Author: o femeie

o sapt fara bucatarie – raw

Saptamana asta nu avem bucatarie. Pe vechea am aruncat-o, a venit si mesterul Denis si schimbat faiantza rapid si eficient si noua e comandata si inca nu ne-a fost livrata (intarzieri si la altii…). Ghinion – asa ca dupa 2 zile de mancat prostii, am decis ca mergem la piatza si facem un meniu rupt de realitatea noastra: raw.
Pe drum spre piatza mi-am adus aminte ca in bagajul de camping avem un gratar electric numai bun sa il scoatem la indemana, il vom pune pe balcon langa scaunele de camping asa ca raw-ul nostru e temporar.
Totusi, ce am scris pe lista de cumparaturi, sa ne ajunga o saptamana?
– lapte si unt. 4l lapte – o parte am facut si lapte prins.
– rosii si castraveti si ardei. 6kg. Am si telemea de capra.
– varza de salate. 2
-multe fructe (ultimii pepeni galbeni, struguri, mere) 6-7 kg
-o cutie de oua
-dovlecei, vinete. O sa frig pe gratar dovlecei, vinete si fac si omleta
– mai aveam pe stoc niste conserve de ton si porumb (sa verific daca sunt expirate – ca am gasit deja o bere expirata in casa)
– ceva fasolica fiarta si congelata din timpurile bune
– mai luam paine si o sa mancam paine cu unt si gemuri ca avem …

Vom muri de foame? nu. Incercam sa evitam shawarma-ua de acum 2 zile a fost buna (mai ales ca toata ziua am fost asa de ocupati ca nu mancai nimica, am refuzat la ea sosul si cartofii prajiti dar tot shaworma e).

Am auzit multa lume ca se plange ca mancatul sanatos e scump. Toate astea de mai sus va par scumpe? Ei bine, incercati si legumele urate si forme ciudate, cautati pe alea mai mici si mai patate.  Nu fugiti de cele cu forme ciudate! Stiu ca supermarketurile ne-au obisnuit cu legumele si fructele cu forme impecabile, pentru ca ei asa le sorteaza si elimina tot ce a putut fi stramb,  dar deseori forma ciudata si petele e pentru ca planta a incercat sa se descurce in conditii vitrege, in pofida daunatorilor, agresiunii naturii sau umane. Deseori legumele mici sunt mici pentru ca nu au fost stropite si primit ingrasaminte (sau insuficiente), si in final planta a concentrat mai multi nutrienti in acel mar mic si pipernicit.  Cine merge doar la supermarket nu o sa aiba parte de asa surprize   ca aici    uglyfruitandveg  pentru ca standardul de supermarket arunca o treime din fructe si legume ca nu se incadreaza in  forma si greutatea dorita (okok, dracu’ nu e asa negru, din cele rejectate se ajunge si la gemuri, alcool, produse congelate, sau lasate pe camp ajuta la fertilizarea pamantului si se mai hranesc pasarile locale etc) dar nu la noi. Pe cand cele urate si mici si patate sunt tocmai de ce avem nevoie: mai bogate in vitamine, mai ieftine. Merita o alta sansa.
De ce s-a ajuns la asta? In primul rand consumatorii nu mai sunt interesati de ele. Nici publicitatea tv nu ne ajuta – cele mai perfecte mere/capsuni sunt folosite acolo. Plus multi din tinerii de astazi nici nu au vazut ca pot fi prune gemene lipite sau ca mare parte din merele dintr-un copac nestropit sunt patate. Am intrebat pietzarii nostri si au spus ca ei stropesc copacii pentru ca …merele patate se vand prost. Le-am propus sa le separe pe 2 categorii si 2 preturi si alea mici si cu pete si deformate de la ploaia cu gheatza/frunze lipite/omide le-am luat noi.  Nu ne pasa ca vanata are un motz sau ardeii sunt incolaciti – nu coc nimic sa fie totul fin si impecabil, dar bani mai multi in buzunar imi plac mai mult.
Un alt pietzar ( bisnitzar de meserie de peste 40 de ani) separa legumele si fructele pe categorii si asa iau banane de 2 feluri: 6 banane sa mancam in weekend si 2 kg sa mancam pe traseul restului saptamanii.  Pretul difera si prefer sa profit de asta.

Dati o sansa la legumele imperfecte. Pentru voi, nu pentru altii.

 

Dificultatile unui job ce nu se ridica la nivelul visurilor si pregatirii noastre

Covid a lasat multa lume fara joburi, fie in somaj complet, fie lucrand part time.  Ce facem cand nu stim altceva ce sa facem?
Pentru multi 2020 era anul cand planuiam sa muncim. Unii sa facem cariera. Eu visam schimbare de job si de salariu. Prietena mea incepuse un curs ce o ducea la un super job. Alta cunostinta aplicase pt un post de contractor la nasa  – NASA din statele unite, sa fim foarte specifice, da? .  O alta cunostinta zicea ca la sfarsitul lui martie ii va veni bonusul de pe 2019 si cu asta si ce economii are isi face plata in avans sa isi cumpere casa si sa se mute din apartament. Eu speram sa termin de zugravit aprt. propriu si sa il inchiriez la pret dublu.
Anul 2020 s-a uitat la fiecare planurile din noi, mi-a dat berea si zis usor: “hold on, lady“.
Cum ne-au fost rotunjite vietile? 
Cum nu am vrut. Cam asa, luate la pila, sa iasa tractor  din planuri de avion….O cunostinta, tinerel, ce a terminat facultatea in 2019, avut ceva joburi stagiar/part time(platite la minimum pe economie, suficient sa isi dea seama ce vrea sa faca mai departe si sa inceapa din 2020 cu vise de ceva cu creativitate, cu poze, media, din astea. Vinde la supermarket si acum si inca isi duce viata de student cu 3 colegi de camera.
O alta cunostinta, ce in 2019 si-a gasit colaborari cu 3 scoli si stagii de weekend/animator de tabere si spunea ca e fericit ca lucreaza cu copii si fata mea incantata ca il are animator atat in weekendurile de cercetasi cat si in taberele scoale si il vede la ore si la scoala generala de acum si la liceul ce va incepe. I s-a terminat totul lui Damian, sambata ne vedem cu el si o sa il intreb cum e, ca bine nu e.
O alta amica a ajuns in somaj din motive covid, dupa multi multi ani in acel job. Incotro sa o ia? cursuri? unde sa aplice? ce se cauta? ce mai e pe piata? Somajul e mic, cat o ajuta?

Marea provocare o reprezinta pierdea jobului.

La mine echipa  s-a injumatatit: la 2 din echipa contractul s-a intrerupt, al3lea a primit o oferta salariala asa de mica incat a plecat si gasit repede ceva fix la inceputul carantinei. Pe unul din ei l-am intrebat ce face, si a zis ca s-ar apuca de studiu ceva inteligenta artificiala, are ceva  bani  cu ce sta acasa cateva sapt si asa va mai aplica si mai divers. Cand unul din cei 2 a fost intrebat de vrea sa mai ramana inca cateva luni ca nu gasesc sa angajeze pe nimeni si e nevoie de munca (really), omul a zis fericit ca ramane ba a adus in birou atata ciocolata buna buna ca tre sa fac inconjurul orasului pe jos. De  2 ori. E bine,  el ca si-a gasit repede un domeniu de studiu ce il intereseaza, si-a gasit un scop si sa studieze ceva pe inteligenta artificiala.  Si-a gasit locul lui? E pe nivelul lui de calificare si suficient sa il provoace intelectual? nu stim.  Si-a gasit o directie dupa cateva luni de deriva….
O alta prietena, dupa cateva luni de somaj tehnic, a fost informata de somaj definitiv. F. greu dupa ani si ani de zile intr-un loc. E drept ca accesul la somaj ii va da o mica gura de aer financiara, dar cat? si incotro sa o i-a dupa 20 de ani de munca fara obisnuintza pauzelor si a cautarii de job? ce sa studieze? cum sa faca un CV? cum sa se imbrace la un interviu? e o mare iesire din zona de confort.
O ruda in luna mai a ajuns sa se intoarca inapoi in tara, la Dorohoi. Nici 2 luni de carantina i-a pus mica afacere pe butuci si lasat fara chirie.
Un alt amic a ajuns in un pseudo concediu de maternitate, argumentul fiind ca daca tot e acasa nu mai are rost sa plateasca cresa. Gateste, spala, face paine, se trezeste noptile, ca sa lucreze sotia lui cat mai linistit. Genul de barbat cu studii universitare, cu job de decizie si  care nu s-a dat in viata lui deoparte in a repara o mobila daca a fost nevoie, asa ca acum a devenit tatic casnic pt o perioada, nu stie cat, nu stie cum.
Pentru amantotzi acestia descrisi problema pierderii jobului inseamna in primul rand o pierdere financiara si asta afecteaza calitatea intelectuala, chiar si pentru cei cu joburi devenit part time, dar si concentrarea in studiu si de cautare a unui nou job. Sentimentul de inferioritate si de inutilitate si frica paralizeaza multi neuroni. Inclusiv la mine, care ma simt cu musca pe caciula si vizata ca eu voi fi  urmatoarea concediata…fiecare problema aparuta la munca imi aduce aminte de scenariul asta si simt ca nu ma pot concentra la maximum.Multa lume are nevoie de un loc al nostru. De o directie. De un scop. Si cele mai bune directii ne vin nu din cele impuse de situatie ci cele gandite, rumegate, incercate, visate. Acum suntem pe mod de avarie, intr-o directie in care nu avem de ales si intr-o directie unde nu ne simtim locul.Un job part-time este mai bun ca nimic. Desi e greu sa vedem recunostinta in programul redus…ma mai impac cu ideea ca nu sunt singura in situatia asta si faptul ca vorbesc cu prietenele ca fiecare duce si astea dau peste cap….
Altfel de job, orice de job.
Un job de umplutura gen ajutor menaj/vanzator la autoservire/ croitoreasa/babysitter e o realitate ce ne inconjoara zilele astea. Pentru multi e dificil insa de a duce asa situatie, ce abia abia ne acopera cheltuielile cu mancare si casa dar nu acopera capacitatile intelectuale si demoralizarea si neimplinirea si anxietatea legata de asta ne trage in jos de ajungem sa le facem prost.
Cariera, incotro?
Nu ca as fi eu carierista, dar am lucrat continuu de peste 20 de ani, marea pauza dintre joburi fiind de cateva zile si alea luate pt probleme administrative….  Asa ca in perioada asta am inceput cursuri. Online. Netul e plin, directia nu mi-o stiu pt ca e haos si in economie, si pe piata joburilor, si in mintea mea.  Si nu doar eu, cateva persoane din jur spun ca se gandesc sa studieze aia/ailalta, de aceea le-am mentionat in articol. Minunat, macar unii din ei macar se gandesc la ceva si ii admir, ca la mine in minte sunt prea multe idei, prea vagi, inceput de prea multe cursuri,  prea multe abandonate. Si nu mi-e bine, simt ca tot ce fac e prost: la job, in bucatarie, la cursuri, in relatia cu familia, in relatia cu prietenele… ca merg pe avarie, cum zice o prietena psiholog.
Si stiti ce?  E in regula sa traiesc si asha, in afara planurilor si directiilor…
Scriu asta pentru că oamenii evita sa vorbeasca despre esecuri. Publicam pe facebook poze cu diplome, scriem pe linkedln noul job, rudele imi vad noua casa achizitionata si alte reusite, dar in general ascundem rateurile si infrangerile, incercarile si nereusitele. Da, am inceput vreo 10 cursuri pe linkedln si pe udemy si pe coursera, mai mult de jumatate abandonate si cele terminate am impresia ca le facui degeaba. Da, am facut rasol la munca si nici nu am raspuns la invitatia pt interviu pt ca m-am simtit in momentul zero profesional si incompetenta. Da, am ratat sanse ce altii ar fi dat bani sa le aiba. Da, am contactat o scoala pt inscriere la o luna dupa ce au inchis inscrierile…. Incerc sa imi spun ca fiecare e doar un esec minor, o incercare marunta a vietii si ca voi invata din asta.  Si vreau si voua sa va spun ca deseori am invatat mai mult din esecuri decat din reusite, si ca valoarea voastra nu e doar din ce realizati ci si din infrangeri, poate mai mult din infrangeri si ridicat dupa fiecare si ca ma iubesc si respect si pentru cele 20 de rateuri si nereusite  si gafe, nu doar pt examenele luate si lucrurile bune facute, ca dragostea pt mine s-a dezvoltat incet, incet, cu tot cu imperfectiuni si slabiciuni.  Si stiu chiar daca am peste 40 de ani, voi reusi sa gasesc un curs sau o carte sau o suta unde sa zic: da, aici as putea face ceva care cred ca mi-ar placea si face as visez si sa lupt in directia aia.
Stiu ca voi gasi. Poate chiar azi. 

Aroganta omului care a ajuns bine

Cand realizam ceva doar prin propriile fortze si eforturi mari e destul de usor sa uitam de unde am plecat, sau sa uitam cat de greu e pentru cei aflati la inceput de drum.  Si asta o vazui atat din evolutia mea financiara spre o situatie stabila, si in faptul ca am reusit sa repar sanatatea, dar cred ca apare si la cei ce au terminat o facultate fata de colegii si rudele ce nici nu au inceput-o, la cei ce au terminat un marathon cand sotia abia alearga 2km fleoshcaitzi, la bucatareasa desavarsita ce aude vreo tanara nevolnica de a face o ciorba si spala si vasele etc etc.  Da, reusita ne da aripi si endorfine,  efortul ne-a adus experiente si  libertate mentala incat uitam ca si noi, cu multi ani in urma, orbecaiam sa ne gasim ritmul si locul si inceputul drumului.  .
Blogul asta imi aminteste de situatia de acum 20 de ani cand am pus 1% din salariu deoparte si la sfarsitul lunii am cautat banii aia din varii motive care acum poate par puerile dar atunci evident ca nu vedeam o alternativa. Blogul e jurnalul meu cu o parte din incercari si solutii altfel, testate de mine sau colegul de birou (by the way, a fost concediat la inceput de carantina si de cateva zile sefii s-au razgandit si il mai cateva luni in birou asa ca sigur o sa mai am niste articole noi, inspirate de el, si ce bine ca nu imi citeste blogul :D) , de la colegi, de la altii. Si imi dau seama ca mintea mea de acum e mult mai deschisa la a privi diferit lucrurile decat acum 20 de ani fix datorita tuturor celor incercate de mine.
Doar sa nu uitam pe cei la inceput de drum, ca multi nici nu au incercat ceva sau aflat ca se poate altfel, ca nu stiu de unde sa apuce sau ca exista sau ca se poate. Multi nu stiu ce carti sa ia sa studieze pentru facultate, sau ca exista acea sectie in vreo facultate, sau  poate si pentru ca li s-a repetat de acasa ca sunt prosti si nu sunt capabili. Sunt oameni in jur ce nu stiu nici ca pot sa faca ceva mai bine financiar dinviata lor cu salariu minim pe economie, poate pentru ca nici nu au incercat dar sigur nici nu au vazut pe altii varii  mici activitati acasa serile, vreun buget scris, sau oameni pregatindu-se serile pt a aplica la un alt job. Mai trist, sunt oameni ce repeta ca e normal sa se imbolnaveasca si sa dea o gramada de  bani la farmacie cand si mama si matusa si prietena fac asa, cand si medicul le scrie o reteta lunga sa scape de ei. Daca noua ne-a iesit sa slabim, sa ne intarim, sa terminam 2 facultati si 3 cursuri la Oxford in ultimii 5 ani in timp ce cresteam 5 copii si un job si job de 10 ore pe zi, sa  economisim 50% din venit si sa ii radem mortii in fata, ok, e o reusita, si conteaza sa intelegem cat efort am depus si ca altii sunt abia la inceput, si sa vorbim despre astea cu caldura cu care noi am fi avut nevoie acum 20 de ani, mai ales celora carora nu le iese, ca si noi am fost candva asa.
Da, stiu ca nu o sa citeasca asa articol Mister Money Mustache, un om ce ii admir pt eruditia lui financiara, pt economiile si investitiile lui extraordinare, pt cum a argumentat cat de paguboasa o masina poate fi pt cine nu are disciplina financiara si ca o locuinta suficient de buna e intr-o raza de cativa km de job tocmai pt a ajunge la munca pe bicicleta, etc. Faptul ca el a reusit sa isi construiasca o stabilitate financiara si o  sanatate impecabila cu multe legume si multa bicicleala e de inspirat dar nu ii da dreptul de a fi arogant la adresa importantei mastii in  perioada covid,  fiecare element are locul ei, masca nu inlocuieste salata si miscarea, pentru unii e greu sa vada diferit.  Se pot lucra pe toate planurile: sport si salata si masca, una nu exclude pe cealalta, si e nevoie sa las si eu, si el aroganta jos (apropos, cum indraznesc eu sa ma alatur lui, a? 😀 ).
Abia cand citii pe pagina lui, in iulie (o mica poza cu bicicleta si greutatile ce le ridica si salata, si mesajul contra mastii),  am inteles ca o asemenea aroganta ma mai loveste si pe mine.  Desi sunt de acord cu el ca preventia medicala se face din salate si miscare, nu le-as pune opuse contra mastii. Pur si simplu nu toti sunt capabili de efort ca el. Nici eu nu sunt capabila de efort ca el!

Ajutati-i pe cei la inceput de drum. Pt o reusita, avem nevoie in jur de oameni care au reusit: care nu au mai luat nimic din farmacie de peste 10 ani, de oameni cu disciplina financiara, de urmarit pe strava vecinii care alearga, mamele ce cu 4 baieti arata si slabe si sanatoase si serviciu, si de invatat de la fiecare cate ceva, si ajutat pe ceilalti cu cate ceva. Impreuna vom ajunge mai departe.

Ia spuneti, cand v-a cerut cineva tanar si fraged ajutorul sa in vreo directie din viata?

Din gama: si ce am mai facut zilele astea

Avem copila in tabara asa ca umblam mai mult.  Ca ne place sa mergem – o stiti, ca ne place sa umblam prin diferite locuri din orasul asta, iar o stiti.
De data asta am ales un traseu de 60km gasit pe niste site-uri,  lumea facandu-l in mai multe bucati, dar eu nu sunt orice fel de femeie. Noi am ales sa facem pe jos, si dupa 33.5 km din traseu am decis ca e prea cald (ora 15:00) si nu mai e umbra in zona aia, pt o bucata maaare, si renuntat.  Peste 40k pasi intr-o zi. Acu am 2 bashici la talpi, febra musculara e tolerabila ca  dusul rece la picioare a facut minuni.

A 2a zi insa nu as fi fost capabila de mers din nou, tot atata.
Si eu care ma gandeam la mers pe Compostela…. e mare wow si admiratie la cei ce merg, zi de zi, atata distantza!

In weekendul viitor ne trezim mai devreme sa facem restul, dimineatza soarele e mai bland, lumea mai putina, masini mai rare asa ca ne putem bucura de drum, de copaci, de casute, de blocurile ciudat vopsite, de parcuri si gradinile oamenilor. Si daca ploua usor tot nu ne vom feri, geaca cu gluga avem.
Abia astept vacanta, vom face tot asa, zi de zi, nu la fel de mult dar la fel de bine 😉

 

 

 

factura la telefon -sa fie cat mai mica

Una din prietenele mele e intr-o situatie financiara dificila. Probleme are de multi ani, carantina doar le-a acutizat. Printre picaturi, imi spune ca fuge sa plateasca factura la telefon ca e in intarziere: 120 euro luna asta….o intreb daca vorbeste mult si spune ca da, cu clientii, cu ficele ei etc.

Nu e cazul. Cum stam mult acasa whatsapp si skype si alte aplicatii ce se leaga la wifi sunt minunate.  Un telefon poate tine mai mult cu putina ingrijire, nu avem nevoie de  un nou model cand cel vechi e bun doar pt ca e demodat.  Treceti la abonamente mici si folositi la maxim wifi, pastrati telefonul model mai vechi cat merge. Mai nou multe centre comerciale ofera gratuit wifi.  Stiu, e mai comod de apasat direct pe un singur buton decat activat wifi si  conectat la retea si deschis whatsapp. Comoditatea costa, sau mai bine spus a costat pt ca de acum incolo se poate mai bine: un abonament/cartela e suficient.  De vorbit mai scurt e suficient. De folosit skype /whatsapp /instagram pt sunat e suficient. 10 euro pe luna e suficient. Restul de  100 euro lunar punetii in buzunar – inseamna 1200 pe an, fix cat sa acopere o stricaciune la masina, o factura prea mare la energie, o problema urgenta dentara si sa nu ajungem la descoperiri de carduri de credite.
100 euro lunar mai putin inseamna 12000 in 10 ani. Ce puteti face de banii astia? Va las sa va ganditi.
Am mai auzit replica: “dar consumul sustine economia”. Zau ca putem sa sustinem economia cu altfel de consum, unul mod mai constructiv si prietenos cu portofelul propriu.

P.S. sper ca cei cu actiuni la firmele de telefonie mobila nu ma citesc 😀 😀 .

La plimbare – pansament pt trup si suflet

Mersul nu doar trateaza suflet ci si minte, corp, dar mai ales previne.

Carantina asta mi-a scos mai multe rahaturi la suprafata: ca nu pot separa job de casa in conditiile cand lucrez acasa si toate perinda in jur si prin fata ochilor, un coleg de munca de varsta noastra mort si inca 2 copilasi plecati la Dumnezeu, cat de mult urasc concedierile colegilor mei de echipa si ca ingrijorarea imi da probleme de sanatate . Sa fac o distanta intre job si casa (apropos, mentinerea casei e un al 2lea job….), am inceput sa ies la plimbare. MAi pe romaneste sa plec de-acasa si sa merg cat vad cu ochii.
Mersul dimineata devreme sau serile tarzii in apropierea casei au fost incurajate aici in vremea Carantinei, miscarea fiind cunoscuta ca o componenta a sanatatii. Fie ploaie, fie vant, fie vreme placuta, am iesit pe dreapta blocului pe cararea de pe marginea paraiasului involburat de primavara si vazut padurea ce a inverzit de la zi de zi, mai mult si mai mare, evoluand sub ochii mei. Desi ruta o facui de sute de ori, nu exagerez ca de fiecare data tot am gasit ceva nou si minunat de apreciat: noi urzici, leurda la timpul ei, flori proaspete, trandafirul ce a imbobocit si la primele flori galbene am decis sa ii fur o ramurica (e in apa, face radacini, e pe maini bune! ) , am ochit si o casa parasita ce o sa ii jumulesc o ramurica din trandafirul rosu ce atarna ca nesimtitul peste gard. Din greseala am luat gresit drumul si am nimerit o veche carare unde boschetii din stanga cu cei din dreapta s-au intalnit intr-o cupola deasupra capului. Tot din greseala pe langa aceeasi carare am nimerit noaptea in curte la un om de bine de i-am speriat cainele si cainele pe mine. Pe stanga blocului din greseala am facut 2m mai colea de trotuar si gasit o carauie facuta de stapanii plimbatori de caini, locul merita o ecologizare dar mai ales merita o apreciere nemaipomenita ca un colt de natura la nicio aruncatura de bat de calea batuta de ambulante si masini. Am invidiat stapanii de caini ce au iesit de 5 ori pe zi sa isi plimbe potaia. Ba unui vecin i-am zis sa ne imprumute o lesa- sa ma plimb cu lesa in mana cat vreau, si sa arunc explicatia ca tocmai pierdui cainele, bai baieti haideti sa ma ajutati sa il caut. Nu mai stiu numele stapanului, pe caine il cheama Whislle parca.
Am vazut veverite si vulpi. Veveritele sunt matinale si pline de energie, m-a ros invidia pe aia ce locuiesc la curte in zona verde ca pot sa puna un loc cu nuci si alune sa incurajeze veveritele sa vina in vizita. Astea au curaj ciudat, se suie pe peretele blocului si la etajul unu daca le iese ceva de acolo sau daca le latra vreun caine.
Am gasit grafitti si desene minunate. Si unele ciudate. Multe cladiri asa piestritate ies din anonimat cu petele de culoare.
Am gasit ceva copaci rupti de furtuni si cel mai cel e ca am descoperit ca imi place sa ma uit curioasa la radacinile lor si la noii copaci ce cresc din decaderea batranilor. M-am aventurat si prin hatisuri de urzici si crengi si boscheti, am urmat si alei ‘pietruite’ sau podete de lemn. M-am bucurat sa vad paraiase curatate de voluntari (vecinul de la scara 6 se plictiseste rau acasa – e instructor de sport), sa vad o doamna in etate ‘pescuind’ plastice si sarme si plastice si alte chestii aruncate in lac, copii aruncand pietre si lemne in paraias si parinti care nu s-au speriat de le-o cazut copchilul in apa de 30-40cm. Am vazut strazi si curti pregatite de primavara si gradini primenite. Multa lume a profitat de timpurile astea sa semene si sa isi faca gradina de legume, si eu mor de ciuda ca tocmai asta toamna m-a apucat corectitudinea si renuntzat la sa mai am gradina inchiriata.
Am luat paraiasul la picior si mers in lungul lui sa ii vad cursul pana unde se varsa. M-am lovit de un afluent murdar, poluat de ceva albicios, am pornit si pe asta la deal sa caut poluantul – 7 km mai colea si nu gasii nimic dar nu ma las, si cand il prind….
Am gasit cararui batute atat de faine prin locuri salbatice, am gasit altele semimarcate fix pt iubitorii de plimbare ca mine. Am gasit case vechi, am gasit case noi, am gasit biserici ce au de spus multe povesti daca as sti asculta vorba zidurilor, am gasit ditamai conacul (castel) cu ditamai aleea de intrare ascunsa de ochii omului prea grabit pe drumul spre munca, am gasit casa cu coloane dorice si la cateva minute de acolo am zarit pe fereastra un tip mancand ceva cu capul in frigider si fundul gol pusca in dreptul geamului olandez prea jos si prea fara perdele, am gasit multi oameni in varsta iesiti la plimbare cu mers rapid, si oi, si cai, si boscheti de pruni salbatici si catina si coacaze si mure si nici nu stiam cate comori sunt in natura, gata sa le culegem.
Pe aceeasi cale de sute de ori si de fiecare data mi s-a aratat altfel NATURA. Fiecare iesire dupa cateva zeci de minute m-a rupt de ritm si m-a cucerit.
Imi place sa merg. Desi copil ma vaicream mult. Am mers si cu burta in brate si 6-7 km, mers si cu carutul peste 10km, mers singura noptile, ma intorc de la birou ocazional pe jos.
De obicei merg fara un plan. Daca job si vacante si finante si treburile casei mi le dramuiesc in detaliu pe hartie, drumurile sunt doar cu 2-3 repere de atins si daca nu ajung acolo si descoper altceva, nu e bai. Enjoy the road. Ma pierd, ma reorientez, reactionez din instinct si decid pe loc, si deseori sunt surprinsa placut. Iesitul singura mi-a adus si liniste, zgomotul de fond din creieru s-a dus si aparut solutii banale si ganduri creatoare. Deseori regret ca nu am un carnetel sa mi le notez, dar imi zic ca daca sunt suficient de puternice gandurile astea or sa revina.
De cate ori am avut cate o problema grea la munca/acasa, si vazut ca nu am nicio solutie si imi intuneca seara si somnul, am iesit la plimbare. Mersul ma elibereaza de griji, pas dupa pas gandurile si grijile superficiale le las in urma, in ritm lent sau rapid dupa cata energie am, ajung sa vad lucrurile mai simplu, iar deciziile luate dupa 1-2 ore de plimbare au fost intodeauna in armonie cu suflet si ratiune.
Mersul pe jos imi consuma din energie dar mai ales aduce energie. E greu de explicat echilibrul – dar nu o data cand am halit haplea prea multi carbohidrati la o masa (am vazut deja cat ma agita zahar/gluten/orez etc si ca o masa cu exces de carbs nu lasa pe multi sa adoarma), pe cand o plimbare de 2-3 ore consuma carbohidratii din sange si lasa linistea in loc. Si invers, cand sunt bleaga si mi-e greu si sa ma rostogolesc de pe canapea, ma fortez sa ies la o plimbare si dupa 25-30minute de mers incetisor ma simt mai bine, , se aseaza starea de liniste interioara si seninatate, vine cheful de mers mai mutl si stiu ca totul trece. Un dus rece pt picioare, un dus cald pt corp, si somnul bine meritat vine. Imunitatea are nevoie de somn profund si linistitor, mintea are nevoie de scazut cortizolul din sange, burta de miscare pt digestie, mintea de liniste pentru somn.

 

 

 


Cafeaua deca este cu adevarat fara cafeina?

Dupa o pauza de ani de baut cafea (am mai gustat de la colocatar cate un pic dar efectul a fost f. vag), am baut o cafea deca. Surpriza o fost ca m-a agitat asa ca am cautat cata cofeina are cafeaua decofeinizata. Nu ma asteptam ca o cafea deca sa aiba ceva cafeina, nu ma asteptam ca niciun producator sa garanteze 100% cafeine removed, dar nici asa de multa sa fie ca sa ma agite.

Si ma apuc sa scriu ce am citit zilele astea, ca sigur o sa uit si peste un timp iar o sa beau o cafea si o sa imi aduc aminte de ce imi e bine fara:
– cafeaua decofeinizata nu e sigur 100% fara cafeina, dar sigur e cu mai putina cofeina
– o cafea deca de la un brand poate continue mai multa cofeina decat una de la alt producator
– tre’ sa credem pe cuvant cand producatorii spun ca au decofeinizat. Nu ii testeaza nimeni ca ei au pus in pachet ce au spus ca pun. De obicei contine 5-10% din cafeina standard
– cafeaua deca depinde de tipul de boabe folosite si de procesul de decofeinizare
– procesul de decafeinizare e de 3 tipuri: cu apa, cu CO2 sau cu produse chimicale. Si ne mai intrebam de ce pot aparea reactii alergice la cafea.

Pentru consumatorii obisnuiti cafeaua decofeinizata nu e nicio problema, cel mult nu ii va trezi suficient. Nu prezinta nicio problema medicala de mare risc, cafeaua in general fiind analizata si rasanalizata de cercetatori.
Doar pt cei cu alergii puternice, probleme autoimune, dereglari endocrine, se pare ca are un efect secundar prin extra productie de cortizol, ca afecteaza eficienta medicamentelor de tiroida sau diabet. Protocolul auto-imun o elimina complet asa ca eu raman, pana la sfarsitul vietii, o iubitoare de aroma de cafea placut mirositoare dar fara sa mai beau cafea, si tot visez la o vacanta intre-o ferma de cafea in Kenya in sezon de recoltat si prajit, voi gusta pt ca echivalentul la o lingura e fix in cantitate homeopatica dar nu voi mai bea cafea vreodata.

Edit: si asa am aflat ca 2 cuvinte diferite se accepta cofeina =cafeina.



cofee

I need a break

Lucratul de acasa e foarte incarcat pentru mine si nu pot sa separ cel 2 lumi, fara cele 30min in metrou ce imi permiteau mintal sa ma rup de job, sa le las alaturi de cana spalata langa monitoarele inchise, nuuu, acum problemele de la munca le-am adus pe canapea si se taraie dupa mine prin casa ca un miriapod cu mii de brate ce vor sa ma insface.  Sensibilitatea mea a crescut din motive  de concedieri, si pt ca volumul de munca e mai mare (cu doar juma de echipa cum sa fie alfel?…) , cu presiunea in cap ca sunt cea mai veche si ca eu urmez (ceilalti mai vechi colegi au fost matrashitzi misheleshte) asa ca serile mai caut cursuri/ma uit la cate un job description sa vaz cum e piatza. Proasta. Si nici cei cativa sefi ce imi dau mail/whatsapp cu cerinte pe acelasi timp/om sa le fac ca evident fiecare vede bucata lui cea mai cea, si evident ca nu inchid nici laptop, nici email nici nimic peste noapte….am coleg ce imi scrie, saracul, la 11 noaptea,  si il inteleg ca are 4 copii din care 2 de gradinita.
Am nevoie de aceasta separare. Am nevoie de seri pt hobby sau alergat sau lenevit pe scaun pe balcon cu picioarele intre flori.. Am nevoie de weekenduri si vacante pt rupturi de ritm si limpezire de creier.
Voluntariatul mi-a adus deseori ruptura asta mentala din bucla de soarec in care ma invart. Aseara am fost sa ajut la curatenie si cele 3 ore departe de calculator, departe de emailurile pe care le citesc si seara, 3 ore intr-o lume diferita emotional si mai dramatica decat orice am putut eu trai mi-au adus aminte ca avem nevoie de pauze, de weekenduri lungi in alte parti, de vacante plecate pe alte meleaguri. Mintea umana are nevoie de rupturi si relaxare pt a nu ajunge in burnout. Are nevoie de limite clare.

Daca mie toate astea sa le duc mi-s grele, d-apoi la copii.  Copiii simt la fel,  sunt si ei oameni, niste omuleti;  daca nu cumva si ei simt mai agravat toate astea cu scoala de acasa. Noi am lasat copila in ritmul ei, dat de lucru doar o ora pe zi, cand a vrut ea si nu in weekenduri. Am vazut ca daca o las in ritmul ei si nu ii repet de 10 ori pe zi ca sa faca aia/ailalta si cum sa faca, pe la 9 30 -10:00 are initiativa sa si le faca pe toate, acolo e maximul ei de concentrare si entuziasm, si lucra si 8 pagini din carte!, ba la biroul din camera ei  ba langa pt ca asta e fain la scoala de acasa: nu castreaza energetic copiii kinetici ci ii lasa libertatea de a combina miscarea ce potentzeaza creierul. In general asta era volumul ce il lucra ea la scoala intr-o zi -ea l-a concentrat  intr-o ora – acea o ora cand simtea ea cand se poate.  Ce am mai insistat e sa citeasca, nu cu program dar ce a vrut ea, in ideea ca la 12 ani e important de prins o disciplina si nu perfectionare. Si a citit, cateva carti.
Asa ca nu inteleg si nu sunt de acord cu parintii ce dau teme in plus si stau cu orele langa copii sa ii invete cum stiu ei, chiar daca multi nu au nici studii pedagogice si mai ales nu au studii la zi, cu evolutia scolara si nivelul de varsta aferent. Confortul emotional e mai important decat viteza de stapanire a calculelor. Si zau, nu faceti asta mai ales in vacante!! vacantele au rolul lor de linistire emotionala dar si neuronala, de sedimentare a informatiei anterioare si sa se cearna doar ce e important dar si de recuperare si regenerala neuronala pentru ca sistemul neuronal are nevoie de regenerare, altfel face pauze fix in perioada de scoala (chiar, nu vi s-a parut ca in anumite perioade nu intra nimic in cap? ei bine, pauza voita nu a fost la timp si nici suficient). Scriu astea pt ca vazui un parinte fost cadru didactic  nemultumit de cum s-a predat la scoala zicand ” lasa ca face cu copiii ei scoala acasa in vacanta”.  Mi-a fost mila de copila ei, ca duce frustrarile unui parinte ce nu poate accepta ca nu a lucrat cu copila in timpul anului cand au avut nevoie, ca a ales scoala nepotrivita copilei, ba critica la adresa celuilalt parinte (cadru didactic) in fata copiiilor este povara,  submineaza importanta cadrului didactic, ba mai mult parintele in toti anii de universitate nu a inteles lucrurile de baza ale caruselului de concentrare ale creierului, si mai grav care repeta greselile totalitariste ale parintilor proprii ca de, cu bota au facut om din el.
Nu dati nicio tema la copil. Vara. In vacanta. Nimic legat de scoala.
Vacanta e moment de educatie, de alfel de educatie, de descoperire, de experimentare.  Scoala face instruire si limitare mentala, nu aduceti instruirea acasa…
Vacanta e de dus la ferme sa vina copilul in contact cu miros de grajd si calcat in gunoi, de simtit fan si vazut cu batatura plina de animale .
Vacanta asta vom merge la piata, sa cumparam de la tarani, de la maini batatorite si frunte arsa de soare.
Vacanta e pentru invatat valoarea banilor, pt gatit si invatat nutritie, batut cu lingura de lemn in oale de metal si decorat prajituri sau farfuria de salata.
Vacanta e despre citit si plictisit si visat si pictat.
Vacanta e moment de experimentat bacterii. Toata paranoia in jur e exagerata fix de neintelegere ca 1% din bacterii sunt nebune dar multe altele bune- am inceput sa facem mici experimente pt a explica unui copil ca sunt bacterii bune si nebune, si cum se cresc.
Vacantele sunt pt vizitat. Din calatorit invatam cel mai mult. Din iesit din zona calduta si confortul caminului interactionam din belsug cu oameni, situatii, natura. Chiar de nu mergem in Tenerife, avem si alte orase/ dealuri /paduri/ parcuri/ strazi /garle si copaci de scotocit ca sigur au ce sa ne arate. No, acu sa va zic ca intr-o seara, pe stradutele cu casele cu geamuri mari fara perdele, vazui locatarul in interior gol pusca mancand un iaurt cu frigiderul deschis – nasol pt el cu frigul de la frigider iesind.
Vacantele sunt pentru miscare. Sanatatea fizica si mentala e strans legata de miscare, de aceea in casele mici si aglomerate uman sunt permanent conflicte si boli – avem nevoie de un spatiu minim (nu de palate, dar cativa metri distanta de altii si un loc al nostru sa ne tinem cutia de  amintiri si secrete),  avem nevoie de oxigen pt creier si celule, avem nevoie de vit D.
Vacanta  cu zile intregi fara ceva cu electricitate sau ecrane sau creioane ce obosesc ochii.
Vacanta e moment de a invata despre libertate si faptul ca putem gandi. Ca ce ni se intampla e din cumulul alegerilor anterioare.
Vacanta e moment de cercetare si documentare pt cele ce ne pasioneaza.
Vacanta incepe cu ‘how to reason and argue’. Sunt tabere de dezbateri si in romania dar totul e suspendat anul asta, asa ca ne ramane acasa.
Vacanta e cu bicarbonat si otet. Pt ca de ele o sa ne lovim multi multi ani, zilnic. Avem kg din fiecare si sunt f. ieftine.
Vacanta asta vom picta haine. Avem stampile. Mai caut cerneluri/tus ecologic.
Vacanta e cu glume. Si glume proaste. Din pacate eu incasez cele mai multe glume din famelie, gena glumelor s-a activat la altii 🙂 si nu a mai ajuns la mine.
Vom scrie vara asta: lista de bagaje de pentru vacanta, lista de mers la piata si meniul, vom tine ca si anii trecuti un jurnal de vacanta pe caiet, unde fiecare din familie va scrie o fila, un jurnal al vacantei si al recunostintei.
Vom citi vacanta asta carti de aventuri si de experiente.

 

Am nevoie de o vacanta.  Una sa fug de griji, responsabilitati, de sedinte, de proiecte ratate, de decizii, de analize. Sau probabil am nevoie de un aer conditionat acasa sa apuc sa dorm mai bine si sa vad viata mai bine a 2a zi.

(30gr azi  afara si deja ma topesc si creierul se lichefiaza, o gramada de greseli gramaticale facui dar nu mai corectez. )

Colagen sau gelatina? diferente intre, cum le consumam

Dupa o varsta si dupa ani de sedentarism la birou, durerile de coloana si mai nou de genunchi m-au adus la kinetoterapeut ( mai multi), control medical si bonus, medic specializat in medicina sportiva. Am ajuns la medici sa am probleme grave doar ca dupa  cateva ore asezata/in picioare sau alergat de 5-6 km apar tensiuni si dureri, fiecare cadru medical mi-au ridicat problema colagenului pt regenerare tesuturi.
Dupa cum ma stiti, nu ma dau banii afara din casa si niciun caz nu vreau sa ii inghesui in cont la farmacie. Asa ca am intrebat medic dupa medic si apoi cautat si pe net ce alimente contin asta.

Mai intai o scurta prezentare: colagen e un amino acid (o proteina mai mai mica, ce intra in structura pielii, par, oase, articulatii, ce mai, cea mai importanta proteina in structura corpului, cele 15 tipuri de colagen sunt prezente in 25-30% din corp) – dupa 35 ani si mai ales pt cei cu igiena de viata defectuoasa  noi nu o mai producem la fel de bine ci o pierdem.  Cel mai vizibil e la elasticitatea pielii, femeile se plang de riduri, dar si fragilitatea oaselor ar fi legata.  Gelatina are o structura mai mare decat colagenul si e …dupa cum ii stim numele: gelatinoasa.  Mai in rezumat, colagenul e o gelatina. .. hidrolizata pt a nu fi cleioasa si mai solubila si mai usor absorbabila la nivel intestinal.

Cine sa o consume? toti. Nu doar eu care m-am boshorogit dupa 40 ani – fenomen ce apare dupa 35 ani mai intai la femei si apoi si la barbati, ci si atletii, persoanele cu probleme medicale in spectru autoimun, persoane cu probleme tiroidiene, cu probleme medicale de piele, cu probleme inflamatorii, probleme de articulatii, fracturi etc;

Cum ajutam corpul ? alimentatie. Doar din alimentatie. Si asta vine din surse animale: piftia (racitura) este o fiertura indelunga de oase cunoscuta ca cea mai bogata in gelatina/colagen. In trecut oamenii consumau mai multa piele, cartilagii de animale, si astea iar sunt de mentionat, asa ca de ceva ani am revenit la vechiul obicei de a nu cumpara carne de porc ci cumpara o pulpa de porc si folosi (si refolosi) tot de acolo: piele, picioare, urechi, oase (le coc la friptura si apoi nu arunc ci pun si la fiert).   Daca vreti, cautati si dupa bone broth, in engleza mereu suna mai bine.
Apoi e cel din peste si oasele de peste. Chiftelele de peste unde dam prin robot pestii cu tot cu oase, sau ciorba de peste din Delta sau supa de scoici si peste spaniola…dar vai, de ce m-am apucat sa scriu in noaptea asta cand nu am somn dar am pofte??  Se pare ca din peste e mai prietenoasa cu pielea, pe cand cea din oase de vaca/porc e mai recomandata pt articulatii.   Ba mai mult, oasele de gaina si gaturile ar fi recomandate medical  in forma de bone broth pt cei cu artrite.
Pestele si pielea de peste. Si eu care arunc pielea de pe peste….
Albusul de ou contine o proteina ce corpul uman o transforma rapid in colagen.  Nu tin minte eu toate numele de proteine dar ca oul e mai bun decat stiam, tin minte.
Vegetarienii o duc mai rau? relativ. Au familia boabelor: fasole, naut, linte, etc. Si in ele sunt proteine. Doar ca zama de oase eu o beau, fasolea nu.

Cum mai ajutam corpul? corpul are nevoie de putin ajutor pt producerea colagenului. Doar ca mancam o zama buna nu e suficient, un pic de zinc si multa vitamina C fac minuni. Citrice, fructe de padure, usturoi, acestea ar fi adjuvantii necesari, catalizatorii.

Cum facem zama de oase? Ca pe piftie (moldoveneasca racitura): oasele (pe cat se poate sa fie bio, sa fie cat mai groase, cu cartilagii daca aveti, de ex cumpar gaturi de curcan, cozi de vita,un picior de porc, un cap de femur spart etc – toate astea sunt ieftine rau la macelarii) puse pe foc mic mic, acoperite bine cu apa si musai capac la oala. In apa adaug lamaie pt a creste extragerea de minerale,  frunze de dafin sau rozmarin, ce am chef. Usturoi si ceapa spre final. Candva puneam si telina dar acum sunt circumpsecta ca telina nu are efect antiinflamator.  3-4 ore pe foc e minunat de bine. Candva fierbeam mai lung, acum am lasat-o mai moale. Portionez in borcane, merge si congelat, si consum treptat. Cine nu are timp dar are bani, e de vanzare si pe amazon !

Cum o consum? zilele astea am fost foarte ocupata cu munca, asa ca am avut zile cand am baut doar zama de oase facuta din weekend, si ciugulit niste fructe. Practic 4 zile la rand a venit zama cu proteina ce mi-a linistit stomac, intestine (gurile rele spun ca 80% din imunitate ar fi in intestine), creier, piele.  Desi am cautat si nu gasii nimica despre legatura intre par si colagen, am primit complimente la adresa parului mie si fetei, sotului nu inca ca e chel din primii ani impreuna, saracul, deci e loc de miracole si la el.

Suplimente. E cald, e greu de gatit si un ou, d-apoi de fiert 3 ore niste oase pt o zama. Asa ca, pt cine nu face fatza, farmaciile au. Doar citit prospectul, sa vedeti cum e produsa, unde, si sa fie testata nu doar in laboratoarele proprii, si sa fiu carcotasa: fara gluten sau soia (acestea 2 au efect inflamator si pot infrana absorbtia intestinala).
Nu imi vine sa cred ca spun cuvantul suplimente. Desi sunt f. circumspecta cu suplimentele pt ca autorizate pe piata europeana sunt putine, atentie ca mare parte sunt produse in china.  Ma scuzatz, dar in afara de virus, nu stiu multe produse chinezesti asa rezistente… De ex. la vitamina C 80% e produs in China, restul lumii importa cu sacul si capseaza acasa cu ceva coloranti, si e produsa pe baza de porumb sau ceva cereala modificata genetic… asa ca, daca la gelatina/colagen as intelege vizita la farmacie, dar sa nu va prind ca luati vitamina C cand piata abunda de zmeura, pepene, afinele le vazui in parg pe munte (nu inca in piatza), ierburi si fruzne proaspete etc. Eu voi lua din DM, am cea mai mare incredere in politica medicala germana.

Cum o folosim? Ca baza de mancaruri: cu 2-3 legume iese o supa rapida – nu e nicio problema daca devine masa de 3 ori pe zi, cateva ori pe saptamana. Gelatina poate fi folosita si in ingrosatul sosurilor. Recomand de consumat fara gluten, pt ca glutenul inhiba asimilarea intestinala a unor minerale.

Miscare. E vital dar nu ajunge doar sa mancam bine, pentru ca miscarea potenteaza producerea unei retele puternice de proteine. Din pacate imbatranesc si energia fluctueaza (cu tot caruselul de emotii din ultimile luni nici nu ma mai mir) asa ca am zile cand nu sunt in stare sa alerg. Mersul e de ajuns, asa ca ma fortez sa ies la o plimbare usoara inclusiv in zilele cand simt ca nu am energie nici sa merg la toaleta, profit de unele din fluctuatiile de enegie cand imi rup din cele facute si ies la o plimbare dimineata devreme sau seara,  oboseala dulce post miscare si baia relaxanta de 15 min cu sare epsom imi aduce un somn binemeritat.
Si nu in ultimul rand: nu credeti in cosmeticele cu colagen. Structura moleculara e prea mare, prea putin e absorbit in piele, iar piele avem pe tot corpul. Mai bine dati banii pe o punga de oase pt fiert  de o zama, din interior schimbarea e mult mai minunata si e  ieftin, rapid, sanatos.

 

Ia ziceti, ati incercat colagen? de care?

 

Ca incheiere, am gasit o expresie ce imi place, e scrisa pt mine:

YOU NEED GUTS TO LIVE HEALTHIER

Care sunt lucrurile folosite zilnic pe care merita sa cheltui oricati bani?

Dupa 3 luni acasa, in casa, dupa o tentativa de debarasare firava si o simplificare pe ici/colo,  am inceput sa apreciez din belsug cate ceva din cele pe care am cheltuit:
Patul si lenjeriile de pat. Am schimbat anul trecut patul si trecut la o saltea mai subtire; nu credeam ca una de burete mai moale mi se potriveste mai bine decat cele de latex/arcuri!  Lenjeriile le am scumpe, de firma, luate evident la reducere, am 2 lenjerii ce le schimb si spal saptamanal la 60 -75 gr si arata ca noi dupa 8 ani.
Cana Brita. Dupa 8 ani am schimbat-o ca prima s-a facut urata, desi inca functiona. Ne-a salvat timpul petrecut in drumuri la supermarket, de atata gunoi produs, salvat bani.
Otet si bicarbonat. Fac curat in casa cate putin zilnic si aceste produse ma ajuta sa mentin (relativ) curat, fara parfumuri si substante ce provoaca reactii alergice, nas curgand, stranuturi, piele iritata etc Mai am si un detergent de vase ce il folosesc pe unde e musai, combinat cu bicarbonat e super de ajuns.
Prosoapele de bucatarie. Unele au cativa ani. Le spal la masina, mai arunc, arata obosite dar atatea necumparate au salvat…
Hartia igienica. De calitate. La inceputul crizei ne-am dus la supermarket, si de nevoie si lipsa de alternativa si luat cea mai scumpa hartie igienica din viata mea ca alta nu era. Hai ca e baxul mare, dar de obicei plateam 20% din valorea asta. Nu am regretat pt ca e ceva ceva mai buna calitativ decat cele ieftine (uite ca regret bideul, in unu din aprt cu chirie aveam bideu …)
Grillul de fonta, oala cu fund gros, cutitele, castronul mare de salata. Realmente acestea au fost folosite zilnic: fie oala la fiert lapte, fie la fript carne/legume sau turte asa frumos numite sourdough naan, fie la salata cea de toate zilele.
Hobby-urile. Am cusut zilele astea, tricotat, cu florile pe balcon petrec destul de mult, alergatul  tot la hobby il pun-  citit mai putin pt ca ochii au obosit si serile pic. Niciuna nu costa mult dar orice cheltuiala pe seama lor isi merita toti banii, pt relaxarea si seninatatea adusa.
Uleiul de masline. De la grec din livada coborat la capitala. L-am pus pe piele (mainile mele au suferit de la extra spalat), l-am pus in multitudinea de salate (daca salata inseamna o roshie taiata langa o bucata de branza, sau o varza tocata cu sare, si o lingura de ulei deasupra ca si asa are atatea calorii…), uleiul asta a dat gust si celei mai banale legume de pe grill sau crude.
Kinetoterapeutei. Am fost saptamanal. O pauza de cateva sapt la inceputul carantinei pana cabinetele medicale private au avut reglementari si din nou dreptul la practica (ele au deschis primele). Am avut timp acasa sa execut exerctiile invatate, fara presiune pe coloana si genunchi, am calmat tensiunile musculare si articulare. Mi-a crescut mobilitatea. Mi-a crescut rezistenta la efort.  Bani cheltuiti cu cel mai bun ROI, sunt constienta ca datorita statului la birou si deteriorarii conditiei fizice o sa am nevoie de kineto pana la sfarsitul vietii.
Becuri de calitate. Avuram ani de zile becuri ieftine. Se ardeau des. Acum ceva ani am luat o cantitate mare de becuri (led) din ikea. Nu s-au mai ars niciunul, consumul de electricitate a scazut putin. Le folosim zilnic!  Mi-am dat seama de asta cand zilele trecute s-a ars neonul in baie, neon ce are zeci de ani ca asa a venit cu aprt., l-am schimbat si vazut ca de fapt starter-ul s-a ars. Nu am mai gasit alt starter de cumparat asa ca vom chema electricianul sa scoata si sa puna becuri simple si usor de schimbat, cu led evident.
Scaunele si masa de picnic.  Vom merge mai la vara dar pana atunci le-am pus pe balcon si stat cu ochii printre ceapa verde  haat pana in copacii si parcul de peste drum. Cu putin mai multa imaginatie pot zice ca suntem la munte si cortul e mai colea.
De maine la birou, asa ca voi adapta fengshui-ul la noua ordine mondiala, cu tot ce presupune asta.

 

Ia spuneti, care sunt lucrurile pe care le-ati apreciat cel mai mult zilele astea?