Author: o femeie

Si dupa carantina ce vine?

Marea bucurie a relaxarii regulilor de carantina este ca se vor deschide granitele. Nu stiu cand, nu stim cate, Franta a anuntat ca deschide campingurile si acces la turisti si vor deschide si granitele asa ca pentru noi ideea de a planui vacanta de vara (2-3 sapt in camping cu alergat prin paduri si trezit in zgomot de pasarele) ne-a dat aripi.  Avem un scop in fata, un reper in calendar, motiv sa sar de pe canapea si sa verific cort si saci de dormit si mai ales ce alte zone minunate si oxigen din rezervatii naturale mai inspir prin toate narile.  Mai intai am lasat emotiile sa decida si aruncat idea sa mergem in locul unde m-am simtit super in vacanta si ce a venit din subconstient firesc si cald e  Franta, Jura. Ca pana plecam mai sunt multe saptamani de curs si seri de rumegat si sigur noi vom schimba alegerea de cateva ori, ca eu traiesc nu doar din vacante ci si din cautat, documentat, salvat linkuri si notite cu ce activitati se pot face, ce sa vizitam, istorie, mancaruri specifice, piete locale specifice, etc.

Si totusi, dincolo de planuri si asteptari si lucrat de pe canapea,  zilele de carantina au trecut pe nesimtitelea si singura mea grija extra e sa nu supra mancam ca doar e usor sa mancam cat usa si nesanatos  dar mai greu sa traim asumat si responsabil cand am frigiderul fix in fatza canapelei si vizibil doar sa ridic ochii blanzi si mari de caprioara bleaga pe deasupra laptopului, ei bine aparura alte probleme. Criza economica.  2 luni cu productia pe butuci pt multi e dramatic. Noi suntem din protejatii sortii pt ca am continuat sa lucram si sa fim rezolabil platiti, ba avui si cateva extra venituri, dar verisoara mea care lucreaza in industria filmului are firma inchisa si abia luna viitoare va primi primul somaj tehnic si acela ii acopera intretinerea si tigarile, altii sunt si mai nenorociti pentru ca lucrau la negru si nici macar acel somaj nu au dreptul.
In jur business-urile incep incet a redeschide. Nu toate. Unele au declarat falimentul sau sunt in curs de – aprox 20% din baruri si restaurante. Turismul e mort.  Vor mai aparea noi joburi pe piata? .  E criza? va mai fi un val de imbolnaviri la toamna?  Nu stim – si instabilitatea asta da de gandit.
Cum urmaresc (ocazional) stirile americane si citesc pe unele grupuri de finante, am remarcat cateva idei aparute si aplicate ce ne vor ajuta in perioada urmatoare:
Fondul de urgenta are nevoie de consolidare.  Noi o facem din decembrie incoace, ca la sf anului trecut sotul a fost fara job si bine ne-a prins sa avem ceva acolo. Acel ceva e reconsolidat, ba mai bine decat toamna trecuta, punem 25% din venit deoparte plus micile venituri ocazionale (care au fost) , ceva bani rambursati de la vacantele platite, plus lipsa activitatilor sociale si nici vacantele/iesirile din martie/aprilie/mai. In plus am decis ca anul acesta sa nu mai contribui la pensia privata, nu sunt bani multi dar pot contribui si in decembrie daca lucrurile vor zbarnai.
Pt cine nu are fond de urgenta, azi e ziua cea mai buna de  deschis un cont bancar si facut mici transferuri acolo: fie in ziua de salariu un procent din ce vin, fie renuntat la mici cheltuieli/abonamente/facturi si pus echivalentul acolo, fie pus ocazional din extra venituri (mici joburi, lucrurile vandute, cadouri, prime etc), fie un transfer automat de 20-50 lei, saptamanal, o suma mica la inceput care nu va dezechilibreaza.
Reevaluat ce obiceiuri reluam.
Colegul de birou a decis ca va veni doar cu bicicleta la munca si renunta la masina. Habar nu am daca o vinde (si are unde) dar fara costuri de benzina, fara asigurare si costuri de parcare/amenzi (da, aici se dau si pt 1km/h peste, si pentru 2min de parcare incorecta), fara  mers la spalatorie etc si sa puna banii deoparte.
Alt coleg a renuntat la fumat in carantina.  Mai intai a fumat mai rar ca nu iesea dupa tigari. Si apoi gata. Si sper ca nici nu va relua obiceiul.
Cafeaua de la Starbacks? E ok si fara pana cand lucrurile va merg bine. Rochie noua?  Ei bine, primul lucru cand am fost izolati acasa a fost sa dezactivez toate notificarile cu reduceri si promotii, si eu si inca vreo 2 prietene cu care am vorbit am spus ca avem suficiente rochii, si avem si suficiente amintiri din dificultatile cu criza din 2008.
Criza ne-a adus alte valori si prioritati. Constientizat ce e important si necesar si ne aduce fericire. Nu vom renunta la astea. Dar sunt altele pe care le putem pune deoparte, pentru o perioada.
Echilibru intre mancat acasa si mancat la restaurant. Mancam rar in oras si inainte, nu am invatat sa fac noi feluri de mancare, doar readus cateva mici obiceiuri (gen framantat cu maia – am facut turte de cateva ori, am facut paine de 2 ori si congelat – nu mai facusem de 4 ani cu maia).  Facut pizza (inainte mai comandam, stand acasa nu am renuntat la seara de pizza, 1-2 ori pe luna, dar se poate si facuta in casa: aluat cu drojdie, sos de rosii, mozarella din belsug, dovlecei si porumb si ceva slaninuta afumata pt aroma si pizza  e gata in 20 minute la 220grade). Economisirea e minuscula,  poate 10-20 extra pt noi, dar castigul e in faptul ca o gatim impreuna toti ca familie, ca fiecare face cate ceva – tati e seful la cuptor cu manusi si tava acoperita, eu toc de zor si fata le decoreaza dupa gust si optiuni, si putem sa ne simtim bine si fara a cheltui /iesi.
Reevaluat furnizori si facturi. Idee citita acum 2 luni pe canalul NBC. Ei recomandau pt business-uri de a nu intra in pierderi de suspendat toate activitatile ce se pot suspenda, sa reduca/renunte la birouri si chirii, si de luat fiecare furnizor si evaluat si renegociat/renuntat. Consultantii lor economici spuneau ca pot economisi si 30% din cheltuieli, asa. Ideile lor se pot aplica si la bugetele romanesti, presa romaneasca va vorbi oricum prea tarziu, tin minte in 2008 la inceputuri ca deja la americani se vorbeau de strategii de construit noi business-uri si la tv in romania la sf lui 2008 inca se vaicareau ca nu inteleg ce se intampla ca economia duduia.
Cate datorii mai avem?  Statul acasa a lasat timp de reflexie si analiza. Noi ne-am facut repede bilantul datoriilor si aici a fost usor ca mai avem  inca 10,8 ani la ipoteca si aproape 140K de platit, avui timp sa verific ca dobanzile pe piatza creditelor imobiliare au scazut cu 1% dar nu merita sa schimb la alta banca pt ca sunt costurile notariale prea mari pt mica diferenta, asa ca mai am doar de negociat cu banca in curs. Zero card de credit si e bine. Fata de 2008  ducem bine, atunci aveam 2 credite. Pt cine are alte datorii, e important sa le insire pe hartie, si sa faca plati anticipate asap. Bine, asta e mereu important, cei ce au multe datorii le au fix ca nu isi gasisera timp si rabdare in a pune cheltuielile pe hartie si intelege ca unele datorii sunt rele. Ei bine, chinezii ne-au dat acest timp si rabdare, bonus un virusache.
Investitii. Acest cuvant e pentru multi o utopie. Dar daca aveti internet si cititi articolul asta, aflati ca sunteti printe cei 50% mai bogati oameni din lume.  Privind la cat de mare am apartamentul si compar cu ce mici sunt ale chinezilor/japonezilor imi dau seama ca nu o ducem rau.  E loc si de investitii. Nu stiu ce, nu stiu cand, as avea cu ce, si mai ales stiu ca bune investitii se pot face in criza, cand putem achizitiona ieftin. Keep an eye into.
Investitie in educatie. Poate cea mai buna investitie pt ca nimic nu poate devaloriza ce cunoastem. Fac cateva cursuri online, dar am ajuns in punctul in care usnt asa de multe si nu stiu ce sa aleg sa aleg bine si nu un endpoint.

 

 

 

 

 

Fericirea e in noi, frumusetea e in ochii care privesc

Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice…

 

Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire…

Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare…

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

Ierom. Hrisostom Filipescu

Fragment din cartea “Traieste frumos, iarta la timp si iubeste cu adevarat”

 

 

Am citit asta acum un an. Cu varii scuze am amanat cumparatul cartii -ba ca sa ajung in Bucuresti, ba ca sa rog pe cineva care vine/nu vine la mine, ba ca nu e graba ca mai am sute de carti in biblioteca.  Ba mai mult,  Cu articolul asta stau in draft de atunci, asa de mult mi-a placut cum spune: “Bucură-te de viaţă, omule! Sărbătoreşte puţin din toate! Plângi când îţi vine să o faci! Trăieşte! Uneori eşti trist, dar astăzi ochii tăi râd, pentru că ai un vis care te ghidează. Se numeşte Viaţă! Nu uita să fii Om înainte de toate! Nu vorbi doar… “
(mie imi aduce aminte de vorba dulce a batranilor din nordul Moldovei, are ceva din intelepciunea oamenilor ce au trait multe).
Revin de cateva zile la fraza: Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

Si uite ca ne-a dat Dumnezeu suficient sa invatam sa fim fericiti cu ce avem, cu cel de alaturi, din ce este.

 

 

 

Zilele astea am profitat sa triem din carti si sa dau la prieteni. Am scris pe grupuri locale, cateva sute s-au dus, mai am inca vreo 100 de carti sa dam. Sper sa bucure si pe altii cum m-au bucurat pe mine. Cartile merita sa circule, dupa ce m-iau uns sufletul sa treaca si pe altii,  nu sa le tin in dulapuri (okok, mai avem peste 300, nu suntem pregatiti sa le dam pe toate, scriu asta din ipocrizie cat timp mai avem 300-400 carti in biblioteca de care nu sunt inca pregatita sa ma despart, dar curand, curand…)

De ce ne era frica incepe: criza economica

Scriu despre disciplina financiara de ani de zile. Am trecut prin cateva crize (in 2008 am suferit crunt, mai incolo au am fost cativa ani cu un singur venit si chirie si copil si datorii,  anul trecut sotul a ramas iar fara job pt cateva luni) asa ca scriu din experienta mea, din experienta colegilor de birou.

2020 e an ce intra in istorie ca anul epidemiei (si nu, nu e prima epidemie prin care trec, in 2002 au fost zeci de mii de cazuri de rubeola in romania si in bucuresti colcaiau, in 2003-2004 imi spuneau medicii de peste 10 mii de tuberculoza anual si 3-4 decese zilnic etc) dar acum vine si alta criza: bursele financiare au scazut, firme se inchid, lume in somaj (tehnic sau definitiv), concedieri.
Putem sa ne pregatim pt criza ce va urma? Vestile proaste sunt calare: criza a inceput.  A inceput de 2 luni.
O sa supravietuim si virusului pt ca dezvoltam incet imunitatea colectiva si cu disciplina de viata adusa in ultimile saptamani ne dezvoltam imunitatea personala si rezistenta la boli prin eforturi ce depind strict de noi, dincolo de mesajele contradictorii din mass media ce ne obosesc banui ca o mare parte din cei din jurul meu sunt deja imunizati (metrou, Italia, China, sunt lucruri intalnite de mine si de colegii mei) . Criza economica nu stim insa cat va dura,  stim ca va fi mai lunga decat carantina si mai apasatoare si stim ce putem face.
Eu am mai trait-o. Unele lucruri le uitai ca asa e mintea mea – foarte selectiva  si sterge din memorie mai ales din ce nu imi convine.  Mai am ceva din amintirile comuniste la cozi ce stateam si nu stiam ce prindeam, cozi in frig, grea a fost si perioada imediat post comunista, si perioada cand bursa studenteasca nu imi ajungea.  Fara a fi un articol alarmist ( sunt de felul meu o persoana optimista si modul meu de a functiona este prin actiune si nu in a ma lamenta si complace in aceeasi stare daca imi face rau), vreau sa atrag atentia ca pentru multi va fi mult mai greu economic vorbind, mai rau decat pentru mine. Toti cei din turism sunt in somaj si nu au o redresare imediata nici daca azi se anunta ca virusul a disparut subit. Toti cei din serviciile personalizate (restaurante, coafura, aranjamente florale, nunti, cazinouri etc)  sunt fara munca si vor fi fara ceva timp de acum incolo. Astea toate insemna zeci de mii de oameni fara job in capitala asta, unii cu rate la casa, multe carduri de credite, copii, probleme medicale.
Ce facem noi, pt noi?
Am revazut bugetul familiei. Stim cat am cheltuit luna anterioara, stim ca e o luna obisnuita, si ca e in regula sa ne tinem de acest ritm. Stim ce economii avem si cat ne vor tine. Daca nu aveti un fond de economii acum e momentul sa il creati, cu orice efort presupune: renuntat la cola+tigari+tv+ abonament mobil+cipsuri+prajituri+bere etc.  Loc de scazut cheltuielile nu avem nici noi mult (5-6% din cheltuieli le putem reduce,  pentru ca noi am scazut de anul trecut de cand sotul a fost fara job, altfel din recomandari CNN/BBC in caz de criza, firmelor li se recomanda scaderea cheltuielilor cu 30% si prim pas renegociere fiecare contract cu furnizorii, idei ce mi se par ca fiind de ‘common sense’ si aplicabile si de catre familii).
Evaluam situatia economica generala mondiala. Citim site-uri oficiale, ocazional, dar numai site-uri credibile (dupa cum fac de minim 10 ani: citesc  oxford, harvard, financial times, bbc, cnn, reuters etc), citesc doar cand am chef si dispozitie(din ce in ce mai rar e, abia o data pe sapt deschid).  Fara tv, intru pe fb de 2 3 ori pe zi si numai cand am ceva de cautat/contactat – sa va aduc aminte ca la tv romanesc in 2008 au inceput sa discute despre criza cu cateva luni mai tarziu, prea tarziu? si nimic solutii constructive, doar vaicareala si dat vina pe altii – in acel timp insa pe la  americani ii vedeam in pline focuri de revenire??
Platit datoriile. Ok, de data asta stam mult mai bine ca in 2008, mai avem doar ipoteca.
Ne-am verificat conditiile de somaj. Nu e somajul mare, dar cu 2 somajuri in casa ne putem acoperi rata la banca si sa ne descurcam rezonabil cu mancarea. Si atata !!!, nu ramane de facturi sau orice alta cheltuiala, deci e nevoie sa ne reinventam daca intram amandoi in somaj, sa ‘scoatem’ bani din orice, inclusiv din fondul de economii.
Nu mai cumparam haine. Avem suficiente!! Am sters abonamentele de pe site-uri ce ma bombardau cu reduceri si reduceri…lasa ca ma abonez eu iar peste 1 an, asta problema mare sa fie. Avem timp pt casa (serios? 😀 ) asa ca am ordonat si re ordonat shifoniere, scos ce nu mai vine/ prea vechi si tot mai avem X haine. Ani de zile m-am descurcat cu 2 blugi, acum am provizii sa acopere cativa ani (multumesc, Ana!).
Nu e momentul de alte poveri financiare. Masina noua? Un nou caine in familie? Un iPhone in rate?  mai ganditi-va.  Noi ne-am analizat ce facturi putem renunta (face sotul niste cursuri pe skype ce nu sunt obligatorii, putem renunta la un mobil, la inchiriat masina si vacante etc) dar sunt putine.
Am schimbat provider-ul de energie si trecut la un pachet mai convenabil noua, dar preferam sa platim 10-20 lunar in plus. Energia e factura vitala si platim putin in plus. La iarna viitoare vom aprecia banii de acolo, astazi 10 in buzunar lunar nu se simt.
Analizam cheltuielile marunte, cotidiene.  Aveti copii in pampers? poate e momentul sa cautati scutece refolosibile, la mana 2a. Aveti obiceiul de a va face manichiura saptamanal la salon sau coafat? Unele putem face acasa, youtube are multe filmulete. Pantofii de anul trecut sunt demodati? mai ganditi-va la ei o data. Prietenele doneaza haine de copii? e bun -. sarutmana!, am primit sacose, mai am de scurtat/aranjat vreo 2 pentru fiica mea, vreo 2 pt mine.  Exercitii de fitness gasim-vointa sa fie ca sa ne ajute  sa iesim din rutina auto-distructiva. O cana de filtrat apa e o cheltuiala initiala dar in cateva luni devine rentabila prin cate sticle de apa nu cumparam, noi avem de 8 ani si cu drag apreciez prezenta ei… Am reinceput sa fac paine (mancam putina, eu aproape deloc, fac o data si congelam, acum congelez si aluat in forme de bilutze bine infainate si coc cate o turta cand avem ceva de servit cu ele), am reinceput sa iau lapte de la ferma si sa fac iaurt (economisesc putin la asta, dar e o disciplina saptamanala ce aduce o economie saptamana de saptamana, efortul e de 5 min, un iaurt in comert e 3 euro pe cand 1l lapte la ferma 1euro; plus ca e mai sanatos);  fierb naut/fasolica pt cateva sapt,  gatesc simplu si cat mai crud pt a salva timp si rabdarea mea si sanatatea noastra etc  etc; astea sunt doar cateva exemple; stiu ca si  alte cheltuieli puteti sa le optimizati usor, putinul de aici si putinul de  acolo se aduna iar rezultatul e linistitor fix pt cei ce au ramas fara venit si se simt complet inutili.
Sa na gandim putin la stilul propriu de viata si pe ce se bazeaza: pe chinezarii? pe consumerism? Putem sa ne sustinem stilul asta mai departe? (vedeti, nici nu imi mai pasa daca e ok sau, important acum e sa devenim constienti si responsabili de ce facem zi de zi..)
Sa sustinem economia locala. Un lucru de care mi-as dori sa ma lovesc mai des. Putina lume intelege ca in pietele din aer liber riscul de infectare e mai mica decat in supermarket. Vazui cartofi din Israel -serios?!? sigur vreti sa cumparati?  iar rosii, rosiile in aprilie nu sunt de sezon si vin din spania sau maroc sau israel/turcia,  asa ca fara rosii pana in iulie, acum ridichile si ceapa verde sunt de sezon, si castravetii de sera….  In plus, alimentele locale sunt mai proaspete si mai bogate in vitamine, mai putina poluare cu transportul,  mai si ajutam si micul fermier in a nu da faliment si cere shomaj si incarca fix situatia tarii si asa proasta… Cumpar sapun de casa, prajituri de casa (okok, acum am cand sa le fac, face si copila mea), cumpar paine cu maia sau paste proaspete si gemuri de la vecina, legume și fructe si pasari si oua si lapte de ferma… ne adunam 4 oameni sa taiem un porc impreuna – carnea ramane cea o scumpa parte a bujetului nostru iar o pulpa de porc ne va acoperi 3 luni si economi si timpul petrecut in achizitionare si transare. Cumpar simplu pt a reduce riscul  de risipa – nu mai luam 5 tipuri de fasole ci unu.  Serios vorbesc, traiesc f.bine si fara servetele umede si 5 produse de menaj (detergentul de vase si bicarbonat si otet am cacalau) si fara 7 creme chimicoase, dar nu fara morcovi si varza si alte cele.
E drept, acestea ma ajuta sa imi linistesc creierul, in ultimile saptamani s-au intamplat ceva drame in jur si incerc sa ma indepartez de oamenii negativi si sa simplific lucrurile ce imi incarca mintea aiurea pentru ca am nevoie.

Educatia profesionala e un lucru ce ia alta nota zilele astea. La mine jumatate de echipa a fost concediata.  Inteleg ca eu ramasei din cei mai bine pregatiti din echipa si aici nu e meritul express al meu ci a varstei si experientei mele, dar sunt constienta ca urmatoarea disponibilizabila voi fi eu si se poate intampla maine.  Am inceput niste cursuri online ( din pacate f.greu ma concentrez, chiar, sunt deschisa la orice trucuri de concentrare intelectuala), m-am uitat ce alte profesii ar putea fi facute si sa ma reorientez catre ceva ce as putea invata si aplica cu drag. Ma uit la extra surse de venit – daca acum 2 luni as fi zis ca nu e etic, cateva evenimente triste si dintr-o data consider ca orice extra venit e bine primit.  Pana si la retetele de facut sapun m-am uitat (kinetica din mine cauta lucruri facute manual, alta data ii ziceam Elenei ca e prea complicat pt mine).  Ca inspiratie, un fost coleg dezvolta o mica aplicatie pentru Android, a spus ca se simte mai util facand asta serile. Eu cos serile (masti de protectie) sa imi folosesc mainile si talentul si sa tin ritmul si contactul cu voluntari (intr-o zi o sa scriu – pardon, dictez la telefon situatiile voluntarelor in carantina…)

Educatia emotionala e iar un lucru important. Discutam mai deschis despre ce ne deranjeaza si ne lipseste, analizam situatii si emotii si cum am reactionat, facem de cateva ori pe zi mic jurnal al recunostintei in familie, sa invatam sa apreciem ce avem.   Ca suntem bine.  Ca putem sa ne descurcam mai simplu. Ca multe nu vor mai fi cum au fost, si e nevoie sa fim mai adaptabili (aveam asa, un ritm al vietii caldut in care ma complaceam si ma simteam bine) dar evident ca nimic nu va mai fi ca inainte si e nevoie acum sa reconfigurez ritmul de gatit, de unde fac aprovizionarea ieftin si de calitate, sa renunt la anumite lucruri, la anumie persoane etc. Adaptabilitatea se ‘deschide’ din planul mental. Intram in contacte deosebite, diferite, stiu ca e situatia exceptionala si cred ca e important sa evoluam cu astea.  Profit sa lupt mai abidir cu obiceiurile proaste care ma trag in jos emotional ( blogul ma ajuta, ca e ca un jurnal ce are voie sa imi spuna si altceva decat vreau).

Aveti grija de voi. Si de cei dragi. Sanatatea vine din ce facem acum, dar sanatatea nu e totul.

 

Dressing-uri pt salate – cum aduc arome in banalele salate

De cateva sapt mancam 4 zile cu mese gatite si 3 zile doar salate, deseori si mesele gatite au side dish o salata.  Cum timp si entuziasm pt gatit e zero, am simplificat timpul in bucatarie (si asa era simplificat ca nu mai pregatesc/curat casoletele pt pachete pentru toti 3, in fiecare zi).

Pt salate am incercat cateva variante si combinatii pana am ramas la baza:
– salata de varza (cu/fara morcov ras). Partea faina e ca varza o toc la robot o data pt 2 mese, o parte sta f. bine in frigider in recipient cu capac si o frec cu sare/combin fix cand vreau, de obicei la pranzul urmator
– salata verde cu castravete si porumb/fasole fiarta/naut fiert/cartofi noi fierti/rosioare/ardei/andice/ton/ficat de cod etc.
-rucolla/frunze baby de spanac/papadie, acestea in salata separata nu sunt tolerate de colocatari asa ca le amestec in salatele verzi, dar nu mereu.

Salata verde, pe langa ca o iau aproape dublu ca pret decat la piata, de felul ei nu are niciun gust si  e nevoie sa o scot din anonimat. Cu she? cu dressinguri:

  1. maioneza homemade. Fac la blender vertical si in 30sec dintr-un ou, o lingurita mustar, 200ml de ulei, la final adaug sare si lamaie,  iese peste juma de borcan de maioneza pe care il tin apoi in frigider inca vreo 2 zile. Fac direct in borcanul de 400ml, cu gura larga si capac potrivit.  Pacat ca nu pot pune ulei de masline si vreun ulei cocos pt a  iesi mai ‘potrivita’ mie.  Fac fiecare luna, o data.
  2. in acelasi borcan magic de 400ml il populez pe jumatate cu zmeura (proaspata sau -decongelata), adaug cateva linguri ulei, 3 linguri zama de lamaie, sare si o ceapa mica. Blender vertical 30sec si iese f. cremos. Acest dressing tine si 4-5 zile in frigider…  Mie mi se pare mai fain dupa o zi, ca se combina aromele, dar ignorati gusturile mele de blonda fada …
  3.  dressing pt salatele de morcovi rasi cu stafide si nuci. Cu tristete astia trebuie rasi in momentul actiunii, nu rezista gata rasi in frigider. Am incercat.  Dressingul pt ei insa rezista: combin parti egale de lamaie, mustar nu iute, ulei de masline, miere, adaug sare si piper. Si asta poate fi facut in cantitati mari si folosit in decursul urmatoarelor 4-5 zile. El posibil sa reziste si mai mult dar la mine asa de repede s-a consumat borcanul
  4. dressingul no 3 l-am facut si fara ulei dar adaugat extra lamaie pt lichiditate.
  5. otetul balsamic de zmeura i-am dat o alta savoare amestecandu-l cu o ceapa tocata f. fin, ulei de masline, si un catel de usturoi. Merge minunat peste salatele cu ton/somon, si la andive (daca salata se poate numi taiatul marunt al andivelor si pus un dressing in cap).
  6. lamaie, mustar, ulei de masline, usturoi si oregano, o combinatie care nu poate dezamagi pe nimeni. Am pus inclusiv pe cartofii dulci fierti.
  7. in zeama de la cateva lamai am ras usturoi si ghimbir, si pus in frigider. S-au marinat/macerat minunat de bine, merge si peste peste/carne la gratar, si peste andive
  8. dressing de tahini, ce imi place la salata verde cu ardei copti si rosii. Dressingul il fac in acelasi borcan cu gura larga pt ca intra fix blenderul: 1/3 tahini, 1/3 apa ca tahini e f. gros, si de rest adaug patrunjel si ceapa verde tocate marunt 2-3 linguri de fiecare, ceva zama de lamaie, 2 catei de usturoi tocati, blender vertical sa iasa cremos in 20secunde. Sta in frigider pe mai multe zile, merge minunat pe o salata de brocolli fiert cu fasolica fiarta, ceapa verde, dar altfel – in una din incercari l-am servit cu dovlecei raw (asa mult reteta de paste din dovlecei de pe site-urile vegane, adica  taiat f. fin dovlecelul, eu am mai si ras un morcov si pus dressingul de mai sus) pe care l-am servit cu o bucata buna de ceafa de porc (100-150gr ca atat mai pot manca, mai mult imi pica greu si stare de somnolenta si nici de cina nu mai e loc- am imbatranit si sendentarismul pe canapeaua asta nu ma ajuta…).

Cum pe vremuri, long long time ago la pranz mancam la birou din pachetzelul pregatit si adus de metrou cu mine in mana, dressinguri foloseam f. rar din motive de greu de deplasat si riscant pt poshetutza. In cele aproape 2 luni de carantina  m-am destrabalat, si dat seama ca pot sa fac dressing din weekend si sa iau intr-un borcanel la birou in frigider si sa am pt toata sapt. Dar asta va fi intr-o viata ulterioara, cand voi putea merge la birou cu metroul, fluturand.

Cum imbogatim solul din ghivece si jardiniere

Am primit intrebarea asta de la prietene. Zilele astea cu vreme asa frumoasa a dus mai multa lume ca de obicei sa petreaca gradinarind pe balcon. Pe alocuri achizitionarea de pamant nou fertil e imposibila, asa ca incepe sa fie refolosit cel care este deja si tare ma bucur de asta, chiar daca nu apreciez si conjuctura.

Dupa un an, pamantul din jardiniere este obosit si cu prea putini nutrienti. In gradina/padure ciclul natural de frunze uscate/iarba uscata/gaini / rame imbogateste natural cu nutrienti solul dar asta nu e posibil asta si in ghivece – mai trece o cotofana pe la noi prin balcon dar m-ar deranja rau sa vad ca se gainatzeaza fix in petuniile mele. Asa ca se vede usor ca pamantul nu mai e negru negru ci gri, pe alocuri capata o  crusta alba (de la sarurile din apa de la robinet), si e nisipos/faramicios fiind lipsit de humusul gras.

Cum il imbogatim? cu surse de carbon si resturi vegetale. Ce am incercat si aparent a functionat bine acasa:
– carton. Pun pe fundul ghiveciului si adaug peste pamantul vechi. Merge folosit carton de la cutii necolorate, de la cutiile de oua (ala necolorat evident), ala din interiorul hartiei igienice. Nu puneti doar la baza, puteti adauga si treptat ceva carton maruntit (inmuiati-l in apa, si in cateva minte devine usor de incorporat in sol)
– rastorn ghiveciul vechi si curat vechiul pamant de radacini si resturi, arunc radacinile si pamantul care imi ramane il amestec intr-o galeata/lighean  ( unde se poate 😀 ) cu resturi vegetale: frunze obosite de la salata sau de la ridichi dar bine maruntite, coji de banane maruntite (fara numar faranumaar, bananele contin potasiu si asta ajuta sa dezvolte plantele) , cateva linguri de epsom salt ca sursa de magneziu, zat de la cafea (stiu ca se spune ca modifica ph-ul dar in cantitati moderate face bine iar schimbarea ph-ului e temporara pt doar 2 maxim 3 sapt asa ca am adaugat tot zatul colectat din ce bea sotul din ultimile zile plus udat pamantul cu apa in care spalam cescutza lui de cafea) , coji de dovlecel si morcov si castravete si mar la fel de bine maruntite. Maruntirea asta are o importanta si de aia o repet sa nu o sariti: va grabi descompunerea si aduce la omogenizarea pamantului.
-resturi si frunze de urzici. Si astea maruntite. Cred ca e planta cea mai complexa ce poate fi folosita asa de usor in gradina dar si in mancare. Poate fi si resturile de la urzici gatite, inclusiv apa de la fierberea lor (desi apa aia e buna de baut, rece, cu putina miere, e ajutatoare pt cei cu tuse si probleme respiratorii)
-fertilizanti din comert. Desi daca tot ajungeti in supermarket, luati si voi  un sac de pamant nou nu sariti la fertilizanti si amestecati pamantul no u cu ala vechi, undeva la 50% 50%
-umezesc solul asta si amestec de 2-3  ori pe zi ( sunt acasa, ce o sa fac toata ziua daca nu sa amestec in pamant? da, mai stau ce stau tolanita la soare pe scaunul din balcon dar mai si ma ridic sa amestec la pamant cam ca in mamaliga).
-udat cu apa in care spal carnea. Apa asta contine resturi de sange si anumite minerale. Atentie, cu apa rece de la spalat sangele, nu cu fierbinte ca are si urme de grasime – cum noi deseori avem carne de tzara si taiata artizanal, carnea are mult sange asa ca o spal in 1-2 ape, sau las la dezgetzat in ligheanul cu apa – asta e o apa perfect de udat
-apa in care spal legumele si fructele, resturile de smoothie. De obicei le spal intr-un castron mare asa ca am cu ce. Deseori am legume si fructe bio asa ca nu am de ce sa ma ingrijorez ca ar fi apa cu pesticide sau cine stie ce.
-resturi de bere sau de iaurt.  Ambele contin probiotice utile solului, asa ca bea rar sotul o bere dar eu ii scurg sticla la flori… merge si apa cu care clatesc paharul de bere/castronul de la iaurt.

In 2-3 zile pamantul amestecat asa e numai bun de folosit, desi nu o data am pus direct fara sa il las sa astepte, si udat cu ce aveam de udat ocazional (resturi de bere, resturi de cafea, resturi de iaurt si apa de la clatit recipientele acestora) si dupa aia.

Intr-o zi o sa imi iau rabdare si o sa pozez ce am semanat (iar am sarit calul, dar nu e bai, impart si la vecine si prietene). Nu mai am gradina inchiriata dar  tare am inverzit balconul …

Carantina ne-a adustimp si pentru noi

Izolarea asta ne-a indepartat de altii si adus si liniște si timp pentru noi. Dupa ani si ani am gasit  și timp pentru rugaciune. Nu știu cum e la voi dar la mine de vreo 20 de ani eram continuu limitata de timp:  ora fixa sa  sa ajung la școala asa ca cu fix 15min inainte sa incepem sa ne incaltam rapid si sa iesim, aveam ora fixa să ajung la serviciu, ora sa ajung la ședinta si evident sa pregatesc pt sedinta,  să nu întârzii cu ora de culcare, cu ora de masă, sa termin in timp util temele pt curs si sa ajung la curs, la piata sa plecam cel tarziu la 8 ca sa nu prindem aglomeratie acolo si la 10 sa fim acasa  etc

Toate acestea s-au evaporat:  am reușit zilele astea sa ma bucur de rasarituri, de asfintituri si de stat la soare, sa  ascult ploaia, am reusit  să mă trezesc fără ceas pentru că am dormit suficient, am gasit timp diminetile sa mai lenevesc in pat (chiar, de cati ani nu mai facui asta?? ), am reușit seriile sa ma rog pe indelete cu voce soptita și sa imi fac mătăniile asa cum le prinsei din copilarie și acum am văzut pe mamaia si străbunii din sat, pana simt ca mintea se curata de ganduri, ca sufletul se linisteste, ca anxietatile si agitatiile si fricile si grijile si indoielile si durerile fizice si emotionale dispar ca un fum si ramane loc de  pace si calm.
Am gasit timp să stau cu mine și sa ma ințeleg mai bine, sa ma ascult asa stramba cum sunt, pe indelete.  Sa ma simt bine cu mine.
Am reusit sa ajut cateva femei ce fac voluntariat inca in ong-urile ce ingrijesc animale abandonate – si de acasa se poate.

Poate cu asta nu ma mai intalnesc asa curand in viata.  Poate ca pauza asta a venit de la Dumnezeu cu un scop, si imi place sa cred ca I-am inteles lectia si e momentul sa Ii  multumim pentru.

O sanatate mai buna si pasii pe care sa ii luam azi

De preocuparea mea pentru sanatate stiti. Am scris despre asta din primele pagini ale blogului, sa tot fie 6 ani sau mai mult. E o prioritate acum, viata mea in timpul problemelor de sanatate nu a fost o viata ok.   Acum, cu carantina, cand toate reperele mi s-au evaporat si nu mai am cum iesi cu prietenele, nici cum face voluntariat, pierdut probabil de tot orasulMeuIubit din birou,  singurul lucru care mi-a ramas vertical ca o coloana a infinitului dreapta si de urmat  e grija pentru sanatate.

Daca acum deschideti prima data un articol pe tema sanatatii, aflati in  vreo 2 (sute) cuvinte ca imunitatea e majoritar impactata de igiena vietii, ca predispozitiile genetice si bolile cronice se pot ameliora dar si materialul de calitate genetic se poate deteriora din modul de viata, ca obiceiurile sanatoase si potrivite mie nu se potrivesc la toti si ca astea nu vin natural – nimeni nu se naste cu astea, ci vin din ratiune dar si din sub-constiinta si armonia dintre creier si corp. Sanatatea si obiceiurile ce aduc sanatate se cultiva, se invata, si se schimba dupa varsta si mod de viata. Acum am facut o gropitza pe canapea dupa forma fundului meu….asadar dupa cateva zile de lancezit si dureri de coloana reaparute si stari de anxietate cu tiroida sufocandu-ma am schimbat pe ici pe colo pana am ajuns oarecum bine, pe cat de bine s-o putea.  Decizia de a deveni mai atenta la sanatate ce duce la primii pasi e o decizie pur rationala, contra ‘rutinii’ si ‘obisnuintei’   si inertiei de zi cu zi, e un efort  asa ca zilele astea facui tot posibilul sa scad stresul, sa scad tensiunea, sa dorm mai bine si mancam adecvat si sport adecvat.
Partea buna este ca sunt tot felul de solutii la indemana, costuri zero.

Fii atenta la ce faci si opteaza pt pasi rational, nu in graba.
Mindfully choices, cum zice englezul – in rutinele alimentare, de zi cu zi. Stam pe canapea de atatea zile asa ca nu mai avem nevoie de carbohidrati ca nu ii consumam (asa ca am redus pana la eliminat gluten, zahar, si lasat carbohidrati doar din legume si fructe). Sau un exemplu rational: apa poate inlocui cola, apa e mai buna decat cola. Un alt exemplu:avem nevoie zilnic de exercitii asa ca am cautat un program ce mi se potriveste si de repetat – zilnic am zis.  Tot cu mintea alegem sa nu consumam zahar/cafea/ecrane dupa o anumita ora pt a pregati mintea de somn. E usor? nu, nu va iesi din prima,  nici peerfect, dar in cateva luni va intra in rutina si va inlocui complet acele rutine paguboase, si momentul de aceste rutine noi e fix acum, cand suntem mai apropiati de noi, mai indepartati de furtuna vietii, agitatia si zgomotul de fundal ce intuneca deseori creierul s-au indepatat.

Vezi ca poti economisi bani asa.
Cea mai buna motivatie pt mine o reprezinta economisitul financiar: am inlocuit cola cu apa pt ca e mult mai ieftin.  Meniu si lista de ingrediente iar economiseste bani. Colegul a renuntat la masina si venea cu bicicleta initial din motive financiare apoi a vazut beneficiul in sanatate. Mersul la piata unde predomina legume si fructe, mersul doar in zonele de vanzare de legume si fructe iar sunt o economisire.
E singura motivatie? nu. Dar la mine cea mai solida. Cautati-va o motivatie ce tine la voi – deseori sa punem prioritate sanatatea nu tzine, ca nu e ceva cuantificabil si cantaribil.

Foloseste tehnologia.
Nu sunt mama gadget-urilor si am zile cand nu ating telefonul si avui ani fara mobil,  dar uite ca instalat un pedometru pe tel mi-a aratat ca…nu merg suficient. Lasa ca acum merg o laie pan’ la baie, asa ca mi-am pus un reminder pe tel: exercitii de spate, exercitii de genunchi.  10min dim, 15 dupa amiaza, unele le fac si cand calc/incalzesc mancarea/spal vasele, cele 3min adunate de ici /colo sunt un castig. Pe o hartie am scris cata apa beau – asa ajung la 1.5l -daca pe mine o foaie m-a ajutat atunci folositul unei aplicatii poate fi si mai si pentru utilizatorii de mobil. Sunt aplicatii gen FitnessPal, grupuri de anumite exercitii, CouchGroups ce au ca scop sa faca sa alerge 5km si pentru CartofiiDeCanapea, o coarda de sarit electronica etc. cautati si incercati-le, unele sunt gratuite, nu pierdeti nimic in a instala, incerca de folosit cateva sau mai multe  pt ca in final e doar castigul personal.

Un jurnal al recunostintei.
Am invatat asta de la altii. Eu functionez mult mai bine si ma motivez mai bine cu oameni in aceeasi directie, cu o contorizare a reusitelor, cu o gandire pozitiva: ramane mai putin loc la piticii pesimisti din mintea mea.  Asa ca serile imi repet si imi laud reusitele: azi mancai salata de 2 ori, am sarit coarda doar 5min si maine o sa fac iar si mai bine, plimbarea de o ora de dupa culcat copil a fost minunata, am slabit 3 kg in primele 3 sapt de carantina, au iesit kale si sa caut ghivece mari sa le separ etc etc. Si blogul tot ca un fel de jurnal al recunostintei mi-e construit, al recunostintei fata de cele invatate de la colegi si vecini si prieteni si alte cele vazute prin oras- imi scriu aici reusitele si perseverentele, nu e viata mea plina doar din astea ci sunt si din alea negre, doar ma bucur de cele bune si sper sa fie si la mai mare data viitoare.

Petrecere in vremea carantinei – ” tea party”

O activitate ce a ocupat si relaxat copila din dotare pt cateva ore si se poate potrivi oricarei familii cu sau fara copii: tea party.
Habar nu am cum de am ajuns noi la ideea asta, dar a fost o idee simpla si potrivita situatiei: TEA PARTY in stil englezesc, cu prajitura facuta in casa ( de copila – activitate ce i-a luat vreo 2-3 ore si mie 15 min dupa aia sa curat bucataria), cu scos cescutele alea mici de ceai si pregatit ceaiuri, cu asezat masa si invitat pe skype si rude/prieteni, un urs de plush etc. toate astea ne-au rupt din monotonia zilelor si adus aminte ca putem sa ne distram si simplu.

Copila are un comporament mai copilaros de cand acasa, de la uitat la desene animate de 3 ani  (peppa pig +  wfh =>  wtf ) si maimutareli specifice varstei de 3 ani pana la alintat in brate (si are 40 kileeeeee, cand isi ia avant si sare in brate ma darama tot ca tancul si coloana mea doare de se intoarce si Brancusi in mormant de mila suferintei mele) pana l-a cerut cineva sa o adoarma…. asa ca acest Tea Party e tot o intoarcere la jocurile copilaresti de gradinita, o versiune avansata, adicale avui parte de ceai adevarat si nu canutze cu aqua chioara cum baui eu acum ceva ani pt ceva ani, mancai o prajitura proaspata si frumos pudrata si de data asta chiar  i-a iesit f. buna (acum o sapt am mancat una facuta de ea tare nasoala dar cum trebuia incurajat orice initiativa am tolerat gustul excesiv de bicarbonat si mancat-o atunci) , bonus si spalai toate alea iar ca de, ce alta treaba pot sa am??.
Nici jucariile de plus asezate pe scaune nu au fost deranjate de invitatie, ele zacand abandonate de vreun 1-2 ani  inghesuite intr-un puf cu fermoar folosit ca scaun, ocazional.  Ba a 2a zi dupa TeaParty a avut initiativa singura si nepropusa de moi sa faca si un tri in ele si am un sac de gunoi pe juma umplut cu o parte din plushuri… si 2 au revenit in pat cu ea, sa doarma impreuna.
Iar de decorat masa asa cu servetele si cescute si platou de fructe sa ne alegem fiecare… nici nu tin minte de cand nu am mai decorat, sigur nu anul asta,  si chiar a prins bine pentru moralul nostru, asa ca sa mai facem tea party din astea.
Atmosfera de english tea party ar fi fost mai faina daca era la o patiserie englezeasca din Tenerife sau Malta sau Londra ( pe unde le-am incercat), dar nu imi vine sa mai fac mofturi.

 

Asta am facut si noi ceva fain si fara costuri mari financiare si  tare ne-a placut si poate va insira si pe voi, asta pe langa zilele de lancezire si serile culcat cu vasele stiva in chiuveta, zile cand nu am iesit din pijama si nu am citit nimica nimica, zile cand nu am dormit de durerea de a vedea jumatate din echipa mea concediata si volumul  meu de munca dublat, tristetea de a citi mesajele de la colegii din birourile vecine unde unu cate unu, pe rand, au fost concediati misheleshte la distanta de cateva saptamani ca sa nu sara nimeni de la fortzele de munca pt concedieri colective, si am mai iesit din gropitza de pe canapea ce a luat  forma fundului meu si arata ceva cam ca forma din nisipul de pe plaja …

De peste 2 sapt in carantina – cheltuielile v-au scazut?

Am vorbit pe email/la tel. in ultimile zile cu cateva prietene. Una s-a plans ca i-au crescut cheltuielile pt ca de frustrare comanda multe de pe amazon. La voi cum e?

Am stat si uitat in cont, intrebat sotul, si concluzia e ca la noi cheltuielile au scazut oleaca. Chiar daca piata de unde ne faceam aprovizionarea cu lista si menu si cu tarabele noastre s-a inchis, si mergem la supermarket unde e mai scump, chiar am oprit cheltuieli gen transport (okok, nu e mare diferenta ca eu aveam abonament si nu utilizam masina), nu mai avem pachete sau mancat in oras desi oricum mancam o data pe luna  dar stiti cum e, fix acum as fi avut chef de …. , am diminuat activitatile copilului si cursurile de pian/engleza/olandeza/kinetoterapie, s-a evaporat cheltuitul pe afterschool, niste bilete de avion ne-au fost returnate si astept cu curiozitate sa vad cat ne returneaza de la tabara copilei- sunt curioasa daca ne-o returneaza 100%.

La mancare am scos resturile din dulap din pungi ce le evitam…aveam 6 pungi de paste, fara gluten, incepute – acum de foame au fost bune si le-am gatit de cateva ori si gata; am consumat si ultimile legume din congelator seduse si abandonate (intr-o supa crema), am constientizat ca mancam mai putin pt ca noi consumam mai putine calorii, etc. – oricum ieseam la cumparaturi pt mancare o data pe sapt cu lista, acum la fel tinem ritmul- sanatatea e importanta si trece prin lista de cumparaturi.  Am ramas zero gluten si zero lactate dar la prajiturile facute de fiica mea nimic din cele de mai sus nu pune si nici nu se depune :)). Varza a ramas prietena noastra, 2 verze pe saptamana mancam pana o sa ne creasca urechi de magar ca de ras pe balcon am inceput deja…
Dar probabil vom plati dublu la electricitate, dublu la apa, de 5-6 ori mai mult la hartie igienica, daca nu mai mult 🙂  (pt ca nu am gasit decat din aia scumpa, nu am mai prins nicio oferta, si eu merg la 1-2 ore la pipi – acum, de cateva zile mi-am adaptat  ideea de bideu acasa si imi dau seama ca nu era rau deloc atunci cand il aveam), hartia si cartusul de imprimanta, etc . Apa bem la cana filtru Brita si asta e.
Ne-au ramas ipoteca  si taxele la fel.  Si astea sunt cele mai consistente. Si imi dau seama ca per total am scazut cheltuielile cu 5-6%  si sper din tot sufletul doar atata sa scada si veniturile, dar din pacate …… Pt ca noi anul trecut am trecut prin 3 luni fara unul din salariile din casa cheltuielile la noi deja erau moderate. Asa ca acum doar suspendam planul de a schimba bucataria, am verificat cum stam cu economiile si cat timp putem digera situatia, daca e nevoie vom opri economisirea + la fondul de pensii + economisitul pt copil, vacanta de vara va fi mai ‘lejera’ – nu ca mersul cu cortul reprezinta ceva scump,  si stim ca avem cum sa trecem peste o criza economica – dar nu stim cum am trece peste o imbolnavire asa ca facem miscare disciplinat, dormim disciplinat, mancam si mai disciplinat si sa raman cu aceste discipline peste ani si sa nu pic in delasare.

 

Ni s-au clarificat din nevoi si prioritati.  Unele s-au evaportat. M-am plans acum cateva saptamani ca e greu luni la munca si ca ma enerveaza italianul din birou si ca sunt platita cu cateva luni intarziere? totul s-a evaporat ca acum vreo 2 wile aflu ca juma din echipa pleaca …  Acum m-am calmat, lasat deoparte frica sa fac totul, acum, azi,  din panica si  obsedanta idee ca daca ma opresc o sa raman fara munca si dozez taskurile uniform si sa gasesc din nou timp pt hobby -uri . Descoperit ca mai bine ma mobilizez in anumite intervale orare, ca pot sa fiu propriul sef si nu un propriu sef oribil.
Stand acasa non stop am simtit cat de multe avem si cat de putine ne sunt utile cu adevarat. Eu raman cu voluntariatul meu ce imi aduce situatii emotionante si oameni sufletisti aproape doar altfel, de la distanta. Stand acasa dintr-o data curatenia a devenit o povara ce ia prea mult timp (si inainte era dar parca ma luam cu altele) asa ca am decis sa renuntam din lucruri: avem vreo 300 carti  scoase sa dam (vreo 100 la anticariat, vreo 100 in seara asta pleaca la prietene) – stati calm ca mai am inca pe atatea daca nu cumva mult mai multe, am si 3 kindle-uri, si abonamente la biblioteca pe care le folosim sau mai bine zis le-om folosi cand o trece toate. Am spalat geamurile pana am facut febra musculara (pereti din sticla 100% am vrut? asta am!! ) si deja am tehnica si tactica de imi vine sa bat pe la usi in bloc sa le spal si lor, am renuntat la perdea (aruncat-o, desi ma gandesc sa iau ceva mai colorat, dar mai incolo…),  si la vreo 2 haine si 3 chestii din bucatarie ce le tineam de nu stiu ce sau de ce.  Si ma bucur de ce am. Pt ca am, din belsug, ba din exces pe alocuri. A inceput sa imi fie dor nu de lucrurile mari gen urcat in turnul Eiffel ci de momentul din metrou cand citesc/raspund la comentariile de pe blog si alaturi o doamna tricoteaza, de cafeaua bauta cu colega, de glumele colegului.
Incerc sa fiu mai putin delasatoare: cu munca, cu hobby-urile, cu sportul, cu prietenii, cu mine, pt ca mi-e greu, si povara emotionala imi impacteaza si ratiunea, si trairile, si tot.

 

Dupa o saptamana in carantina

Acum o sapt am primit drept la teleworking, un moment mult asteptat ce m-a linistit si usurat ca mergeam pe jos pana la munca si inapoi, nevoind sa urc in metrou nu de frica sa ma imbolnavesc ca nu racii de atatia ani  dar sa nu fiu purtatoare si sa fac rau altora.
A trecut o saptamana grea, adaptat la munca de pe canapea si cu durerea de a sti ca o prietena draga e in spital si in carantina si nu pot fi alaturi de ea. Cu vesti grele de dus, privind cu siderare batranii si obezii si fumatorii ca tocmai ei, cei cu risc, isi bat joc de carantina si de viata ce o au si de a acelora ce nu o mai au, cu nesiguranta jobului si interviurile anulate. Cu planuri spulberate si ideea de business fix in pom pt urmatorii ani –multi multi ani, ce m-au aruncat pt 3 zile in mancat haotic zaharoase si fainoase. Am renuntat la post.
Apoi m-am intors usor la simplitate, am descoperit ca am mai mult timp pentru rugaciune si de recunostinta si astea au venit cu un fagas de liniste si impacare interioara, cu timp pt o rutina a muncitului de acasa, timp ce a aparut de studiat putin pt munca, curatat geamuri si perdea ce nu am facut de anul trecut, de exercitii fizice cand energia imi permite pt ca circulatia periferica nu e partea mea buna a sanatatii. Ba chiar am gasit energie sa vad ce as putea face daca lucrurile se duc rau de tot la vale, asa ca am inceput niste cursuri online si cautat/gasit si o solutie pt cel mai rau scenariu posibil. Doar putina disciplina auto-impusa, dezordinea exterioara sa o balansez cu cea interioara.
De fb si stiri si tv si ecrane pot sa ma feresc, dar nu pot sta deoparte de rugamintile celor dragi asa ca am cusut masti de protectie pt asistentele si medicii ce mi-au cerut – pt ca nu mai au!!. Mi-e trist ca astept o comanda de bumbac alb si elastic, si nu s-a livrat nimic de mult timp…. Ideea ca pot ajuta pe cineva drag si care e mai expus decat mine m-a animat si dat acea stare de energie interioara ce imi place mie. Incerc sa cultiv toate emotiile pozitive si sa nu cad prada consumerismului individualist auto distrugator (da, si eu am avut ideea de a merge sa golesc tot raftul de hartie igienica…).
Dupa ce am privit la magazin raftul gol de hartie igienica mi-am adus aminte ce bine a fost cand aveam bideu. Si adaptat- apa este, sticla este, prosoape mici facui sa ma sterg si sa nu ies la magazin. Hartia igienica lavabila a devenit ceva normal zilele astea.
Am reevaluat ideea de a consuma faina. Glutenul nu ajuta imunitatea, din contra, asa ca, in loc sa cumpar faina la supra pret, am decis sa iau linte si naut si fasole si mazare si verze si conopida si brocolli. Sanatatea mea e mai importanta ca poftele, emotiile le pot completa si cocolosi cu grija fatza de corp si imunitate.
Am cantarit stocul de ciocolata. Cand omul nu are ce face, isi gaseste: am 1.5 kg de ciocolata neagra in casa (cumparam periodic, din fabrica belgiana direct, a venit carantina asta numai bine dupa achizitia de rigoare). Dar zau, de ce luai asa de multa? Asa mult consumam inainte?
Am verificat dulapurile si scos la consum chestii ce le –am neglijat: ghimbir, tumeric (am radacini la ambele) , scortisoara, frunze de dafin, rozmarin, toate cu efect antiinflamator si care m-au ajutat mult in crizele de sanatate asociate auto-imune si prevenit altele atatia ani. Le pun in ceai.
Am fiert oasele lent si molcom, fix ca timpul ce curge in carantina; supa de oase e iar sustinator al imunitatii, poate nu la fel de mult ca cele de mai sus dar colagenul, gelatina, mineralele sunt fix ce are nevoie celalalt creier al nostru, ala intestinal, ala ce tipa prin dureri in cosul pieptului si pofte cand viata ne ia la vale.
Deseara iesim dupa urzici.
Diminetile alerg sau fac alte exercitii.
Fructele si legumele nu ne lipsesc. Mancam mai putin (pt ca si consum mai putine calorii) asa ca unele au inceput sa se strice – acum le-am pus pe foc cu o urma de zahar ce mai aveam si o sa aiba blenderul sa faca o marmelada de tinut in frigider si consumat in 1-2 saptamani. Mirosul este demential, din cauza lui am inceput sa scriu.
Am fost in weekend la fermierii nostri dragi si cumparat din cele ce aveau. Poate imi explica cineva incoerenta logica de am luat 1.5kg de unt…. lapte sa mai congelez inteleg, oua okok da, dar atata unt??? (mai aveam acasa si uitasem de el…)
Cu copil acasa nu e asa de greu. Da, sunt mici tensiuni, e nevoie sa jonglez ritm si activitati dupa copil,  imi sare in cap fix cand sunt in conferinta cu bussiness analyst-ul  si totusi e minunat – ma bucur de fiecare episod vazut pe netflix, de adormit seara alaturi, de glume, ne jucam cu mainile ca la 2-5 ani, desenam si descoperit primii pasi de cusut la masina, de un puzzle si timp de citit etc.

Carantina se va termina. Viata va continua, si noi vom fi mai calmi, mai curajosi, mai empatici, mai perseverenti, mai aproape de Dumnezeu si de creatia Sa. Doar sa vrem.