Capcana moderna: sa transform un hobby in profesie sau nu?

Primesc des aprecieri: vai, ce plover fain ai, fusta- fusta asta e magnifica! sacose din astea am mai vazut in magazin – de unde le-ai luat?!
Evident ca infloresc la asa remarca. Sunt hobby-urile mele, sa imi fac una/alta si sa le folosesc imi aduce o implinire care revarsa prin zambetul drept raspuns la complimente. Sunt o kinetica si ador sa vad ceva rodind din mainile mele. Soarele imi zambeste si la miezul noptii cand imi termin de taiat atzele la ultima bluza si  probez cu inima dansand in oglinda cu lumina chioara, nu vad defectele si nici nu am nevoie, in capul meu toate sunt ca in diminetile de vara.
Apoi vine uimirea: vai, cum, tu ai facut? Si curg alte complimente ca in final sa aud replica: “si ai un magazin online?”
Ups.
Tacere.

Ce pot zice?

Sunt deja bine “intoxicata” de atat de cunoscutul mesaj: “gaseste ce iti place si fa din asta o meserie si o sa iti fie bine”. In engleza suna mai bine: “Do what you love and you’ll never go to a job” . Cautam zi de zi icigai-ul sau cum i-o zice in japoneza/finlandeza. Scheme si cercuri cu unde ne e locul. Sa adaug ca in jur parintii duc copiii la X activitati tocmai pt adescoperi “talentul” cat mai repede si sa il dezvolte imediat, sa devina cel mai bun, sa inventeze minunea de pe cer care ar fi vanduta in 10 miliarde de de exemplare si sa lucreze 12 ore pe zi timp de 8 zile pe saptamana la acest lucru si sa nu oboseasca cumva, vreodata. Si daca sunt buna la asta si imi place atunci musai sa vand.

E prea multa presiune in directia asta.
Si nu e doar la mine. Ma uit la o “prietena” de pe fb dintr-un grup, careia, doar i-am cerut o idee de logo/name pt un event pe tema data, si in 1-2 ore ne-a si desenat ceva si scris un mesaj suficient de atragator – toata lumea  a sarit ca vai, e perfect (si chiar e perfect, S. e o talentata!) si musai si neaparat sa faca ceva din talentul ei.

Efectele adverse se vad in arta sau creatie sau medicina si chiar in IT: oamenii sunt buni, dau tot ce pot, muncesc 10-12 ore pe zi si mai si invata inca 2-3 ore pe zi pt a fi la curent cu ultimile descoperiri, timp de 5-10-20 ani  pana  intr-o zi cand clacheaza. Burnout. Sau se imbolnavesc. Sau isi dau seama ca au implinit 35-40 ani dar nu si familie/prieteni pt ca profesia le e totul si o fi fost ea la inceput visul copilariei dar fara echilibru profesia asta i-a inghitit, consumat, macinat. Asa ajung  sa urasca ce fac si sa se urasca pe sine iar boala e simptomul ca ceva e prea mult, mintea cedeaza, corpul cedeaza, apar boli si dureri de coloana de la somatizari, armonia interioara e de mult timp pierduta iar somnul cu hopyri. Pt ca fosta pasiune a devenit azi full time job,  ajunge sa capteze si zi si seri si weekenduri si noapti, sa umple si timp personal, individul nu mai apuca sa puna granite inte job pt bani, sa separe munca de suflet si sa lase timp pt cele dragi. Poate in primii ani este ok sa dedicam 12 -14 ore pe zi dar apoi….
Asa ca, deseori, un hobby poate sa ramana doar hobby. De aia il facem cu drag: pt ca cele 2-3-4 ore de tricotat saptamanal le fac cu  placere si fara nicio grija si abia astept sa termin treburile casnice sa ma asez pe canapea, langa copila, si sa ne mearga mainile si guritzele. Pt ca presiunea “scos bani” din asta si facut profitabil afecteaza placerea cu care facem, diminueaza “creativitatea” si forteaza sa facem ceva de dragul  banilor, de dragul pietzei. Daca imi place asa de mult este tocmai ca fac cand vreau si ce vreau si nu e nicio presiune. Si da, am abandonat un plover facut 90% ca nu imi place (si aruncat) si nu e seful suparat ca e proiect neterminat.

Asa ca am lasat din ce fac cu drag sa ramana un hobby, sa fac cand am chef si ce am chef si daca am chef sa vand sau nu. Si daca vreau sa vand, vand cand vreau si ce vreau si cu cat vreau.  E perfect si asa, cu un job care imi plateste viata si imi construieste un prezent, si nu imi pasa mai mult despre astea, sunt probleme pe care nu le aduc acasa.
Nu sunt o carierista. Nu ma reprezint prin jobul de 8.5 ore si nici nu ma vad acolo tot restul vietii. Dar ma vad gradinarind, tricotand, si pe munti, si fara “monetizand” cele ce le fac cu drag.

Bugetul de mancare pt cei cu regim special

Sunteti alergic/boala auto imuna/ aveti copii/ insarcinata / vegetariani/ gluten free/ carbs free /frugalist/ fructalist/ fara mancare procesata “because chemicals”/dr a zis sa slabesc/dr a zis ca am ficat gras  etc  etc ? Ok, atunci sunteti ca mine, si ca altii, suntem majoritari, cica 10% sunt astmatici, diabetici altii vreo 10%,  alte boli imune mai putini, dar 35% cu bmi > 26 deci uite ca sarim de 50% cei ce au nevoie de o alimentatie usor diferita si care nu e cazul sa distruga bugetul!!Vorba aia,  “ La tãti ni greu!” 🙂 – cum a spus un clasic in viata :).  Se poate asta cu buget mic? Da. Americanii au deja si studii de cati bani e nevoie, minim, dar la noi e totul instabil … si majoritatea romanilor care vad asta vor comenta si critica de dinainte sa vada partile bune, asa ca o sa prezint cativa pasi simpli si de bun simt ce pot tine meniul sub control.
Pentru persoanele fara restrictii si cu sanatatea impecabila e simplu de mers la supermarket si luat ce este, ieftin sau nu, dupa pofte, dupa bunul gust, dupa ce  idei le vin etc.
Nu insa pt alergici/boli auto imune/regim ca aia de mai sus etc – ati inteles voi. Conceptul de pofte la noi nu mai exista, limitele medicale sau cele mentale impun o disciplina si o rutina. Pentru noi, astia, stricatii, ce nu putem manca di tati, ce in anumite situatii ajungem sa nu atingem nimic din farfuria plina din fata pt ca nu nerespecta fengshui-ul, de facut un meniu si o lista reprezinta pasul cheie. Fara costuri extravagante se poate manca potrivit situatiei noastre.
Meniul
Fie ca folosim aplicatii pe telefon/net, fie ca folosim o hartie, meniul se construieste ciclic (eu saptamanal) tinand cont de cateva criterii:
– ce avem voie de mancat
– diversitate
– ce e de sezon
– avem sau nu timp sa gatim sofisticat
– avem de pus pachete sau nu
– ce este deja in dulap/frigider
– ghici cine ne vine la cina
etc
La mine e simplu, am o lista de alimente cu raspuns scazut histaminic pe care imi bazez 80-90% din mese:  legume dupa sezon (salata verde, dovlecel, castravete, patrunjel, morcovi, varza, fasolica verde etc – pt colocatari adaug si altele, gen ridichi, ceapa vrde etc),  fasole/naut/linte etc, carne curcan/porc, (pt colocatari si peste, si  altele, eu mai rar), branza de capra mie (de oaie si lapte de vaca la coloactari),  fructe de sezon ( mere/banane /portocale/lamai) , etc. oua si branza capra, ocazional faina intregrala si malai si cartofi si cartofi dulci,  etc.
Cu astea in minte construiesc meniul:
-Supa (2 zile)
-salate (2-3 zile)
-carne cu legume la cuptor (1-2 zile)
-mamaliga cu br si ou (1 zi) (alteori orez sau cartofi la cuptor, sau cartofi duci sau paste, practic aloc o zi pt carbs majoritari)
Adaug regula: Cook once, eat twice (sau de mai multe ori).
Fiecare isi poate alinia meniul, dupa nevoia proprie, dupa preferinte, dupa sezon.

Cu schema in  cap acum adaug acele ingrediente cheie ce fac mancarea gustoasa, dar nu mai intai sa verific daca am in frigider si adaug daca imi lipsesc: 1kg cartofi, o conserva de lapte de cocos, condimente (marar, patrunjel, leustean, ceapa verde, ghimbir etc), si super foods cum sunt numite acum: unt de cacao, miere, seminte de canepa, ulei de masline (cine nu are un Dimitrios, sa isi caute) etc.
Pt cine merge la supermarket, e suficient sa evite zonele centrale si pline de “afise” promo car eincarca ochii si minte, dar isi poate adapta lista dupa ce oferte gaseste pe loc. Conopida la pret mic? minunat – 2-3 retete rapide! Mazare bio congelata, la oferta? 2 pungi sa fie, minim, astea 2 pot fi puse si la supe creme, si la garnituri, e loc de jonglat.

Planning & storage.
Vreau sa fac maioneza? verific sa am mustar in casa, altfel eu il fac (nu mereu ca na, sunt o femeie) deci e nevoie sa cumpar boabe de mustar din timp, sa pun la hidratat 1-2 zile,s i apoi in blender.
Vreau hummus? iau boabe (bio, musai), hidratez peste noapte si fierb a 2a  zi si excesul portionez si congelez sa adaug la salate. Fiertul ia 2-3 ore dar hummus pot face o data si mananc 3-4 zile, cate putin in pachet. Pt hummus, mai greu e sa scot ingredientele si sa spal blenderul, imi ia maxim 5min.
Spanacul/salata verde o spal cand e nevoie, dar cartofii dulci, legumele la cuptor, orezul se pot face din weekend pt 2-3 zile, puse in borcane ermetice si apoi doar combina pt o cina /pachet de pranz contra timp.
Sosul de salate il fac o data pt 3 zile, intr-un borcan: o parte lamaie, 3 parti ulei, o lingura de mustar, sare, si zbat borcanul. 3 min. Inainte de consum zbat borcanul si apoi inchid iar.
Fac iaurt? cand iau laptele, o parte din cel fiert il pun imediat in borcane.  5-10 min. cu tot cu pazit laptele pe foc.
Paine? sa verific daca am drojdie eventual sa iau, altfel cine face cu maia are de scos din timp la hranit. (si multumesc celui ce a inventat masina de paine 😀 ). 5 min sa pun?
Iau alimente usor perisabile? de ex. sparanghel sau salata verde: le gatesc in primele zile de la achizitie si las mazarea congelata la sf sapt.
Ouale de fiert pt mic dejun/pachet de pranz iau prea mult timp? fierb o data 3 oua. Pt 3 zile. 6 min pe foc pt oua mai tari, o singura data racite.
Varza o toc la robot. Toc o data pt  2 zile, juma o inchid in cutie in frigider si a 2a zi o frec cu sare si condimentez.
Sunteti prea pre fuga chiar si pt facut niste “betze” de morcovi/castraveti pt a manca cu hummus si cu un ou  fiert? Si astea se pot curata si taia bete, pune intr-o cutie inchisa ermetic(servetel dedesupt sa traga din umezeala) si consuma a 2a zi.

Cu meniul scris pe lista toate astea devin usor vizibile! Si ca timp toate astea iau sub 1 ora, cu tot cu scosul lor din sacosele din cumparaturi!!!

Gustari
Cum eu sunt sub influenta franceza si nu americana/englezeasca, gustarile si rontaitul intre mese nu este o optiune.  Daca arde apai avem morcovi, mere, ceva simplu, de sezon.  O alta gustare care a intrat in viata mea iarna asta o reprezinta semintele de canepa, iau cate o lingura si o consum cu unt de cacao (nu fac nimic special, pur si simplu deschid cele 2 borcane si iau cate o lingura din fiecare) – cam 1-2 ori pe saptamana, special serile cand veneam infrigurata.

Buy generic foods.
Din punct de vedere marketing, in supermarket in dreptul ochilor sunt produsele cu publicitate – preturi mai bune si calitate nu mai mica sunt …mai jos/mult mai sus. De ex.  noi evitam nutella,  dar exista alte marci mai sanatoase si fara palm oil si acel exces de zahar, de obicei dosite pe raft.  Doar e  nevoie sa “deschidem” ochii/mintea altfel. (ok, luam f. rar, din motive de ingrasat si alergii). Sau fulgii de ovaz  pt mic dejun – nu sunt la indemana pt ca la nivelul ochilor prima data gasiti cerealele de firma – de evitat si pt zahar dar si pt pretul de 3 ori mai mare.

Beutura. Ai alergii? diabet? esti pe regim zero carbs, montignac  sau ai trecut la musulmani? Atunci e simplu: zero alcool si zero zahar. 2 lamai si o apa plata sunt forma moderna de betzivaneala :). Altfel, aceasta sectiune e de lasat la sfarsit, daca banii nu ajung de cumparaturi atunci sa fie neluate astea, si prima data achizitionat cele vitale.

 

(articol inspirat de Cristina, ce zicea ca ii e greu sa se mobilizeze cu dieta. Raspunsul meu este raspunsul Aureliei: “ La tãti ni greu!”  – diferit, altfel, greu.  Pana acum am identificat doar 2 persoane din jurul meu mananca ce vrea si cand vrea -toti ceilalti au “altfel” de alimentatie, si zau ca am cateva familii, vreo 20 de amice, 30 colegi la birou cu care mancam impreuna)

De ce sa sa ne cautam un extra venit? Si cand?

Cu putzin inainte de aniversarea de 40 de ani mi-am dat seama ca cifra asta ma urmareste. Nu e de mine conceptul de 40 x 40 adica nu ma vad sa lucrez 40 ore pe saptamana, timp de 40 de ani. Nici nu sunt potrivita pentru a aplica pt joburi in companie si sa ma zbat si sa devin leader, manager, ceo si cine stie ce alte pozitii de conducere mai exista in firme, nu, locul meu e aici, caldut, linistit. Daca eram pe timpul lui ceausescu, nici macar coroana de muncitorul fruntas al lunii nu as fi primit  vreo data.  Poate sunteti voi din cei devotati muncii, dar eu cu greu m-am vazut maritata cu un barbat, d-apoi cu jobul.
Si nici macar multinationala nu ne vrea binele, loioalitatea in relatia cu o multinationala e unidirectionata: noi sa muncim.  Sa mai adug ca de pe la 50 de ani e din ce in ce mai greu de a gasi si mentine un job, d’apoi unu bine platit…

Asa ca am inceput sa ma uit pe alaturi. Out of the box. In afara rotitei de hamster… si termenii au inceput sa imi curga: independenta financiara, venituri pasive, extra venituri.
De ce vad interesante extra veniturile?

Pt ca pot transforma un hobby in sursa de bani. Habar nu aveam cum e sa traiesc din ceea ce ador a face, mai ales ca in mintea mea mi se parea un vis frumos – dar daca nu incercam, as fi ramas cu un vis. Ganditi-va de valorificat hobby-urile.
Adauga siguranta. Incredere. O extra sursa de bani  in plus fata de salariu ne pregateste pt situatii nedorite: pierzi job? nu e bai, pana gasit job, extra activitatea e acolo, acopera putzin din nevoi, ne tine in ritm, ne tine mintea si sufletul ocupate . Vreau sa platesc ceva deosebit si salariul nu ajunge si nici nu am inima ca din salariu sa dau pentru? ei bine, nu sparg economiile ci caut extra venit.
Mai adaug freedom. Nu mai stau legata de job si cu frica!
Usureaza situatia financiara: prea multe datorii? un extra venit poate ajuta la acoperitul lor ASAP, la construit un buget de urgenta, etc. atunci cand venitul curent nu permite.
Un extra venit imbunatateste viata. Din salariu e destul de greu sa rup pt lucruri mai putin importante (vacanta mea in Israel, cu care am incheiat anul 2018 dar din extra venituri da! – profit sa multumesc cititorilor pt asta, o parte din cazare a fost acoperita de linkurile afiliate).
Un extra venit impune o disciplina. Multi sunt delasatori dupa iesit de la job, cu un extra venit nu mai merge asa, zi de zi.
Si nu in ultimul caz, un extra venit m-a fortzat sa “think out of the box”, sa gandesc altfel, sa intru in contact cu altfel de oameni decat inginerii din birou sau prietenii – by the way – va repet, am colegi de birou minunati si f. educati financiar, o mare parte din blog e scrisa din motivele de aparitia lor in viata mea. In plus, pt extra activitate am fost nevoita sa citesc, studiez,  si documentat si actionat. Da, un extra m-a scos din ritm si rutina jobului caldutz unde ma complac.

Ce se poate face? Sunt multe lucruri ce se pot face:
– produs ceva (gradinaritul poate produce mancare pt care oricand va fi cerere; ganditi-va la handmade, la scris o carte etc)
– servicii (babysitting, freelancing, consultanta, cursuri si meditatii, vanzare produse, fotografie etc)
– publicitate (din blogging, din instagram, afilitate links etc)
– mai interesante sunt si serviciile gen inchiriat un aprt/uber
etc.
Si lista poate continua.

Este extra venit ceva potrivit tie? Aici numai voi puteti decide. Dar e musai de incercat.

Idei de extra venit– de unde le luati?

Discutai cu o amica despre schimbare de job, si cand. Ea era la capatul puterii, voia sa isi dea demisia pe loc si sa nu mai mearga dupa pauza de pranz la munca si sa caute intr-un domeniu complet nou, imediat.  Practic paharul i s-a umplut si a inceput sa urasca birou si sef si munca si dimineti si voia schimbarea maine. Unii chiar fac asta, isi dau demisia si pleaca din birou in 15min. Dar deseori, pt o femeie, nu e o decizie buna, mai util ar fi in loc sa sara in gol  sa caute activ cand inca mai e job, cu plasa de siguranta, pt a ateriza in locul potrivit – si gasit locul potrivit ia timp.
Cum cautam un job, cautam si extra jobul. Cum il alegem? Mai ales de la o varsta incolo?
Pai in primul rand cel mai usor mi se pare sa pornim de la ce iubim a face. Privit in noi, in urma noastra, spart jobul curent in bucati, ales feliile care plac, interesat daca exista cerere, schimbat cv si pus in fatza fic feliile astea, si cautat in directia asta.
O data trasat cateva linii, putem cauta cursuri/carti, si studiat, investit in noi.  Chiar daca nu stim inca denumirea jobului si pozitiei inca, studiatul poate aduce un pas inainte, sa ne clarifice, confirme sau infirme lucruri .

 

Probleme sau atuuri

Cred ca toti ne gandim: dar bani de investit? Ei bine, deseori nu avem nevoie de investit nimic sau apraope nimic. Ce e nevoie: de timp si motivatie.
Disciplina? cum facem? La mine solutia a venit banala: in metrou imi scriu 3-5 linii de facut, mi le scot din cap, cand am chef/timp, scot lista si execut pasii de acolo.
Timp. La mine e simplu, cateva ore pe saptamana, in seri sau unele weekenduri, imi stiu ritmul. Pt alte pers. un calendar pe gmail e mare ajutor.  Pentru cine face mult in transport, un telefon bun modern ii poate ajuta colosal pt a scrie! si converti 1 ora aparent pierduta zilnic!

Si ce facem cu teama?

Cel mai bine e de iesit din “mintea noastra” si vorbim cu ceilalti. Mi-a fost greu, f. greu.  Dar in final mi-am luat inima in dinti, intrebat, vorbit cu oameni, luat feedback direct, si cules idei.  Stiu ca nu sunt singura care sufera de o stima de sine scazuta, fara incredere in competente si supraestimat ce ar presupune jobul nou, asa ca avui nevoie sa intreb daca sunt potrivita in acel domeniu, sa culeg feedback.

Si stiti ce? nu e musai sa fie ceva complet nou, se poate lega f. bine si de munca, colegi. Pornit de la ceva -folosit de recomandarile lor si tot conteaza. Un exemplu, o amica vinde prajituri homemade…. si colegii  de birou ii sunt suficienti clienti!
Altfel, f. interesant este si puterea de dezvoltare. Cat puteti creste salariul intr-un an? 10%? 50%? nici  5% nu mi-a crescut in anul anterior si sunt f. multumita, doar 2 (din 9) in birou avem o crestere si credeti-ma, Dimitrios o merita din plin.  Dar oare cat putem creste un extra venit intr-un an? 100%? 1000%?

Stiti ce mai aduce un extra venit?
Libertatea de a zice stop si refuza. Clienti in cazul meu. Nu am stiut sa fac cu niciun sef asta, nu am facut niciodata cu un sef – cand mi-a dat de munca am muncit, dar uite asa am invatat din extra clienti sa zic NU POT, sau sa zic ca fac peste 4 saptamani (ca sunt in vacanta/ocupata).  Un lucru de invatat si la 40 ani, daca e de invatat…

E ok sa scriu pe blog despre banii mei?

 

Daca esti ca mine( unu din cei 90% din romani), educatia financiara a fost cvasi zero acasa iar exemplul si cerintele primite au fost banale: am de mers la scoala si sa fiu cea mai buna, am de mers la fabrica si sa fiu cea mai buna pt 40 ani cate 40 ore pe saptamana, luna de luna asteptat salariu si organizat fiecare cum poate sa ramana ceva si pus pe carnetul de CEC, si ramas de trait cu o pensie cat juma din ultimile salarii.
Pentru cei nascuti dupa 1985, perspectiva a fost usor schimbata:  copilaria in perioada inflatiei, caritas si alte sisteme piramidale,  magia bogatasilor in contrast cu bombanelile parintilor ce dadeau vina pe aia bogati ca au provocat crizele financiare si inflatia (la mine acasa orice ar fi fost, era vina evreilor, paradoxal ca am 2 evrei in jur si aparent par nevinovati si mai cheltuitori decat mine 😀  :)) ) – ce a dus la idei preconcepute ca e rau / e specula sa am actiuni si f rau sa joc la bursa (juca, da? Vedeti cuvantul folosit, juca, si nu a investi, nimic sa arate cat timp e de studiat, sau a alege, sau a cumpara/actiona …).  Imi si revin in minte vorbele mamei unde sa ai afacere inseamna bishnitza si asta e rusinos!
Eu am facut scoala comunista unde comunistii au venit si luat pamantul de la chiaburii care exploatau pe aia saraci. Abia la 14-16 ani auzii discutii ca de fapt chiaburii erau oameni ce munceau din greu si aia saraci erau fie puturosii, fie betivii satului….  Si sa nu uitati,  ca sunt nascuta la nici 30km de Flamanzi.
Sa fie si mai minunat, avem si povara ortodoxiei in care bogatia e vazuta ca o pervertire/ sansa zero pt rai, dar care incununeaza saracia si milostenia si lasat grijile in mana Domnului si neasumat situatia actuala ca o consecinta a propriilor fapte si nici macar sa ne facem vreun plan de viitor ( si chiar daca doar 10% din romani sunt ortodocsi cu adevarat, restul….la fel gandesc sau mai rau: nu le pasa).
Ba mai mult, in jurul meu am cateva familii de unde mi s-a zis: vai, draga, dar e problema barbatului! Si apoi: vai, dar sotul meu e foarte stresat si de aia bea…
Chiar si pt cei ce vin din familii cu venit mediu, educatia financiara probabil a cupris doar ideea de a merge la munca zilnic, si de a economisi din salariu.

Si acum, cu acest bagaj foarte “ajutator”, eu citesc si incerc sa gasesc “secretul” ce ma va transforma din omida muncitoare de pe plantatia de zi cu zi in fluturele liber financiar. Si mi-am propus sa scriu acest secret– cum primesc/culeg informatia de la altii, asa o returnez, asteptati imediat ca vine secretul fix asa:

By the way: secretul nu exista. Toata lumea stie despre disciplina – e un secret   pt voi?  Nu, nu imi iese asa usor, si nici perfect, si dau rateuri pe ici pe colo, imi tot repet ca ce fac e “good enough” si, asa cum ziceau multe teoreme matematice in liceu, disciplina este o conditie necesara dar nu suficienta,pt ca in plus e important sa pun  banii sa munceasca si ei si sa “produca” ceva si asta implica o actiune (minim) din partea noastra.

Pana aici totul in teorie suna bine dar cazurile practice sunt atat de diverse si confuze incat avui o perioada de citit saptamanal cateva articole, carti, timp de multi ani. Aveam nevoie de confirmare dar si de inspiratie, am cautat solutii dar am cautat si sa inteleg viitorul.  Nu am inteles nimic, si nici nu facui nimic. De aici mi-a venit ideea de  scrie “tatonarile” mele financiare si de a intoarce inapoi, pt altii. Cum am fost inspirata de altii, poate ajuta o idee de la mine si la altii. Scriind mi-am pus gandurile in ordine si primit si guidance de la voi, astfel ca astazi actionez, haotic, dar e o mare diferenta.

Altfel, fiecare suntem unici. Fiecare avem nevoi unice, asteptari unice, si mai ales putere, rezistenta la efort, motivatie unica, griji, si perceptie unica.

Repet, ce e bun pt mine, pt altii poate parea bleah. Achizitia unei garsoniere si inchiriere pt mine e o reusita, pt altii e reusita e un chiosc si bisnitza, pt altii aprt. de achizitionat e musai de 4 camere pent house.

Cine m-a inspirat fain? MMM Mustache. Fara a fi mustachian-ca, calculele si pasii lor mi s-au parut de bun simt si am rezonat cu multe articole, citeam si dadeam din cap: “I could do it, too!” . I-am ramas fidela, in citesc din cand in cand.  Apoi FrugalWoods.  La fel, dupa ani, mai revin pe blogul lor. Mai putin moderati decat mustachienii, mai dramatici si mai aproape de natura si firescul meu, mult mai ecologisti decat media, cu astia am avut timp pt ceva ani un “click” – setea lor de libertate e emanata prin toti porii articolelor lor si asta atrage si captiveaza, traiesc in magia  padurii si fara griji majore … Fain e si comunitatea Women on FIRE, majoritar americana dar si de acolo e ceva de invatat si amintit de tinut linia dreapta.
Foarte faine au fost cartile: Milionarul de langa noi si Tim Ferris – 4 hours work week  – cartea a 2° am citit-o prima, prea devreme pt asa ceva, am abandonat-o repede considerand o utopie, dar revenit peste vreo 4 ani cand deja am vazut solutia. Ca orice carte care vine la timpul ei, acestea imi vin in minte, au mai venit si altele, si plecat si uitat, deci nu e momentul sa le scriu aici. Si daca eu am citit de la altii, de ce sa nu citeasca si altii de la mine? . Intr-o zi o sa imi aduc aminte toate cartile despre educatie financiara si sa fac o prezentare, una cerebrala, cu ce am ramas din ele si ce am aplicat.

O  mare motivatie este ca scrisul mi-a pus ordine. In ganduri, in buget. Scrisul a cerut scris. Scrisul mi-a adus fluiditate in idei si recomand pt oricine sa faca experienta jurnalului, de rupt cateva minute dupa un ciclu de evenimente (la sf zilei, sau dupa un curs, sau dupa un salt emotional). Daca am reusit sa va scriu/explic/fac sa intelegeti, inseamna ca am inteles eu in primul rand – scopul initial sunt eu!!. Scrisul banilor initial a fost doar sa “adun” cheltuielile la un loc. Un jurnal sa urmaresc unde se duc banii. Acolo am vazut un minim necesar, dar si zona de confort. Acolo am vazut si pe unde mi se scurg fishfireii si ceva pasi. Povestitul deapana si rumega aventura, pasii, actiunile de zi cu zi si nu doar scopul /finalul atins. Ma uit in urma si asa imi dau seama cate am facut si schimbat, chiar daca marele scop nu l-am atins inca – still on going, si enjoying the road. Privind stict cifrele imi dau seama ca am facut gesturi financiare mai atente de cand scriu. Un jurnal tinut in caiet cu coperti frumos decorate m-ar fi ajutat la fel de mult? Poate.  Dar cu un caiet care ajunge unde nu imi place pot f. usor sa il fac piersdut, pe cand blogul e interactiv, imi raspunde, ma mai trage de urechi, imi aduce aminte, ma ajuta cu un branci sau cu schimbat viteza, si mai ales voi imi dati idei out of the box.

O a 3° motivatie este ca imi doream/imi cautam  evolutia. Daca inainte aveam asa, o parere, acum am dovada ca femeia de acum 5 ani avea alt buget si alte prioritati si alte venituri. Si e bine!  Ma simt bine, in momentele de nerabdare articoelle vechi mi-au aratat ca  lucrurile au un curs al lor!

Si nu in ultimul timp, mi-am gasit o comunitate ce imi confirma/ridica ritmul. Criticile pot fi constructive!!.  Vorba aia, impreuna mergem mai departe! si mai repede. As aminti aici, la partea de disciplina si rutina o gasca faine de doamne. Dar la actiune de departe Bogdan mi-a accelerat  ritmul (2 ani am citit si fasait informatiile  investitii, pana am obosit, nu reuseam sa ma decid, a venit Bogdan si a raspuns la toate intrebarile si dezlegat toate indoielile mele si am deja venit pasiv din dividende, si daca nu era el, probabil mai stateam cu banii in cont cu o dobanda de 0.8% pe an). Tot din cauza lui mi-am facut pt prima data IPS (planul pe restul vietii), care scris pare mult mai “realizabil”.

Va urma.

Meniul saptamanii

Noi inca mai avem salatele la putere, juma din meniu si chiar mai mult ne e inca crud (salata verde, castravete, codite de ceapa +parunjel + frunze de telina de pe balcon, morcov si telina rasa) dar pun si multa proteina (naut sau fasolica, branza sau ou fiert sotul, vreau sa incerc si cu branza de capra la cuptor si nuci).  Legumele le luam de la piata de la o producatoare (are sere doamna, nu sunt cele mai gustoase ca nici soare nu e dar sigur sunt din cele mai proaspete; ce m-a impresionat e ca face fertilizare in sere cu…albine, a adus o bucata de stup inchis intr-o cutie de sticla sa ne arate, copiii dar si eu cu ei erau f. incantati sa le vedem)
Pt decembrie ianuarie-februarie insa situatia se schimba in favoarea supelor/legumelor la cuptor, vorbesc din experienta 😉 .

Meniul sapt urmatoare e la fel de simplu ca cele anterioare:
– supa crema de rosii (si altele ascunse acolo)
– pilaf cu pipote (perfect pt cina si pachete) si fasolica verde fiarta alaturi (congelata din gradina 😉 )
– lapte si oua si branze si mere/banane/mandarine pt cei care consuma mic dejun (o sacosa de mere, una de mandarine, 2 kg de banane)
– paste cu somon si ficat de cod si brocoli
– cartofi la cuptor (si albi si dulci) cu salata de varza alaturi si am promis sa fac si o maioneza la cartofi.
– salata tabouleh cu conopida in loc de bulgur  – niste cunostinte au deschis un mini restaurant in Brasov si ma mai inspir din  meniul lor 

Am introdus iar ficatul de cod in alimentatie, 2-3 conserve pe saptamana; e iarna asa ca fac un “piure” cu avocado si o conserva mica, 2 felii de paine prajita, ceapa tocata (am codite de pe balcon) si scot si niste castraveti murati si am o masa consistenta, copioasa, energie pt o zi de sambata cand am drumuri de facut, nu mai mananc nimic pana seara!.

Ca plastice aduse in casa: sticla de lapte, folia de la branza proaspata de capra (o preimpacheteaza vanzatorul de acasa), brocoli (era pre impachetat), plus 2 hartii cerate (untul….). Mi-am intrebat producatoarea de castraveti de ce ii infoliaza (avea si infoliati si neinfoliati, a zis ca astia fara folie sunt culesi de dim. si nu a avut timp inainte de piatza sa ii tzipleze – ce nasol, mi-am zis ). Mi-a zis ca la magazinul unde ii livreaza asa ii cer … (wtf…) – pe de alta parte o inteleg ca ea are sere mari si contractele cu magazinele sunt sursa importanta de vanzare si vrea sa respecte conditiile, nu poate trai doar din ce vinde la piatza o zi pe sapt. As putea mai mult sa diminuez dar cred ca ar trebui sa fac eforturi, asa ca, daca mentin ritmul,  consider asta ca “good enough”.

Cum cumparam noi? mergem cu totii la piata, eu cer pe drum idei pt meniu, ceilalti dau din colt in colt si zic cartoficartofi, eu de acasa am pregatit sacose de panza, cutiile de la oua, sacosele pt cumparaturi vrac, etc, eu tin lista daca nu o pied cumva de tot(pe lista familiei mai adaug pt inca 4- 5 sapt. si legume si fructe pt o familie internata la spital pe termen lung asa ca mai bine tin lista la mine),  ne impartim la tarabe fiecare, (sotul cu copila se duc la patiserie sa isi ia covrigii si strudelul obisnuit), ne reintalnim la taraba vanzatoarei mele preferate, apoi  ne ducem cu totii la un pahar de vorba cu Nea Radu (sursa noastra de legume si fructe si must din Moldova),  apoi inca 2-3 tarabe preferate de unde luam cam aceleasi fructe/legume, sotul si fata se opresc intr-un loc sa isi mai ia ceva fructe daca vor, si eu mai dau o raita la 2-3 tarabe/chioscuri pt chestii ocazionale gen atza/fermuar ce pe ei nu ii priveste 🙂 .
Da, mersul la piata la noi a devenit si moment de socializare, cine ar fi crezut la la 8:30 avem chef de povesti si glume? .

 

 

80% din cumparaturi sunt decise de femei

In articolul anterior am explicat cum am reusit sa scad simtitor factura de electricitate fara sa afle colocatarii decat in momentul recalcularii, prin cheltuieli mai atente, mai calculate.
Realmente cand compar cu cei din jurul nostru, avem cea mai mica factura de energie, vreo 20-30% mai putin si nu am zis nimic de recalcularile unde primim inapoi bani.
Pot si alte femei face asta?
Putem face mai mult si in alte sectiuni ale vietii, fara sa am discutii/explicatii/presiuni pe familie? Eu zic ca da.
Am gasit cateva articole americane unde indica faptul ca peste 80% din cheltuieli sunt decise de femei. Si cum romanii copie consumerismul american, as aplica formula si la romani.
Eu decid meniul pe saptamana viitoare. Da,  intreb si pe colocatari ce vor, tin cont de preferinte dar meniul eu il scriu, eu verific dulapuri si scriu ingredientele si cantitatile, eu bag 2-3 supe unde ascund ce vreau/ce e de sezon, eu aleg ce marca/de unde sa cumpar, si mai ales eu pregatesc pentru piata: sacose, de la ce pietzar sa iau, sa returnez cutiile de oua si sa comand oua pe sapt viitoare, sa iau sticlele de lapte, eu fac iaurt din lapte si gem din fructele ieftine, etc – disciplina mea e cea care a redus bugetul saptamanal.
La fel, statistic vorbind, tot femeile decid incalzirea casei (sunt mai friguroase), consumul/disciplina igienii vietii (plimbare in familie, gatit mai sanatos -salate, ritm de odihna, controalele anuale la medicul de familie si dentist) si indirect sanatatea imbunatatita si cheltuieli mai mici, achizitia de chimicale pt curatenie, achizitiile de haine (si la ambele astea ne putem duce cu cheltuielile pana la infinit..), dar si cosmetice, vacante etc.
Nu la fel de simplu pe cat mi-e de vorbit este introducerea de pasi simpli in rutina zilnica ce simplifica/ imbunatatesc bugetul.  Dar cred ca se poate. Si se poate fara sa le cerem celor din jur sa se schimbe/sa isi schimbe comportamente, fara sa facem morala.

cine domina lumea? femeia :)
Statisticile implicarii femeilor in cumparaturi

(infographic gasit pe site la https://www.businessinsider.com/infographic-women-control-the-money-in-america-2012-2?IR=T )
Femeile domina segmentul de achizitii.  Nici nu ma mira, suntem majoritare, traim mai mult ca barbatii, hahaha)

Ia spuneti, ce pasi simpli ati adus in viata voastra si a imbunatatit bugetul familiei? Pasi independenti, fara sa batem la cap pe ceilalti sa stinga lumina/taie coada la pisica/ nu arunce mancarea/ etc.

Factura de energie sub lupa, iar.

Periodic examinez consumul de curent. O data la 1-2 ani revad daca avem alt consum, daca este alt pachet de plata disponibil (si schimb daca pot plati 5-10% , luna de luna).
Ma uit si la consumatori in casa.
Cat stateam in chirie faceam asta mai des (schimbarile impacteaza energia), acum ca proprietari mai rar.
De ce am nevoie de asta? Pt ca viata ne e dinamica si consumul organic, se schimba in sensul de expandare, nu sunt eu minimalista din subconstient ci prin alegere rationala. Asa ca 15-30min de analiza  a casei, o data pe an sau cand imi aduc aminte, ar putea duce la o reducere a facturii de 5-10% luna de luna – un efort de 15-30min o data dar recomensat lunar (un fel de venit pasiv, da? 😀 ). Mai adaug ca eu am si incalzirea electrica si plita electrica si cuptorul electric, asadar motivatia (factura) e mai mare :).

Si mi-au cazut ochii pe infograph-ul asta. Si lucrurile dintr-o data s-au clarificat pt mine, o lenesa, pentru ca mi-a luminat prioritatile!! atentie la cei mai mari 4-5 consumatori face mai mult decat atentie la toti ceilalti consumatori mici.
Astfel, o  schimbare a fost acum 2 ani cand mi-am luat un slow cooker – consuma de cateva ori mai putin decat cuptorul (eu gatesc 1 data pe saptamana asa), raman prajiturile la cuptor.
O alta  imbunatatire a fost cand am inteles ca unele aparate electrocasnice consuma in standby, asa ca, atunci cand plecam in vacanta (si 2018 a fost cu 7 sapt. in deplasare) , sa inchidem tot tabloul de electricitate (mai putin frigiderul).
A 3a imbunatatire am facut-o pornind de la poza: am schimbat becurile, trecui (inca trec, nu e terminat schimbarea) de la becuri pe halogen la becuri pe led. Cum nu am avut buget sa schimb cele 18 din casa dintr-un shut si nici nu m-am obosit sa imi fac buget, mi-am facut un plan amuzant: am un magazinas in piatza cu becuri cu led si cumpar unu pe saptamana, si le-am schimbat mai intai in locurile unde lustra sta cel mai mult aprinsa (deasupra masinii de cusut/biroului) si abia la final in locurile unde deschidem doar 10-20min pe zi. Repet, nu am facut schimbarea de dragul schimbarii, ci cum se ard periodic am ales sa nu mai cumpar becuri pe halogen ci pe led. Pana aici pot zice ca nu mi s-a ars niciun bec pe led dar mai vorbim noi 🙂 .
Apoi nu mai calc decat daca nu arde. De ani de zile imi iau haine care merg purtate sifonate, iar cele sifonabile le spal si apoi usuc pe umerashe pt usurare calcat. Recomand youtube pt a invata calcatul mai repede, nu de alta dar salvez si timp si nervi si electricitate (o lenesa, v-am mai zis, dar de ani de zile am ajuns sa calc o camesa barbateasca in 4-5 min si zau ca imi pare rau ca nu am descoperit youtube-ul in 1995).
Spal rufe mai organizat. Ultima data cand am mai ajuns sa spal de urgenta o fost ca o venit copilul cazut in balta de la scoala 😀 in singura geaca groasa – spalat si uscator. Azi spal numai in weekend – astfel nu mai spal jumatati de masina pe fuga. Am suficiente prosoape/sosete etc. sa ajunga din weekend in weekend (dar vai,daca nu spal duminica, nu mai am altele luni:D ).
Frigiderul nou (nou din 2012) tin minte ca a costat putin mai scump dar e clasa energetica A+, si nu doar am verificat litera sa fie A ci si consumul de energie (de ex. erau frigidere A+ cu 299kw/an la o firma, si la alta tot A+ cu 360kw/an – nu e mare diferenta dar e un criteriu mai realist, da?)  si nu luat un A+++ cu 100-200 euro in plus pt ca diferenta era f. mica la consum energie.
Ne-am obisnuit de multi ani sa dormim la 18-19 gr. E iarna, folosim si o bluza de trening in casa  (eu, ca sot si copila nu au nevoie) dar daca doctorul a zis ca e mai sanatos, il ascultam.
Si nu il ultimul timp, iarna (cand avem consumul cel mai mare de incalzire si luminat si gatit) noi plecam in o vacanta sa importam vitamina D.

Vedeti, fara sa fac atentie sa inchid becuri  compulsiv-obsesiv /feon/taiat coada la pisica sau la alte chestii marunte si dese, doar cateva gesturi (pe care le-am decis eu fara sa toc la cap membrii familiei, fara sa le explic si sa rog sa schimbe comportamente, care, by the way, eu sunt aia ce nu inchid becurile cand ies dintr-o incapere, si sunt apostrofata de copila) dar in total am subtiat factura mea. Ca doar femeia  din mine face ce vrea in casa ;).

Cand o ipoteca poate fi o investitie buna? – la povesti cu colegul meu de birou

Inca nu am zis colegului ca am blog si el e o sursa mare de articole aici, din gama asa nu. Dar as vrea sa povestesc aici din investiile facute de el.

 

Colegul are 4 apartamente, toate luate cu credit. Pt acte si avans tot a impumutat, realmente el a economisit f. putini bani INAINTE e o achizitie.
De ce? el e genul care e capabil sa cheltuie mai mult decat castiga, la sfarsitul lunii este pe negativ, are si carduri de credit pe negativ, etc.

Chiar si asa, are 4 locuinte achizitionate. Si chiriasi.

Cum de le-a luat?

Pai oarecum simplu: si-a impus ca la fiecare crestere de venit sa nu cheltuie banii aiurea pt isi stie puterile si ca nu e in stare sa economiseasca si ca lui ii e usor sa se obisnuiasca cu binele imediat, asa ca o prima/salariu mai mare au dus la o noua achizitie. La 30 ani a facut cea de-a 4a si ultima achizitie. A prins perioade cand credit se dadea cu putin avans (una din locuinte e cu 5% avans).

Chiriile ii acopera (aproimativ) ratele, dar a facut si ceva efort (pt a acoperi datoria de la  notar + avans). Pt problema avansului si costului actelor banii i-a imprumutat.

E o decizie buna? Bogdan de la Caruta cu bani a facut cateva studii comparative despre alte investitii, colegul meu nimic, dar are o replica  extraordinara: AM INVESTIT CU BANII ALTORA.
Da, prin imprumut si investit ce acopera dobanda, colegul a reusit sa cumpere ursul cu promisiunea blanii.
A cumparat sub pretul pietei, a cumparat cand a avut ocazia.  A profitat de ocazii din astea si apoi a dres-o el, chiar de nu avea economisit nimic. A urmarit piata, a cumparat numai in ocaziile bune, nu cand a vrut ci cand a avut ce si pretul era jos.

Si totusi, care au fost atuurile achizitiilor lui?

Pai in primul rand ca isi cunoaste puterea si dorinta. Lenea, zice el. Stie ca nu e disciplinat sa economiseasca pe cand o rata o plateste mai usor ca nu are de ales si nici nu are de gand sa se schimbe dar a studiat ce sa faca si ACTIONAT.

Da, colegul meu nu e disciplinat ca mine dar are curaj pe care eu nu il am, si el e constient de astea si chiar mi-a zis!!

A avut un esec la Forex, prin care a invatat care ii sunt limitele.

A facut un master de finante!! (desi el e inginer, ca mine). A studiat si studiaza continuu f.mult.

Prima locuinta a luat-o cand inca era f. tanar. Intre timp, de foarte curand s-a terminat creditul!. Practic atuul lui e ca a inceput devreme.

O alta locuinta a luat-o cand cel de-al 2lea sot s-a angajat dupa studii (practic cand a aparut noul venit in casa).

O alta locuinta cand li s-a marit salariul simtitor.

Fiecare chirie a contat ca venit ca o garantie de extra venit oferita bancii pt urmatorul imprumut.

Cand s-a mutat in alt oras, a facut o noua achizitie (a decis sa converteasca chiria ca rata, pt ca altceva economisit nu a reusit).

Unde locuieste, isi declara activitati profesionale si deduce ceva cheltuieli ca pfa.

A prins dobanzi mici, foarte mici! la credite. Si nu a prins ca i-a picat asa, para malaiatza: a vanat!! este “consilierul” meu de finante, studiaza si stie tot ce misca la taxe, deduceri, oferte bancare etc…

etc.

In aproape 15 ani are deja primul credit si 3 on going. A reusit de curand sa isi echilibreze o parte din celelalte datorii pe care le-a facut cu cheltuielile de achizitie. Inca are 5 carduri de credit.

Pt ca el pt avans si acte, a avut…tot bani imprumutati. O parte acoperiti in urmatoarele luni cu eforturi – mutat din card de credit in card de credit, amanat plata taxelor ca pfa etc.

A facut cei mai buni pasi? Nu stim, ca nu a facut calcule. Si nici nu are un  Bogdan sa ii faca simulari. Putea sa faca mai bune decizii investitionale? Da. Si stie. Ce a facut, cu siguranta a facut ceva potrivit lui! ca a investit niste bani pe care nu ii are, de tanar, bani pe care ii munceste acum..

A investit niste bani pe care nu i-a muncit inca si nici nu i-ar fi putut economisi ca nu are disciplina. Si are aproape acelasi venit ca mine!!

Cum isi vede viitorul? La 40 ani incheie jobul curent. Creditele vor fi 3 din 4 acoperite. Probabil el este cel mai lenes investitor pe care l-am cunoscut: a reusit sa investeasca niste bani pe care nu i-a muncit.

Cum si-a calculat/ridicat profiturile? cumparand sub nivelul pietii, cand piata e jos. Da, pe alocuri chiria nu ii acopera rata, dar nimic dezechilibrat rau, pt ca mai scoate un 50-100 din buzunar lunar. Nu se bazeaza pe chirii, el a calculat in directia ca imobilele se valorizeaza.

L-am intrebat daca are de gand sa traiasca din chirii si a zis  ca nu, e prea mult de munca de cautat si administrat chiriasi (acum se mai descurca tatal lui, de fapt cred ca tatal lui s-a ocupat de tot, dar pe viitor …), asa ca planul lui e sa  vinda imobil dupa imobil cand piata e favorabila. Si pt achizitii tot tatal lui a fost atent

Chiar si asa, pe viitor s-a interesat si a cautat si discutat cu persoane care se ocupa de administrare imobile: reparat, verificat plati intretinere, organizat vizite etc. si care il taxeaza 20%, suma satisfacatoare pt el.

Sa va dati seama ce lenes e, a cerut oferte la banci pe email, cautat pe net, toate dobanzile si imprumuturile le-a discutat de la birou, in loc sa mearga din banca in banca (ca mine) el a dat emailuri si ales pe cei care au raspuns si multumit cu asta.

 

Cred ca am gasit cel mai lenes investitor si cu cea mai proasta disciplina: M. Dar cu siguranta inteligenta si pasiunea lui de studiu au gasit un echilibru si cand a fost nevoie de actiune a actionat.

( Si cu articolul asta mi-am dat foc la pravalie daca afla M. ca am blog :D, daca in celelalte articole am amintit ocazional de el, aici este doar despre el!! Si daca intr-o zi nu mai puteti accesa blogul, stiti de ce l-am sters :) )

Interviu cu Cristina – o armonie intre ceea ce ii place, ceea ce face, si buget

Cristina comenteaza pe aici des. Ce m-a cucerit si lasat mult pe ganduri a fost comentariul ei de aici, unde povesteste asa de frumos despre bazele educatiei financiare primite in familie, de timpuriu.
Apoi altceva ce ma cucerit la ea este ca calatoreste, mult pentru unii, putin pt altii, dar suficient pt ea. Tot ce ne povesteste e plin de armonie si bucurie, cu disciplina si focus pe ce ii place, un lucru pe care mi-l (vi-l) doresc.
Asa ca  s-au conturat cateva intrebari si raspunsuri de la ea, care, sper, sa inspire pe fiecare si mai ales pe noi, parintii, despre cum abordeaza bugetul si vacantele, dar si partea ecologica. Ceva ce a invatat din orasul altora.

1. Cristina, am remarcat ce frumos ai povestit despre exemplele de disciplina financiara de la parinti. Ne povestesti mai pe larg? daca iti aduci aminte ce varsta aveai si ce reprezentau banii de buzunar si care ne ar ajuta sa gandim diferit in special pe noi,mamele de aici

Parintii mei au avut in general un stil anume de a educa, unul oarecum lipsit de constrangeri. Nu mi-au spus niciodata “faci asa si asa” legat de bani si, de altfel, nu mi-au spus asa despre nimic. Au fost putin mai relaxati, desi vorba ceea, sunt oameni simpli, de la tara. Spre exemplu, eu nu aveam ora de culcare. Stiam ca trebuie sa ma trezesc la ora 6:30, iar ei imi spuneau doar atat: “la ora 6:30 te trezesti sa te pregatesti de scoala, ca mergi la somn la 10 seara sau la 1 noaptea e treaba ta.” Am mers eu la somn la 1 noaptea o zi, doua, trei, dar apoi n-am mai rezistat si a trebuit sa ma culc devreme.
Asa si cu banii – locuiam intr-un satuc si incepand din clasa a cincea trebuia sa fac naveta cu autobuzul in primul oras din jur. Erau doar 7 kilometri, dar ai mei mi-au facut un buget care includea banii de autobuz pentru ca nu erau abonamente si bani de buzunar pentru snacks-uri sau ce mai voiam eu sa-mi cumpar. Pana am terminat gimnaziul mi-au dat banii saptamanal, iar incepand cu liceul mi-i dadeau lunar, ca pe un salariu. Am cheltuit eu haotic la inceput, dar n-am ramas nici macar o zi fara banii de autobuz, sa stii :)) Insa mi-a prins tare bine mai apoi, cand chiar am avut un salariu.

2. te-a deranjat in anii adolescentei sa ai grija si de bani? Cum te simteai atunci?
Nu, nu m-a deranjat. De fapt nu-mi amintesc sa ma fi simtit diferit, cred ca la varsta aia nu te prea gandesti la asemenea lucruri, era pur si simplu normalul meu, nu stiam cum e altfel.

3. acum, cu ochii de adult, simti ca te-a ajutat? ai schimba ceva? Ai reprosa ceva parintilor? (eu sunt parintele ala acum, de aia te intreb, de aia si scriu).
Da, cred ca m-a ajutat enorm, m-a responsabilizat fara sa-mi dau seama, ba chiar si economiseam. Tin minte ca era o editura, Prietenii Cartii se numea, aveau tot felul de colectii legate fain, imi comandam carti de la ei si le primeam prin posta. Ba, ai mei mai faceau si tot felul de artificii: se “imprumutau” de la mine pana la finele lunii sau pentru cateva zile, iar la
data “scadentei” imi dadeau banii inapoi. 
De reprosat nu stiu ce sa zic, eu cred ca orice copil la un moment dat se uita la parinti si cu un  ochi mai critic, e firesc sa fie astfel si oricat de bun parinte ai fi tot o dai putin in bara. Dar in privinta asta nu, nu am ce le reprosa, ba chiar le multumesc si pentru partea financiara, dar si pentru ca m-au crescut o fire mai independenta in general.

4. am vazut ca calatoresti des. cate vacante/mini vacante ai avut anul asta? Esti bogata? 🙂 (intrebare intentionat rautacioasa,  stiu ca ai mai primit glume proaste din astea, vreau sa ne explici cum te simti tu si cum de iti permiti sa calatoresti)

Cred ca nu calatoresc atat de mult pe cat pare sau pe cat mi-as dori, dar exista iluzia asta pentru ca momentan locuiesc intr-un loc in care lumea merge de obicei in vacanta, Thailanda sa fiu mai exacta. Daca merg pentru cateva zile intr-o mini-vacanta in Krabi sau Khao Yai lumea se gandeste ca ma plimb mult pentru simplul fapt ca nu locuiesc in Bucuresti si nu merg la Mamaia in mini-vacanta. E o chestiune de perceptie, cred.
Altfel, anul asta am fost, pana in prezent, in Kuala Lumpur (Malaezia), Bali, Hoi An (Vietnam), Milano si Cinque Terre in Italia si chiar acum ma aflu pentru trei saptamani in Romania. Plus cateva zile pe ici pe colo prin Thailanda, dar n-am pus la socoteala.
Nu sunt bogata, daca as fi chiar ca numai pe drumuri as sta. Muncesc pentru banii de vacante ca orice om normal, iar calatoriile sunt prioritatea mea numarul unu asa ca la fiecare doua-trei luni incerc sa merg undeva, chiar si daca e doar pentru 5-6 zile.

5. cum iti alegi destinatiile unde mergi si cum faci bugetul?. Ne trasezi in cifre ce si cum planuiesti inainte de vacanta si cum ajungi sa cheltui in realitate?
Traiesc cu un permanent dor de duca, asta e clar.
Am doua bugete de vacanta: unul pentru vacanta mare de 4 sau 5 saptamani (in general atunci merg in Romania + alta parte). Acea “alta parte” e aleasa de obicei in functie de unde am oprire cand vin in Romania. Anul asta am prins un zbor bun dinspre Bangkok spre Milano asa ca am profitat si am stat o saptamana in Milano (de fapt 5 zile in oras, una in jurul lacului Como si una in Vigevano) si 5 zile in Cinque Terre. Bugetul asta e de obicei “construit” de-a lungul unui an de zile. 
Pentru restul mini-vacantelor care sunt in general sub doua saptamani, ba adesea chiar sub o saptamana, strang banii in doua-trei luni repetand mantra: munceste-economiseste-calatoreste. Atunci aleg destinatiile intr-un mod cat se poate de ineficient si nerecomandat: intru pe skyscanner si la destinatie aleg “everywhere” cu plecare din Bangkok. Asa ma trezesc cu o lista de destinatii si de acolo incep sa ma joc, ma uit de vreme, caut cazare, ma razgandesc de vreun milion de ori si intr-un final plec – asa am ajuns in Hoi An anul asta spre exemplu, erau cele mai convenabile bilete la datele alese de mine.
Acum nu te gandi ca asta e un obicei, de cele mai multe ori merg “cu directie”: Bali a fost o destinatie planuita inca din ianuarie. La fel si Kuala Lumpur, oras in care incerc sa ajung des pentru ca imi place foarte mult.
Cat despre bani…sa stii ca sunt varza in sensul ca nu-s stricta. Imi fac un buget aproximativ si incerc sa ma tin de el, dar daca nu reusesc nu-i mare paguba, oricum nu depasesc foarte mult. 
Niciodata nu mi-am tinut o socoteala stricta la cheltuielile de vacanta, am facut-o pentru prima data anul asta in Bali pentru ca voiam sa vad exact pe ce se duc banii pentru un articol pe blog (pe care nici acum nu l-am scris, lenesa de mine). Evit in general sa scriu cifre pentru ca fiecare are stilul lui de a calatori si ce mi se potriveste mie nu se potriveste altuia, dar probabil va trebui sa incep sa fiu mai deschisa in privinta asta, mai ales daca voi incepe sa scriu mai des.

6. muzee, expozitii, evenimente, sau mancare – pe ce dai mai mult? Ce cauti mai mult in vacante?
Cam de toate, incerc sa merg cel putin intr-un muzeu de fiecare data cand merg pe undeva, dar la fel de mult incerc sa fac ceva si prin natura, atat cat e posibil. Imi place natura, pacat ca-s grasa si nu ma tine sa fac atat de mult pe cat mi-as dori, dar promit sa remediez partea asta. Imi plac mult si povestile de razboi, de aceea am mers chitita la Hiroshima sau Killing Fields in Phnom Penh, in Cambodgia.
Uneori imi planuiesc vacanta in jurul unui eveniment, cum a fost plecarea la Belgrad de acum cativa ani buni pe care am planuit-o in jurul turneului de tenis ATP care se disputa atunci in capitala Serbiei. Asta era inainte ca tenisul sa devina un sport asa popular la noi. Alteori caut pur si simplu evenimente in timpul vacantei mele acolo. Cum a fost in Bali anul acesta cand m-am nimerit in timpul Ubud Food Festival. La fel de mult imi place sa incerc experiente pe unde merg: un curs de gatit, un tras la tinta cu pusca, un restaurant mai de fite, un bar mai cu schepsis.

7. cat  cat la suta din venitul tau se duce pe ceea ce iti place si te implineste: calatoriile?
Hm, as zice ca in jur de 40%, uneori mai mult, alteori mai putin. In general cam pe calatorii si diverse experiente (concerte, cursuri, evenimente) se duc banii dupa ce mi-am platit darile obligatorii precum chirie si facturi.
Stiu, nu-i prea sanatos financiar, cititorilor tai s-ar putea sa nu le placa. Pentru mine, insa, calatoriile si experientele sunt bani bine cheltuiti si asta mi-am dorit, mai multa flexibilitate la lucru si mai mult timp de duca, de aceea mi-am dat demisia de la jobul din Romania si am plecat.

8.  ce excursie te-a impresionat cel mai mult? ne povestesti putin?
Killing Fields din Phnom Penh in Cambodgia. Musai cu ghidul audio care e cred cel mai bun ghid audio pe care l-am intalnit pana acum, cu marturii ale supravietuitorilor si foarte emotionant. In perioada 1975-1979 in timpul regimului lui Pol Pot au fost ucisi si ingropati peste un milion de oameni pe locul cunoscut azi sub numele de “Killing Fields”. La intrare e o stupa care adaposteste craniile victimelor. Nu ai cum sa nu pleci de acolo trist si abatut.

9.  ai calatorit mult singura, dar si ne-singura. Cum e mai ieftin? In grup cheltui diferit si de ce?

Singura cheltuiesc mai mult pe cazare in general. Cred ca in grup sau cuplu e mai ieftin pentru ca  se impart anumite cheltuieli cum ar fi cazarea sau benzina sau inchiriatul unei masini, daca e cazul. Plus tururile, spre exemplu in Bali as fi facut trekking pe vulcanul Batur, mai toate companiile cer minim doi oameni de grup, iar daca esti singur tot platesti aproape cat pentru doi. Bine, intr-un final am gasit un grup care accepta calatori solo, zic numai ca trebuie sa cauti. 
Pe de alta parte, singura am vacante un pic mai bogate pe care le fac fix cum vreau eu, fara niciun compromis. Dar daca vorbim strict de bani e mai scump de una singura. 

10.  tu esti in partea cealalta a globului. Dpa ce aiv azut alte lumi, alte orase, alti oameni, spune, cum e nivelul de curatenie/ecologie/reciclare? Cum sunt cei de acolo? ai ceva remarcant de povestit?
In Bangkok, unde locuiesc eu, ecologia si reciclarea nu-s atat de importante, iar de plastic nu mai zic, noi chiar glumim ca iti dau punga la punga. De anul asta am sesizat ceva schimbare, multe restaurante si baruri au renuntat la paie de plastic, iar la 7-11 esti intrebat daca vrei punga. Copiii invata in scoli despre cat de important e sa recicleze si sa economiseasca (apropo, invata si ca e bine sa economiseasca bani, nu doar resurse). Posibil generatia urmatoare sa fie mai cu grija pentru planeta decat aceasta.
Poate ma insel, dar cred ca ecologia si reciclarea sunt problemele unei lumi civilizate la care omul se gandeste dupa ce si-a rezolvat problemele de baza precum hrana si adapostul. Asia de Sud-Est este, in mare parte, inca in dezvoltare. E greu sa se gandeasca la planeta cand au grija zilei de maine.
De Singapore si Japonia nu-ti spun ca alea sunt tari SF unde totul e eficient si curat si miroase frumos.

11. si ce planuri ai pe viitorul apropiat? unde pleci? cum de ai ales destinatia asta? ti-ai trasat buget?
Sunt in vacanta chiar acum asa ca n-am planuri exacte pentru urmatoarea. Ma bate gandul sa merg undeva la finele lui decembrie si ma gandeam la Taiwan. Dar vremea nu e foarte prietenoasa atunci in Taiwan asa ca nu am luat inca niciun bilet, ma decid la finele lunii.

 

 

Multumesc Cristina, si iti doresc un an in continuare la fel de frumos!
Sa te bucuri de vacante, si sa ne impartasesti din cele ce vezi!

 

Meniu sapt 30sept ->6 oct

Meniul sapt asteia e mult mai sofisticat:
-macroul la tava (nu l-am facut sapt. trecuta)
– supa de galusti cu oase fierte indelung (am luat oase de vita si porc, 2 kg, in punga de plastic… )
-salate multe.
Am luat:
-oua. Cartoanele returnate. Cu drag va zic ca pe unul din cartoane am vazut data de 2015, va dati seama de cate ori s-a plimbat cartonul ala cu oua catre client si inapoi la producator?
-branza telemea de bivolita, in cutia mea
-struguri ceasla in sacosa  mea. Boaba marunta si dulce cu gust de vie, de ales boabele stricate ca sunt pe duca.  Nu, nu am gasit must inca.
-o sacosa de portocale pt suc (in sacosa mea) si ceva citrice pt limonada. Din noiembrie vom comanda din spania direct. Nenea de la piatza le avea in lazi de carton si a zis ca apreciaza ca punem in sacosa noastra, pe el il costa 150 euro pungile, lunar, si i-a dat cadou o portocala copilei (care s-aa declarat fericita). Am mai primit aprecieri asemanatoare de la un nene cumparator de la piata – noi ii spunem Barbosu’  cu care ne tot intersectam in fiecare sambata la aceleasi tarabe de cativa ani.
-niste banane urate si patate, mai ieftine ca lumea le evita, cu eticheta de fairtrade, am mancat deja 3, nu cred ca apuc sa fac din ele mini clatite cum visam
-lapte, 4l, 2 sticle de plastic aduse. Unt in hartie cerata (macar ma consolez ca e 500gr deci o hartie pt cateva sapt) si smantana (cutie de plastic) – toate direct de la producator, nepasteurizate
-o sacosa de morcovi (avem niste cai in apropiere si le dam o gustarica si lor), gulii  noua (le mancam ca pe mere). Chiar, se pricepe cineva la cai? unul mananca f. greu morcovii, daca nu il rup in 2-3 bucati incearca sa il rupa el in pamant
-ardei albi grasi de copt, gogosari de copt, vinete, varza, aduse de undeva din zona moldovei.
-covrigi cu mac si strudel de mere, alune de pamant, pt colocatari . Toate vandute direct in sac de hartie. Eu incerc no gluten (sau macar less gluten) si no nuts 😀 si sper sa sa dau de capat dermatitei
– marar, patrunjel, pleurotus, 2 cepe, pastarnac, sacosa de mere, avocado.  Mi-am dat seama ca mararul si patrunjelul vin in legaturi cu…elastice. O sa duc elasticele inapoi la taraba 🙂
Mai avem castraveti din gradina, rosii ultimile (restul le pun la murat), macris, iese salata de vreo 3 cine, cu telemeaua aia si cu ce naut (am fiert juma de kg de naut, portionat in borcane)
Mai am de luat somon fumé de la megaimage pt paste, si orez – bio. Plastice.
Am mai luat o punga de plastic de la mercerie, de unde am cumparat tot felul de pamblici si atze si nasturi mici, macar le-a pus toate intr-o singura punguta (nu aveam la mine sacosica sa le pun)

Timpi:
-sambata pe la 8 am inceput sa ne imbracam/strangem gentile sub brat si cutiile de oua/copilul/vecinele etc. si plecat la piatza
-la 10 si ceva eram inapoi (am mers de data asta cu masina, cand mergem cu metroul ne ia aproape o ora sa ajungem, e nevoie sa schimbam metrou)
-despachetatul a fost facut treptat, asa ca am pus direct oasele la spalat cu apa fierbinte si la fiert in slow cooker pt 8 ore cu o bucata de lamaie (se vede bolborosind doar prin cateva locuri, nu toata oala). In ultima ora am pus si morcovi, pastarnac, telina, gogosar.
– am pus la copt vinete si ardei si gogosari (nu mai coc neam gogosari!! am uitat de ce nu coceam: se curatza greeeeu, ardeii albi grasi sau kapia sunt minunat de copt)
-am fiert pleurotusii (lasat asa mari, mi-a fost lene sa ii toc). I-am scurs. Adaugat o lingura unt, 3 catei de usturoi tocat, 1 lingura apa, lasat 2 min sa se inmoaie, pus pleurotusii peste si peste 3-4 min si 3-400gr de smantana.
– facut o mamaliga cu br si la si ou.
-la 14:00 eram mancati si toate alea la spalat, muuulte la spalat.
-toata apa folosita la spalat oase, legume, pleurotus, fiert etc. am folosit-o la udat balconul (am semanat spanac si rucolla si cresson)
Supa de galusti am terminat-o noaptea (am aruncat oasele si carnea grasa, facut galustile, prea lene mi-a fost sa strecor zama sa fie limpede) si am “supliment” natural si f. ieftin de minerale si colagen pt 3 zile la toata familia. Legumele coapte, ciuperci cu smantana, supa, nautul fiert le am pe toata sapt. Voi face o zi salate (branze, ou fiert, salata verde, rosii, castraveti, macris) si o zi din cele gatite.
La pachete vor fi salate de cruditati alaturi de 1-2 proteine (branza, ou, avocado sau naut, toate le am la indemana), paste cu somon fumé.

Pana aici toate sunt de sezon si f.ieftine.  Meniul facut cu astea este un meniu divers,  fara multe chimicale (iau fructe si legume mici si patate). Oasele nu sunt bio dar din pacate nu gasesc la producatori sa imi dea cate un os/picior/coaste/coloana vertrebrala .

 

Partea scumpa si plasticoasa (in aparerea mea comand insa o data la 3 luni si impreuna cu vecine) vor veni din Olanda sapt asta: cacao, unt de cacao, nuci, faina de cocos, faina de migdale, faina de curmale, seminte canepa, etc. majoritatea bio din Olanda. Nope, nu e canepa frunze 😀 . Sunt in borcane de plastic cu filet, fiecare produs ei le au varsate si le pun in recipiente de plastic. Partea ok e ca noi refolosim recipientele lor ( pt stocat bricolaje, joaca, deplasari mancare etc), partea ne ok este ca nu se recicleaza.  Cartoanele sunt reciclate si le reciclez (acopar gradina pe iarna) – ramane sa indepartez banda cleioasa cu care au impachetat