la clatit recipientele acestora) si dupa aia.

Intr-o zi o sa imi iau rabdare si o sa pozez ce am semanat (iar am sarit calul, dar nu e bai, impart si la vecine si prietene). Nu mai am gradina inchiriata dar  tare am inverzit balconul …