Cand o ipoteca poate fi o investitie buna? – la povesti cu colegul meu de birou

Inca nu am zis colegului ca am blog si el e o sursa mare de articole aici, din gama asa nu. Dar as vrea sa povestesc aici din investiile facute de el.

 

Colegul are 4 apartamente, toate luate cu credit. Pt acte si avans tot a impumutat, realmente el a economisit f. putini bani INAINTE e o achizitie.
De ce? el e genul care e capabil sa cheltuie mai mult decat castiga, la sfarsitul lunii este pe negativ, are si carduri de credit pe negativ, etc.

Chiar si asa, are 4 locuinte achizitionate. Si chiriasi.

Cum de le-a luat?

Pai oarecum simplu: si-a impus ca la fiecare crestere de venit sa nu cheltuie banii aiurea pt isi stie puterile si ca nu e in stare sa economiseasca si ca lui ii e usor sa se obisnuiasca cu binele imediat, asa ca o prima/salariu mai mare au dus la o noua achizitie. La 30 ani a facut cea de-a 4a si ultima achizitie. A prins perioade cand credit se dadea cu putin avans (una din locuinte e cu 5% avans).

Chiriile ii acopera (aproimativ) ratele, dar a facut si ceva efort (pt a acoperi datoria de la  notar + avans). Pt problema avansului si costului actelor banii i-a imprumutat.

E o decizie buna? Bogdan de la Caruta cu bani a facut cateva studii comparative despre alte investitii, colegul meu nimic, dar are o replica  extraordinara: AM INVESTIT CU BANII ALTORA.
Da, prin imprumut si investit ce acopera dobanda, colegul a reusit sa cumpere ursul cu promisiunea blanii.
A cumparat sub pretul pietei, a cumparat cand a avut ocazia.  A profitat de ocazii din astea si apoi a dres-o el, chiar de nu avea economisit nimic. A urmarit piata, a cumparat numai in ocaziile bune, nu cand a vrut ci cand a avut ce si pretul era jos.

Si totusi, care au fost atuurile achizitiilor lui?

Pai in primul rand ca isi cunoaste puterea si dorinta. Lenea, zice el. Stie ca nu e disciplinat sa economiseasca pe cand o rata o plateste mai usor ca nu are de ales si nici nu are de gand sa se schimbe dar a studiat ce sa faca si ACTIONAT.

Da, colegul meu nu e disciplinat ca mine dar are curaj pe care eu nu il am, si el e constient de astea si chiar mi-a zis!!

A avut un esec la Forex, prin care a invatat care ii sunt limitele.

A facut un master de finante!! (desi el e inginer, ca mine). A studiat si studiaza continuu f.mult.

Prima locuinta a luat-o cand inca era f. tanar. Intre timp, de foarte curand s-a terminat creditul!. Practic atuul lui e ca a inceput devreme.

O alta locuinta a luat-o cand cel de-al 2lea sot s-a angajat dupa studii (practic cand a aparut noul venit in casa).

O alta locuinta cand li s-a marit salariul simtitor.

Fiecare chirie a contat ca venit ca o garantie de extra venit oferita bancii pt urmatorul imprumut.

Cand s-a mutat in alt oras, a facut o noua achizitie (a decis sa converteasca chiria ca rata, pt ca altceva economisit nu a reusit).

Unde locuieste, isi declara activitati profesionale si deduce ceva cheltuieli ca pfa.

A prins dobanzi mici, foarte mici! la credite. Si nu a prins ca i-a picat asa, para malaiatza: a vanat!! este “consilierul” meu de finante, studiaza si stie tot ce misca la taxe, deduceri, oferte bancare etc…

etc.

In aproape 15 ani are deja primul credit si 3 on going. A reusit de curand sa isi echilibreze o parte din celelalte datorii pe care le-a facut cu cheltuielile de achizitie. Inca are 5 carduri de credit.

Pt ca el pt avans si acte, a avut…tot bani imprumutati. O parte acoperiti in urmatoarele luni cu eforturi – mutat din card de credit in card de credit, amanat plata taxelor ca pfa etc.

A facut cei mai buni pasi? Nu stim, ca nu a facut calcule. Si nici nu are un  Bogdan sa ii faca simulari. Putea sa faca mai bune decizii investitionale? Da. Si stie. Ce a facut, cu siguranta a facut ceva potrivit lui! ca a investit niste bani pe care nu ii are, de tanar, bani pe care ii munceste acum..

A investit niste bani pe care nu i-a muncit inca si nici nu i-ar fi putut economisi ca nu are disciplina. Si are aproape acelasi venit ca mine!!

Cum isi vede viitorul? La 40 ani incheie jobul curent. Creditele vor fi 3 din 4 acoperite. Probabil el este cel mai lenes investitor pe care l-am cunoscut: a reusit sa investeasca niste bani pe care nu i-a muncit.

Cum si-a calculat/ridicat profiturile? cumparand sub nivelul pietii, cand piata e jos. Da, pe alocuri chiria nu ii acopera rata, dar nimic dezechilibrat rau, pt ca mai scoate un 50-100 din buzunar lunar. Nu se bazeaza pe chirii, el a calculat in directia ca imobilele se valorizeaza.

L-am intrebat daca are de gand sa traiasca din chirii si a zis  ca nu, e prea mult de munca de cautat si administrat chiriasi (acum se mai descurca tatal lui, de fapt cred ca tatal lui s-a ocupat de tot, dar pe viitor …), asa ca planul lui e sa  vinda imobil dupa imobil cand piata e favorabila. Si pt achizitii tot tatal lui a fost atent

Chiar si asa, pe viitor s-a interesat si a cautat si discutat cu persoane care se ocupa de administrare imobile: reparat, verificat plati intretinere, organizat vizite etc. si care il taxeaza 20%, suma satisfacatoare pt el.

Sa va dati seama ce lenes e, a cerut oferte la banci pe email, cautat pe net, toate dobanzile si imprumuturile le-a discutat de la birou, in loc sa mearga din banca in banca (ca mine) el a dat emailuri si ales pe cei care au raspuns si multumit cu asta.

 

Cred ca am gasit cel mai lenes investitor si cu cea mai proasta disciplina: M. Dar cu siguranta inteligenta si pasiunea lui de studiu au gasit un echilibru si cand a fost nevoie de actiune a actionat.

( Si cu articolul asta mi-am dat foc la pravalie daca afla M. ca am blog :D, daca in celelalte articole am amintit ocazional de el, aici este doar despre el!! Si daca intr-o zi nu mai puteti accesa blogul, stiti de ce l-am sters :) )

Interviu cu Cristina – o armonie intre ceea ce ii place, ceea ce face, si buget

Cristina comenteaza pe aici des. Ce m-a cucerit si lasat mult pe ganduri a fost comentariul ei de aici, unde povesteste asa de frumos despre bazele educatiei financiare primite in familie, de timpuriu.
Apoi altceva ce ma cucerit la ea este ca calatoreste, mult pentru unii, putin pt altii, dar suficient pt ea. Tot ce ne povesteste e plin de armonie si bucurie, cu disciplina si focus pe ce ii place, un lucru pe care mi-l (vi-l) doresc.
Asa ca  s-au conturat cateva intrebari si raspunsuri de la ea, care, sper, sa inspire pe fiecare si mai ales pe noi, parintii, despre cum abordeaza bugetul si vacantele, dar si partea ecologica. Ceva ce a invatat din orasul altora.

1. Cristina, am remarcat ce frumos ai povestit despre exemplele de disciplina financiara de la parinti. Ne povestesti mai pe larg? daca iti aduci aminte ce varsta aveai si ce reprezentau banii de buzunar si care ne ar ajuta sa gandim diferit in special pe noi,mamele de aici

Parintii mei au avut in general un stil anume de a educa, unul oarecum lipsit de constrangeri. Nu mi-au spus niciodata “faci asa si asa” legat de bani si, de altfel, nu mi-au spus asa despre nimic. Au fost putin mai relaxati, desi vorba ceea, sunt oameni simpli, de la tara. Spre exemplu, eu nu aveam ora de culcare. Stiam ca trebuie sa ma trezesc la ora 6:30, iar ei imi spuneau doar atat: “la ora 6:30 te trezesti sa te pregatesti de scoala, ca mergi la somn la 10 seara sau la 1 noaptea e treaba ta.” Am mers eu la somn la 1 noaptea o zi, doua, trei, dar apoi n-am mai rezistat si a trebuit sa ma culc devreme.
Asa si cu banii – locuiam intr-un satuc si incepand din clasa a cincea trebuia sa fac naveta cu autobuzul in primul oras din jur. Erau doar 7 kilometri, dar ai mei mi-au facut un buget care includea banii de autobuz pentru ca nu erau abonamente si bani de buzunar pentru snacks-uri sau ce mai voiam eu sa-mi cumpar. Pana am terminat gimnaziul mi-au dat banii saptamanal, iar incepand cu liceul mi-i dadeau lunar, ca pe un salariu. Am cheltuit eu haotic la inceput, dar n-am ramas nici macar o zi fara banii de autobuz, sa stii :)) Insa mi-a prins tare bine mai apoi, cand chiar am avut un salariu.

2. te-a deranjat in anii adolescentei sa ai grija si de bani? Cum te simteai atunci?
Nu, nu m-a deranjat. De fapt nu-mi amintesc sa ma fi simtit diferit, cred ca la varsta aia nu te prea gandesti la asemenea lucruri, era pur si simplu normalul meu, nu stiam cum e altfel.

3. acum, cu ochii de adult, simti ca te-a ajutat? ai schimba ceva? Ai reprosa ceva parintilor? (eu sunt parintele ala acum, de aia te intreb, de aia si scriu).
Da, cred ca m-a ajutat enorm, m-a responsabilizat fara sa-mi dau seama, ba chiar si economiseam. Tin minte ca era o editura, Prietenii Cartii se numea, aveau tot felul de colectii legate fain, imi comandam carti de la ei si le primeam prin posta. Ba, ai mei mai faceau si tot felul de artificii: se “imprumutau” de la mine pana la finele lunii sau pentru cateva zile, iar la
data “scadentei” imi dadeau banii inapoi. 
De reprosat nu stiu ce sa zic, eu cred ca orice copil la un moment dat se uita la parinti si cu un  ochi mai critic, e firesc sa fie astfel si oricat de bun parinte ai fi tot o dai putin in bara. Dar in privinta asta nu, nu am ce le reprosa, ba chiar le multumesc si pentru partea financiara, dar si pentru ca m-au crescut o fire mai independenta in general.

4. am vazut ca calatoresti des. cate vacante/mini vacante ai avut anul asta? Esti bogata? 🙂 (intrebare intentionat rautacioasa,  stiu ca ai mai primit glume proaste din astea, vreau sa ne explici cum te simti tu si cum de iti permiti sa calatoresti)

Cred ca nu calatoresc atat de mult pe cat pare sau pe cat mi-as dori, dar exista iluzia asta pentru ca momentan locuiesc intr-un loc in care lumea merge de obicei in vacanta, Thailanda sa fiu mai exacta. Daca merg pentru cateva zile intr-o mini-vacanta in Krabi sau Khao Yai lumea se gandeste ca ma plimb mult pentru simplul fapt ca nu locuiesc in Bucuresti si nu merg la Mamaia in mini-vacanta. E o chestiune de perceptie, cred.
Altfel, anul asta am fost, pana in prezent, in Kuala Lumpur (Malaezia), Bali, Hoi An (Vietnam), Milano si Cinque Terre in Italia si chiar acum ma aflu pentru trei saptamani in Romania. Plus cateva zile pe ici pe colo prin Thailanda, dar n-am pus la socoteala.
Nu sunt bogata, daca as fi chiar ca numai pe drumuri as sta. Muncesc pentru banii de vacante ca orice om normal, iar calatoriile sunt prioritatea mea numarul unu asa ca la fiecare doua-trei luni incerc sa merg undeva, chiar si daca e doar pentru 5-6 zile.

5. cum iti alegi destinatiile unde mergi si cum faci bugetul?. Ne trasezi in cifre ce si cum planuiesti inainte de vacanta si cum ajungi sa cheltui in realitate?
Traiesc cu un permanent dor de duca, asta e clar.
Am doua bugete de vacanta: unul pentru vacanta mare de 4 sau 5 saptamani (in general atunci merg in Romania + alta parte). Acea “alta parte” e aleasa de obicei in functie de unde am oprire cand vin in Romania. Anul asta am prins un zbor bun dinspre Bangkok spre Milano asa ca am profitat si am stat o saptamana in Milano (de fapt 5 zile in oras, una in jurul lacului Como si una in Vigevano) si 5 zile in Cinque Terre. Bugetul asta e de obicei “construit” de-a lungul unui an de zile. 
Pentru restul mini-vacantelor care sunt in general sub doua saptamani, ba adesea chiar sub o saptamana, strang banii in doua-trei luni repetand mantra: munceste-economiseste-calatoreste. Atunci aleg destinatiile intr-un mod cat se poate de ineficient si nerecomandat: intru pe skyscanner si la destinatie aleg “everywhere” cu plecare din Bangkok. Asa ma trezesc cu o lista de destinatii si de acolo incep sa ma joc, ma uit de vreme, caut cazare, ma razgandesc de vreun milion de ori si intr-un final plec – asa am ajuns in Hoi An anul asta spre exemplu, erau cele mai convenabile bilete la datele alese de mine.
Acum nu te gandi ca asta e un obicei, de cele mai multe ori merg “cu directie”: Bali a fost o destinatie planuita inca din ianuarie. La fel si Kuala Lumpur, oras in care incerc sa ajung des pentru ca imi place foarte mult.
Cat despre bani…sa stii ca sunt varza in sensul ca nu-s stricta. Imi fac un buget aproximativ si incerc sa ma tin de el, dar daca nu reusesc nu-i mare paguba, oricum nu depasesc foarte mult. 
Niciodata nu mi-am tinut o socoteala stricta la cheltuielile de vacanta, am facut-o pentru prima data anul asta in Bali pentru ca voiam sa vad exact pe ce se duc banii pentru un articol pe blog (pe care nici acum nu l-am scris, lenesa de mine). Evit in general sa scriu cifre pentru ca fiecare are stilul lui de a calatori si ce mi se potriveste mie nu se potriveste altuia, dar probabil va trebui sa incep sa fiu mai deschisa in privinta asta, mai ales daca voi incepe sa scriu mai des.

6. muzee, expozitii, evenimente, sau mancare – pe ce dai mai mult? Ce cauti mai mult in vacante?
Cam de toate, incerc sa merg cel putin intr-un muzeu de fiecare data cand merg pe undeva, dar la fel de mult incerc sa fac ceva si prin natura, atat cat e posibil. Imi place natura, pacat ca-s grasa si nu ma tine sa fac atat de mult pe cat mi-as dori, dar promit sa remediez partea asta. Imi plac mult si povestile de razboi, de aceea am mers chitita la Hiroshima sau Killing Fields in Phnom Penh, in Cambodgia.
Uneori imi planuiesc vacanta in jurul unui eveniment, cum a fost plecarea la Belgrad de acum cativa ani buni pe care am planuit-o in jurul turneului de tenis ATP care se disputa atunci in capitala Serbiei. Asta era inainte ca tenisul sa devina un sport asa popular la noi. Alteori caut pur si simplu evenimente in timpul vacantei mele acolo. Cum a fost in Bali anul acesta cand m-am nimerit in timpul Ubud Food Festival. La fel de mult imi place sa incerc experiente pe unde merg: un curs de gatit, un tras la tinta cu pusca, un restaurant mai de fite, un bar mai cu schepsis.

7. cat  cat la suta din venitul tau se duce pe ceea ce iti place si te implineste: calatoriile?
Hm, as zice ca in jur de 40%, uneori mai mult, alteori mai putin. In general cam pe calatorii si diverse experiente (concerte, cursuri, evenimente) se duc banii dupa ce mi-am platit darile obligatorii precum chirie si facturi.
Stiu, nu-i prea sanatos financiar, cititorilor tai s-ar putea sa nu le placa. Pentru mine, insa, calatoriile si experientele sunt bani bine cheltuiti si asta mi-am dorit, mai multa flexibilitate la lucru si mai mult timp de duca, de aceea mi-am dat demisia de la jobul din Romania si am plecat.

8.  ce excursie te-a impresionat cel mai mult? ne povestesti putin?
Killing Fields din Phnom Penh in Cambodgia. Musai cu ghidul audio care e cred cel mai bun ghid audio pe care l-am intalnit pana acum, cu marturii ale supravietuitorilor si foarte emotionant. In perioada 1975-1979 in timpul regimului lui Pol Pot au fost ucisi si ingropati peste un milion de oameni pe locul cunoscut azi sub numele de “Killing Fields”. La intrare e o stupa care adaposteste craniile victimelor. Nu ai cum sa nu pleci de acolo trist si abatut.

9.  ai calatorit mult singura, dar si ne-singura. Cum e mai ieftin? In grup cheltui diferit si de ce?

Singura cheltuiesc mai mult pe cazare in general. Cred ca in grup sau cuplu e mai ieftin pentru ca  se impart anumite cheltuieli cum ar fi cazarea sau benzina sau inchiriatul unei masini, daca e cazul. Plus tururile, spre exemplu in Bali as fi facut trekking pe vulcanul Batur, mai toate companiile cer minim doi oameni de grup, iar daca esti singur tot platesti aproape cat pentru doi. Bine, intr-un final am gasit un grup care accepta calatori solo, zic numai ca trebuie sa cauti. 
Pe de alta parte, singura am vacante un pic mai bogate pe care le fac fix cum vreau eu, fara niciun compromis. Dar daca vorbim strict de bani e mai scump de una singura. 

10.  tu esti in partea cealalta a globului. Dpa ce aiv azut alte lumi, alte orase, alti oameni, spune, cum e nivelul de curatenie/ecologie/reciclare? Cum sunt cei de acolo? ai ceva remarcant de povestit?
In Bangkok, unde locuiesc eu, ecologia si reciclarea nu-s atat de importante, iar de plastic nu mai zic, noi chiar glumim ca iti dau punga la punga. De anul asta am sesizat ceva schimbare, multe restaurante si baruri au renuntat la paie de plastic, iar la 7-11 esti intrebat daca vrei punga. Copiii invata in scoli despre cat de important e sa recicleze si sa economiseasca (apropo, invata si ca e bine sa economiseasca bani, nu doar resurse). Posibil generatia urmatoare sa fie mai cu grija pentru planeta decat aceasta.
Poate ma insel, dar cred ca ecologia si reciclarea sunt problemele unei lumi civilizate la care omul se gandeste dupa ce si-a rezolvat problemele de baza precum hrana si adapostul. Asia de Sud-Est este, in mare parte, inca in dezvoltare. E greu sa se gandeasca la planeta cand au grija zilei de maine.
De Singapore si Japonia nu-ti spun ca alea sunt tari SF unde totul e eficient si curat si miroase frumos.

11. si ce planuri ai pe viitorul apropiat? unde pleci? cum de ai ales destinatia asta? ti-ai trasat buget?
Sunt in vacanta chiar acum asa ca n-am planuri exacte pentru urmatoarea. Ma bate gandul sa merg undeva la finele lui decembrie si ma gandeam la Taiwan. Dar vremea nu e foarte prietenoasa atunci in Taiwan asa ca nu am luat inca niciun bilet, ma decid la finele lunii.

 

 

Multumesc Cristina, si iti doresc un an in continuare la fel de frumos!
Sa te bucuri de vacante, si sa ne impartasesti din cele ce vezi!

 

Meniu sapt 30sept ->6 oct

Meniul sapt asteia e mult mai sofisticat:
-macroul la tava (nu l-am facut sapt. trecuta)
– supa de galusti cu oase fierte indelung (am luat oase de vita si porc, 2 kg, in punga de plastic… )
-salate multe.
Am luat:
-oua. Cartoanele returnate. Cu drag va zic ca pe unul din cartoane am vazut data de 2015, va dati seama de cate ori s-a plimbat cartonul ala cu oua catre client si inapoi la producator?
-branza telemea de bivolita, in cutia mea
-struguri ceasla in sacosa  mea. Boaba marunta si dulce cu gust de vie, de ales boabele stricate ca sunt pe duca.  Nu, nu am gasit must inca.
-o sacosa de portocale pt suc (in sacosa mea) si ceva citrice pt limonada. Din noiembrie vom comanda din spania direct. Nenea de la piatza le avea in lazi de carton si a zis ca apreciaza ca punem in sacosa noastra, pe el il costa 150 euro pungile, lunar, si i-a dat cadou o portocala copilei (care s-aa declarat fericita). Am mai primit aprecieri asemanatoare de la un nene cumparator de la piata – noi ii spunem Barbosu’  cu care ne tot intersectam in fiecare sambata la aceleasi tarabe de cativa ani.
-niste banane urate si patate, mai ieftine ca lumea le evita, cu eticheta de fairtrade, am mancat deja 3, nu cred ca apuc sa fac din ele mini clatite cum visam
-lapte, 4l, 2 sticle de plastic aduse. Unt in hartie cerata (macar ma consolez ca e 500gr deci o hartie pt cateva sapt) si smantana (cutie de plastic) – toate direct de la producator, nepasteurizate
-o sacosa de morcovi (avem niste cai in apropiere si le dam o gustarica si lor), gulii  noua (le mancam ca pe mere). Chiar, se pricepe cineva la cai? unul mananca f. greu morcovii, daca nu il rup in 2-3 bucati incearca sa il rupa el in pamant
-ardei albi grasi de copt, gogosari de copt, vinete, varza, aduse de undeva din zona moldovei.
-covrigi cu mac si strudel de mere, alune de pamant, pt colocatari . Toate vandute direct in sac de hartie. Eu incerc no gluten (sau macar less gluten) si no nuts 😀 si sper sa sa dau de capat dermatitei
– marar, patrunjel, pleurotus, 2 cepe, pastarnac, sacosa de mere, avocado.  Mi-am dat seama ca mararul si patrunjelul vin in legaturi cu…elastice. O sa duc elasticele inapoi la taraba 🙂
Mai avem castraveti din gradina, rosii ultimile (restul le pun la murat), macris, iese salata de vreo 3 cine, cu telemeaua aia si cu ce naut (am fiert juma de kg de naut, portionat in borcane)
Mai am de luat somon fumé de la megaimage pt paste, si orez – bio. Plastice.
Am mai luat o punga de plastic de la mercerie, de unde am cumparat tot felul de pamblici si atze si nasturi mici, macar le-a pus toate intr-o singura punguta (nu aveam la mine sacosica sa le pun)

Timpi:
-sambata pe la 8 am inceput sa ne imbracam/strangem gentile sub brat si cutiile de oua/copilul/vecinele etc. si plecat la piatza
-la 10 si ceva eram inapoi (am mers de data asta cu masina, cand mergem cu metroul ne ia aproape o ora sa ajungem, e nevoie sa schimbam metrou)
-despachetatul a fost facut treptat, asa ca am pus direct oasele la spalat cu apa fierbinte si la fiert in slow cooker pt 8 ore cu o bucata de lamaie (se vede bolborosind doar prin cateva locuri, nu toata oala). In ultima ora am pus si morcovi, pastarnac, telina, gogosar.
– am pus la copt vinete si ardei si gogosari (nu mai coc neam gogosari!! am uitat de ce nu coceam: se curatza greeeeu, ardeii albi grasi sau kapia sunt minunat de copt)
-am fiert pleurotusii (lasat asa mari, mi-a fost lene sa ii toc). I-am scurs. Adaugat o lingura unt, 3 catei de usturoi tocat, 1 lingura apa, lasat 2 min sa se inmoaie, pus pleurotusii peste si peste 3-4 min si 3-400gr de smantana.
– facut o mamaliga cu br si la si ou.
-la 14:00 eram mancati si toate alea la spalat, muuulte la spalat.
-toata apa folosita la spalat oase, legume, pleurotus, fiert etc. am folosit-o la udat balconul (am semanat spanac si rucolla si cresson)
Supa de galusti am terminat-o noaptea (am aruncat oasele si carnea grasa, facut galustile, prea lene mi-a fost sa strecor zama sa fie limpede) si am “supliment” natural si f. ieftin de minerale si colagen pt 3 zile la toata familia. Legumele coapte, ciuperci cu smantana, supa, nautul fiert le am pe toata sapt. Voi face o zi salate (branze, ou fiert, salata verde, rosii, castraveti, macris) si o zi din cele gatite.
La pachete vor fi salate de cruditati alaturi de 1-2 proteine (branza, ou, avocado sau naut, toate le am la indemana), paste cu somon fumé.

Pana aici toate sunt de sezon si f.ieftine.  Meniul facut cu astea este un meniu divers,  fara multe chimicale (iau fructe si legume mici si patate). Oasele nu sunt bio dar din pacate nu gasesc la producatori sa imi dea cate un os/picior/coaste/coloana vertrebrala .

 

Partea scumpa si plasticoasa (in aparerea mea comand insa o data la 3 luni si impreuna cu vecine) vor veni din Olanda sapt asta: cacao, unt de cacao, nuci, faina de cocos, faina de migdale, faina de curmale, seminte canepa, etc. majoritatea bio din Olanda. Nope, nu e canepa frunze 😀 . Sunt in borcane de plastic cu filet, fiecare produs ei le au varsate si le pun in recipiente de plastic. Partea ok e ca noi refolosim recipientele lor ( pt stocat bricolaje, joaca, deplasari mancare etc), partea ne ok este ca nu se recicleaza.  Cartoanele sunt reciclate si le reciclez (acopar gradina pe iarna) – ramane sa indepartez banda cleioasa cu care au impachetat

Investesc in mine: miscare

Am vorbit atata despre economisit si investit, acum e momentul sa adun toate articolele despre investitul in mine, financiar, fizic, psihic, intelectual. Miscarea este un factor care le impacteaza pe toate: miscarea duce  la costuri mici medicale,  duce la o sanatate psihica si fizica dar mai ales la o capacitate intelectuala crescuta.
Sa facem miscare pare complicat?

Ganditi-va la omul preistoric. Vizualizati-l: o piele de leopard, o sulitza, 2 picioare desculte si o figura de nehalit de 3 zile ce vede caprioara/iepurele in tufis, pandeste cu muschii incordati si o zbucheste. Stie ca are o singura sansa, e motivat de foamea ce roade si de ideea ca ocazia mai vine poate maine si daca nu ii iese acum inseamna ca ramane inca o zi nemancat si cel mai rau, departe de sat inca o noapte. Si ii iese – alearga mai repede si se intoarce cativa km (ore) de mers spre sat cu prada in spate.
( ok ok, varianta pt vegetarieni e cu barbosul slab ce merge 20km pe zi pe camp sa stranga un pumn de seminte & 3 urzici cocotzat pe stanci)

Altadata supravietuirea insemna miscare, si cu tristete ma uit in jurul meu si vad ca miscarea e la fel de importanta dar neglijata!.

Miscare e ceva firesc pt om, pt animal. E in gena. Mecanisme din corp depind de miscare. Suntem mestri in miscare, doar ca am uitat…e nevoie doar sa o redescoperim. Nu inteleg cum de am uitat ceva firesc, si cum de a devenit o corvoada….

E doar nevoie sa ne amintim. CUM?  Cum readucem miscarea in viata zi de zi?

Pai in primul rand incercam. Lasam exercitiile sofisticate care vin in pofida firii si firescului, si ne intoarcem la cele simple si de baza. Mers. urcat. Alergat. Dans, dada, de ce nu dans? Vecina la pensie s-a inscris intr-o formatie de dansuri populare. Pana si strechingul, numit atat de select streching e doar gestul firesc prin care ne intindem dimineatza ca pisicile pentru dezmorit muschi si ligamente.

E important sa gasim miscarea potrivita noua. Nu o sa ne prinda ceva ce nu ne place.  Cum ar fi eu sa ma duc la sala de fitness sa trag de fiare alaturi de o gasca de culturisti…hahaha, o data merg, si in 10min fug de acolo:)))
Apoi mi-o fost important sa inteleg ca nimic nu vine peste noapte, ci in timp. Rezultate rapide si miraculoase le vedem doar la publicitate la tv. In viata reala nu e asa, si mai suntem si diferiti si cu anii de sedentarism din ce in ce mai multa masa musculara pierdem.
Apoi e important sa fie complex. Inotul e complex dar mie mi-e frica de apa. Sarit coarda e intens,  asa ca mi-am luat o coarda din decathlon.
Bicicleta e iar o solutie, de facut pana simt ca imi fortez plamanii, dar sunt un pericol public asa ca nu pot iesi pe drumurile circulate 🙂 (am dat jos 2 biciclisti dintr-o lovitura 😀 )

Doar incercati, cat mai multe, pt cateva saptamani la rand, sigur veti gasi sportul potrivit si in armonia vietii voastre(si nu sah 😀 )

Miscarea e usoara si fireasca. Dar ca orice ce pare usor si firesc si e de adus in rutina  zilnica, implica disciplina. Cuvantul disciplina e cuvant cu greutate pentru noi, romanii. Cu frica. Zgarie creierul fix din amintirile comuniste. Revolta impotriva disciplinei e fireasca, asa ca e nevoie sa ne impunem, rational, cateva saptamani, zi de zi, cate un pic din ce in ce mai mult, totul pana intra in firesc.
Asa ca repetat si devine mai usor si mai confortabil. Ca orice inceput, de luat usurel, nu fortzat, nu incercat prea mult, ci treptat. Si din experienta, ce incepem a 2a/3a oara e si mai dificil, pt ca avem de dus si tristetea esecului anterior – uitam ca acel esec anterior poate deveni de 2 ori mai greu cu inca un esec…

Adaugati ceva placut. Sunt oameni care alearga minunat ascultand muzica. Altii merg la sala cu entuziasm impreuna cu un prieten drag.  Ba sunt exercitii de facut, stil pilates, cu cartea in mana! In Franta in vacanta la cortul vecin era o olandeza cu 3 copii, cea mica mergea de-a busilea, mama isi lua telefonul (as vrea sa cred ca era kindle) si cu un cerc de hollypop (sau cum se cheama cercul ala de rotit pe talie) facea exercitii de abdomen si spate si 30min – eu nici o rotatie nu pot face.  Streching cu muzica de meditatie. Cu o tinta – alerg pana la metrou si inapoi, daca imi decid sa duc/preiau ceva de langa metrou. Streching in metrou  -pt brate si umeri si spate sunt cateva exercitii pe care le pot face pe peron sau in metrou, agatata de bara.
Fara tinte uriase. Fara targeturi prea mari. Pt mine e demotivant sa imi propun sa alerg cate 20km de 3 ori pe sapt…nu ca nu as putea dar un esec m-ar darama mai mult decat placerea de a alerga care 2-3 km din cand in cand.

Inca ceva ce am remarcat: aversiunea de efort. Imi place sa o iau usor… ca nu imi place sa o iau greu :)). Stiu ca sunt persoane nascute sa duca luptele grele, dar eu sunt comoda si nici nu vreau  sa ma tratez, imi aleg alte razboaie de dus.

Altfel, asta e potrivit aici 🙂 – instalati-va pe tel. modern aplicatia numita pedometru si iesiti. 5000 de pasi plimbare seara, pana nu da inghetul si ora de iarna.

 

 

 

Tot la miscare as adauga o sectiune separata: respiratia. Sunt mai multe tehnici de respiratie care influenteaza corpul, pt asta voi scrie alta data.

 

Cardurile de credit, datoriile, si imprumutul de la prieteni

Zilele trecute am primit intrebarea: O ok sa ma imprumut de la prieteni?

 Persoana in cauza a spus ca are prea multe carduri de credit cu dobanzi mari si planuia sa sa imprumute de la cineva pt a acoperi toate cardurile de credit (dobanzi de 15-20%) si sa achite prietenului,  mai ieftin evident.

 Prima remarca a mea este una emotionala: daca nu face fata la platile de zi cu zi la banca, sigur o sa aiba probleme cu achitatul la prieten. Iar daca banca o aman cu cateva saptamani contra unei penalizari, o prietenie se poate pierde pe viata pt o zi intarziere.

 Apoi mi-a expus cele 4 credit carduri. Sume nu mari:

4000
2000
7000
9000
nimic exagerat tinand cont ca are un venit mare de a reusit sa obtina aceste carduri de credite (realmente cu 4 salarii acopera tot).

 Sunt mai multe abordari cand e vorba de datorii, si in cazul ei accesibile:
-de unificat datoriile si facut un singur credit de consum, cu dobanda mult mai mica (credit card-urile au aprox 15-20% dobanda pe cand un credit de consum pe la 10%) si cu acesta sa inchida cardurile de credit si sa le taie. Si sa nu mai deschida altul 😀
Cu siguranta ca plata va iesi mai mica decat plateste acum la carduri.

-de platit cardurile de credit unu dupa altul dupa metoda snowball (Davre Ramsey o explica bine). Adica toate celelalte facturi din viata ei platite la minimum si tot excesul de bani pana la inchis primul card. Cu bugetul putin usurat de primul card acoperit, de inceput platile la a 2a datorie cu viteza maxima si tot asa. Un calculator pt asta am gasit pe site aici  . Pt  avea un exces de bani e nevoie de eforturi: renuntat la tv, abonament mobil, machiaje, iesiri, taxi, coafor, mutat in locuinta mai mica langa job etc. sau de ce nu, un extra job – dar tot extra venitul sa se duca direct pe inchis datoriile.

-speculat cu un al 5lea card de credit, unu cu perioada de gratie de 45 zile. Cu banii aia inchis cel mai mic card de credit. Intre timp canalizat toate veniturile pt a acoperi aceasta descoperire in perioada de gratie. E posibil la ea ca are salariu mare dar evident are probleme de organizare a banilor deci nu i-as recomanda.

Din pacate nu e prima persoana cu care discut pe seama cardurilor de credit, chiar daca de in cazul de mai sus erau facute pt cauze bune (achitat un curs si o certificare ce i-a adus un nou job super platit, apoi un alt laptop pt ca mai lucreaza de acasa un proiect grafic si primul s-a ars). Dar toate sunt datorii si acestea trebuie acoperite imediat, sunt o urgenta! . La fel de urgenta cum mi-a fost platitul instalatorului cand mi s-a infundat toaleta si a inceput sa curga in sens invers.

Datoriile nu sunt doar o problema. Sunt O URGENTA.  Pt ca pe unde o aparut una, apar si altele. Pt a reveni la normal e important sa le inchidem cu orice efort. Asa ca se cere tot efortul  pt asta: un extra job, renuntat la tigari, cafea, vin, iesiri, tv, pisica, gagica, machiaje etc totul pana inchis datoriile astea frivole. Apoi rasuflat, salvat si refacut buget de urgente.  Cu datorii  nu e momentul nici de iesiri, nici de distractii, de luat caine sau de o sticla de vin sau de facut copii.  Da, este timp pt astea si mai incolo, dar datoria amanata creste datorita dobanzii si dobanzii la dobanda. Pana la datorii ajungem din cauza unui buget inadecvat si cu datorii  bugetul este si mai dezechilibrat.

E usor de facut un card de credit. Si de cheltuit 2000 in cateva zile: cateva iesiri cu prietenii, 1-2 perechi de pantofi eleganti sau un tv nou si gata. Si ne zicem hai ca nu e rau, ne-am dorit tv-ul ala iar plata lunara minima ceruta de banca e de doar 100 pe luna. Pt 5 ani ca dobanda e de 20% pe an iar comisioanele nebanuite. Adica ce am cheltuit in 1-2 sapt. aduce viata familiei in acelasi punct  unde era inainte de cardul de credit si cu un minus de 100lei lunar, o extra presiune in conditiile in care nici inainte de cardul asta de credit bugetul nu era prea incapator din moment ce nu au reusit sa economiseasca de un tv nou din timp.

Realitatea e ca orice leu imprumutat azi pt a achizitiona orice altceva decat casa/investitie profitabila inseamna o datorie de 1 leu + dobanda, inseamna 1 leu + dobanda mai putin in buget luna viitoare.  Si trebuie platit.

Am primit replica acum un an : dar tu, mai femeie, ti-e usor sa spui asta, eu nu pot sa renunt la cafeaua Starbacx-ul din fiecare dimineata si nici sotul nu poate renunta la masina scumpa, si nici nu e bai mare pt ca uite, cardul de credit de 2000 il acoper cu juma din salariul urmator.   Dupa un an va zic cu tristete ca au renuntat singuri la astea pt ca nu au avut cu ce plati service-ul la masina (alt credit card nu le-a mai fost acceptat) si asa ca vin cu trenul la munca. Si dr i-a interzis cafeaua din motive de sanatate agravata – stresul fiind unul din factorii care au accelerat problema suprarenalelor si secretia de cortizol si obezitatea.  Iar datoria le e tot acolo, neplatita, ca banii dati au acoperit dobanzile mari la banca dar nu au acoperit descoperirea de card de credit si intre timp in buget s-au ivit si altele, pt ca, vorba Iuliei, unde s-a dus mia se duce si suta.

Asa ca, daca ai cateva datorii gen:  rata masina, rata la tv, laptop, mobil, sau cine stie ce  carduri de credite neacoperite in ziua de salariu, ei bine acestea sunt o urgenta si e nevoie sa treaca inainte de orice si tre platite cu rapiditate si abia cand toate sunt achitate de relaxat bugetul . Functie de viata proprie sunt solutii gen mutat langa job intr-o garsoniera cu chirie mica si fara masina, mers pe jos/bicicleta, gatit acasa si pachet de munca, no tv si fara vin/ mancat in oras sau un extra job. Pt ca plata datoriilor se va incheia repede –povara lor insa nu. Asa ca, daca ai alte datorii in afara ipotecii incepe sa le platesti mai repede. Incepe azi cum poti, pasi mici sau mari si eforturi pe toate planurile si plateste imediat. Orice ai alege, doar incepe sa platesti mai repede pt ca fiecare pas e o evolutie.

Am inteles astea in 2014. Atunci am renuntat la fond de ten, primer, ruj, crema hidratanta si ce mai luam eu, aparent nu mare branza, dar fara decizii constiente nu avansam prea repede ……dar  v-am mai zis, eu vin de departe.

P.S.

Ipoteca are statut separat. Ea e o achizitie pe termen lung cu beneficii pt intreaga familie, dobanda e mult mai mica decat la un card de credit, si peste ceva ani cand e complet achitata va duce la o locuinta proprietate sau un ban daca e vanduta. Daca dobanda e foarte mica prefer ca banii economisiti lunar sa fie investiti ceva mai bine. carutacubani.ro trateaza caz dupa caz modelul matematic al investitiei in imobiliare.   Desi si asa, pt cine e cu ipoteca pentru inca 30 de ani si aleg sa isi cumpere pantofi/rochie de 300£ pt o seara mi se pare tot o neglijenta financiara.

Analiza meniului sapt 1-7 sept.

cam asa arata lista cu care merg la piata. Ok, de obicei scriu mai urat
Meniul saptamanal

Cum blogul imi are rol de jurnal, voi scrie, temporar, meniul saptamanal. Aceste articole le vreau sa imi pot urmari consumul, sa imi caut retete in trecut, sa inteleg ce e bio si cat si daca pot imbunatati, ce cumpar de pe piata locala, si mai ales sa vad ce pot simplifica si imbunatati.
Cu fiecare meniu imi voi face niste meditatii si subiect de imbunatatit.
Consider ca meniul nostru e suficient de sanatos pt nevoia noastra datorita sanatatii radiante de care dam dovada (analize de sange bune, nicio raceala in familie de multi ani).

Cam asa arata o schema de cumparaturi saptamanala la noi  – merg o data pe saptamana la piata, suprmarket doar iarna si ocazional. Acopera 7 zile pe saptamana, 3 mese pe zi, 3 persoane. Avem pachete toti. Fiica mea mananca la fel ca mine (cantitati) noi oricum gatim cu mai putina sare de cand am inceput sa hranesc copilul.  Fara zile  decise, adica felul de marti pot sa il fac joi si invers, dar vineri si sambata seara nu am pachete pt a 2 zi deci pot pune ciorbe/pizza in meniu.
Saptamana asta cumparaturile le facui la piata, si mai am cate ceva folosit din dulapuri: ulei si mustar. Mai am si o gradina ce mi-a acoperit sapt. asta: patrunjel, marar, cateva rosioare, aproximativ 2 kg cartofi, 2 kg castraveti, fasolica verde, 3 frunze de kale etc.

Ce concluzii trag privind meniul?
-painea de casa nu se poate felia subtire, daca vreau tartine la pachet nu va putea musca copila. Asa ca iau una de la brutarie, si congelez cateva felii.
-mai mult de jumatate din alimentatie e  cruda. Mi-ar placea mai mult dar mancam si carne si paste (eu renunt cu usurinta la astea, ceilalti 2 m-ar bate)
-am peste 15 kg de fructe si legume si e bine: pepene 5 kg, 2 kg prune, 1 kg mere, pere si piersici aproape 2 kg, salate, rosii 2 kg, castravetii. Ignoram cele 5 kg de rosii si 5 kg de prune/pere/mere puse pe iarna.
-mai repet cumparatul de rosii si facut sos de paste pe iarna in congelator.
-mai fac marmelada. Deja 2 borcane s-au mancat.
-mai mult de jumatate de cumparaturi sunt direct de la mici producatori. Mi se pare firesc sa ii sustin si vreau mai mult: ei sunt sursa mea de sanatate. Prune, rosii, lactatele si ouale, mere, pere, salata verde, piersici etc.
-sa fac iar comanda de carne de vita. Sa caut si porc. Iau cand producatorul taie, asadar sunt pe lista de asteptare impreuna cu alti 20-30 interesati, luam fiecare cate 10 kg si imi ajung 10 saptamani. Ficateii sunt ok ca sunt ieftini si usor de gatit dar nu f. ok
-s-o gatat uleiul de masline. La anul iau 3 kg de la grec. Recolta urmatoare e in noiembrie….
-sa reduc ce iau de import/sere. Pepenele, o parte din piersici, strugurii, lamai. La lamai si struguri nu putem renunta.
-fara dulce sapt. asta asa ca am facut iaurt si pus o lingura de marmelada. Desert minunat aseara, sotul si-a cumparat o chestie maro 😀
-fac iaurt la fiecare 2 sapt. Cealalta sapt. cumpar iaurtul. 2 borcane de 400ml ne ajunge.
-peste biban. Nu stiu daca e de crescatorie sau nu. Sa studiez ce pesti sunt pescuiti si ce de cultura si sa evit cei de cultura.
-limonada merge si fara miere. De cand fac fara miere beau mai putin colocatarii si beau eu 😀 deci nicio afacere.
-cerealele la micul dejun nu sunt bio… o sa iau bio, deci o vizita la DM.
-inca produc plastice, de la sticlele lapte, unt, iaurt, smantana, as incerca sa il rog sa puna si in sticle de sticla si sa le returnez dar realmente este coada de fiecare data.  Mai am cate o punga de la struguri si de la ficatei.
-branza o cumpar in cutia mea de la inghetata, s-a invatat vanzatoarea.
-ma intorc cu cutiile de oua. Producatorii se bucura. Sa nu uit sa fac comanda de oua pt sapt urmatoare si sa ma scrie pe caiet

 

Dupa cum vedeti, o saptamana multumitoare pt mine.

Ia spuneti, voi ce cumparati de la producatorii locali?

Overdraft la card /Rate fara dobanda

Nu mai am overdraft.

Mi-am dezactivat overdraft-ul la card.

De ce?   Pt ca nu sunt de acord. Nu il folosesc des, de 2.5 ani de cand il am de 2 ori am intrat si de fiecare data a fost din neglijenta ( – 17 luna anterioara). Suma nu e mare, si nu e nicio problema pt ca s-a intamplat o data la 2-3 ani.
Problema este ca creaza obisnuita de a cheltui bani pe care inca nu ii am. Problema e ca mi se pare mai dificil sa vad cat EXACT mai am in cont, cei 2000 de overdraft + neglijenta mea si avui impresia ca a intrat salariul cu 2 zile mai devreme. Neglijenta. Obisnuinta. Rutina. Rapiditatea de a cumpara, pe loc, fara sa lasam cele 30 zile pauza de gandit  daca am nevoie cu adevarat sau doar e un VREAU pe moment.

 

Nu la  ratele fara dobanda

 

Aceeasi problema cu obisnuinta poate aparea la cumparaturile cu rate fara dobanda. De ex. de luat unui TV/telefon in 4 rate, dobanda zero, sigur ati vazut anunturi din astea des. Un obiect care la 1 luna de la cumparare ii scade valoarea si care a fost luat cu niste bani pe care nici macar nu i-am muncit in ziua achizitionarii.  Bani necastigati.
Ignoram scenariul apocaliptic unde la 1 luna de la achizitie suntem someri, problema mare pe care o vad  OBISNUINTA si tendinta de a face din nou mai usor o noua achizitie.  Sa mai adaug ca sunt si comisioanele bancilor care inca actioneaza la noi fix ca in vestul salbatic: dobanda zero, comision 100 lei de acordare/inchidere credit. Si daca ai intarziat 2 zile la plata, vine penalizare de 1% pe zi. La final, in 4 luni remarc ca am platit 150 in plus  pt un tv de 1000 lei.  15% dobanda pe 4 luni.  150 lei in plus inseamna 45% dobanda pe an!! adica uite un credit al naibii de greu. Cei 150 lei aparent nu par mult dar pt bugetele mici inseamna fix diferenta aia de la sfarsitul lunii.
Asa ca daca nu am tv si imi doresc tv de 1000 lei, mai intai strang 3 luni cate 250, si in luna a 4a cum vine salariul ma duc si il iau. Aceste 4 luni dau suficient ragaz sa ma gandesc daca sigur il vreau… 😀 😀

dificultate in construirea bugetului familiei

Care e cea mai mare dificultate in construirea bugetului familiei?

 

O discutie avuta pe un grup de finante pe tema bugetului, tinutul bugetului lunar si mai ales respectatul care nu e atat de simplu. Cum fiecare om e unic si avem abordari si nevoi diferite, construit un  buget potrivit noua nu este asa de usor.
O sa enumar cateva probleme din cele ridicate:

– Sotul si hobby-urile lui costa. Mdea, ale mele nu le vad :)))
– socializarea la mancatul in oras costa, mai ales pe single ladies 🙂
-dilema deciziei de a lua un lucru scump dar rezistent fatza de un lucru ieftin. Reducerile nu vin cand vrem noi, iar de stricat lucrurile existente nu se strica la solduri.
-bugetul pt copii: haine, cadouri, jucarii ce le cer la fiecare mers la magazin etc.
-costurile cu cresha/babysitter
-cheltuieli impulsive, emotionale
-cheltuieli surpriza.
-reparatiile casei pt proprietari
-cosmetice si coafor
-problemele de sanatate aparute peste noapte, asigurarea privata de sanatate.
-wants versus needs, un echilibru greu de gasit
-exista niste diferente intre incasari si cheltuieli…si nu stiu de unde

Etc.

In ultimii ani nu am avut niciuna din aceste probleme, deja am intrat intr-o rutina. Da, nu a fost usoara sapt trecuta cand dupa concediu, inainte de programarea la dentist de acum cateva sapt. si cu cateva zile inainte de salariu toaleta a “rasuflat” pe sens invers si un instalator ne-a costat 150 🙂 – dar pana la urma de aceea avem fondul de urgenta: pt asemenea urgente!

 

Voi ce dificultati intampinati cand faceti bugetul lunar? Haideti sa le gasim solutii!

Dave Ramsey -un clasic al educatiei financiare

Dave Ramsey -un clasic al educatiei financiare

Ce am mai citit/ascultat in ultima perioada este Dave Ramsey – unul din autorii americani la moda de ceva ani. De curand am ascultat cateva din prezentarile lui (youtube is great) si desi nu spune nimic nou pt mine si mai ales in momentul asta am depasit stadiul lui de prezentare lucruri de baza si cum sa ne platim datoriile si construi o siguranta financiara deci nu mai sunt in target-ul lui, nu pot zice ca am pierdut timpul! Dave Ramsay e de actualitate.  Multumita lui vad o forma clara, o schema, niste pasi, o directie, o confirmare a ceea ce aveam in cap asa ca  merita mentionat aici asa ca o sa copiicei 7 pasi pe care ii recomanda el pentru o liniste financiara   de la Dave Ramsey, un clasic al educatiei financiare.

Eu am facut pasii 1-5. Punctul 6 il sar din motive rationale (ipoteca o termin peste 12 ani, dobanda e relativ ok si investesc cu randament mai mare decat dobanda ipotecii) asa ca acum sunt in plin punct 7 – stati cuminti ca scot eu capul din cutii si ghiozdanele si caiete si rechizite ce pleaca spre romania cea saraca.

Daca inca aveti probleme cu datoriile, daca la fiecare sfarsit de luna scurgeti contul si nu va ajung banii, daca intrebarea: “cum ma descurc maine” va incarca serile, atunci cititi-l :  https://www.daveramsey.com/baby-steps

Jeansii se pot repara. Si e ecologic!

Articolul il scriu provocata de Natalia si sper sa ajute si alti cititorii preocupati de ecologie si de blugii lor dragi.

Parerea mea e ca blugii sunt pantalonii cei mai rezistenti din tot ce am purtat toata viata mea. Si nu doar datorita panzei de bumbac robusta,dar si pt ca i-am reparat iar si iar. Cine are peste 40 ani sigur a prins anii 1980- 1995, cand de nevoie reparam hainele (ca nu se gaseau!, cel putin in provincie era greeeuu…).
Cum se stie, producerea unei perechi de jeans costa (minim) 3781 litri de apa in ciclul complet: irigare cultura bumbac, prelucrare fibra, spalari acasa etc: http://www.levistrauss.com/sustainability/planet/water/ . E mult, tinand cont ca planeta trece prin dezechilibre climatice de zeci de ani. Sa mai adaug ca nimeni nu a masurat aici cata poluare e cu vopsire, stocare, ambalare in plastic, transport, magazine etc.
Ce se poate face? acum nu o sa  stam in fundul gol, zic. Sunt ceva solutii, de genul:
1. don’t buy too many jeans. 1-2 ajunge.
2. ia si alte materiale. de ex. pantalonii din panza de in crescut in Europa (una din culturile cele mai putin poluante)
3. ia de calitate si croiala clasica. O pereche de calitate va rezista indelungat
4. daca te-ai ingrasat/slabit / nu iti mai plac, vinde-i/doneaza-i. Nu ii tine inutil in casa.
5. repara-i.
6. recicleaza-i.
Formula pe care o urmaresc este RRR. RefuseReuseRecycle. Adica mai intai refuz. Cand e musai, folosesc cat mai mult. Altfel reciclez.

Despre reparatii (reuse) o sa scriu pe larg si cu poze, deoarece am reparat deja peste 50 de blugi la vecine si prietene, iar de reciclat…inca pe atatea :).
Pozele sunt culese de pe net, eu nu am pozat nimic din ce am reparat pana acum, dar o sa adun de acum incolo, si sper ca sunt educative si va ajuta sa intelegeti ce se mai poate face si ce rezultat se pot obtine si sa decideti singuri daca va ajuta sau nu, eventual sa contactati o femeie faina ca mine in jurul vostru sa repare. Costa putin, mai ales daca adunati mai multe perechi si duceti o data – mai complicat mi-a fost sa caut atzele potrivite si acul potrivit si sa montez masina, sa incalzesc fier de calcat etc. o data pornita am reparat si 7 blugi intr-o ora.

Deci ce se mai poate face la o pereche de blugi rupta?

1. reparat marginea de jos. Ia mai putin de o ora, pt mine care nu sunt profesionista. Daca sunt prea lungi, se taie partea distrusa si se scurteaza cu 1-2 cm. Altfel se poate adaug o bucatica de material asemanator, sau de ce nu, complet diferit.


2. in genunchi. Cine are copii de 4-5-6 ani stie la ce ma refer. Ia intre 10 min si 1 ora (mai lung e atunci cand decoram 😀 sau cand blugii sunt stramti si greu de bagat masina de cusut deci e nevoie de desfacut cusaturi si refacut cusaturi). Principiul e simplu: se adauga un petic pe interior si se coase zig zag sau liniar pt a-l fixa bine de blugi.
Se poate face si de mana – una din indeile de aici e facuta fara masina.

 
3. pus petice in exterior. Sunt unele haioase, termocolante. Se face asta si acasa cu un fier de calcat. Un petic costa 7-10 lei, dar daca aveti baieti de 3 -4 ani, va recomand sa comandati de pe net 20 de petice pentru ca le veti folosi 😀

4. facut pantaloni scurti. Aici faceti acasa 🙂
5. Purtati asa, rupti. E la moda.
6. carpit in fund/intre picioare.  Ia 10-30minute de gaura. Se adauga o bucata de material mai mare decat ruptura si se coase in zigzag. Am carpit peste tot 🙂 nu e nicio gaura in fund pe care sa nu o fi putut eu repara :)))
7. reparat buzunare rupte. Cel mai simplu e de anula buzunarul si cusut de restul pantalonului si asa i se da o intaritura (10-15 minute), altfel se descoase buzunarul, se adauga bucati ca la 2,3,4, si se fixeaza buzunarul la loc (asta dureaza 40min -1 ora, descusutul si cusutul la fel e time consuming)


8. fermuare metalice. Aici e simplu, mergeti pe langa pietele mari ca sigur sunt oameni care repara fermoare. La Big Berceni erau 3, unu afara la o taraba cu multe fermoare, altul in big, al 3lea undeva in hala. Acestia pot adauga un nou catzel culisant (nu stiu cum se cheama), sau chiar fixa 1-2 dinti metalici cu patente speciale. Ultima data am platit 5 lei de reparatie.
9. capsele. Se cumpara. De unde cumpar nenea are si un ciocan special si fixeaza – acum am capse de firma desi blugii sunt de nefirma 😀  Tot el taie capsa anterioara. Daca materialul e distrus, am rugat sa fixeze 2 cm mai colea. Ii ia 3-5 minute sa taie capsa veche cu patent si fortza si adaugat noua.
10. se pot largi/strange talia pt 2-5 cm. Se pot strange pe verticala daca ati slabit mult si vreti sa ii faceti skiny sau cum s-or numi aia strans pe picior. Aici ia cam o ora, mai ales partea de largit talie unde e nevoie de adaugat material (poate chiar mai mult).

 

FUGITI DE BLUGII ELASTICI!
Elasticul deteriorat (fie pt ca a fost tratat termic – e un plastic, da??, sau uzura in timp) pt ca este tesut in material nu poate fi reparat…s-a distrus forma blugilor si gata…

 

Si aici vedeti o capodopera pentru mine, gasita pe net: numar minim 3 reparatii 😀 – arta.

 

 

In urmatorul articol va pozez ceva chestii pe care le-am cusut din panza recuperata din blugi vechi  😀 – ceva-uri pe care inca le am acasa 😀