Bilant petru anul care s-o dus

2017, an drag, drum bun si cale frumoasa!  e loc de un 2018 cel putin la fel de fructuos ca tine.

2017 a fost un an plin pentru mine. Pe drumul simplitatii si ecologiei bat de ceva ani, 2017 m-a adus cu ceva pasi mai departe, nici nu visam sau planuiam unde o sa ajung , acum doar privesc in urma si ma minunez si bucur.
In primul rand cea mai mare surpriza a lui 2017 e implicarea sotului in voluntariat. Daca pana acum aveam parte de aprecieri ‘mormaite’ si un sprijin ‘ursunos’ la cutiile si pachetele triate si stocate prin toata casa, 2017 l-a pus pe sot in 2 situatii noi: una ca a avut cateva iesiri cu un pensionar dinamic ce organiza iesiri tematice inspirationale, a 2a cand ong-ul pe care il sustinem  de ani sa ceara ajutor si S-A DUS si i-a placut si mai vrea. E primul moment cand priveste pe termen lung si isi doreste sa ajunga la pensie mai devreme, si sa faca din astea mai des.
Despre mine, in ultimii ani am re descoperit alimentele locale si gospodari si ferme de unde sa cumparam produse ok. Poate jumatate din ce consumam sunt de acolo( cel putin lactatele si unele legume),  mai nou insa am luat si carne de vita proaspat taiata  (10 kg) si gustul e depaaarte de tot ce am cumparat in ultimii ani din supermarket. Un nou pas pe directia asta!. Tot din gama legumelor locale am descoperit inca o sursa, mergem acolo periodic, si adus si la vecine. Ne-am format asa un grup ce consuma miere de la ruda mea de la Tulcea, ulei de masline direct de la grec ( ultimul colet dhl-ul la pierdut, le-am umplut frigiderul de carne si nu din aia bio 😀 ) , ba mai mult au inceput sa ‘vaneze’ si alte solutii (nuci) si sa imi ofere ce am dorit mereu: cumparat direct de la producator.
In continuare cumparam cu sacosele de panza. Da, pierd 30-50gr la cantarit mandarinele sau rosiile sau castravetii la piata etc. dar am castigat admiratia vanzatorilor de la piata, m-am fidelizat la cativa, si primim mereu si cate un fruct cadou.
In continuare gatesc de la zero, sau din resturi. Si cand nu imi iese perfect si a decis sotul ca se duce sa ia paine nu a supar.
In continuare tin garderoba minimalist. Doar ca dupa cei cativa ani de minimalism s-au deteriorat cele ce le aveam si a fost nevoie de schimbari (am luat fie la solduri, fie la mana a2a) si fara nicio jena sau grija. Mi-am cusut mai mult (mi-am facut un fel de plover si acum imi cos niste blugi) iar mandria de a purta ceva facut de mine este inegalabila si acopera toate defectele 🙂
Am ramas la zero machiaje (ok aproape  zero, am un creion de sprancene de ceva ani si un demachiant improvizat, deodorantul e facut de mine, iar argila alba cu vit E imi e pe post de masca) si am primit complimente si intrebari de ce creme folosesc (oare a facut mishto de mine? 😀 ) . Am primit sapun de casa cadou si am facut sapun de casa cadou.
Otetul si bicarbonatul sunt armele mele. Si acceptarea ca nu e tot perfect 🙂
Mi-am cusut si folosesc absorbante textile si ma simt mai  bine atunci cand nu ma simt bine. Am cusut mai multe  servete de masa si in sfarsit colocatarii s-au obisnuit cu ele si nu au mai cerut servetele de hartie de ceva luni (nici nu au remarcat ca s-au terminat…trecerea a fost lenta). Mai putine gunoaie.
In continuare sunt implicata in voluntariat. Si nu doar eu, suntem o mana de inimoase in jur. As putea face asta full job, atata fericire si impacare returneaza asta…Mai minunat e ca am descoperit ca eu ca om sunt bogata prin firea mea, si ca nu am nevoie de X lucruri (ok, de cartile mele si de atze sa nu va luati 😀 ) si ca dezordinea e ceva din viata mea si o accept aici. Si ca am defecte si ca ceilalti au si ei, si ca nu e bai daca supar pe altii (adica e inca bai, mai am pana ajung la acceptare totala, dar sunt pe calea cea buna…).

Am reusit sa explic fara sa ma supar ca perfectiunea in ecologie e un vis. Si ca daca sunt singura care strang hartia de pe jos, si tot e e mai bine: nu schimbam noi lumea dar asta nu scuza sa nu facem nimic – nefacutul nimic este cel mai rau rau. Si  nici nu m-a durut sufletul si enervat la situatia asta ca alte dati.

Am trecut inca un an fara niciun medicament in familia asta. Alea expirate din cutia de sus functioneaza, o sa le triez dar nu ma grabesc. Tinem acelasi stil de viata: mers pe jos zilnic, streching aproape zilnic, acelari ritm de somn, aceeasi alimentatie.
Am mai donat sange si anul asta nu m-au refuzat niciodata pe clasicul motiv de nivel de fier scazut.
Am participat la niste evenimente in cartier minunate: din care as aminti un gratar organizat in fata blocului de mai multi vecini, dar si plimbari ghidate de voluntari. Acum intalnit oameni.
Am fost in 2 vacante. Una minimalista, 2 sapt cu cortul prin Franta ne-a permis sa ne bucuram de firul ierbii, de local, de pasari si copaci, si o sa revenim in Jura si la anul. La anul o sa fie si mai bine !
Am ramas la pasi mici. Sunt in cateva grupuri pe fb pe tema unicornism-ului si zero waste si finance freedom, si faptul ca actionez constant imi da aripi.

Dar de departe cel mai fructuos lucru a lui 2017 este ca am inceput sa cos pentru bani si sa vand in directia dorita de mine: zero waste (  or almost 🙂 .  ) . Mai intai timid la cererile prietenelor, apoi cadouri, apoi am inceput sa vand. Cand ma contacteaza aceeasi persoana a 3a oara, si mai recomanda si la alte persoane, apai simt ca e bine. Habar nu am cum ar fi daca ar deveni asta jobul meu curent, acum lucrez 5-10 ore extra serile sau in weekend si cand am chef (cand nu, refuz). Ca bani, in 6 luni am strans aprox. 1200-1500 – toti deoparte.

Tot ca bani, anul 2017 a fost un an cu ‘passive revenues’ = 3600 din chirii (bani ce m-au ajutat sa platesc de cateva ori azilul mamaiei, donatiile, sa pun lunar in contul de economii al copilei, acoperit ceva cheltuieli in concediu – de genul la Dechatlon si sa mergem la primul nostru restaurant cu stea michelin), dar si alte mici ‘aranjamente’ – ce ne-au permis sa terminam niste acte (scumpe si nu prioritare dar amanate) si acum avem peste 7 mii deoparte.  Daca nu facem nimic in plus ci  tinem ritmul, 2018 va fi la fel de imbelsugat.

DAR DACA FACEM PUTIN MAI BINE?

Se cauta voluntari.

Imi pare rau ca nu sunt acolo, e un loc unde sigur m-as simti bine: ideea e pusa pe roate si ofera o masa calda la copiii care au nevoie, ii incurajeaza sa se apropie de scoala (asa slaba cum e scoala, e singurul lucru ce le face aripi) si le ofera dupa teme o masa calda. Dar daca puteti sau stiti pe cineva  interesat, ar fi minunat. Se cauta voluntari sa vina duminica sa ajute cateva ore la pregatit masa calda la copii de la o scoala in Ferentari.
Bani sunt, e nevoie si de oameni.

 

Daca stiti vreun restaurant… va rog sa ii informati: Pare mai usor sa facem bine.

Asta mi se pare informatie super : Uber are parteneriat cu frufru.ro, care e cam așa: pentru ca frufru are alimente care expiră repede (în 3 zile de când le-au pus la raft) si arunca multa mancare. Începând de azi, șoferii Uber vor trece zilnic la sfarsitul programului pe la magazinele frufru si vor lua alimentele care nu s-au vandut si le vor duce le vor duce unor fundatii si asociatii care au grija de persoane defavorizate. Parteneriatul se numeste  UberFEEDS  contribuie la reducerea risipei de hrana si ajuta in acelasi timp oamenii de la noi, care au nevoie si de o masa sanatoasa.

Asa ca daca mai cunosteti restaurante ce pot sa doneze periodic la sfarsit de program, va rog contactati-i. Sau daca stiti vreo asociatie. In loc sa se arunce, ganditi-va ca vor fi ceva mai putini flamanzi in orasul nostru.
Detalii sunt aici: https://www.uber.com/ro/blog/bucharest/uberfeeds/ si sunt 2 butoane: pt asociatii si pt restaurante.

Cu aceste butoane pare mai usor sa facem bine.

Deocamdata sunt 3 asociatii mari care primesc:
Fundația Hospice Casa Speranței
Fundația Regina Maria
SOS Satele Copiilor

Iar UBER le transporta pe gratis.

La ce poti renunta astazi în valoare de 9 lei? (articol copiat de pe economisim.info)

5O citesc pe Mihaela Dămăceanu  de mult timp. Am invatat multe de la ea, sper ca si ea de la mine :), e locul unde merg cu drag, aproape zilnic.

Am fost tristă să citesc zilele acestea povestea finului ei Cristi, un băiețel de 8 ani a cărui viață, din păcate, depinde de bani la momentul acesta, având o boală rară și care îi poate fi fatală, depinzând de un tratament costisitor în Germania. Știu, sunt multe cazuri pe lumea asta de copii sau adulți cu probleme, dar pe acesta eu simt că îl cunosc un pic personal, prin Mihaela, parte a comunității noastre.

Și mai știu că suntem o comunitate economă care chiar se poate desprinde de o sumă, mai mică sau mai mare, pentru un lucru important. Și ce poate fi mai important decât șansa la viață a unui copilaș? Șansă care uite că la un moment dat poate să deprindă strict de bani. Povestea completă o poți citi pe blogul Mihaelei.

Cel  mai simplu mod de a-l ajuta pe acest copilaș este trimiterea unui SMS cu textul Cristi la numărul de telefon 8828. Costă 2 euro SMS-ul, și cu cât suntem mai mulți, cu atât șansele ca suma să se adune este mai mare.

Pentru mai mult sau pentru detalii, articolul Mihaelei este de folos.

Eu mulțumesc în numele Mihaelei și al acestei încercate familii fiecărei persoane care face acest gest.  Si nu stiu alta dovada mai buna de a en ajuta pe cei din jur, pentru a ne ajuta oamenii din orasul nostru.

Articol copiat de pe  http://economisim.info/2016/04/12/la-ce-poti-renunta-astazi-in-valoare-de-9-lei

Oameni care au facut orasul lor mai frumos

= aici e un interviu cu un om frumos, care si-a facut o ocupatie din ideea de a avea orasul mai frumos, care isi dedica timpul pentru actiuni si voluntariat.
Ce a facut Iulian Văcărean  pana acum? Nimic supranatural, dar atat de simplu:

  • a salvat case de la ruină şi a transformat o stradă rău famată din Bucureşti într-un festival.
  • vinde limonada la evenimente urbane. Multa. Banii folositi pentru Marie Curie, pentru copiii cu cancer.
  • unul din iniţiatorii proiectului “Femei pe Mătăsari”
  • ajuta copiii străzii să se integreze
  • etc

Mda, ciudatul de la Teologie, pe unde trece, lasa fericire in urma.

Oare putem vinde si noi cate o limonada? Sau sa cumparam?

Devino prietenul copiilor din centre de plasament!

Articol preluat de: http://edu-news.ro/devino-prietenul-copiilor-din-centre-de-plasament-cum-sa-fii-bun-si-dupa-sarbatori-daruind-2-ore-pe-saptamana/

Prin programul educaţional Ajungem MARI, voluntarii susţin cursuri interactive sau ateliere de creaţie, îi ajută pe copii la teme sau le dezvăluie lumea prin ieşiri educative din centre, punând în acelaşi timp accent pe dezvoltarea personală a copiilor.

   Programul este dezvoltat de Asociaţia Lindenfeld şi a implicat până acum 1200 de voluntari pentru a sprijini 1000 de copii din Bucureşti şi alte 14 judeţe. Ajungem MARI lansează un nou apel naţional la voluntariat pentru proiectul “Dă-ţi pasiunea mai departe”, desemnat anul acesta “Proiectul anului în educaţie” la Gala Naţională a Voluntarilor.

   Ce fac voluntarii Ajungem MARI? Merg în centre, în echipe de câte doi, pentru o şedinţă de 2 ore pe săptămână, la o grupă de 3-12 copii. Lor le transmit cunoştinţe din domeniile preferate: de la matematică şi engleză, la muzică, teatru, karate, educaţie pentru sănătate sau astronomie. Copiii primesc cu bucurie toate  informaţiile prezentate într-un mod interactiv, prin joacă. Pe lângă orele din centre, voluntarii îi pot însoţi pe copii la spectacole, la muzee sau la film, ajutându-i să înţeleagă evenimentele şi să tragă singuri concluzii.

   Progresul copiilor. Prin metodele non-formale folosite, voluntarii pun accent, pe lângă îmbunătăţirea rezultatelor şcolare, pe dezvoltarea armonioasă a copiilor. Cei mici prind încredere în ei şi în cei din jur, devin mai respectuoşi şi mai deschişi, învaţă să lucreze în echipă şi să se ajute între ei, descoperă ce le place, la ce sunt buni şi ce vor să facă mai departe. Apoi voluntarii îi îndrumă să facă paşii necesari pentru a Ajunge MARI, adulţi responsabili şi independenţi.

   Cine poate deveni voluntar? Liceeni, studenţi sau adulţi, peste 15 ani şi fără limită superioară de vârstă, spontani şi dornici să facă mici minuni pentru copii, prin joacă.

   O experienţă de învăţare. Voluntarii nu au nevoie de experienţă de predare. Ei participă la un training iniţial despre metode interactive de lucru cu copiii. Apoi merg în echipe şi primesc constant sprijin şi idei din partea coordonatorilor. Pentru a face orele mai interesante şi distractive, voluntarii au asigurate materialele educaţionale.

  Beneficii pentru voluntari. Voluntarii spun că ei primesc mai mult decât dăruiesc: îmbrăţişările copiilor, satisfacţia de a vedea progresul celor mici şi energie pentru toată săptămâna. Lucrând cu copiii, voluntarii îşi dezvoltă şi ei abilităţile de comunicare şi lucru în echipă, devin mai altruişti şi mai responsabili. La finalul unui modul de voluntariat (3-4 luni) voluntarii obţin adeverinţă şi diplomă, iar experienţa de voluntariat este recunoscută ca experienţă profesională, conform Legii Voluntariatului.

   Înscrierea pentru modulul de primăvară (februarie – iunie) se face până pe 24 ianuarie prin completarea unui formular online – http://goo.gl/forms/2hWeZNUg11. Pentru organizarea training-urilor în judeţe, este necesar un număr de peste 30 de înscrieri, aşadar doritorii sunt rugaţi să transmită apelul colegilor şi prietenilor. Mai multe detalii pe http://www.ajungemmari.ro/implica-te/devino-voluntar/, iar pe pagina de Facebook se găsesc scurte poveşti ale voluntarilor de la ore – http://on.fb.me/1sZiI70

  Ajungem MARI caută voluntari în Bucureşti şi judeţele Alba, Arad, Bihor, Brăila, Braşov, Buzău, Constanţa, Cluj, Dâmboviţa, Dolj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mureş, Neamţ, Prahova, Sibiu, Suceava, Timiş, Vâlcea, Vaslui, Vrancea.  În celelalte judeţe Ajungem MARI caută câte un coordonator implicat care să demareze activitatea, dedicând 4-5 ore săptămânal. Cei interesaţi pot trimite CV-ul şi o scrisoare de intenţie la adresa office@ajungemmari.ro.

Cum explic prietenilor/familiei sa nu ne mai cumpere lucruri inutile???

Am decis cu ceva timp in urma sa traiesc mai ‘simplist’ – fara aspirator, fara microunde, fara 100 de cosmetice si 200 rochii etc. Ce fac insa cu rudele ce continua sa ne ia lucruri nedorite – in conditiile in care nu am nici spatiu sa le depozitez? si mai ales ca nici nu stiu sa refuz …. pentru ca vine drept cadou.  Pentru multe persoane sa refuz un cadou este insulta, si desi spun ca nu dorim cadouri  – in continuare primesc lucruri …
Astazi, ce fac, e sa le donez la centrele de colectare, dar nu mi se pare un proces normal – in continuare am impresia ca primim cadouri de rasfatz/cumparat atentia noastra dar … nu mai vreau prostioaaareee in casa 🙂 .

Am incercat sa le vorbesc despre minimalism si cat de important este sa oferim sentimente. Si ca sa am un lucru nu ma face sa mai simt mai bine.  Din pacate in zilele noastre a devenit ceva obisnuit de a cantari dragostea si afectiunea cu lucruri si cadouri.  

Limita intre a lua cadourile din politete si refuzat lucrurile este delicata.  De obicei le explic ca incerc sa imi simplific viata si lucrurile din casa mea… In plus, incerc sa nu dau cadouri,  pt a nu starni ciclul: cadou dat- cadou primit  gesturi ce apar din obligatie; in plus daca cineva imi da in cadou nu inseamna ca trebuie sa ii dau alt cadou.

O solutie pentru mine este… freecycle.org (site de donat lucruri) – in speranta ca sunt persoane care au nevoie cu adevarat de ele.

Si atunci, ce cadouri putem face/ e ok de primit?
-intreb ce au nevoie
-gatesc ceva( o prajitura/inghetata) sau vin cu un ghivecel cu plante aromatice etc
-consumabile: cafea, vin, ciocolate, gel de dus cu arome,  etc.
-card de cumparaturi, bilete la cinema/ teatru/ parcuri/ restaurante /concerte etc etc.
-cu prietenii apropiati, in loc de cadouri, o idee faina e de iesit la restaurant la o aniversare, si fiecare isi plateste consumatia. Practic oferim cadou timp petrecut impreuna :). Pana la urma, amintirile clipelor petrecute impreuna sunt mai lungi decat un lucru depozitat prin casa
-daca bunicii/rudele vor sa ofere ceva cadouri la copii, se pot spune saofere experiente: un curs de gatit/pictura/muzica/dans – ceva ce sa ii placa si copilului

Ai ajutat in ultimul an un copil sarac, de la tara?

 Sunt  copii care o duc rau, foarte rau, au zile cand nu au mancat nimic. Cand va e viata grea, ganditi-va la ei.

O sa adun cateva articole din presa:
http://adevarul.ro/news/societate/saracia-cea-mai-cruda-forma-violenta-privi-altfel-ora-religie-1_54feaf6f448e03c0fd69eb01/index.html
 http://copiiidinglodeanu.blogspot.be/
http://www.clujonline.com/ro/glodeanu_silistea.htm
 http://www.observatorulbuzoian.ro/?p=3992
http://www.valeaplopului.com/

Cate lucruri avem stocate in casa?

Asta e din gama – ce invat de la persoanele de langa mine.

Am avut o discutie cu o persoana mai in varsta. Nu cu mult, 10 ani in plus fata de mine 🙂 – si am ramas cu un sfat frumos: nu stoca lucruri INUTILE si tot ce nu e folosit timp de 1 an – donat/vandut. Apoi mi-a explicat ca i-a murit bunica si a trebuit sa ia la mana tot ce adunase batrana in casa aia mare, sa arunce 80%, sa dea la vanzare restul, si sa curete locuri unde nu s-a curatat timp de zeci de ani, fiind blocate evident, de lucruri. A spus ca asa si-a petrecut un concediu – 2 saptamani din viata ei 12 ore pe zi – si asta inainte de a putea chema zugravii sa renoveze casa…
Si peste cativa ani a facut acelasi lucru in casa mamei ei, dupa inmormantare. Mama ei traia intr-o casa mai mica dar avea aceeasi ‘boala’ – de strans lucruri: ziare/reviste/seturi desperechiate de cescute de cafea si pahare/haine si bibelouri si mileuri si mobila si molii si gandaci etc. Stiti voi. De data asta, ‘mostenitoarea’ nu a mai sortat ci aruncat direct circa 200 de saci impreuna cu o firma de curatenie – si tot i-a luat cateva zile.
Mi-a promis ca nu o sa faca asta copiilor, cand se muta copiii de acasa isi va vinde apart. si se va muta intr-o garsoniera mica si isi va tine minimum de lucruri.

Apoi mi-au cazut ochii pe articolul asta american: http://www.becomingminimalist.com/clutter-stats/ si mi-am dat seama ca, desi sunt in continuu proces de ‘simplificare’, inca pastrez o gramada de lucruri INUTILE.

Si stat aseara si numarat (mintal) in loc de oi aprox. cate lucruri am in casa:
-minim 100 item-uri in baie!!! – folosesc saptamanal maxim 10
-aprox. 150-200 item-uri in dormitor – datorita sifonierului – folosim cam 20-30 pe saptamana
-la copil in camera cam 100 – foloseste destul de multe 🙂
-living – 500-1000 – dar am carti care nu au fost atinse de ani de zile….iar din jucariile copilului – sute de jucarii, maaaxim se joaca cu 10 pe zi…
-de bucataria mea sa nu va luati :)))))))

Si o sa citez cateva statistici americane:
– o femeie cheltuie intr-un an mai multi bani pe pantofi si haine decat pe educatie, desi pe ambele componente ale vietii le foloseste zilnic
– in ultimii 50 ani suprafata locuita a crescut de 3 ori – la fel si timpul si banii petrecuti cu achizitionat si aranjat si intretinut a crescut echivalent
– sunt case unde sunt mai multe televizoare decat locatari
– sunt case unde sunt mai multe aparate electrocasnice ce functioneaza in acelasi timp desi nu sunt necesare
-25% din case cu garaje pentru 2 masini isi tin masinile afara
-in 1930, in medie, o femeie americanca avea 9 outfit-uri. Astazi in medie sunt 30 🙂
– sunt aprox. 300 mii de item-uri intr-o casa americana  (desi, daca numar elasticele impletite/despletite din cutiile copilului ies si eu cifra aia )

De ce sa oferim si celor din jur

Cu ani in urma am inteles ca degeaba am eu daca nu ofer si celor din jur.  Nivelul societatii unde traiesc este definit nu de cel mai bogat om ci de cat de bogat e cel mai sarac – asa ca e un fel de datorie a noastra sa nu lasam cel mai sarac sa decada si mai rau.

Regula se aplica….nu doar unei bucati de piine, ci si cunostintelor. Astfel, cand descopar ceva interesant, educativ, ce imi schimba viata
in bine cu pasi simpli, consider ca e de bun simt sa ofer si celorlalti.  Ce castig eu din asta?
    * Subiecte de discutii
    * Emotii pozitive
    * Inspiratie
    * Educatie

Daca e un articol sau un video cum sa ‘recuperez’ /gatesc /protejez ceva, atunci e bine sa le ofer si celorlalti – totul se intoarce. Daca ‘share’-uesc
prea multe, atunci efectul contrar poate aparea: lumea sa nu mai bage in seama.

Ce am invatat in ultimii ani, ca ‘cititoare’:
    * Stop la urmarit zeci si mii de site-uri. E imposibil de urmarit
    * urmaresc cele dragi, care ma binedispun. Organizez ce urmaresc- pe pinterest am facut categorii, si urmaresc cateva persoane
    * Share din cand in cand
    * consumerism…studiat. In loc sa dau F5 din cand in cand pe site/RSS/am preferat sa folosesc butonul subscribe pt cateva site-uri
    * elimin din bookmark/subscribe/pinterest pe cele care mi-au intrat in firesc/nu ma mai intereseaza