Capcana moderna: sa transform un hobby in profesie sau nu?

Primesc des aprecieri: vai, ce plover fain ai, fusta- fusta asta e magnifica! sacose din astea am mai vazut in magazin – de unde le-ai luat?!
Evident ca infloresc la asa remarca. Sunt hobby-urile mele, sa imi fac una/alta si sa le folosesc imi aduce o implinire care revarsa prin zambetul drept raspuns la complimente. Sunt o kinetica si ador sa vad ceva rodind din mainile mele. Soarele imi zambeste si la miezul noptii cand imi termin de taiat atzele la ultima bluza si  probez cu inima dansand in oglinda cu lumina chioara, nu vad defectele si nici nu am nevoie, in capul meu toate sunt ca in diminetile de vara.
Apoi vine uimirea: vai, cum, tu ai facut? Si curg alte complimente ca in final sa aud replica: “si ai un magazin online?”
Ups.
Tacere.

Ce pot zice?

Sunt deja bine “intoxicata” de atat de cunoscutul mesaj: “gaseste ce iti place si fa din asta o meserie si o sa iti fie bine”. In engleza suna mai bine: “Do what you love and you’ll never go to a job” . Cautam zi de zi icigai-ul sau cum i-o zice in japoneza/finlandeza. Scheme si cercuri cu unde ne e locul. Sa adaug ca in jur parintii duc copiii la X activitati tocmai pt adescoperi “talentul” cat mai repede si sa il dezvolte imediat, sa devina cel mai bun, sa inventeze minunea de pe cer care ar fi vanduta in 10 miliarde de de exemplare si sa lucreze 12 ore pe zi timp de 8 zile pe saptamana la acest lucru si sa nu oboseasca cumva, vreodata. Si daca sunt buna la asta si imi place atunci musai sa vand.

E prea multa presiune in directia asta.
Si nu e doar la mine. Ma uit la o “prietena” de pe fb dintr-un grup, careia, doar i-am cerut o idee de logo/name pt un event pe tema data, si in 1-2 ore ne-a si desenat ceva si scris un mesaj suficient de atragator – toata lumea  a sarit ca vai, e perfect (si chiar e perfect, S. e o talentata!) si musai si neaparat sa faca ceva din talentul ei.

Efectele adverse se vad in arta sau creatie sau medicina si chiar in IT: oamenii sunt buni, dau tot ce pot, muncesc 10-12 ore pe zi si mai si invata inca 2-3 ore pe zi pt a fi la curent cu ultimile descoperiri, timp de 5-10-20 ani  pana  intr-o zi cand clacheaza. Burnout. Sau se imbolnavesc. Sau isi dau seama ca au implinit 35-40 ani dar nu si familie/prieteni pt ca profesia le e totul si o fi fost ea la inceput visul copilariei dar fara echilibru profesia asta i-a inghitit, consumat, macinat. Asa ajung  sa urasca ce fac si sa se urasca pe sine iar boala e simptomul ca ceva e prea mult, mintea cedeaza, corpul cedeaza, apar boli si dureri de coloana de la somatizari, armonia interioara e de mult timp pierduta iar somnul cu hopyri. Pt ca fosta pasiune a devenit azi full time job,  ajunge sa capteze si zi si seri si weekenduri si noapti, sa umple si timp personal, individul nu mai apuca sa puna granite inte job pt bani, sa separe munca de suflet si sa lase timp pt cele dragi. Poate in primii ani este ok sa dedicam 12 -14 ore pe zi dar apoi….
Asa ca, deseori, un hobby poate sa ramana doar hobby. De aia il facem cu drag: pt ca cele 2-3-4 ore de tricotat saptamanal le fac cu  placere si fara nicio grija si abia astept sa termin treburile casnice sa ma asez pe canapea, langa copila, si sa ne mearga mainile si guritzele. Pt ca presiunea “scos bani” din asta si facut profitabil afecteaza placerea cu care facem, diminueaza “creativitatea” si forteaza sa facem ceva de dragul  banilor, de dragul pietzei. Daca imi place asa de mult este tocmai ca fac cand vreau si ce vreau si nu e nicio presiune. Si da, am abandonat un plover facut 90% ca nu imi place (si aruncat) si nu e seful suparat ca e proiect neterminat.

Asa ca am lasat din ce fac cu drag sa ramana un hobby, sa fac cand am chef si ce am chef si daca am chef sa vand sau nu. Si daca vreau sa vand, vand cand vreau si ce vreau si cu cat vreau.  E perfect si asa, cu un job care imi plateste viata si imi construieste un prezent, si nu imi pasa mai mult despre astea, sunt probleme pe care nu le aduc acasa.
Nu sunt o carierista. Nu ma reprezint prin jobul de 8.5 ore si nici nu ma vad acolo tot restul vietii. Dar ma vad gradinarind, tricotand, si pe munti, si fara “monetizand” cele ce le fac cu drag.

Bugetul de mancare pt cei cu regim special

Sunteti alergic/boala auto imuna/ aveti copii/ insarcinata / vegetariani/ gluten free/ carbs free /frugalist/ fructalist/ fara mancare procesata “because chemicals”/dr a zis sa slabesc/dr a zis ca am ficat gras  etc  etc ? Ok, atunci sunteti ca mine, si ca altii, suntem majoritari, cica 10% sunt astmatici, diabetici altii vreo 10%,  alte boli imune mai putini, dar 35% cu bmi > 26 deci uite ca sarim de 50% cei ce au nevoie de o alimentatie usor diferita si care nu e cazul sa distruga bugetul!!Vorba aia,  “ La tãti ni greu!” 🙂 – cum a spus un clasic in viata :).  Se poate asta cu buget mic? Da. Americanii au deja si studii de cati bani e nevoie, minim, dar la noi e totul instabil … si majoritatea romanilor care vad asta vor comenta si critica de dinainte sa vada partile bune, asa ca o sa prezint cativa pasi simpli si de bun simt ce pot tine meniul sub control.
Pentru persoanele fara restrictii si cu sanatatea impecabila e simplu de mers la supermarket si luat ce este, ieftin sau nu, dupa pofte, dupa bunul gust, dupa ce  idei le vin etc.
Nu insa pt alergici/boli auto imune/regim ca aia de mai sus etc – ati inteles voi. Conceptul de pofte la noi nu mai exista, limitele medicale sau cele mentale impun o disciplina si o rutina. Pentru noi, astia, stricatii, ce nu putem manca di tati, ce in anumite situatii ajungem sa nu atingem nimic din farfuria plina din fata pt ca nu nerespecta fengshui-ul, de facut un meniu si o lista reprezinta pasul cheie. Fara costuri extravagante se poate manca potrivit situatiei noastre.
Meniul
Fie ca folosim aplicatii pe telefon/net, fie ca folosim o hartie, meniul se construieste ciclic (eu saptamanal) tinand cont de cateva criterii:
– ce avem voie de mancat
– diversitate
– ce e de sezon
– avem sau nu timp sa gatim sofisticat
– avem de pus pachete sau nu
– ce este deja in dulap/frigider
– ghici cine ne vine la cina
etc
La mine e simplu, am o lista de alimente cu raspuns scazut histaminic pe care imi bazez 80-90% din mese:  legume dupa sezon (salata verde, dovlecel, castravete, patrunjel, morcovi, varza, fasolica verde etc – pt colocatari adaug si altele, gen ridichi, ceapa vrde etc),  fasole/naut/linte etc, carne curcan/porc, (pt colocatari si peste, si  altele, eu mai rar), branza de capra mie (de oaie si lapte de vaca la coloactari),  fructe de sezon ( mere/banane /portocale/lamai) , etc. oua si branza capra, ocazional faina intregrala si malai si cartofi si cartofi dulci,  etc.
Cu astea in minte construiesc meniul:
-Supa (2 zile)
-salate (2-3 zile)
-carne cu legume la cuptor (1-2 zile)
-mamaliga cu br si ou (1 zi) (alteori orez sau cartofi la cuptor, sau cartofi duci sau paste, practic aloc o zi pt carbs majoritari)
Adaug regula: Cook once, eat twice (sau de mai multe ori).
Fiecare isi poate alinia meniul, dupa nevoia proprie, dupa preferinte, dupa sezon.

Cu schema in  cap acum adaug acele ingrediente cheie ce fac mancarea gustoasa, dar nu mai intai sa verific daca am in frigider si adaug daca imi lipsesc: 1kg cartofi, o conserva de lapte de cocos, condimente (marar, patrunjel, leustean, ceapa verde, ghimbir etc), si super foods cum sunt numite acum: unt de cacao, miere, seminte de canepa, ulei de masline (cine nu are un Dimitrios, sa isi caute) etc.
Pt cine merge la supermarket, e suficient sa evite zonele centrale si pline de “afise” promo car eincarca ochii si minte, dar isi poate adapta lista dupa ce oferte gaseste pe loc. Conopida la pret mic? minunat – 2-3 retete rapide! Mazare bio congelata, la oferta? 2 pungi sa fie, minim, astea 2 pot fi puse si la supe creme, si la garnituri, e loc de jonglat.

Planning & storage.
Vreau sa fac maioneza? verific sa am mustar in casa, altfel eu il fac (nu mereu ca na, sunt o femeie) deci e nevoie sa cumpar boabe de mustar din timp, sa pun la hidratat 1-2 zile,s i apoi in blender.
Vreau hummus? iau boabe (bio, musai), hidratez peste noapte si fierb a 2a  zi si excesul portionez si congelez sa adaug la salate. Fiertul ia 2-3 ore dar hummus pot face o data si mananc 3-4 zile, cate putin in pachet. Pt hummus, mai greu e sa scot ingredientele si sa spal blenderul, imi ia maxim 5min.
Spanacul/salata verde o spal cand e nevoie, dar cartofii dulci, legumele la cuptor, orezul se pot face din weekend pt 2-3 zile, puse in borcane ermetice si apoi doar combina pt o cina /pachet de pranz contra timp.
Sosul de salate il fac o data pt 3 zile, intr-un borcan: o parte lamaie, 3 parti ulei, o lingura de mustar, sare, si zbat borcanul. 3 min. Inainte de consum zbat borcanul si apoi inchid iar.
Fac iaurt? cand iau laptele, o parte din cel fiert il pun imediat in borcane.  5-10 min. cu tot cu pazit laptele pe foc.
Paine? sa verific daca am drojdie eventual sa iau, altfel cine face cu maia are de scos din timp la hranit. (si multumesc celui ce a inventat masina de paine 😀 ). 5 min sa pun?
Iau alimente usor perisabile? de ex. sparanghel sau salata verde: le gatesc in primele zile de la achizitie si las mazarea congelata la sf sapt.
Ouale de fiert pt mic dejun/pachet de pranz iau prea mult timp? fierb o data 3 oua. Pt 3 zile. 6 min pe foc pt oua mai tari, o singura data racite.
Varza o toc la robot. Toc o data pt  2 zile, juma o inchid in cutie in frigider si a 2a zi o frec cu sare si condimentez.
Sunteti prea pre fuga chiar si pt facut niste “betze” de morcovi/castraveti pt a manca cu hummus si cu un ou  fiert? Si astea se pot curata si taia bete, pune intr-o cutie inchisa ermetic(servetel dedesupt sa traga din umezeala) si consuma a 2a zi.

Cu meniul scris pe lista toate astea devin usor vizibile! Si ca timp toate astea iau sub 1 ora, cu tot cu scosul lor din sacosele din cumparaturi!!!

Gustari
Cum eu sunt sub influenta franceza si nu americana/englezeasca, gustarile si rontaitul intre mese nu este o optiune.  Daca arde apai avem morcovi, mere, ceva simplu, de sezon.  O alta gustare care a intrat in viata mea iarna asta o reprezinta semintele de canepa, iau cate o lingura si o consum cu unt de cacao (nu fac nimic special, pur si simplu deschid cele 2 borcane si iau cate o lingura din fiecare) – cam 1-2 ori pe saptamana, special serile cand veneam infrigurata.

Buy generic foods.
Din punct de vedere marketing, in supermarket in dreptul ochilor sunt produsele cu publicitate – preturi mai bune si calitate nu mai mica sunt …mai jos/mult mai sus. De ex.  noi evitam nutella,  dar exista alte marci mai sanatoase si fara palm oil si acel exces de zahar, de obicei dosite pe raft.  Doar e  nevoie sa “deschidem” ochii/mintea altfel. (ok, luam f. rar, din motive de ingrasat si alergii). Sau fulgii de ovaz  pt mic dejun – nu sunt la indemana pt ca la nivelul ochilor prima data gasiti cerealele de firma – de evitat si pt zahar dar si pt pretul de 3 ori mai mare.

Beutura. Ai alergii? diabet? esti pe regim zero carbs, montignac  sau ai trecut la musulmani? Atunci e simplu: zero alcool si zero zahar. 2 lamai si o apa plata sunt forma moderna de betzivaneala :). Altfel, aceasta sectiune e de lasat la sfarsit, daca banii nu ajung de cumparaturi atunci sa fie neluate astea, si prima data achizitionat cele vitale.

 

(articol inspirat de Cristina, ce zicea ca ii e greu sa se mobilizeze cu dieta. Raspunsul meu este raspunsul Aureliei: “ La tãti ni greu!”  – diferit, altfel, greu.  Pana acum am identificat doar 2 persoane din jurul meu mananca ce vrea si cand vrea -toti ceilalti au “altfel” de alimentatie, si zau ca am cateva familii, vreo 20 de amice, 30 colegi la birou cu care mancam impreuna)

Amintiri din comunism

Vreau sa povestesc o discutie cu o amica, Valentina, din sudul tzarii(eu sunt din nord). Si-a adus aminte povestile din satul ei, cand au venit comunistii, au pus sef la CAP pe potorosul satului. Si betiv, evident. Care s-a vaicarit sus si tare ca el e sarac pt ca asa o fost el de persecutat de chiaburi pe la care o muncit cu ziua, ocazional, si la cat a muncit el cu ziua pe la ei  tot sarac e. Al de urla mai tare a ajuns sef.
Chiaburii nu l-au bagat in seama, isi vedeau de munca lor, ca doar acasa aveau mai multe vaci, cai, porci si oi si ce mai aveau acolo, pamant de lucrat etc. si nu avea unu timp sa stea de gura betivului dar potoros. Nici “intelectualii” satului  nu i-au bagat in seama – cine baga pe inseamna betzivul si potorosul satului care face scandal de atatea ori?
Povestea Valentinei am auzit-o si la  bunicii/unchii/vecinii mei, cu forme asemanatoare. Si sigur s-a aflat si in alte parti.
Povestea din anii 50 se regaseste din nou si nou in toti anii comunisti. De ex. Capraru, marele pediatru Capraru care a scris cartile dupa care ne-am crescut copiii si am fost crescuti… a fost un simplu doctor, umil, umil pentru ca stia ca stie putine si ca mai are de studiat, dar si umilit de comunism si directori si sefi de sectie dupa cei 7 ani de inchisoare comunista.
Povestea continua si in zilele astea: sunt multi ca ei. Nu dau exemple.
Dar astazi suntem multi care sunt diferiti de ei. Suntem mai multi intelectuali. Suntem mai multi “chiaburi” .

Asa ca:

Mergem la vot, da? Votul nostru nu conteaza? ei bine, lipsa actiunii face ca votul altuia sa conteze dublu si puturosul satului cu gura mare sa fie tot sus.
Ganditi-va la asta! ganditi-va ca prostul satului decide si pt noi prin neprezentare.
Ganditi-va ca e usor sa ne lamentam (noi suntem poporul ce am scris Mioritza, opera colectiva, multi au scris la ea :D). Uitam ca viata actuala e cumulul actiunilor noastre si ca mintea ne e limitata, daca ne asezam sa ne vaicarim nu mai e loc de ganduri constructive in mintea noastra.
Ganditi-va ca fiecare alegere ne schimba viata.
De ex. e o alegere sa mergem la un doctor care respecta ce zice. Care citeste si da sfaturi si le respecta !!!! nu doar picteaza retete.  Nu pe cel care balacareste mult si degeaba, ci la cel care are liniste interioara si caldura
si empatie si rezultate vizibile la el.
O alegere e sa cautam un electrician care, daca zice ca vine la ora X, chiar vine (mdea, 3 ani cautai unu asa) si nu balacareshte munca celui de dinainte.
Mergem la coafeza pe gustul nostru tunsa.
Tot o alegere sa luam cartea unui bucatar slab si sanatos- nu las decizia sanatatii alimentare din familia mea in mana unui obez, pt ca fix ca el obez ajungem!!!
Refuz sa mai merg la patronul de macelarie care e cat usa si fiul sau la fel si se poarta urat cu angajatii- dar admir si apreciez pe vecinul’ agil si iute ca sageata si fiul ce lucreaza cot la cot.
Vreau strada curata atunci o curat eu si mai ales nu arunc eu.
Vreau sa slabesc atunci incep acum sa ma comport ca un om slab si ma imprietenesc cu cei slabi: la cina mananc o salata, merg mai mult pe jos, ma imbrac ca un om slab, fac tot posibilul sa ma simt ca un om slab.

Acum e momentul sa lasam Mioritza la gunoi si sa intelegem ca lamentarile nu ne ajuta. Traim mai bine decat bunicii nostri, muncim mai putin (ca timp de job) si in gospodarie.
Sa ma vaicaresc mai mult decat mamaia ce lucra cu ziua prin sat, cateva vaci acasa, 4 nepoti, curent lipsa – ei bine, mi se pare ipocrizie (si lene).

Tenerife, mi casa

Am mers cativa ani, iarna de iarna, in Tenerife, asa ca ne simtim ca si acasa acolo. Chiar, habar nu am de ce nu am scris un articol asa detaliat pana acum.

M-am indragostit de insula aia imediat dupa aterizare. Noi plecam iarna (profitam de vacanta de Craciun a copilului ) asa ca nici nu e greu sa fiu impresionata de diferente: urc in avion pe o vreme vantoasa/ploioasa/mazariche de am emotii ca nu poate decola, las intunericul si aterizam in plina zi cu soare si palmieri si lucratori pe aeroport  zambitori si bronzati si tricou cu maneca scurta. In aeroport las hainele groase de pe noi, ne cojim ca ceapa, si legam ce putem la brau.
Dupa cateva zile acolo am constientizat starea de liniste si relaxare, libertate. Tenerife a devenit mi casa, si nu doar pt doza de vitamina D cumulata ce imi aduce liniste si mintala si trupeasca ci si tot.

Daca e sa merg iar, tot iarna as merge. Vara, Europa este plina de locuri frumoase si accesibile, dar de Craciun singurul loc in europa unde se zboara cu buletin si se poate face  plaja il gasii in insulele Canare.

Ce au asa de minunat insulele Canare?
Pai in primul rand clima. Sunt niste pietre scuipate de vulcani timp de ani si ani, in dreptul Saharei (by the way, Teide, vulcanul din tenerife ar fi erupt acum 150 ani ultima data, oare cum sunt asigurare locuintele acolo? 😀 ). Vantul Saharei le scalda periodic, un vant uscat, cald, ce face diferenta intre zi si noapte de doar de cateva grade, ziua de Craciun a fost 23 gr iar noaptea niste amarate de 18-19 grade.
Acelasi vant aduce un nor de nisip ce filtreaza soarele, asa ca eu nu avui nevoie de crema de soare (ei, dar asta nu inseamna ca blondele sunt toate in siguranta).  Fiind niste insule in largul oceanului, temperaturile nu cresc exagerat vara- 30 grade.  Apoi mai e vulcanul. Teide. De vreo 3700m si oleaca. Impunator, abrupt, oriunde te invarti pe insula vezi fie marea, fie vulcanul.  Multe zile este vizibil 100%, dar nu sunt de lepadat nici zilele cand  vulcanul isi agatza norii in cap, ca o palarie. Si insula vecina are vulcan, dar oleaca mai mic.
Din cauza ca e f. inalt si abrupt clima e puternic impactata, vanturile cu nori ce vin din nord se sparg in vulcan asa ca partea  nordica a insulei si partea de mai sus de 1000m (aprox) sunt ploioase si mai racoroase si in plina vegetatie,  si in sud e complet uscat (cica ploua de 5-10 ori pe an) si pt a avea un palmier ii picura apa cu furtunasul la radacina, in speranta ca nu se usuca.
Din cauza ca e f. abrupt, in  nici 30min cu masina ajung de la vegetatie sub sahariana (daca 2 cactusi si 3 palmieri inseamna vegetatie) la cea mediteraneana cu portocali cu ramuri incarcate de fructe si migdali in floare de Craciun si bananieri si papaya-nieni 😀 , si dupa alte 30min  de condus e vegetatie  temperata cu meri si  barabule si iarba verde si padure de conifere.   Si zau ca variatiile astea m-a dat gata pe mine: pot sa am ce vreau.
Nu e f. cald /f frig si asta e minunat: tricou si maximum un plover cu maneca noaptea ajunge. Toate hainele cu care mergem intra in bagajul de mana si as putea ramane cu aceasta garderoba tot anul acolo.
Nu e f. cald /f. frig? locuintele sunt superficial facute, nu tre sa izoleze nimic. Nu, nu ii trage curentul (desi bate vantul colosal acolo…).   Din pacate nici fonic :)))
Mancarea nu m-a dat pe spate. E drept, noi am mancat mult mai bine in spania continentala, calamarul si pestele in tzepusa proaspat pescuit din Malaga nu poate fi egalat cu nimic.  Dar am gasit (scotocit) si in tenerife dupa cateva magazinase locale si mancat banane proaspete (80 centi kilul, urate si patate, dar ce aroma!! ) , portocale mici si strambe pe care le desfaceam si mirosul inunda toate simturile, avocado mic si pacatos, iar papaya, wow, cand ma gandesc la papaya ….
Restaurante nu ma apuc sa va recomand. Noi deseori mancam acasa, alteori am fost minunat surprinsa sau deloc surprinsa. Am evitat restaurantele pe plaja, sunt ceva mai scumpe si complet   complet turistic dar ca o concluzie in nord am mancat mai bine decat in sud.

Apoi sunt oamenii. Spaniolii au o relaxare pe care noi, romanii, un o avem. Un zambet si o seninatate ce o admir. Plus insulele canare le-am gasit pline de toate natiile: italieni, englezi (ba eu cred ca nivelul turistic al spaniei a fost ridicat de englezi) , rusi, nordici, chinezi (diin ce in ce mai multi, an de an vad) etc.
Prima data am locuit intr-o zona rezidentiala (in sud, Costa Adeje) si erau plin de englezi “retrasi la pensie” , zen, calmi, si glumeti.   Da, acolo mi-a venit ideea de a ma pensiona mai repede, ca vazui englezii de 40-50-60 ani … iar starea lor de “je m’en fiche” e contagioasa.
Alta data am stat intr-un sat. Ne turistic. De, unde am gasit pe Airbnb. Nimeni sa vb engleza acolo, doar spaniola, dar o atmosfera relaxata si o stare de liniste ce nu puteam sa nu o remarc.
Alta data am stat si in zona Los Cristianos. Mult mai agitata (baruri englezesti peste tot), restaurante la fiecare colt (al naibii, si noi mancam la un chinezesc 😀 ).

Plajele. Pai e o insula, nu mare, in 1 ora cu masina tot la ocean ajunseram, normal ca sunt plaje. Ei bine, plajele din Tenerife sunt multe, si fiecare e unica si fermecatoare. Majoritatea sunt stanci cu valuri, numai bune de surf, altele inconjurate de stanci de 1-200m de devine plaja un mic golf . Mai sunt si unele amenajate de om, artificiale, unde au adus nisip din Sahara: in sud Los Cristianos, las Americas, Del  Duque (cele mai mari) , La Troya, mica – Port colon (acolo am stat cel mai mult pt ca avea si parte cu stanci in apa unde snorkeling-stii gaseau pestisori, eu la reflux ma luptam cu aricii de mare -da, am scos unu 😀 , si nisip de lenevit, si terase de unde lua o inghetata, si tiganci sa ne buzunareasca, ce mai, ca acasa). Si mai sunt si plaje mici, lasate  cu nisipul vulcanic negru, ce rup  rasuflarea: Teresitas.
Pentru astea e minunat de inchiriat masina si oprit din plaja in plaja, comparat.  Mai sunt falezele inalte, spectaculoase, unde doar niste pasari se cocoatza:  Los Gigantes am fost de fiecare data si din larg cu vaporul si pe jos de pe uscat si  m-as intoarce iar. Si mai sunt locuri pe litoral, nu stiu cum sa numesc tazrmul care nuci faleza nu e, nici plaja, doar locul unde lava s-a intalnit cu marea si a iesit stanca sparta de apa ca branza de cascaval: Punta de Teno, Costa del Silencio, locuri care nu spun nimic  dar pt mine  au fost frumoase fiind modelate nebuneste de ocean. Altfel de  “tzarm” e in vest, unde sunt sate dupa sate, dar mult deasupra apei, asa ca mers cu masina pe acolo din sat in sat, facuram in fiecare vacanta, si ne uitam in jos la cateva sute de metri sub noi sa vedem oceanul. Mai au si piscine “naturale”, de fapt locuri unde omul a mai adaugat o piatra/un ciment, sa tzina apa aruncata de valuri mai bine, si sa fie loc de balaceala.:

Satele. Insula e mica si f. populata (1 ora cu masina din stanga in dreapta, 1 milion de oameni), dar are multe sate. Oi fi eu fata de oras, dar satele de acolo mi-au placut. Poate neingrijite, daca e sa compar cu satele dichisite din Franta sau Germania, vegetatie si pomi peste tot unde se poate creste si vai, cu sufrageria in panta  satenii acolo au fost fortati sa fie inventivi si ingeniosi, in comparatie cu satele din Romania.  Cu contrastul intre casele noi, turistice, si casele vechi. Cu gradini in trepte (vulcanul, il tineti minte?) si totul abrupt  si multa piatra asa ca
Dintre toate, un sat in care m-as muta si maine: Masca.
Mai au si un copac, Drago Milenario, pe care il recomanda toti, dar nu eu. Mie mi-au placut mia mult stradutele din satul cu copacul ala :)))
Peste tot sunt plantatii de bananieri, acoperite cu panze (pt a mentine umezeala, cred) – nu va bagati pritre ele, nici gps-ul nu va scoate, am colegul patit 😀

Parcuri de distractii: Aquapark,Loro park, Siam park. La cel de al 2lea si al 3lea m-as duce iar si iar (primul e vechi). Iesit in larg cu vaporas sa vedem balene. Multumesc balenelor ca au iesit cand eram eu acolo, si am scos capul din sacul de plastic sa le salut si apoi intors la activitatea de boracioasa.
Sus pe Teide. Musai. Musai musai. Mai intai drumul duce prin sate, apoi mai sus satele se raresc, si incepe padurea de brazi, cu niste conuri cat capul copilului de mare. Apoi, mai sus, si mai sus, se termina si brazii si ramane piatra uscata, lava racita in forme   selenare    . Lasat masina (la 2500m) si apoi telecabina duce si mai sus. Daca nu e vant, zic. Se pot face si plimbari pe sus, organizate, doar ca iarna e rece la 3000m si vanturile sunt mai dese si  am prins telecabina inchisa. Data viitoare, zic.
Totul frumos.
Si acum despre bugete.

Zburam low cost. Chiulim 1-2 zile de la scoala pt a prinde bilete mai ieftine. Cu escala in spania e si mai ieftin. De Craciun totul e scump (de ex. ryinanair bucuresti-bruxelles cer 300 euro dus intors de persoana, noi am gasit in aceleasi zile sa zburam in tenerife si la 150 euro si cine nu e legat de scoala poate scadea si mai jos!!, Wizzair iar aterizeaza).
Sunt 2 aeroporturi, cel din nord e (ceva) mai ieftin, se pot inchiria masini care sa ne astepte in aeroport si costurile ajung pe la 20 euro pe zi pt perioade lungi. Zbor cu bagaje de mana (credeti ma,incap 5 tricouri, 2 shorturi si un costum de baie, o pereche de sandale si o pijama, nu, nu e in jungla, e de unde cumpara periute si pasta de dinti si un sampon), plus cu sandwich de acasa ne iese zbor ieftin.
Cazare prin Airbnb. De Craciun e cel mai scump – cred, am dat de la 37 euro la 60 euro pe noapte.  Pt cine e in afara perioadei turistice poate gasi si la 30 euro pe noapte de aprt, ca noi cautam cu bucatarie si masina de spalat rufe. Cum stam multe zile diferenta de pret conteaza.
Transfer aeroport/cazare: am folosit transportul in comun ce merge bine (pe cat de bine se poate intr-o tara latina, nu sunt nordicii aici sa treaca autobuz la ceas 😀 ). 3-5 euro biletul de autobuz din aeroport, dar pt mai multi merita inchiriat masina.
Mancare: supermarketuri si magazine locale. Se poate manca si la terase cu 10-15 euro, ok-ish. Berea pe terase este de la 1.5 euro in sus. Nu suntem noi f. pretentiosi, aprt. fiind convenabil sa ne acoperim  mic dejun si cina.
Intrarile la atractii: scumpe. Se pot insa negocia preturile cu agentii de turism, lua pachete de 2 intrari. La unele cumparatul online poate fi convenabil ( de ex. urcat pe Teide).
Am avut cateva vacante de 14-18 zile, 3 persoane, intre 2 si 3 mii euro.

Intr-o zi voi avea curajul sa imi vand locuinta si sa cumpar 2 acolo, si sa ma mut. Cu vedere la Teide, sau la Gomera si cealalta sa o inchiriez pe airbnb si sa primesc pe toti, cu mare drag.
Colegul meu de munca (fostul, a plecat) intre timp a facut o alegere super tare: a inchiriat un aprt. intr-un satuc in afara zonei turistice si merge ba el, ba fratii/verisorii lui. Cu acte de “domiciliu” acolo are biletele de avion si acces la tranzactii la jumatate de pret – pt localnici.

 

Harta aici.

Meniu 1 – 8 martie

Sapt asta e iar speciala, pt ca fata e in tabara,  asa ca avem meniu pt 2 adulti, care  vor sa slabeasca si in virtutea obisnuintei am facut meniu si lista de cumparaturi de vineri seara.

Meniul  a iesit  simplu:
Peste la gratar
Supa crema de telina
Cartofi la cuptor cu feta de capra, cu salata de varza
Pipote cu salata de varza (sau mamaliga???)
Ceafa la gratar
Linte cocos curry.
Mic dejun sot: lapte sau oua. Banane si mere mie.
Am respectat meniul? Pe naiba.  Am uitat pestele in chiuveta si a 2a zi l am aruncat.  Am fost la cinema singuri dupa…9 ani – bohemian rapsody si ascultat queen tare, tot weekendul.
Am luat cipsuri si cola si bere si am pus cele 2 kile de ciocolata fix pe shentrul mesei cu ostentatie.  Am mancat pe canapea (dap, e interzis) pufuleti si facut firimuturi,  am lasat pat nefacut si hainele pe jos.  Nu am luat pachet la munca si iesit cu fetele. M am programat la tuns, la  masaj, maine seara mergem la teatru, si da-l naibii de meniu ca nu vom muri de foame .
V am pupat.

Strugurel de buze homemade

Ultimile sapt. nu au fost prietenoase cu buzele mele (uscate si crapate au fost toata iarna, dar parca asa sange si usturimi nu avui niciodata).
Asa ca am folosit combinatia cea mai la indemana: am luat un borcanel mic, de sticla, ce il aveam, l-am bagat la abur si in el direct am topit ceara de albine (cam 1/4 de lingura) si adaugat ca 1 lingura de ulei de masline. Lasat usor sa se raceasca si amestecat bine cu un pai de lemn . Ar fi mers si ulei de  galbenele dar evident ca nu am. Ambele componente (ceara, ulei) sunt de la tzara, netratate chimic.  Cand s-a racit am vazut ca e prea dur asa ca retopit, si inca putin ulei de masline. atentie ca frige, ceara se topeste pe la 60-70 gr.
Mi-a iesit un maglavaitz moale si colorat (uleiul nu era filtrat, macar de aveam rabdare sa se aseze si sa nu folosesc din ala tulbure…).
Borcanul e la birou asa ca am asezat de cateva ori pe zi, in strat generos, timp de cateva zile peste buze, si efectul emolient s-a vazut – pielea aia uscata ce ma deranja s-a inmuiat si cazut si senzatia de buze uscate a disparut.
Am si baut apa mai atent – hidratarea nu vine din exterior ci din interior -din experienta va zic ca buzele mi se uscuca mai ales atunci cand nu beau suficient (si cand aerul e uscat – toata vacanta in Israel facui poze cu buze crapate cu sange, si nu numai eu,  dar na, eu obisnuita ca acasa cu o sticla de 500ml de apa la mine, cand colo trebuia cu 2l …)

Din pacate strugurelul e partial emolient. Am aplicat si pe pielea cu probleme (zonele cu dermatita) a inmuiat doar exteriorul, dar cauza nu a indeparat-o, asadar tot cu dermatita sunt. Si coatele o duc ceva mai bine, dar din nou, problema este din interior, ce aplic din exterior e emolient si ajuta doar sa inmoi stratul dar cand opresc ma intorc de unde am plecat.

Meniul sapt. 23febr – 2 martie

KISS. Keep it stimple and stupid :).

Nu am mai scris pe blog de mult timp  meniul, dar acasa pe hartie da.  Vinerea seara in cateva minute ma uit ce mai am in dulap/frigider si schitez un meniu. De obicei acesta se mai schimba sambata dimineata, cand spre piata, negociem/discutam despre ce pofte avem fiecare :).

Sapt. asta suntem doar fetele acasa, asa ca meniul nostru este mult mai simplu si evident mai ieftin:
1. supa de galusti cu oase existente
2. orez cu legume
3. paste
4. cartofi la cuptor cu salata de varza
5. 2 seri cu salate cu de toate.
Mic dejun: lapte, iaurt, cereale, sau oua, paine cu unt si miere/gem (copila mananca, eu nu).

O parte din felurile astea se portioneaza la pachete pt amandoua, 5 zile pe sapt (supa nu, celelalte da).
Ce am cumparat? branza de capra, parmezan, oua (comanda) si lapte, cartofi (si barabule si cartofi dulci), o varza mare, o salata verde, 2 castraveti mari, lamai si portocale ca nu am comandat (4kg), 2 kg banane, 1 kg morcovi, juma de kg de  naut si orez, 1 kg gris, 3 avocado, patrunjel verde, 1 telina si 1 pastarnac. Mere mai avem dar nu suficiente, asta e.
Ce am facut in weekend? fiert oasele si fiert nautul(pt salate), facut un borcan de iaurt (ok, lapte prins).
Ce mai am de facut? galustile din supa;  alta zi pus orezul la umflat de dimineatza si seara sa il fac repede. Joi pun cartofii la cuptor (nu ii cojesc, ci spal bine si tai in 3-4 rondele groase, in 35 min la 220 gr sunt gata), si evident salatele. Painea la masina cand nu . Pastele cu sos rosu.
Salatele. E iarna si sectiunea asta trista si palida pt o ierbivora ca mine asa ca combin ce e de sezon prin imbratisarea robotului: varza, uneori cu marar dar deseori simpla si doar frecata cu putina sare si ulei de masline de la grecul de pe dreapta, uneori fac o maioneza (un galbenus, cateva linguri de ulei si una mica de mustar). Salata de cruditati este un succes si fara dressing, salata verde fara gust merge cu castravete si ardei rosu, frunze de ceapa verde si patrunjel (am pe balcon, patrunjel nu e suficient dar mai iau de la piatza, este preferatul nostru), si daca e singurul fel ii pun ceva proteina (fasole sau naut, ce am in congelator deja fiert..), mai adaug un ou fiert, branza sau nu. Sapt trecuta avui andive si radichio asa ca am pus in toate salatele cate putin.  In fiecare zi nu voi petrece mai mult de 15min in bucatarie, un  15 min cu tot cu pus in cele 2 farfurii de cina si 2 casolete pt a 2a zi, un 15min bine platit pt cat ReturnOfInvestment este.

(Vasele le voi aduna si spala la masina de vase la sf saptamanii 😀 – avem suficiente – uneori ma intreb daca nu ar trebui sa mai reduc din ele dar cat imi amana operatiunea spalat, ma bucura 😀 )

Nu tot ce mancam e local si de sezon sau bio – dar majoritar respecta cele dorite de mine. Si e bine, ne e bine, ne-am gasit echilibrul, a mai trecut o iarna fara nicio raceala, semn ca ce facem apai facem bine. Sa fie  si la voi.

 

Ia ziceti, voi ce mai gatiti?

Scrub de corp, cateva incercari din ultima perioada.

E iarna si in calendar si la mine in viata: ziua scurta de afara si frigul ma face sa stau mai mult in casa. De stat imi stau picioarele, ca mintea si mainile mi s-au dezghetzat repede dupa ceva clipe de alintat pe canapea invelita in patura pufoasa asa ca …mai experimentai cate ceva 🙂
Cum nu folosesc deloc geluri de corp si nici creme de corp de f. multi ani, si cum nici retetele fixe nu sunt de mine (poate de aia nu incerc sa fac sapun de casa? ) am gasit cateva combinatii minunate de gomaj/scrub potrivite pt corpul meu.
Nu voi scrie cantitati exacte pt ca eu le-am adaptat dupa cum am simtit ca pielea are nevoie: am mai adaugat uleiuri, mai ales ca pielea dupa expunerea la soare a avut nevoie. Folosesc cam o dara pe saptamana, sub dus, la sfarsitul dusului: iau cu mana din borcane si frec bine corpul (unde cred ca e nevoie) clatesc si gata.
Marea descoperire este ca produsele astea sunt ca ness-ul : 2in1, adica si indeparteaza pielea moarta de pe corp (a inceput sa se jupeasca, am 6 sapt. de la venit de la plaja) dar si functioneaza ca o crema de corp ce lasa pielea mai putin uscata. Si ca sunt la indemana: si ingredientele, combinatul ia fix cateva minute, apoi in borcan (cu capac) le am pt cateva saptamani – 5 minute de efort cu zero  deseuri si zero bani.

Reteta 1:
-zahar, nu din al cel mai zgruntzuros, cam o cana
-unt de cocos 2-3 linguri
-putin bicarbonat, cam la o linguritza
Din ce am in casa.
Am frig in bucatarie si untul de cocos se solidifica asa ca l-am topit un pic la aburi fix sa devina lichid, direct in borcanul de unde iau sa aplic pe corp, adaugat zahar si bicarbonat, amestecat cateva minute cu lingura si gata. Sub dus, iau cu mana din borcan si frec corpul si clatesc.
Ador mirosul de cocos (am luat unt de cocos bio, ne-dezodorizat, chiar, de ce vor ei sa scoata un miros atat de parfumat si e subtil, nu foarte puternic?) iar pielea e mai fina si mai catifelata datorita uleiului.

Reteta 2:
am adaugat o lingura de cacao in reteta 1.
Efectul acelasi, culoarea difera.
Tot cu ce am in casa.

Reteta 3:
– am folosit unt de cacao (cateva linguri)
– sare mare aproape o cana (era prea mare, asta aveam in casa, zaharul tos e mult mai bun, am nimerit din greseala o marca, asta vara, care nu e prea grunjoasa)
– putina argila (cam o lingura)
La fel ca la reteta unu am topit untul sa pot sa incorporez cele uscate. dupa prima aplicare am mai adaugat unt topit, ca voiam mai cremos. Ori pielea imi cerea mai multa grasime.
Din ce am in casa.

Reteta 4:
malai si ulei de masline.
Si din astea am in casa.
Am pus aprox 2 parti malai si o parte ulei de masline.  Partea faina la acest amestec este ca am ambele produse de la tzara, produse autentice (din 2 parti ale europei)
Cred ca e cel mai ieftin produs de corp posibil.
Pt pielea f. deteriorata si cu dermatite, varianta adaptata cu taratze si ulei de masline este si mai buna – cum totul e minunat pt mine de vara trecuta, ma gandesc sa inventez trimisul unei scrisori in timp, si sa imi scriu o scrisoare plina de caldura si imbratisari si conclusii din experientele din ultimii 20 de ani.

Si o reteta scumpa:
-ulei de jojoba si ulei de migdale (cam 1-2 linguri de fiecare)
-o cana mica de zahar
-vitamina E (sparg cateva capsule)
-vitamina A (cateva picaturi, este f. puternica)
Fac in cantitate mica pt ca nu e la fel de stabila “in timp” ca celelalte.
Combinarea se face la fel, se aplica la fel. Eu am astea in casa dar sunt mai scumpe achizitionarea lor, insa o data achizitionate tin poate 1 an.

Pt fata gomajul il fac cu miere si o fiola de vitamina C si oleaca de apa calda. Gomaj e pt ca mierea deja s-a zaharisit. Asta nu e un produs care sa reziste asa ca il prepar pe loc si aplic tot si gata.
Alte dati fac masca de argila, vitamina E uleioasa, si putina lamaie.  Am ten mix-gras, zeama de lamaie mi-e ok, dar pe tema asta fiecare are tenul diferit si e musai de gasit ceva adecvat.
in zona ochilor am ulei de macese, nu e de gomaj dar hraneste si inmoaie pielea.

Pt celulita foloseam zatz de cafea, 1 lingura de ulei de masline, 1 lingura iaurt.

Si am mai incercat si altele dar nu im vin in minte fix acum cand scriu articolul si imi mananc pachetul asa ca dau send si mai vad eu.

 

Edit: va rog, beti apa si mancati legume crude. Din exterior mangaiem cum putem cateva straturi de derma, ce nu hranim din interior nu poate fi compensat nici de cea mai scumpa crema.

14 februarie e ziua dragostei, nu a consumerismului

Putem sa ne sarbatorim si fara bani.  Fara ciocolate zaharoase ce vor aduce zile de regim si drumuri la dentist.  Fara jucarii de plush la supra pretz  ce ajung sa zaca,  pline  de praf (cine e cu alergii stie  de  ce) ; fara alcoale ce distrug minti si portofele.

Dar e ziua cand avem in primul rand  responsabilitatea de a ne a arata dragostea fatza de noi: sa port bluza aia noua ce o evit mereu ca e prea eleganta, sa imi zambesc mie in oglinda, in timp ce periez dintii mai mult decat de obicei,  sa merg pe jos 15 min mai mult decat de obicei  pt ca si corpul meu are nevoie de dragoste si grija.  Sa programez vizita la dentist/dr de familie/ psiholog/ maseuza etc si sa cer si acea marire de salariu ce o merit de ceva ani. Si musai musai musai  sa ma duc la culcare putin mai devreme, dupa ce imbratisez,  inca o data,  pe fiecare biped din casa.
Ca sa pot iubi am invatat incet incet ca e nevoie sa ma iubesc pe mine si sa am grija de mine, si sa inteleg ca si cei din jurul meu la fel da faca. Un om care se autodistruge are o iubire shtirba fatza de el si fatza de creatia lui Dumnezeu.   Ca sa pot avea grija de ceilalti e nevoie sa am grija de mine si daca nu pot/vreau sa am grija de mine corespunzator voi fi un exemplu prost in ochii copiilor/iubitului.
(Mesaj inspirat de 2 doamne ce au lasat loc  unei gravide in metroul aglomerat; din geci nu se vad burtzile dar doamnele astea au intrebat tare daca cineva vrea sa stea pe scaunul cald eliberat si gravidutza a cerut cu o voce timida si s a scuzat pt sarcina cu o voce si mai timida)

Sales, ianuarie 2019, bine ca v-ati incheiat

Nici anul asta nu am destabilizat bugetul la solduri. Ba chiar as putea zice ca l-am super echilibrat pe cel al familiei pt urmatoarele 6 luni, pt ca am verificat de anul trecut ce ne lipseste (rochii si bocanci si tricouri copilei, blugi sotului si mie,  2 bluze mie ca unele erau obosite, etc).
Cu lista in mana si cardurile cadou primite de Craciun, am atacat C&A si Decathlon (sorry, nu e etic, dar conjuctura situatiei ne tine pe toti acolo) probat, pozat in cabina de proba ce nu eram sigura (sa le iau alta data – si nu, nu le iau alta data),  si asta e – ne-am incadrat si in buget, si acoperit toate cele de inlocuit. Ba mia mult, cu drag zic ca am actionat relaxat si aruncat inainte cu cateva sapt. hainele ce nu le mai purtam (prea uzate) stiind ca o sa le iau in ianuarie – alta data asteptam intai sa le iau si apoi sa vad ce pleaca din sifonier dar dupa ani de purtat doar 2-3 perechi de pantaloni (si atat) nu mi s-a mai parut dramatic sa  arunc una uzata si sa port o singura pereche zi de zi.

Altfel, vazui cateva mesaje in mall, mesaje capcana:

REDUCERI PANA LA  – 70%!
Reclama capcana. M-am uitat si eu, dar surpriza e ca NU tot ce era acolo era la -70%, multe doar 10%, dar na, cifra -70% atrage atrage atrage….

BE QUICK!
mda. Induce frica, se va termina. Trist este ca frica vinde cel mai bine – o decizie sanatoasa se ia constructiv si nu de frica.

Inca mai aud persoane ce se plang de preturi crescute inainte de perioadele sales. Cum eu stiam ce vreau si probasem/verificasem pe site, inca din decembrie, nu vazui preturi marite. Dar asta nu inseamna ca nu ar fi! Fiti vigilente!
Altfel, graba asta a dus sa fie vandute produse de proasta calitate sau cu defecte. Stiu ca e monoton si plictisitor la coada la cabina de proba, dar o verificare de tiv/fermuar/cusaturi/ probat si intins maini/aplecat pt a vedea daca nu cedeaza/face cute urate etc. ne salveaza bugetul si timpul si nervii …
Si nu uitati. Suntem intr-o perioada de ambundenta: avem dreptul de a compara si alege.  S-a terminat perioada comunista…avem de unde lua, nu acum, peste 3 luni si tot gasim de unde lua.

P.S. am fost cu o prietena la un magazin scump. Scump rau. Nu aveam nimic de luat, prietena a cautat ceva, timp in care am probat vreo 5 chestii, ce mi-a placut am facut poze. Dupa juma de ora am luat rochia (reducere buna, am dat 44 euro) – acum chiar o sa port si rochii (nu am purtat de un an, zic).