o femeie | Iubesc orasul meu

Cand viata altora e o lectie de iubire

De cateva zile incerc sa pun in cuvinte o situatie ce mi-a inmuiat sufletul.
Dupa cum stiti, fac ocazional voluntariat la spital -si va spun cu o bucurie ce mi-a inundat sufletul ca sapt trecuta un copilas si mama lui au primit raspunsul ca totul e bine si pot pleca acasa la familia pe care nu au vazut-o de 1 an. In nebuloasa care prins impachetat, bilete de avion, luat trimiterile si rapoartele medicale, sacosa de medicamente, la revedere de la camerele vecine si copiii asemanatori, o mamica din camera vecina (cu copil si ea grav bolnav) a oferit un cadou ce m-a emotionat: ajutorul in a curata pe jos, dulap, frigider, baie (cerute la parasit camera). Dincolo de greutatile proprii si grijile ce doboara o mama din camera vecina ce asteapta analize dupa analize plangand sa afle ca are si ea copilul stabil sa fie operabil, dincolo de diferenta de limba si religie, mama asta si-a oferit ce are cu ea mai de pret: sufletul in maini.

Oare cate femei din noi putem lasa deoparte suferintele proprii si intinde mana altcuiva in nevoie? Oare cate din noi putem sa ne bucuram ca ceiluilalt ii e mai bine si ca intr-o zi si noua ne va fi la fel? Oare nu suferinta scoate cum ne e sufletul nostru cu adevarat, la iveala? Ne bucuram pt succesul cuiva din jur ?

Ma scuzatz ca ma bucur si vad lucrurile altfel: omenirea are o sansa minunata. Sunt in locul potrivit mie. Un alt copilas va veni la spital, o alta mama plangand, eu si celelalte inimoase vom fi aici.

Love in the Time of Cholera pardon, Corona.

Dar daca in loc de panica am incepe sa ne iubim mai mult? sa ne ingrijim mai mult de noi? Sa slabim – de evitat magazinele – uite ce minunat moment de inceput post si infranare si inceput de regim de slabit. De dormit mai bine – nu stiu cum e pe la voi dar eu fara somn sunt praf. E momentul sa consumam mai multe legume si fructe, urzicile au iesit, catina inseamna vitamina C, kiwi si mai mult – toate ajuta la aceasta raceala nasoala.
Daca in fiecare data la fiecare veste proasta am face niste exercitii? nu imi spuneti ca pe net nu ati gasit cum face streching sau abdomene, si doar stirile astea obositoare (retraiesc 2004 …).
Daca in fiecare zi de carantina am citi o carte?
Daca oprim o zi accesul la stiri si la net? Sa ascultam zgomotele strazii, zgomotele vietii? Daca in loc de muzica (eu ascult numai de pe net) sa raman doar la zgomotul pasarilor?
Poate fi momentul pt o zi de post religios sau emotional.
Poate a fi momentul sa ne intrebam fara de ce nu putem? Si de ce? Ce e important in viata? La ce e buna atentia la finantele personale?

(Recomand cartea lui Garcia Marquez).

Editez ca am gasit un articol despre ultimile cazuri de holera in Romania. Anii 1995 cu musamalizari fix ca pe timpul lui Ceausescu. Bag sama ca multe nu s-au schimbat de atunci. Si pe timpul lui Ceausescu au fost mai multe epidemii de holera in romania, dar nimeni nu a vorbit, carantina nu s-a respectat, nici macar normele de igiena….

Cum calatorim cu copiii? ieftin, simplu, relaxant?

Paradoxal e ca public articolul asta acum acum pt prima data in 10 ani planuiesc o vacanta fara copil, din motive de tabara de ski si avem un weekend child free pe care il vom fructifica cumva.
Copila m-a insotit in vacante. de mica. Prima deplasare a facut-o la 2-3 luni. E membru de familie cu drepturi depline asa ca mi se pare firesc sa fie cu parintii, are deja in total 15 sapt dormite in cort si cred ca 50-60 urcaturi in avion. Nu adun taberele. Cu siguranta ca planificare vacantei fara copil e diferit, dar si cu copil e posibil simplu si nu scump. Consider ca e f. important sa calatorim in familie, dar si tinand cont de copil: calatoriile pot deveni relaxante pt familie, creaza o unitate si o comunicare in familie (daca nu in vacante atunci cand sa ne petrecem 24 ore pe zi impreuna??), devin experiente speciale, ne aduc contact cu alta lume, o alta viata, descoperit oameni si cultura si atmosfera etc. astfel ca pentru noi calatoritul poate sa intre cat mai mult, ca incape.
Cum?
Cand era mica mica, de doar cateva luni, mergeam pe distante si perioade scurte. Bagaj simplu asa ca plecam cu 3-5 tinute ale ei, 3-5 ale noastre, si ii pregateam mancare pe 3 zile ( pt ca si acasa la fel functionez: spal si pregatesc 2-3-4 tinute, gatesc mancare pe cateva zile). Alaptat a fost mai simplu. Inainte de plecare seara o culcam imbracata deja cu hainele pt drum si dim. la 5-6 ne trezeam, luam copil in brate cu paturica cu tot si o culcam mai departe in masina pt un drum usor, scapat de aglomeratia capitalei, noi odihniti si veseli, copil dormit si odihnit si vesel. Tatal aducea cele 2 genti (una cu haine, lada frigorifica) si gata.
De pe la 1 an statul intr-un loc (in masina) nu a mai fost interesant pt copila din dotare asa ca drumurile in masina s-au evaporat. De, a crescut, am crescut distanta si diversificat mod de deplasare: tren si avion. Am descoperit ca sunt mancaruri ce putem sa i le dam de la restaurant (ciorbe sau pilaf sau peste la gratar gasiram la restaurante si dat de pe la 1 an). La 1 an am fost prima si singura vacanta la all inclusive – zau ca e simplu sa fii mama la turcii cu 5 stele in frunte. Cu trenul la 2-3 ani e minunat de lejer chiar si pt copii mai mici: fara centuri ei pot zburda prin compartiment si urca/cobori si consuma energia. Cu avion de la 1 an e simplu – dupa decolare o lasam sa umble peste tot, pt decolare/aterizare aveam 5-10 mici surprize in buzunare (o pereche de sosete colorate, post-it uri mici mici de lipit tot scaunul din fatza, un creion mic, un rest de plastelina, etc etc).
De pe la 5-6 ani am renuntat deja la bagajul la cala la zboruri. Nu si la pachetul de mancare (pe care il vom pregati si la pensie – sandwich cu un piept de pui, banane, mere, o branza si nu imputita – I did this mistake once 😀 etc). Lasam ambarcarea la final pt ca e dificil si ca adult sa stai in picioare 10-15min, sau profitam de priority board si urcam la inceputuri si lasam copila in picioare pe scaun sa interactioneze cu fiecare alta persoana interesanta.
Cu liste din ce in ce mai diverse ce le tin salvate in draft la email, schimbate si reschimbate dupa caz, calatoritul ne e ceva firesc si simplu. E drept ca nu ne-am dus inca in Africa sa imi spun ca vai, nu gasesc o farmacie sau vreun magazin sa iau un tricou, asa ca de acasa un medicament am luat doar pana la varsta de 2 ani (si asta pt ca era copila cu tratament…).
La 3 ani a primit cel mai fain si longeviv cadou primit a fost un trunkie roz (o valiza de dimensiuni cabina, cu rotzi, pe care o trageam prin aeroport si prin casa, evident). Bagajul copilei. Sarutmana Nasilor.
Fiecare idee de vacanta am insotit-o cu o carte. Sau mai multe carti. Avem cacalau, mda, unele femei isi cumpara pantofi. Cand era mica aveam carti cu desene despre avion si aeroport (si cu cartea in brate a vazut apoi real), apoi am trecut la carti albume despre ce localitate vom vedea, acum e deja la citit cartile de adulti, avem un 50-100 carti de calatorii in casa si toate sunt cu poze atragatoare.
De ceva timp o lasam si pe ea sa caute idei de destinatii. De ex. una din vacantele decise de ea va fi Roma, inspirata de niste carti (pe care, absolut intamplator si accidental i-au aparut in fatza, la biblioteca, habar nu am cum de mana mea i le-a impins, asa, din greseala). E implicata in documentare si liste de ce vedem asa ca stie (aprox) la ce sa se astepte si chiar decide.
Bagajul si-l face ea, cam de pe cand are valiza roz, de pe la 3 ani. Evident ca evaluez si eu, mai intai eu puneam si ea scotea, apoi treptat viata mi s-a usurat si devenit invers dar inca am gesturi mai pe fatza, mai pe ascuns :D. De pe la 10 ani, cred, ii validez doar lista de lucruri de impachetat ( a si incercat sa faca un film, pt youtube, cum isi face ea bagajul; bagajul i-a iesit dar filmul nu, asa si a decis ca e prea greu sa fii youtubeuza). Acum avem fiecare rucsacul lui, si recomand unul pt copil de la 2-3 ani in dimensiunea adecvata copilului sa il poata duce in spate.
Verificam vremea la destinatie fix inainte(cu juma de zi inainte de zbor) si inca o data conditiile de bagaje in avion – nu o data am facut ceva schimbari legate de astea. Sunt multe situatii unde vremea se schimba brusc – asa ca mai fac un mic check inainte. Stim, de ex, ca lichide nu putem intra (o limita prea mica pt copii prea mari) asa ca isi primeste monezile de euroi din timp si isi cumpara singura de la stewardese ( avem garantate 30 min de zbor cand nu misca si nu respira, cu banii stransi in pumn, pana cand ajunge steawrdesa sa o serveasca si pe ea, minute cand se uita si ea si alti copii din avion hipnotizati de fiecare miscare a stewardeselor ce si pregatesc cosul de bauturi, cum dau catalogul, cum vin la fiecare pe rand sa ii intrebe, fiecare zambet si miscare a stewardeselor au efect hipnitizant si acum, dupa zeci de zboruri).
Cand era mai mica, cautam zboruri la ora cand doarme. Best of the best. Apoi nu mi-a mai pasat.

Nu mint copilul. Stie ca s-ar putea sa o doara urechile la aterizare (iau acadele pe batz si guma), mai merge si sa aiba un balon de umflat. Stie ce facem si ce urmeaza (am vazut copil tarait de parinti in aeroport pt ca nu voia in avion, copilul repeta ca bunica i-ar fi zis ca avionul se strica -na, mai lasati copiii cu antena3 in casa…)
Carutul a fost cu noi pana la aproape 5 ani. Cand s-a stricat. Ne-a salvat si ajutat sa facem multi km zilnic. Am trecut la trotineta (unde s-a putut, evident).

Unde ne cazam? child friendly, of course. Langa plaja, daca mergem la mare – dupa plaja si adultii sunt chiauniti d’apoi copiii cu glicemia jos si musculatura marinata. La Disney am stat in hotelurile lor pt ca ofera transfer rapid si cu prioritate. Evitam locurile de petrecareti (google map ma ajuta sa vad daca e sau nu strada plina de baruri). Si nu in panta – sa ne intoarcem sus la deal e greu si pt adulti, cu copil in brate e nasol…

Ce vizitam? evident child friendly. Desi visez sa fac PCT si Compostella de pe cand genunchii nu imi scartaiau, eu stiu ca nu e loc de copil dar am gasit campinguri in Franta cu mai multi copii la un loc decat adultii!! familii cu 2-3-4-5 copii sunt ceva normal iar atmosfera de copilarie e minunata. Evitam locurile ce au cozi mari, cu stat in picioare (nu Luvru!!, promit sa fie primul muzeu vizitat cand intra fata la facultate!!… , Sangrada Familia sau Turnul Eiffel le-am vizitat la prima ora si in afara sezonului turistic etc) .
Ce mancam? Noi inchiriem airbnb sau mergem in camping, asa ca majoritatea mancarea e in house, asa ca orarul de masa si calitatea ingredientelor a fost sub control. Am mai mers si la restaurante dar am comandat ce era deja facut (gen ciorbele sau meniul zilei nu implica o ora din viata bucatarului). O Sa va povestesc cea mai proasta idee a mea de a merge la un restaurant Michelin de unde copila (8 ani, cred) a iesit miorlaind ca nu au si astia niste paste sau cartofi prajiti si ne-am dus la supermarket. Copiii mananca simplu, asa ca un orez, rosii cu branza, sau o gaina rotisata ne-a salvat de multe ori pranzurille.

Si nu uitati. Vacantele sunt pt relaxare. Daca va stresati din orice si frici multe, mergeti in parcuri acasa si nu transmiteti copilului mesajele negative.

Mesaj din partea sistemului imunitar – hai afara!

In fiecare iarna (si daca ar fi numai iarna, dar si toamna, primavara) aud oameni plangandu-se ca i-a luat gripa/raceala nepregatitelea.
Nu e prima data cand aud replica “a venit iarna pe nepregatitelea”. Nu vine aiurea, iarna urmeaza dupa toamna si toamna dupa vara. Nepregatitelea suntem noi. Pur si simplu atmosfera umeda si carentele de soare fac bolile sa infloreasca acolo unde au teren primitor.
Cum unii isi pregatesc vara sania si lopata de dezapezit, si corpul poate fi pregatit pt sezonul rece prin expuneri mici si repetate la temperaturi mici (stiti de dusurile reci scotiene? de sauna finlandeza dupa baie la copca? -da, sunt drastice dar se pot face versiuni lente si adaptate.) Corpul poate fi pregatit sa reziste la frig prin plimbari in orice conditii meteorologice, in parc se poate iesi si iarna chiar daca nu e soare, fara caciula, cu scazut temp. in dormitor (18 gr avem noi) – antrenam corpul cate putin dar des. Oamenii pe care ii stiu sanatosi sunt cu sandale si la 10 grade, in contrast cunosc copilasi ce li se pune caciula la fix aceeasi temperatura …
Sanatatea se mentine cu alimente curate si apa, cu somn de calitate, cu miscare etc. si cu siguranta sistemul imunitar nu se intareste cu chipsuri si cola la tv pana la ore tarzii – miezul noptii sa ne gaseasca in pat, si nu pe scaun.
Sanatatea se mentine cu somn suficient. Ani de zile ma trezeam cu 1-2 ore inainte dim. sa ma coafez si sa ma machiez, de, sa ma chimizez sa arat bine, in detrimentul somnului.
Sanatatea se mentine cu putine chimicoase. Oricand putem injumatati cantitatea de alimente semipreparate/de supermarket plina de conservanți si coloranti, putem injumatati cantitatea de produse chimice de curatenie si cosmetice.
Sanatatea se mentine prin efort. Anii in care am zis: problemele autoimune sunt de vina, mostenesc pe tataia, am dintii lui mama si nu am ce face, pentru ca inca nu aveam suficienta incredere in mine ca pot! etc. nu m-au ajutat. Toate se pot imbunatati prin mancat mai putin, mancat mai potrivit noua, prin periaj mai bun al dintilor etc.
Racelile ne incearca pe toti. Nu suntem superoameni. Important e ce facem la primul semn (durere de cap, oboseala sau moleseala, sinusuri infundate, muci, jena in gat etc): o baie fierbinte cu multa sare, un ceai cu lamaie sau chiar un nesimtit de vin fiert, renuntat la fainoase si zahar si lactate, toate duc la un somn profund si corpul isi revine. E drept ca am si un sef super asa ca iarna asta i-am dat un meil intr-o zi mentionand ca nu ma simt in forma si nu se supara – am reusit sa dorm in plus 2-3 ore, un somn binefacator.

Si nu uitati. Sanatatea nu are nevoie de bani multi. Spitalele si medicamentele si reparatiile da. Sanatatea are nevoie de timpul si dragostea noastra si forta de a indeparta treptat obiceiurile nesanatoase si astea nu costa. Ganditi-va la asta.

Cateva idei pt a manca mai multe legume iarna lui 2019-2020

Acum ceva luni am citit un articol interesant unde acuza cresterea intensiva de animale la nivel global ca fiind mai poluant decat toate masinile. Habar nu am daca este adevarat sau nu si nu stiu cum au masurat ei gazele emise de vaci, dar sigur au masurat ca jumatate din planeta e cultivata cu cresterea de furaje pt animale si orice reducere ar face diferenta la nivel mondial. Ca fosta vegetariana, consider ca eliminarea carnii e o decizie proasta pt multi din oameni, dar reducerea la 1-2 mese pe saptamana si cu un consum mai mare de legume pe cat se poate in stare cruda, este un pas fantastic la nivel de sanatate. Si ceva si mai masurabil: proteina animala (carne, lactate) reprezinta aprox jumatate din bugetul nostru saptamanal – echivalentul lor in legume este mult mai ieftin asa ca se poate economisi fantastic de bine la banii cheltuiti saptamanal.
Asa ca, daca sunteti interesati de a manca mai multe legume, uitati cateva trucuri care au functionat de minune la noi in ultimile luni:
– in mancarurile gatite cu sos legumele pot inlocui minunat de usor carnea. Daca va plac mancaruri gen curry, lassagna, chiftele cu sos sau chiar pizza, incercati-le cu ciuperci sau naut, linte, dovlecel – carnea se poate combina sau chiar inlocui complet de catre aceste legume si gustul ramane la fel de minunat (condimentele fiind de vina)
– ciorbele cu portii mai mici de carne dar mai multe legume. Truc vechi, nu l-am inventat eu, dar adus iar in viata de cand am decis sa cumparam majoritar bio si bio carne e scump.
– pastrat oasele in congelator si fiert pt piftie/zama de oase. Multe supe/pilafuri au primit un gust nemaipomenit fara niciun cost extra, doar cu oasele adunate in ultimile sapt. si fierte la foc mic. Deseori oasele si cartilagiile sunt subapreciate, puteti sa le gasiti la pret mic, dar sunt bogate in colagen si gelatina si minerale, le consider mai important nutritional decat carnea muschi (oase, sorici, urechi, cartilagii, dar si organele de animale se vand mult mai ieftin). Iarna asta am fiert de vreo 3 ori, piftie nu mancam dar au iesit o supa nutritiva.
– mai multe oua si lactate si ciuperci – o decizie preluata de ani de zile pt ca proteine sunt, dar mai ieftine. Avem un mic producator de unde iau lapte si oua, fac iaurt acasa si fierb 2-3 ori pe sapt. oua pt pachetul la pranz
– folosit mai des legumele care va plac. Ne conopida! minunat! o mancam cruda – o las bucati pe masa si o rontzaim ca atare sau o toc marunt in salate, sau fiarta la aburi si portionez 2-3 cutii in frigider si le combin in salata imediat cum vreau. Iarna asta conopida a fost la pret rezonabil.
– be smart and save time. (cititoarele vechi ma stiu ca sunt o femeie lenesa). Nautul si fasolea uscata au nevoie de multe ore de fiert. Conservele gata fierte sunt o solutie, dar eu am gasit pe astea ieftine la un magazin vrac si iau cate 1-2 kg, las 24 ore la inmuiat, si le fierb si am pt o luna pt ca se preteaza f. bine la congelat in portii fara zeama lor, astfel ca mancarea de fasole de peste 2 saptamani va insemna doar pus morcov, ceapa, pastarnac, telina la robot apoi la fiert, si in 10min adaugat cutia de fasolica gata fiarta si sucul de rosii.
– be smart and save time (tot lenesa sunt). Efortul pt o salata este de 10-15 min.
– noi perspective. Am crescut cu ideea ca legumele sunt “alaturi de carne”. Acum imi construiesc meniul pornind de la legume si adaug ceva langa (o proteina). E ciudat, asa, la 40 ani sa schimb perspectiva.
– profitat de legumele de sezon. Iarna asta a fost o iarna blanda, fara zapada sau inghet incat in piata am gasit pana de curand dovlea si varza si sfecla rosie si telina, toate ieftine. Asa ca meniul saptamanal a pornit de la ele. Dovleacul a fost copt sau devenit supa crema, salata de varza avuram de cateva ori pe sapt, sfecla rosie o consum si cruda, si fiarta, si cruda dar murata. Dovleceii pot fi pusi si in salata, cruzi, dar merg minunat si felii pe gratar.
– portii mai mari la legume. Asta e problema la salata fata de carne: e nevoie de portie mai mare. Asta e neajunsul.
– ganditi-va cate economii se fac pt ca nu mai cumpar sumplimente de vitamine: analizele imi ies bune de cand mananc ceva mai multe legume crude. Nu e nimic extraordinar ce fac, in continuare am 2 mese pe zi, majoritar legume si mare parte din ele crude. Analizele de sange arata ca “I have enough”.
– planuit in avans. Am congelat suc de catina. Am facut cateva borcane de muraturi cand am prins f. ieftin la piatza si sotul generos sa care sacose si rucsac (4 borcane de 2l, care s-a terminat am mai facut – varza este). Fasolica verde am oparit si congelat pr cateva portii. Am fiert cartofi dulci de duminica si am de pus la pechete pe 3 zile.
– adaug un ulei de calitate la fiecare farfurie. De masline in cazul ultimilor 3 ierni, presat la rece, dar cu ani in urma gasii ulei de floarea soarelui presat la rece. Asta e neajunsul legumelor: lipsa grasimilor. Gasim usor legume cu proteine si carbohidrati dar gasim rar cu grasimi (avocado si nuca de cocos, haha, si nici macar nu sunt legume, astea sunt fructe!!) asa ca la fiecare fel gatit adaug, dupa ce inchid focul, 1-2 linguri de ulei (asa cum am invatat de pe blog de la Zbor catre vis), uleiul adauga senzatie de satietate. Mai sunt si nuci/seminte bogate in grasimi dar in general sunt scumpe, asa ca, ocazional, mancam nuci si seminte de floarea soarelui (altele nu am mai gasit la pret asa rezonabil)
– nu am mai cazut in latura de a consuma gluten in orice conditii. Stiu ca e ieftin si pe gustul tuturor, dar nutritional este inferior oricarei legume (doar care mai multe calorii ca altele….). Am mai luat paste din linte /porumb, au carbohidrati suficienti.
– iau si legume si fructe urate. Mi-am dat seama cat de grav am ajuns cand un coleg de birou s-a uitat la merele mele botite si zis: “tu mananci asta?” (le iau de la piatza, nu sunt tratate si se ofilesc, dar el a fost toata viata la supermarket….). Oamenii au uitat gustul si evolutia fireasca a naturii, a produselor, copiii sunt si mai si. Dar despre asta o sa vorbesc in alt articol.

E februarie, iarna e pe sfarsitelea, golim congelatorul si il voi spala vineri seara, abia astept legumele noi.

Ia spuneti, ce legume ati gasit ieftine iarna asta?

Ce mancam in vacante, local si de sezon

Subiect ridicat de Amy, care a spus ca e greu sa gaseasca mancare de calitate in vacante

Una din avantajele lumii moderne este usurinta de a gasi mancare, oricand, oricum. Sa aduc aminte ca strabunicii nostri mancau iarna doar cateva alimente: preparate din grau, porumb, hrisca si fasole uscata (sau alte 2-3 tipuri boabe uscate pe care nu le mai cunosc), muraturi de la butoi daca isi pregateau, cartofii din beci, carnea afumata din pod sau de la garnitza si evident branza la putinei (si astea evident pt cei care si le pregateau). Uneori aveau de consumat si gemuri si zacusti si alte minunatii pe care mamaile reuseau sa le faca, dar si astea au aparut ca mancaruri moderne, romanul de acum 100-150 de ani neavand asa ceva-uri.
Astazi avem parte de o abundenta si facilitati peste tot, abundenta ce vine cu un cost: “decision fatigue” – moment cand avem asa de multe si nu mai stim ce sa alegem, ce e bun pt noi, si asta nu ajuta sa ascultam corpul si sa gasim ce ne e potrivit, ca sa prevenim imbolnavirile.

Cum reusesc sa mananc bine si cand calatoresc, cand am menu atat de restrictiv (auto-immune disorders de tinut in frau si o imunitate de protejat)?
Pt noi mancatul local e o parte din experienta, adoram sa cunoastem zona si altfel decat zona turistica asa ca mancatul local devine important. Asa ca studiez de dinainte ce se mananca de sezon si local cu aceeasi importanta cu care caut transport si cazare si ce vizita.
Cateva exemple.
Franta. In ultimii ani am mers vara de vara cu cortul prin Franta rurala. Vara e sezon de puzderie de fructe si legume, Franta centrala avand o clima cam la fel ca Romania deci cam aceleasi produse. Ajunsi acolo mi-a intrat in reflex si citesc de pe plancarde cuvinte de genul Marché Village sau Marché nocturne sau sa ma uit dupa nume de ferme / magasins produits regionaux . Nu sunt usor de remarcat pt ca producatorii isi printeaza o foaie A4 sau scriu cu un market pe un lemn si o publica pe unde au terenul lor si pe unde apuca (pe vreun gard/afisor pe marginea drumului). In toate campingurile am gasit insa un loc de afisaj si pliante si fluturasi pe hartie unde erau cel putin cateva ferme/referinte la peite. Google m-a ajutat sa identific repede o retea de magazine bio care vand si produse locale: Biocoop. Si mai sunt si mici brutarii/ restaurante ce afiseaza cu mandrie ca folosesc produse locale si ca meniul zilei contine fix ce a taiat macelarul/fermierul in saptamana aia. Ei, pe aici imi duc papilele gustative.
Dar din moment ce am nimerit la primele targuri/piete volante (la ei piata e 1-2 ori pe sapt, cateva ore), totul vine firesc pt ca pot intreba vanzatorii cand mai vin/unde mai vand/ ce se mai poate gasi local, daca e vreo ferma de capre sa cumpar branza etc. – practic e o fereastra care ni se deschide catre lumea de dincolo de tot ce stim din centrele de promovare turistica. Data viitoare sper sa filmez putin, sa redau atmosfera (eu umblu deseori fara telefon asa ca ….nici nu m-am gandit la poze, d’apoi la un film).
Cateva exemple din Franta: Auvergne, satul Saint Nectaire. De cand am decis vacanta am citit printre altele ca Auvergne e renumit pt branza Saint Nectaire si ca au o reteta veche de cateva sute de ani si un castel vechi de peste o mie de ani. La prima vizita in sat am intrebat in primul magazinas local daca au piatza si cand e: vara e de 2 ori pe sapt. Am revenit de 2 ori – asta e avantajul calatoritului molcom.
Ce am mancat pe acolo? branzeturi, evident. Dar si cateva legume locale (stiam de dinainte ce e sezon si local, dar in plimbarile pe jos am vazut si ce e prin gradini – dovlecei si castraveti si caise coapte erau prin multe gradini), rosii aduse din sud (cu pete si dupa miros). Am mai gasit si un mic fermier ce facea porcarii afumate, de la care am luat zeama de oase (buillot in fr, broth in en.) – pe care l-am baut, hac. Astfel meniul pt mai mult de jumatate de vacanta a fost carne la gratar (o macelarie locala ce aducea proaspat taiat si transa pe loc) de unde luam cate 100-150gr de gratar de portie, adaugat 2-3 legume de la piata, si evident o branza (pt ceilalti din familie si doar de capra pt mine si ocazional). De pe plimbarile pe munte am vazut ca sunt afinele coapte asa ca la urmatoarea piata am cautat afine de munte. Sunt urate si patate si strambe, multa lume le evita, dar am luat 1 kg cu 5 euro si asta a fost o masa minunata pt mine, de vreo 2 ori.
Pt mic dejun /mese ocazionale, am gasit mici terase cu sigla AB (cu patiserie bio, fara zahar, inclusiv deserturi vegane scumpe dar fix ce caut eu = fara faina /lapte/zahar ) , croasante cu produse bio, ceai-uri de plante, cafea (fara zahar evident), ba chiar si ciocolata calda …fara zahar.
Ne-a iesit perfect? Nu. Am fost si la un restaurant burger (de 3 ori), eu am cerut sa mamanc doar carnea si salata (colocatarii si-au mancat si painea si sosul). Inghetate erau peste tot, eu am ales alea de fructe.
In Provence, cu 2 ani in urma, am cautat mai superficial si tot am nimerit intr-un satuc fix in mijlocul pietii de dupa amiaza, noi cautam parcarea afisata pe net si parcarea era golita si facuta piatza. ne-a fost fix para malaiatza pentru gura femeii natafletze. Sat mare si piata mare, cu street food si producatori si intermediari. De la unu din piatza am luat un pliant si vizitat o doamna de 60-70 ani cu stupi fix in mijlocul lanului de lavanda, de unde am luat miere de lavanda si lavanda. Ca suvenir, de la piatza aia mi-am luat 1 kg de rosii uscate, care arata fix ca cele pe care mi le-a adus colegul, uscate de bunica lui!.
Alta vacantza, in alt an, aceeasi Franta: am stat 3 sapt in Jura asa ca am fost la 3 piete, la fiecare cateva zile, luam anumite produse pt 1-2 zile.
Cand plecam pe munte aveam cu noi seminte (nuci), stafide si smochine uscate, si niste biscuiti/crakeri.
Peste tot unde am fost am citit de inainte ce feluri de mancare locale si daca am mancat la restaurant, asta am luat.
Acestea nu sunt posibile in orasele f. mari si nici nu am pretentia sa le gasesc pe colt la Turnul Eiffel. Dar si orasele mari au ceva speficic lor (mici restaurante, feluri dedicate, etc.) , au si magazine mici bio, si cum noi inchiriem aprt. ne permitem sa gatim ceva rapid si ieftin si sanatos. Si mai mult, pt ca nu pot manca orisice, am invatat ca nu e jena sa cer la restaurant un gratar simplu sau peste fript si alaturi o salata (fara sos) sau un broccolli fiert la abur, etc. – realmente chelnerii nu refuza, alimente simple se cer des iar Franta are cu ce. Iar in orase noi am locuit la aprt. inchiriate unde am reusit sa imi fac repede o masa ieftina si sanatoasa, cu un pui rotisat si o salata.

Riga. Am fost in Septembrie in Riga, prima vizita a noastra la marea Baltica. Evident ca din pregatirile dinainte am cautat pe net “top 10 to visit in Riga” si acolo Piata e pe loc important deci…la piata cu noi. Ce e de sezon in septembrie si specific pt Riga? google a raspuns repede: pesti, mere, zmeura, ciuperci. Ghiciti ce am mancat acolo? Surpriza placuta: sectiunea de muraturi din piatza Rigai e pe zeci de metri lungime! nici nu pot vorbi de ce arome si splendori de culori, vanzatoarele fiind rusoaice neaose si gusturile aduc aminte de ce mancam in copilarie.
Am avut si noroc ca o prietena de acolo ne-a dus la o taverna old style. Am comandat platoul casei ce continea f. multa carne (pt mine care mananc carne dar mananc 100-200gr la masa si nu in fiecare zi a fost imeeens) dar si peste crud si legume murate si alte legume de rontzait pe care le-am adorat.

Apoi inceputul de noiembrie am fost in Bucuresti. Ce am profitat aici? ca am stat la rude (daaah) si trecut la piata dupa catina, am cautat ultima zmeura si gasit la o taraba mica niste rosii zemoase cu gust, pe care le-am mancat cu icre batute de casa, si evident catina (am luat si amandine, cu mine senzor am tras concluzia ca au folosit numai grasimi vegetale……) . De departe vizitele la rude reprezinta experienta cea mai dificila deoarece multe rude/prieteni pun presiune pe noi sa manancam varii chestii, lucruri ce ei neglijeaza dar asta nu e problema mea dar multi sunt convinsi ca ce fac e bine, si simt ca ma saboteaza intentionat: “hai draga ca nu te ingrasi cu 3 linguri” sau “daca ma iubesti mananca si din prajitura asta” “dai copilului sa manance si asta, ia copila de aici, ca ce stie maica ta” etc. Greu de negociat cu diabeticii, obezii, cardiacii din familie (si mai ales cu cei ce le au pe toate 3 la un loc).

Pt Barcelona de Craciun a fost diferit. Oras mare, arome diferite. Am ales pesti (daca nu acolo, unde?) si caracatita si calamar/sepie la restaurant. Zau ca nu stiu diferentza intre calamar si sepie, dar scria ca e gatita “la plancha” si din aia am luat, am ales sa mergem in restaurante mici cu 7-8 mese ce dadeau impresia de afacere de familie. Aveau si garnitura (deseori cu gluten, deci evitat de mine) dar am cerut o extra salata (din meniu) fara dressing dar cu o lamaie – nimic complicat, zic. Ce am mai nimerit au fost pietele lor locale. Bockeria de pe Rambla e cea mai mare si cunoscuta si cea mai scumpa, dar am nimerit si altele, mai mici, si zau ca nu am cautat expres, deci sunt pe acolo: din ele se poate lua cateva felii de jambon uscat, cateva felii taiate pe loc, se pot lua baghete proaspete si branza, si uite asa o mancare rapida si deloc scumpa. De fructe nu mai zic – am nimerit in sezonul citricelor, un miros si aroma…. Ce am mai apelat in Barcelona: aplicatia ToGoodToGo. Cu 3 euro am avut cine/mese tarzii, sau deserturi intarziate, nu stiam ce primim dar surpriza e si ea o placere.

Si in Malta am gasit piata locala. Nu asa multi producatori, insa. Apoi, fiind cu iesire la mare, peste si fructe de mare sunt locale si de calitate asa ca am profitat. Avand inchiriat aprt. cu bucatarie am gatit inclusiv produse congelate (vita si pesti, toate englezesti), am gasit un unt irlandez ba chiar si untura in magazinele englezesti si avut, evident salate, la fiecare masa.

Si nu in ultimul rand, daca nu e nimic pe gustul meu, nu mananc. Sunt la varsta cand mai tin cate o zi de post cu apa, si asta e mult mai usor de dus in vacante cand ne fura peisajul , si incheiat ziua cu un smoothie si 3 mere.

Imi place sa calatoresc si imi place sa caut/studiez inainte pt vacante. Un pic de atentie imi permite sa mancam pe cat de sanatos se poate, si fara cheltuieli mari. Viata e cum ne-o facem si ce decidem azi ne impacteaza maine, fix ca un ardei iute 🙂

And that was Christmas

Au trecut si sarbatorile astea: lin, dulce, pline de odihna si miscare, prieteni. Le-am simtit din plin si bucurat de ele, cum am invatat pe indeletelea.

Cadouri f. putine anul asta. Alta data alergam de nebuna dupa cine stie ce idei pt cine stie ce persoane (nu, nu sunt buna la facut cadouri) dar de ceva ani ne luam cadouri simbolice asa ca si anul asta avui carti, card de cumparaturi (cheltuit in ianuarie cand deja sunt solduri si nu e nebunie la cumparaturi), o cutie de ciocolata , un joc de familie, achizitii ce ia maxim o ora de efort mental si fizic asta ca sa ne mentinem oaza de liniste in mijlocul agitatiei de sarbatori.
Fara tv si fara radio nu avem “impulsul” de a lua lua lua lua etc. Agitatia asta imbolnaveste, stiti?. Am fost pt 15min sa ma intalnesc cu o prietena, in mall, sa ne schimbam cadourile de craciun (ceva mic, homemade) si era atata atata nebunie incat amandoua am decis ca nu e de noi – ne-am jucat cu copiii in parcarea din spate 🙂 – copiii ei mici au fost mult mai linistiti acolo. Fara shopping am avut insa suficient timp sa iesim la luminite ziua (nu serile, e prea mare nebunia, si oboseala si lentoarea iernii m-a cuprins)- cel mai tarziu la 8 seara am intrat in casa.
Am gatit putin, nimic traditional, nimic sa stau mai mult de 30min in bucatarie (salata si carne). Am avut ani cand sarbatoream consumerismul si agitatia si burdihanul, anul asta ca de ceva ani am sarbatorit doar nasterea lui Iisus. Sotul a si slabit, eu nu pot zice acelasi lucru :D. Fara alcool iar (nu spunem nimic despre la berea luata de sot, da? ) – am luat si eu un pahar de prosecco si am gustat si decis ca merge si fara. Fara cozonac, fara sarmale, nicio porcarie, mult peshte, ba cateva zile de salate (doaaaaaa).
Bradul l-am facut de la inceputul lui decembrie. Ciudat pt unii, dar intr-o zi cu ploaie a fost distractia fetei – o joaca de 1-2 ore, fara tamtam, fara agitatie, fara cumparaturi speciale:si-a ales doar 2 seturi de globuri si instalatia si a decis ca e suficient asa pt bradul vechi, second hand, artificial. Nu am decorat casa, nu am facut curatenie, niciun dereticat special, nu am pus fatza de masa noua ca nici nu am, nu am avut haine noi si nici macar coafor (machiaj oricum nu folosesc de ani). Doar m-am epilat ca 2 in casa au facut glume ca sunt tzepoasa. Dupa agitatia de la munca de la sf de an nu mi-a trebuit nicio agitatie acasa – mi-am tinut rutina si culcat regulamentar. Nici pe fb nu am stat (nu am pe tel.)
Am citit de sarbatori. Un an in care am citit carti f. usoare (de sarbatori am terminat de citit seria Game of Thrones, acum poate o sa ma uit si la filme sau poate nu), M.Puzzo cu GodFather si Sicilianul (si pe viitor voi vedea a X a oara filmul Nasul, dar cu alta intelegere). Am recit cartea unui dr despre auto-immune disorders, atat de bine descrie nevoia de miscare si de disciplina alimentara pt linistea interioara si impactul asupra emotiilor, ba mai mult, mi-a adus aminte de sabotajul emotional pe care il aveam de sarbatori,in familie, unde eram servita insistent insotita de un santaj emotional “daca nu mananci din prajitura asta, nu te mai iubesc” “hai draga ca ai farfuria aproape goala, vrei sa slabesti, acum, cand vii la mine? ” etc .
Am fost in vacanta. Am umblat mult, vizitat mai multe ca alte dati. Copila e din ce in ce mai mare si am mers si 10-15km pe zi, prin oras dar si in natura. Ne-am oprit pt o cafea /suc de portocale (dupa preferinta) , privit linistit forfota altora si zambit linistit: imi plac orasele agitate, imi place sa ma bucur incet de ele, sa fiu turist in orasul meu dar si in orasul altora. Vazut cu prieteni. Stat afara, imi dau seama ca jobul imi anuleaza din timpul aproape de pamant si natura.
M-am rugat pe indelete, si multumit lui Iisus pt ce avem. Anul 2019 a fost un an greu pt noi, am luat niste decizii si renuntzat la niste responsabilitati si viata mi s-a usurat, dar cu incredere si credinta si multe glume am trecut peste, acceptat cum vin emotiile si ascultat vocile interioare (schizofrenie? 😀 ), dar daca eu am decis ca e bine apai bine este, si daca nu mi-ar fi bine as schimba, dramatic.
Am facut tot posibilul sa ma respect si sa am grija de mine. Greu, cand multi ani mancarea a fost un bandaj emotional, dar incet incet e tot mai bine.
Nu am vazut niciun film special de Craciun. Mi se par tot consumerism si ca nu au nicio legatura cu nasterea Domnului, ba mai mult, ca zgandara diferite rani si neimpliniri sufletesti – cine are nevoie de sare pe rana si nostalgii si regrete exacerbate?. Asa ca ne-am uitat, iar, la seria: Stranger Things, de data asta cu copila (da, e suficient de mare si ii plac filme cu monstri – cu maica sa seamana 😀 ) . Nu am aprins nicio lumanare sau artificii. In noaptea de Revelion nici nu vreau sa va zic cat de bine am dormit.
Si concluzia iernii:

“Life isn’t like a box of chocolates… it’s more like a jar of jalapenos. What you do today might burn your ass tomorrow.”
– author unknown

Calendar de Advent, reutilizabil

De cativa ani am adoptat aceasta traditie catolica si pregatesc calendarul de advent pt copila din dotare, retraind emotia si nostalgia copilariei din ajunul Craciunului. Pentru cine nu o stie, e o traditie veche de vreo 2 sute de ani, din Germania, si lasa 24 de mici surprize de deschis zi de zi pana in ajunul craciunului. Noi le-am deschis diminetile.
Astazi a devenit destul de comercial si am vazut zeci de variatii, cu ciocolatele sau cosmetice, cu surprize de plastic sau neplastic. Anii trecuti am pus pentru fiecare zi cate o ciocolatica/bombonica /mica jucarioara dar treptat am inceput sa caut si alt ceva.

Varianta aleasa de mine a imbinat, evident, ce imi place, dar si idei culese de la colegi, aceeasi colegi cu care ies 1-2 ori pe sapt la cantina (eu sunt fara contact cu mass media si fara mers in supermarket, asa dupa aruncat intrebarea la masa sa vad fiecare ce isi aminteste cu drag din copilarie au venit ca o gura de aer complet diferit), asa ca am umplut calendarul de Avent cu:
– mesaje frumoase scrise pe biletele. Le voi scrie/rescrie cu o seara inainte, adecvat zilei ce vine, dar pana acum am deja 6 biletele cu mesaje de genul : JOY, AZI E O ZI MINUNATA, sau ” A venit ziua cand ne imbratisam de cate ori ne vedem”, etc
– un biletel cu activitati de facut in timpul zilei. De ex. in una din zile voi pune bilete de cinema pt toti din casa. In alta sa facem camping in sufragerie (avem loc sa punem cortul). Sau de a invita o prietena pt pijama party. Sau de a face o prajitura in familie/bradul/decoratiuni de Craciun /felicitari de Craciun de trimis familiei etc
– o moneda. Initial mi s-a parut complet impersonal, dar colegul a mentionat ca isi aduce aminte cu drag din copilarie de dimineata cand in loc de ciocolatica obisnuita din ultimile dimineti a gasit o moneda si pe care a folosit-o la magazinasul din sat, singur – mi-a placut ca nu isi aduce aminte de toate aromele de ciocolata primite dar moneda da.
– un biletel cu avantaje de genul “azi iti face mama patul/ strange masa / dezapezit/30min ora in plus la tv /de culcat mai tarziu cu 30min seara” si alte mici scutiri de la treburile obisnuite. Au fost vreo 2 colegi (numai barbati sunt la masa, eu exceptia si aia ocazionala…) au inceput sa rada ca ei au fost in stare sa faca unele false si sa isi scrie singuri biletele
– biletele cu ghicitori. Ideea a picat interesanta, colegul a povestit cu drag de bunicul care le inventa, doar ca la mine e nevoie sa le caut din timp, pe net.
– biletel de fapte bune. Unul din colegi mi-a povestit cu caldura o amintire, cand familia a facut o mica atentie si lasat o cutie la usa unei vecine in varsta, incognito. Obicei pe care il repeta ei si astazi.

De la colegii de echipa culese: cum sustinem pe cei ce vor sa slabeasca

La birou am inceput sa ies la pranz la cantina si cu oameni din alte birouri. Ajungem 6-8 persoane la masa, mare parte avem permanent caserola cu pachetel. Majoritar barbati, toti normoponderali.
Discutia despre cum ajutam pe cei din jur sa slabeasca a pornit intamplator, cand unu din sefi a venit si mancat o data cu noi, si ne-a facut complimente ca toti mancam sanatos. Ne-am uitat unu la altul in farfurie si inteles ca da, intradevar, e ceva constant sa avem farfuriile pline de salate si legume crude si nu ne mai minunam de normalitatea noastra. Si a degenerat cand a trecut o persoana obeza pe langa noi, cu farfuria plina de chestii prajite si fainoase si zaharoase.

Dintre multe glume proaste pe care doar o gasca de 7 barbati din it cu bmi=20-21 poate sa le faca, am cules cateva cateva idei constructive (experiente din prejurul lor cu verisori/matuse/mame/vecinul de birou/ exemplu chiar din biroul meu etc):

Daca vrem sa ajutam pe cel de langa, atunci sa il sustinem in tot ce face. Chiar daca nu sunt de acord cu diete moderne gen intermitent fasting/ keto/ rina/Atkins etc. oricare dieta o incepe, e o dieta buna. E mai buna decat situatia de a nu face nimic si se complace. Inseamna ca isi recunoaste problema si ca isi incepe o noua viata, una mai responsabila.

Sa fim un exemplu bun. Desi imi arde dupa o prajitura, nu o cumpar/mananc langa cineva la regim, nu il servesc, nu il tentez, nu laud, nici nu arunc o privire, si asta pt ca imi pasa de el si il stiu pofticios. Pot sa mananc dovlecei si carne la gratar cu el, imi raman suficiente ocazii sa clemfai o prajiturica. E o forma de respect si dragoste aratata chiar de imi arde buza dupa ciucalata din sertar (pt ca am 😀 ).

Acceptati-i greselile celui drag: o masa gresita se poate compensa cu o plimbare lunga. Acceptati-i si dieta stramba daca ea crede ca azi 3 boabe de orez la pranz sunt solutia sa slabeasca. Mie nici greselile mele nu mi le accept usor, asa ca asta a fost o replica ce mi-a venit fix in miezul dureros al sufletului.

Citesc despre dieta aleasa de cel drag. Netul e plin. Am 2 colegi in birou obezi (au fost!! unu a slabit pana la normoponderal si merge cu mainile in buzunarele de blugi ca ii pica altfel 😀 😀 ) – acestia 2 au luat toate regimurile care exista si de care nici nu stiam, le-au dezbatut si criticat, eu m-am documentat in paralel. Asa avem subiecte de discutie pe tema asta, discutii constructive si nu inceput cu criticatul (si zau, sunt buna la astaaaa…) si ajuta enorm psihic pe cel ce e la dieta – chiar daca e dieta prea dura sau stricta, eu alaturi ii pot aduce aminte ca o felie de paine sau o lingura de faina nu ajuta si asta il va sustine pe calea cea dreapta.

Invitati-i la o plimbare lunga, impreuna. Cat mai lunga. Miscarea (2-3 ore in natura), timp calm alaturi de cei dragi, o discutie calda compenseaza hormonal multe carente, inclusiv impact nutritional. Avem emotii ce duc la mancat excesiv, timpul in natura echilibreaza hormoni si digestie si circulatia sangelui si tranzit. Am inceput cu unu din colegi sa urcam pe scari (4 etaje sus, 4 jos, la pranz iar 4 + 4 ) si am mobilizat si pe altii.

Incurajati-l. Foamea vine in valuri, va trece, vine alt val, va trece. E ok sa simtim foametea si e important sa stie ca si altii o simt (mostenirea romaneasca e grea: bunicii si strabuniciii cu trecut prin foamete, prin razboaie) asa ca tiparele comportamentale invatate din copilarie, cu mancat tot din farfurie si imbiat celalalt pana la fortzare sau sosul cu faina si musai prajit etc. ne sunt niste tipare grele.

Nu criticat. Nu faceti observatii si mai ales comparatii. Ii aduc aminte de reusite, ca se poate, ca i-a iesit, ca nu e usor dar ii va iesi si mai bine. Cel mai recomandat pt discutii in cazul asta e un doctor atent, daca aveti un medic de recomandat, ok.

Sunt cateva solutii pt metabolism lent, e important sa le avem in minte: evitat complet faina si zaharul va imbunatati raspnsul insulinic: fistic, nucile si cacao cica sunt o solutie minunata pt carentele de magneziu, miscare mai multa si redus cafeaua va usura glandele suprarenale etc. – cateva din informatiile ce au circulat la masa (au fost si altele, proaste, le-am google si nu le-am mai scris aici 😀 )

Ce adaug eu, acum, ca in fatza colegilor nu am fost in stare decat sa tac pt ca m-am simtit f. gresit in discutia asta pt ca nu am facut mare lucru bine pana acum: e important de gasit un grupuri de suport de slabit. De avut un nutritionist/dietician la care sa se planga de abateri, de dureri, de neputinte, de ajutor. Daca e unu f. strict, e bine, noi romanii (si nu numai) avem o problema cu respectat, autorespectat, si disciplina. Eventual abonat la o pagina/grup unde sunt poze /idei de mancaruri, program si exemple de miscare, potrivite nevoii de a slabi, pt facut un plan si eliminat toate alealalte din feed.

As vrea sa fi aflat astea acum 25 ani, cand matusile mele erau inca in viata. Poate le-as fi ajutat mai mult si sa previna toate complicatiile obezitatii (diabet, atac cerebral, probleme hepatice si pancreatice, deces). As fi inteles ca dragostea si suportul emotional a celor din jur sunt factorul cheie in sanatate, si nu o vorba dura sau glumele nesarate speficice romanesti. As fi inteles ca deseori e o forma de sinucidere sau de ascundere a suferintei interioare si ca deseori si cei din jur sufera de neputinta ajutorului – eu am ales sa fug si sa ma retrag de langa dar asta a fost o solutie lasha. Regret o parte din oamenii plecati si vremurile in care grijile emotionale erau prea marunte si abordabile.

Te simti frustrat dupa un consult medical?

Cred ca toti am trecut prin starea asta.
Mi-au trebuit multi ani sa inteleg si sa invat cum e o consultatie medicala buna. Adica nu buna in sensul de calitate masurabila cu 20 indici trecuti cu brio, ci buna mie, de la care sa ies multumita si cu ceva invatat, si sa ma simt in stare sa aplic imediat ce ies pe usa si sa imi fie mai bine, sa inteleg ce e cu mine si sa pot evolua.

Am inteles ca discutia pacient-medic e doar o discutie om-om. Unul din astia 2 e mai educat. Unul din astia 2 e doritor de intelegere. Discutie cu intrebari. Cu raspunsuri. Discutie fructuoasa cum spun unii, dar pt mine a fost dificil pt am inteles care nu sunt suficient de deschisa la inteles cauzalitate-efect. Cum viata e un cumul de de actiune-rezultate, si sanatatea e acelasi lucru. Adicalea eu culeg consecintele tuturor pasilor ce ii fac. Am acceptat cu adevarat faptul ca doar eu sunt eu persoana responsabila pentru viata mea. Nu este resonabil sa dau vina pe altcineva atunci cand gresesc. Iar consultatia medicala e doar unul din pasi.

Nu ma simt bine in cabinet la medic. Si mai rau e cand e musai sa ma dezbrac. Ca bolnav cronic am ajuns prea des la medici..si deseori degeaba. Ba nu, nu degeaba, ci scump financial si emotional. Cu anii am invatat cum sa scot tot ce e cel mai bun din consultatie, cum sa evoluez. Sa fac un salt cuantic emotional (moama, ce imi place expresia asta cu saltul).

De ce tin cont inainte de o consultatie?
1. imi pun gandurile in ordine inainte. Cu cateva zile inainte scriu/adun cele ce ma deranjeaza, sa stiu de ce ma duc la medicul ala. Mie replicile bune imi vin a 2a zi, de aia si scriu pe blog ca aici par deshteapta ca pot edita si scrie si 2 luni la un subiect pana sa-l public, dar daca ma intreaba cineva ceva, deseori raman in blocaj si nu pot zice, se pare ca replicile bune le las acasa :). Sa va zic ca eram in cabinet si de emotie nu mi-am adus aminte numele medicamentului ce il luam de cateva luni zi de zi?
2. verific la ce doctor merg. Defect profesional la mine, dar calitatea umana se vede din anumite situatii. Doctorii cu masini scumpe – nu. Doctorii ce iau sponsorizari de la farmaceutice -nu. Medicii ce fumeaza – nu. Medicii obezi – nu. Medicii ce intarzie la consultatii sau suprapun consultatii fara motiv serios si au sala de asteptare plina sau macar un “scuze”= nu.
3. imi fac programare si o respect. Cer seriozitate dar depun seriozitate. Daca e medicul intr-o clinica ce ii impune programari scurte (15min pe consultatie) platesc si fac 2 programari consecutive. Nu merge la mine asa, ca la curve, pe repede. Am si un istoric medical incarcat… vreo 2 minute am de povestit ce diagnostice/tratamente am primit si care au mers si care nu, dar mi se pare important ca medicul sa inteleaga ce am de zis. Stiu, casa de asigurari si clinicile private au dus ca unii medici sa faca 3-6 consultatii pe ora – 15 min nu e deajuns pt mine si nu vreau ca timpul sa taie din calitate. Si mai ales medic care el sa stie toate astea – un medic ce accepta consultatii de 10 min nu e un medic de preventie. De ex. am aflat cu stupoare ca un control complet si corect de sani, prin palpare, efectuat de medic, dureaza 15min pt ca sunt cateva unghiuri in care verifica.
4. imi iau analizele vechi cu mine. Scuteste timp, believe me.
5. am hartia cu simptomele descrise. Nu, nu mai sugerez diagnostice 😀 , ci descriu simptomele. Cu hartia in buzunar stiu ca am 2 minute sa ii mentiionez cele 5-6 simptome simtite, chiar daca unele nu reusesc sa le pun corect in cuvinte si mai ales in cuvinte in alta limba sau de specialitate.
6. imi mentionez profesia si mentionez cum ma simt dimineatza/ dupa dormit. Realmente imi petrec 9 ore pe scaun la birou, 8 ore in pat, daca e o problema de sanatate, din aceste locuri se agraveaza. Un medic care nu intreaba acestea nu e medicul potrivit !!!!! pt ca neglijeaza fix cele mai mari surse de probleme medicale.
7. ce spun prima data medicului coordoneaza consultatia. Primele 30 secunde sunt cele mai importante pt comunicarea intre noi, pt ca apoi in mintea doctorului incep sa rumege toate tratatele si cazurile intalnite si cartile si ani de studii si mintea ii pleaca pe un fagas. Asa ca la mine consultatiile incep cu: am nevoie de un consult anual, sa vad cum pot imbunatati asta/ailalta si unde gresesc.
8. merg pregatita emotional sa imi zica si ca fac ceva altfel. Sa imi arate cu degetul o greseala -da, pt asta merg. Sa stiti ca nu imi e usor sa aud ca fac ceva gresit (sau mai multe) dar daca am ajuns la medic cu probleme inseamna ca am ceva de indreptat in viata mea. Imi repet ca sunt responsabila pentru ce se intampla in viata mea. De ex. cand eram vegetariana si medicul mi-a zis cu analizile in fatza ca nu mi-e potrivit mie nu mi-a picat bine, am stat vreo cateva zile burzuluita si apoi am lasat jos rachiuna si inteles rational ce argumente mi-a dat. Sau cand dentistul mi-a aratat cu o oglinda ca nu ma spal potrivit pe dinti.

9. sunt atenta cum discuta medicul cu mine. Empatie, ok, dar eu vreau un medic cerebral. Daca medicul se enerveaza sau tipa, arata cu degetul pe pacient si umileste s-ar putea sa fie semne de burn out (sau doar ca e un porc de om). Nu e ce am nevoie – un medic sigur si calm pe el imi da semne de incredere, plus cand e vorba de ton ridicat eu intru in blocaj si anxietate si nimic nu mai aud. Ba apreciez ENORM medicul care mi-a zis: sunt depasit de situatie, te trimit la specialistul X/clinica Y.

9. mentionez ca eu vreau preventie si nu medicatie. Vreau sa imi construiesc rezistenta si nu sa iau o reteta. Am invatat asta dupa ce am inteles ca medicului ii e mai usor sa imi scrie reteta in 5 min decat sa analizeze/recomande. La asa replica am surprins un dr: a lasat pixul din mana jos, tras ochelarii de pe nas si cu un oftat mi-a zis ca 80% din pacienti vin pt o reteta, si asteapta minunea de la el, doar 20% sunt pregatiti sa accepte schimbarea. Si eu la fel, cautam “vinovați” sau medicul sa munceasca pentru eșecurile din viata mea si dadeam vina pe medic asa de usor si cand nu dadeam pe medic dadeam pe bani, pe cass si lipsa de fonduri, pe medicamentele ce nu sunt eficace etc
10. Cer analize si investigatii inainte/dupa medicamentatie. Nu glumesc! si suplimentele pot face rau daca nu sunt corect dozate sau nu avem nevoie de ele ( peste 6 mii de intoxicari cu Vit D in America, anual internati, si astea sunt doar cele identificate!!) sau medicament ce nu a functionat si e nevoie de redozat. Sa va mai zic ca am primit diagnostic la copil: pneumonie si am cerut eu investigatii si la radiografie s-a vazut ca nu e pneumonie….alta data am cerut analize de sange pt a verifica daca e infectie bacteriana inainte de atat de usor de prescris antibiotice si nu, nu era infectie de antibiotice. Am primit teste de sange inainte de dat suplimente si nu, nu aveam nevoie decat de 1- 2 pastile pe saptamana si asta doar la sf sarcinii pt ca evident ca mancam suficient de bine, multumita ghidarii medicului.

11. cand imi prescrie medicament, cer sa citim prospectul impreuna. Se duc 2-3 minute. Unii doctori au o parte din prospecte in birou, dar altfel ia 2-3 min de deschis siteul European de validare a medicamentelor si cautat medicament si ingredientele, efectele adverse si eficacitate. Acest obicei m-a salvat din situatia in care am fost la farmacie dupa consult, luat medicament fara sa citesc, citit acasa abia, intors la medic (alta programare, alti bani, alta juma de zi concediu de la munca) pt ca interfera cu alte probleme medicale si nu puteam lua acel medicament. Calculati voi cat m-a costat necititul la timp(da, era reteta de la oftalmolog).

12. citesc prospectul in farmacie, INAINTE de a plati. La fel cum citesc la produsele ce le cumpar din supermarket. Cum citesc la o crema cosmetica, la un compot de visine. E important sa stiu pe ce dau banii.

13. cer concediu medical. Un dr m-a invatat cum concediul este cea mai buna forma de a linisti corpul, de al asculta, de a face miscare si manca linistit, de a pune ordine in ganduri si viata. Si tratamentul merge mai bine in concediu sau mai degraba nici nu mai e nevoie.

14 daca primesc tratament, il respect 100%. Nu opresc antibioticele dupa 3 zile desi medicul a scris 7. Nu iau si nurofen ca mi-a zis vecina asa, desi medicul a zis nu e nevoie in tratamentul dat. Daca nu am incredere in medic atunci merg la alt medic mai competent, sa nu il incurc si sa nu ma incurce.

15. daca nu reusesc sa ma tin de rutina de dragul meu, macar sa fac efortul de dragul medicului. Ca intre timp vazui ca dr e o dragutza, ba si-a facut timp sa ma primeasca cum am vrut, a stat cu rabdare sa analizeze toate hartiile mele cu ce jurnalul la ce am mancat si cand am avut reactiile alergice etc.. Ganditi-va ca e frustrant si pt medic sa explice unui pacient, iar si iar ca e cazul pacientul sa renunte complet la aia si aia ca exista complicatii, si peste 6 luni sa vin eu pacientul si mai gras si cu diabet. E enorma munca din spatele medicului, e constient ca nu poate el face minuni, macar atata respect merita medicul din partea mea, medic pe care l-am ales fix pt ca il respect.

Poate vi se par exagerate toate astea. Doar ca e important sa avem grija de noi. Multi oameni le urmaresc natural, invatate de acasa, se comporta ca in orice relatie profesionala, dar la mine bagajul de frici e mare si am invatat astea rational si din rationat cu prietenele medic. Fara o relatie de incredere cu doctorul mult timp am cheltuit bani si timp, am avut diagnostice gresite, tratamente gresite, si cel mai grav e ca mersei la X medici si cu aceeasi problema am revenit cu frustrari. Mai si ocupam medicii excesiv si inutil si cand cineva are cu adevarat nevoie, e coada de cateva sapt. din cauza celor neglijenti, ca mine. Si daca nu va pasa de voi, ganditi-va ca nu am mai cheltuit niciun ban pe sanatate de ceva ani (doar consultatia anuala e aproape gratuita) si se poate si mai bine decat atat – sa imi fie tot restul vietii asa.