Educatia financiara la liceeni

Sunt putini adultii ce au primit un exemplu financiar de acasa (bun/prost, orice exemplu e util atat timp cat il intelegem si invatam ceva din el) asa ca pentru mine viata si nevoile au fost cele mai bune lectii dar vreau creste un copil mai sanatos financiar decat am fost eu si pentru asta am mai avut nevoie si de ceva articole de citit. Si daca la un copil de gradi + scoala primara e suficienta expunerea la situatii practice gen mergem la piata / menu planning / shopping list /lista de facturi de platit si calcule cu tot ce presupun astea etc- toate astea sunt lectii minunate si de calcule pt scoala da?  , ei bine, de la o varsta incolo treaba se complica, ochii dati peste cap la parerile mamei sterg orice efort si bunavointa asa ca e nevoie de scos argumente logice si mai ales de uitat in gradina altora si cauta ce e bun pentru noi.

CATI BANI DE BUZUNAR PENTRU UN LICEAN? 
Aici depinde de venitul familiei. Initial nu am stiut ce suma e ok, am intrebat CAT in stanga si drepta si asta a fost gresit, pt ca trebuia sa ii intreb “pentru ce dati banii de buzunar?? ” . Acum dau copilei o suma saptamanala, incrementata cu 1 la fiecare aniversare. Ce a functionat si ce nu a functionat la noi cu suma asta?. Pe unele site-uri am gasit ca la 12 ani o suma de 10-40 pe luna e suficient, la 16 ani suma se dubleaza, dar stiu copii ce la 10 ani primesc si 500 ….
Pai primul succes e responsabilizarea, adica copilul invata sa isi  ceara banii cu regularitate si sa verifice ca i-a primit corect. Da, am facut si ‘greseala’ sa nu ii dau toti banii – repede a vazut 🙂 . Din pacate inca uita sa isi ceara banii saptamanal si asta e iar o lectie de viata ce tre sa o invete pentru ca e important ca un adult sa isi verifice ca primeste salariul la timp si lunar.
Copiii incep sa priceapa valoarea banilor de pe la 6 ani si unii de atunci primesc money pocket (2 euro la olandezi…? ) si sa ii cheltuiasca pe ce vor ei. La copiii de liceu e diferit: suma e mai mare si e foarte important sa stie deja sa ii imparta si pentru economii pe termen lung, sa lase ceva pt distractie, ceva pt cumparat pt sufletul lor, deci divizarea banilor in cele cateva directii se invata de acum.

WHY? 
Teoretic mama se ocupa de platit casa, masa, hainele, scoala, tabere, orele de pian. Pe viitor vom incepe si meditatiile. Daca eu platesc totul totul…cum mai invata copilul ce valoare au banii? de la un profesor cu salariu rupt in..? sau de la colegul fitzos cu adidasi Nike de 150 €?  Iar din vorbe, zau, poate copilul mai aude ce zice mama pe la 6 ani, dar dupa 12-13  ani ii cam doare in pix  asa ca exercitiul este mama invataturii. Deci dau bani de buzunar ca sa ii cheltuie, bine/prost e  treaba copilului ca doar asa isi invata lectiile. Asta e scopul banilor de buzunar: sa invete educatie financiara pe 2 lei: economisit, sa faca buget, cat e valoarea unui produs, cate saptamani sa economiseasca pt un telefon nou si sa aiba grija de ala vechi etc. Diferenta intre VREAU si AM NEVOIE acum se invata. Da, unii sunt mai cheltuitori decat altii, cum altii sunt mai intreprinzatori si indrazneti. Unii is gasesc repede un ritm de economisit fie pentru un motiv fie apare repede obisnuinta. Organizatul banilor e ca mersul pe bicicleta: cadem mai des la inceput si deseori doare,  dar stabilitatea apare din exercitiu.
E foarte important sa stie copiii ce pot sa isi ia din banii astia si ce nu. De ex. i-am zis ca daca vrea poate cumpara mancare de la scoala, si a si cumparat de cateva ori. Doar ca totul acolo e scump, asa ca dintr-o data si-a dat seama ca pachetul de la mama e…gratuit si pregatit de mama. Lesson learn – daca ii repetam regula ca mancarea de acasa e mai ieftina decat cea cumparata puteam sa i-o repet eu si de 400 de ori si nu ii pasa de ce zice mama asa ca experienta e cea mai buna lectie. Cartile i le cumpar eu, hainele vitale i le cumpar eu, dar hainele mofturi si le ia din banii ei (da, si-a luat niste blugi rupti de arata de parca a tras cainii de ei cale de 3 strazi).

Extra bani din cand in cand?
NU. O greseala pe care o gasii mentionata prin mai multe articole americane e sa dam, in plus, din cand in cand, copilului, ca uite, a terminat banii de buzunar si mai vrea 3 fuste. Nu. E momentul sa il invatam ca se poate lua mai ieftin, ca se poate returna un obiect cu eticheta, ca se poate si altfel. Daca e musai atunci de imprumutat copilul cu suma de bani (unii propuneau contra treburi casnice, altii spuneau ca parintele sa ceara si dobanda pt banii imprumutati! , oricare din idei e buna)  si pus copilul sa plateasca in rate, sau cofinantare si toate astea ca mod exceptional. De ex noi platim juma din tabara copilului, copilul cealalta jumatate, desi partea ei ii punem contul ei de economii, ssst, sper sa nu citeasca blogul :D.
Tot din articolele pe americani era mentionat ca femeile care in copilarie nu au primit educatie si nici automonie financiara au sanse mai mari sa ajunga casnice si dependente de sot,  sau excesiv cheltuitoare. Asa ca autonomia financiara se construieste cel mai usor fie treptat.
CASH sau CARD?
Pana acum doar cash pentru ca impactul vizual si tactil e mai mare, dar ma gandesc ca de la 18 ani, card, dar mai vedem cum evolueaza tehnologia 🙂
BANI pentru… ?
Initial am dat bani pe care sa ii cheltuie cum vrea ea: inghetata sau o guma de nu stiu care, un Macdonalts  etc – distractii marunte. Ma gandesc ca pe viitorul apropiat sa dau si bani de haine la schimbarea de sezon, deocamdata tot ce am stiut a face e sa dau carduri cadou la Decathlon din care sa isi ia ce pantaloni si adidasi ce avea nevoie – nu m-am bagat peste decizie (dar ce m-o mancat limba sa comentez ca sunt adidasii prea albi sau pantalonii prea largi…) – singura o sa invete ca aia albi tre spati des si sa se plictiseasca de adidasii albi impecabil. Promit sa nu ii zic nimic!
La blugi dupa niste drame existentiale ca nu isi gaseste blugii mult visati (cu banii ei, evident, ca in dulap mai avea blugi), i-am scos din dulap blugii mei si asa a descoperit singura ca poate sa ramana si cu banii in buzunar si cu glugi cool la scoala.
De ce consider ca e ok ca unui licean sa ii dam bani de buzunar si sa nu intrebam pentru ce? Pt ca multi, de rusine, nu indraznesc sa ceara. Am mai auzit in jurul nostru parinti plangandu-se ca le fura unul din copii bani din portofel si fenomenul era si pe cand eram eu la liceu auzeam curent acest scenariu printre colegi/vecini. E dreptul la intimitate sa ia, fara sa dea explicatii, o inghetata la o fata sau de un bilet la film in timpul fugii de la ore, sau de tigari.  Pentru multi tineri bugetul ala mic si banii de buzunar le da incredere si autonomie pe termen lung, dar si intelegere ca unele lucruri sunt extrem de scumpe si nu merita sa cheltuim pe ele.

Gatitul compulsiv la un an de carantina

Fara restaurante, baruri, cluburi, terase, sali de concerte si alte locuri ale pierzaniei unde obisnuiam sa imi duc serile inainte de COVID (auto ironia e considerata constructiva 🙂  ) , am ajuns ca multi altii sa am mult mai mult timp prin casa. Si pe langa bucatarie/ frigider si cratite.
AM inceput lockdown ul cu extra mancat. Apoi am realizat ce fac si am inceput sa tin dieta. In timpul asta am gatit, am inceput sa profit de extra timpul avut si sa incerc sa gatesc tot ce voiam de mult timp si nu gaseam timpul si rabdarea, sa incerc retete indiene ce le credeam prea complicate si prea consumatoare de timp si care de fapt nu sunt si acum ne-au cucerit, sa invat sa folosesc varii condimente si sa fac mai multe incercari, sa fac mai multe variante de dressinguri si sa mancam asa mai multe salate, sa framant iar de paine impreuna cu copila si cel mai tare e ca acum are autonomie si copila face singura chifle ( sarutmana Jamila) etc.

Gatitul acopera o nevoie primara: mancarea. Dar e si o forma de fericire prin oferirea de arome si gusturi cu care ne bucuram. Mai mult, o mancare gatita in casa e mai ieftina (cati nu au pierdut veniturile in zilele astea…) si mai ales mai sanatoasa: o salata si un gratar se fac repede si cu putin studiu acopera suficient de bine nevoile corpului.  Pentru multi framantatul aluatului a devenit o relaxare – kineticii ma inteleg. Am framantat si varza (traiasca robotul la tocat) si facut cateva borcane de muraturi – probiotice la indemana pe care altii dau bani multi.   Mai mult, painea de casa m-a adus in confirmarea prieteniilor pentru ca impreuna cu prietenele ne-am impartit drumurile si eu m-am dus la tara dupa faina iar prietena mea mi-a luat o cantitate mai mare de drojdie, si zau ca nici nu am planuit inainte ci pur si simplu la magazinul de la ferma mi-a venit ea in minte ca e mama de baieti in crestere si o sun pe ea sa intreb daca vrea faina si ea imi raspunde cu ” gand la gand, mai femeie, ti-am luat drojdie si tie ca m-am gandit ca nu umbli prin supermarket” – o conexiune telepatica in care asi fi crezut, o prietena pentru care in ultimile luni nu avusei timp sa ne vedem si schimbaseram doar cateva cuvinte pe email saptamanal.  Din exces de gatit am oferit si la vecina din perete prajituri (medic la spital, ea nu isi poate aduce obiectul muncii pe canapea).
Pasiunea gatitului a devenit pentru mine un fel de ingrijire personala si ingrijire a celorlalti. Acu’ sa nu credeti ca am gatit 3 feluri pe zi, zilnic feluri complicate, nuuuuu, inca nu stiu sa fac sarmale si nici nu cred ca voi invata vreodata, am ramas la feluri ce iau 15-30minute si mancam 2 ori din aceeasi mancare, in continuare salatele sunt baza la noi, dar ce mi-a adus gatitul in carantina e sa ies din zona de confort, sa incerc, sa gresesc, sa incerc iar si sa perseverez pana mi-a iesit pe gustul meu si chicken tikka-massalla, si currt vegetarian, am incercat si descoperit cateva  noi dressinguri la salate, am incercat pana gasit locul quinoa in ritmul meu repezit de bucatareala, am incercat si noi retete de prajituri, am gasit si timp pt acea visata salata beuf din copilarie ( pe care desi o toc la robot dar tot ia timp pt ca fiecare ingredient are nevoile ei), am reintrodus o varietate de ierburi si frunze si alimente verzi si crude, am incercat sa fac o branza cu o reteta cu ceva ferment (un esec, dar mai caut si alti fermenti, nu abandonez) etc.
Gatitul e tot o forma de creativitate: ceva util, ceva necesar, ceva sanatos. Cine are rabdare si la decorat are toata admiratia mea, aici inca am rateuri 🙂 dar voi persevera ca orice evolutie inseamna si esec, si rasetele celor din jur, inseamna efort, iesit din zona de confort, inseamna incercari dupa rateuri.
Gatitul in fata copiilor vine si ca o lectie de viata. Da, am scapat ouale pe jos. Mi s-a rostogolit din neglijenta ca eu sunt mereu repezita. Prima data fiica mea a ras, data urmatoare cand am scos oua mi-a dat un prosop sa le pun pe, alta data cand am scapat a venit ea si mi-a adus carpe si spunand: “mami, se intampla, cam des la tine”. O experienta de viata din care copiii invata si inteleg ca nimeni nu s-a nascut cu toate astea in cap si forte si ca e nevopie de efort si efort si luat esecul in brate si luat de la capat si iar efort.
Gatitul cu copiii inseamna si sa ii ajutam sa descopere gusturi si mirosuri, sa inteleaga ce le place si ce nu, sa participe la meniu si lista de ingrediente pe sapt viitoare.
Gatitul in familie e o lectie de matematica: deseori am profitat sa dictez reteta copilei si sa ii cer sa multiplicam x 3 sau 7 si  pt a exersa calculele mentale.  Am profitat sa exersam si ceva engleza citindu-i reteta sa scoata ea ingredientele de prin dulapuri, sau alta data punand copilul sa citeasca reteta in engleza mie pe motiv ca nu imi mai aduc aminte cum fac anume la pasul ala. Am profitat sa provoc copilul la cautat pe site-uri si comparat unde gasim mai ieftine ingredientele dorite, un pas de educatie financiara deloc neglijabil ce va ramane inradacinat in comportament pe restul vietii.

Pentru mine gatitul va continua si dupa lockdown si sper sa ne tina la fel de sanatosi fizic si emotional si pe viitor. Suntem intr-un loc bun, daca vrem sa ajungem mai bine e nevoie de efort si iesit din zona de confort.

Ce solutii au cei cu venituri la limita saraciei

Piata abunda de carti si sfaturi despre cum sa investim cei 50% din venit si cum sa cheltuim inteligent pe iphone sau bicicleta de aprt. sau ofertele de avion  sau de unde sa comandam online la reducere,  dar prea putine informatii pentru cei la limita saraciei. Si mai trist ca din aceasta lipsa de informatii si de solutii  situatia financiara nu li se va imbunatati.

O discutie in grup a scos la iveala cateva idei de bun simt pe care sper ca toti sa si le aduca aminte: daca la sfarsitul lunii nu ne ajung banii iar venitul e prea mic, nu e moment de facut alte datorii iar prioritatea ar trebui sa fie pt un fond de urgenta. Nici macar de luat un televizor /telefon in rate nu e momentul ! e tot o datorie – se paote fara televizor, se poate cu un telefon vechi (tocmai m-am intalnit cu o amica ce a trecut la telefonul vechi fara touchscreen pana cand lockdown se termina si va avea un nou job…).  Orice ar fi, cine are salariul mic nu are de facut decat sa isi dea permanent interesul sa caute alt job mai bine platit. Stiu ca suna sec in conditiile in care abia a gasit jobul actual dar interviurile si pregatitul pentru si studiul si aplicat cv -uri ramane principala solutie de a iesi din situatie.
Pana inveti si gasesti alt job  mai bun  vezi daca angajatorul iti poate oferi bonuri de masa / abonament mobil / abonament transport, o pensie privata. Stiu, par putine, o intrebare de bun simt de genul “buna ziua, exista optiunea aici sa am decontate transportul/bonuri de masa etc”  nu costa, si daca se poate sunt 100 lei pe luna si pt multi nici suma asta nu o pot economisi lunar.
Apoi la orice venit dar mai ales la cele mici e nevoie de buget. La cele mici e important de respectat strict !  . Desi nu o sa cumpar asa ceva eu imi permit sa schimb telefonul cu unul nou si de 500€ ca luna viitoare pot economisi 500€ din salariu dar cine are venit de 500€ nu are de unde plati o asemenea ‘distractie’ si prelungeste in situatia financiara proasta pentru inca multe alte luni.   Bugetul implica un procent din venit la fiecare sectiune a vietii: o parte pt housing, o parte pt mancare, o prte pt facturi,o parte pentru distractii, un mic % si pentru economii pentru ca fiecare particica din astea are rolul ei in viata si daca una creste va ajunge in detrimentul celorlalte.
De cautat un venit extra, de oferit servicii contra avantaje. Sunt dur in perioada covid, suna greu si fara covid. Exista tineri ce aleg sa locuiasca la cate un batran contra ajutor in gospodarie si la cumparaturi, inclusiv in alte tari, o gradina de legume sau ajutor in weekend la cineva la tara contra alimente, babysitting sau ingrijit un batran pe timp de noapte etc.
Share housing. Suna fancy in engleza dar toti in facultate am trecut prin camin in care locuiam 5 /4/2 persoane si cine statea acolo statea ca nu aveau bani de apartament penthouse si erau suficient de fericiti cu asta. Daca la 20 ani pare acceptabil, de ce sa nu fie firesc si pentru alte perioade financiare dificile?
Grupurile locale de donat sunt o solutie pt obiectele ce ne trebuie: am donat haine, farfurii din bucatarie, mancare.  Nu e nicio rusine de a cere ajutor. Nu e nicio rusine de a scrie pe un grup de genul asta ca sunt in situatie dificila si am nevoie de o geaca de iarna mai groasa marimea XS la copil.
De cautat persoane ce inspira. Zilele trecute (sau noptile) am nimerit pe un blog nemaipomenit: https://www.thethriftyissue.com.au/ o mama singura care a trecut o perioada din viata homeless. Un grup fain pe https://www.reddit.com/r/povertyfinance/ pe tema asta.  Mi s-a parut extraordinar de incurajator ca daca altii au putut, putem si noi, diferit dar putem.
Vezi toate avantajele locale. Nu aflam de ele decat prea tarziu, dar exista locuinte sociale, ajutor de incalzire, discutati cu angajatorul de deducerea din impozit pt persoanele in intretinere, la biserici se mai ofera servicii gratuite medicale, consiliere dar si mancare, etc. Luati tot posibilul in calcul, nu puneti mandria inainte – imi pare rau ca nu am stiut de acestea in facultate.
Meniu si lista de cumparaturi, fara comandat mancare online. Sunt multe retete ieftine si rapide si sanatoase iar solutia de a gati o data si manca de 2-3 ori functioneaza in orice limba ai vorbi, cat timp ai frigider foloseste-l inteligent pt a pastra o ciorba facuta de casa/ o paine facuta de casa etc: https://books.leannebrown.com/good-and-cheap.pdf sau https://www.hillbillyhousewife.com/40dollarmenu.htm
Pentru deplasari luati o bicicleta – sport si free transport. Costurile cu transportul nu tre’ sa depaseasca 10% din bugetul unei familii medii, iar pentru familiile cu venitul mic nu e loc de alte alternative.  La venituri mici masina e un mare no: chiar si de e masina gratis dar benzina/ asigurari/ cauciucuri/ service/ parcari/spalatorie etc costa.
Fara vicii: tigari/alcool/droguri recreative. Fara machiaje. Nu e momentul.
Schimba meseria, localitatea, tara. Asta inseamna efort colosal mental si disciplina, dar daca in satul meu nu gasesti de munca nu are loc sa raman acolo blocat si sa apelez la pensia mamei…
Prima prioritate la fiecare ban economisit /castigat in plus e sa inchidem datoriile. Toate. Vand venitul e mic si 10%  la cardul de credit e o povara ce prelungeste agonia.

Si nu in ultimul rand, voi, cei care aveti internet si electricitate si apa si va permiteti luxul de a citi asta, ganditi-va ca sunt alte femei in jur in situatie dificila. Un ajutor cu o farfurie de mancare, cu luat copilul de la scoala pana vine ea de la munca, intrebat daca vrea hainele ramase de la copilul propriu sau de la copiii vecinei ca vecina se muta din tara si are cateva cutii de haine si de mancare din dulap ce nu le ia cu ea etc, poate par gesturi marunte dar schimba perspectiva mentala si mai ales aduc linistea pentru cateva zile si curajul de a vedea optimist si alte solutii.

Lamaile, o minune a naturii

Dintodeauna mi-a placut gustul acru parfumat al lamailor. In ultimii ani, datorita relatiei cu grecul din birou, relatia mea cu lamaile a luat o alta intelegere.

Iarna e sezonul de citrice. De la sfarsitul lui octombrie incep primele soiuri de lamai sa fie gata de recoltare-mai intai sunt ceva soi intalnit in sudul Frantei, apoi de la mijlocul lui noiembrie se coace un soi bine raspandit in Sicilia si grecia, iar cele specifice Spaniei se intind pe o perioada mai lunga si sunt mai zemoase . Ultimile soiuri se termina de recoltat in februarie-martie, dar mai nou sunt si soiuri hibride ce fac 2 recolte pe an, adica arborii au flori in timp ce recolta anterioara se recolteaza, si desi nu sunt mare iubitoare de asemenea modificari genetice, consider ca aici e un pas extraordinar pentru omenire.

Cum folosim lamaile? in afara de clasica limonada cu apa rece vara si calda iarna, in ultimii ani am adus toate cojile de lamai in viata noastra, le las sa se usuce pe masa sau pe calorifer sau le agatz intr)un saculet. Sunt minunate si recunoscute pentru uleiurile esentiale cu usor efect antiseptic, si mai ales efectul e gratuit, ca tot aruncam cojile inainte. Am inceput sa apreciez de cand am fost inconjurata de vanzarile agresive de uleiuri esentiale (really!!! …o sa dau afara toate vanzatoarele de uleiuri de pe grupurile pe fb unde sunt admin, am asistat la situatii teribile cand o persoana avea nevoie de internat urgenta si in final operatie si cineva ii zicea sa se dea cu cu ulei esential de nu stiu care pe abdomen…) – whatever, am divagat, nu reneg efectul interesant al uleiurilor esentiale asa ca sa folosim cojile de lamaie tinute in casa cateva luni pe cuvant ca nu va costa si nici nu au efecte secundare.
Pentru coaja in zahar pt prajituri va recomand lamaile bio. Daca nu gasesc bio, iau lamai patate si striate semn ca nu au fost chimizate excesiv, le dau o baie fierbinte scurta (pt a indeparta ceara eventuala cu care au fost imbogatite) si tin apoi in apa rece cu o tzara de bicarbonat, acestea ajutand sa indeparteze o parte din chimicoasele cu care au fost tratate sa reziste la transport si in magazin. Pesticidele insa sunt si in interior, pt ca lamaile sunt atacate de daunatori gen fungus.
Label-ul bio este o garantie pt o calitate mai buna, dar nu 100%. Se pare ca organizatiile care valideaza ca e bio difera de la tara la tara. De departe consider ca Franta e cea mai riguroasa la eticheta bio decat spania sau italia.
Ce am facut in ultimii ani? comandat citrice de la un producator, direct, din spania, fructele par putin tratate si cel mai important miros bine, miros proaspat.
Inca un obicei adus in viata noastra de la grec e sa congelez sucul de lamaie. Scurg lamaile cand suntem in sezon si pretul e bun, congelez in cuburi, si apoi rastorn cuburile intr-un recipient mai mare si tin in congelator, si cand e cald si vreau o limonada, folosesc 2 cuburi de gheatza, zilnic si de mai multe ori pe zi. Economiseste bani si timp, Vitamina C rezista bine la inghetz (nu la fierbere) . Recomand consumul aproape zilnic pentru ca in corpul uman vitamina C nu este stocata pe termen lung( alte vitamine fat soluble sunt bine stocate, de ex. vit D) asa ca e nevoie de un suport constant.

Si totusi, pentru cine nu isi permite sa cumpere lamai (din motive de bani sau de magazin departe), ROmania are si alte surse locale bogate in vitamina C:
– macesele
– ardei iuti
-ardeii de salata (cica aia galbeni mai mult ca cei rosii) o jumatate de ardei galben crud acopera necesarul zilnic al unei persoane
– fructele de padure: afine, zmeura, catina, coacaze etc -100gr sunt fix o doza pe zi.
-condimente gen cimbru, patrunjel. Le am in ghivece si tund cat de des pot pt a obisnui si familia, si pe noi ca o rutina in farfurie
– frunze verzi in salate: spanac, kale, brocolli, verze etc.
– kiwi, citrice. Da, acestea sunt mai la coada decat celalalte, dar sunt cele mai accesibile si usor consumabile in cantitati mari, adica eu pot manca un kg de mandarine o data dar un kg de patrunjel neeee.

Si nu uita, mai femeie: f. rar sunt efecte secundare de la consum crescut de alimente bogate in vitamina C, pe cand de la suplimente da!. Doza face diferenta intre sanante si otrava, un consum prea mare ar fi un  2 000 mg, si asta din alimentatie inseamna vre 20 ardei sau 50 portocale, pe cand din suplimente e usor de ajuns (vreo cateva capsule …).

Menu planning pentru o saptamana extrem de ocupata

Am terminat de zugravit o camera. Si de spalat, de asezat. La munca volumul e mare, deci 9-11 ore de munca. Am si ceva extra de cusut.  Si de pregatit balcoanele pentru renovarea ce vine, de cazat florile si plantele. Copil cu scoala acasa care ma intrerupe des. Astea toata intr-o saptamana – in asta care a trecit.
Asa ca am ales sa simplific si sa minimizez efortul in bucatarie la nivelul de 15minute pe zi.
Cum?
In primul rand am delegat. Sotul spala vasele si face ceaiuri. De 2 ori pe zi. Nu, nu ma ajuta, evitati expresia asta, el face asta pt casa si pentru ca e nevoie, e important de transmis mesajul si la copii si sot ca oi fi eu mama si super woman dar vasele si el le foloseste, ceai si el bea, gunoi si el face (noroc ca sunt ecolo si fac putzin). Sunt mama si sotie full time dar nu sunt sluga. Am dat treburi si copilei, adecvat varstei. Ea oricum e in bucatarie printre picioarele mele de mica, dar acum am lasat-o responsabila sa stranga de prin casa pahare, cani, haine, carti, chestii care la noi ‘cresc’, subit, peste tot, sa scoate/bage prin masina, sa aranjeze ce ii place.
Am mai renuntat la cateva activitati saptamana asta: nu merg la curs si nici nu vorbesc mai mult de 2-3min la telefon, mai ales cu cine nu am chef – azi nici nu am raspuns unui tip si I don’t care.
Planificarea meniului si cumparaturilor saptamanale o fac de ani de zile, imi e ceva firesc. Asa ca sambata am fost cu lista la piatza (si lista pentru prietena mea) si intors cu o cantitate mare de fructe, legume, si facut asa:
– sos de tomate (si inca ceva legume) – in 2 borcane, numai bune pt 2 cine rapida unde fierb pastele pt cateva minute. Nimic complicat, in 5-10 min facui sosul (sos de rosii, dovlecei si usturoi, condimente si pe foc)
– oala de ciorba. Aveam carnea in congelator, am 2 zile acoperite, si pranz si cina. Am pus legumele intregi pt ca efortul de tocat e time consuming si legumele sunt bio deci nu le cojii doar spalai vinz.
-carne la gratar si mancat 2 zile din ea. Efortul de a gati e mic, efortul de curatat gratarul e mare, carnea e portionata de la macelarie.
– salata de varza. Am tocat la robot din belsug (profitat asta dupa piata, in weekend, cand facui si sosul de paste), pus si 2 borcane de varza la murat (kimchi) , o parte a stat in frigider pana seara
– fried egg rice. Cu resturile de orez ce statea fiert de 2 zile in frigider. 5 min si a iesit un fel nou
-cartofi si morcovi la cuptor. I-am luat bio deci nu decojesc si doar spal si pun intregi. Alaturi am salata de varza, ardei felii, castraveti felii, branze.
– un brownie umed (la asta murdarii 2 castroane si o furculita cu care mestecai si in unu, si in altul).
Niciunul din feluri nu mi-a impus mai mult de 15min in bucatarie, am ramas la alimente sanatoase, fara compromisuri, si cu aceeasi sanatate radianta, bagat in pat la 23 seara franta fizic dar nu cu frustrari. S-au terminat cele 7 zile marathon fara povara emotionala, fara oboseala, cu satisfactia ca am gatat ceva-uri de facut. Si mare parte din astea le voi tine pe viitor ca femeie, ca merit timp si liniste pentru mine. Gatitul si mai ales ganduri de genul: “ce mai gatesc azi” consuma timp si energie, tine legata femeia de lucruri banale si asa taie din aripi, din creativitate, din libertate de gandire si actiune.  Sa nu zic de cati bani se economisesc din planificarea meniului – bani care impovareaza tot femeia.

 

100 de lucruri ce le-am cumparat si nu le-am folosit niciodata

De ceva timp incet incet sa elimin din casa lucrurile inutile. Mai ales cele care imi reprezentau o povara si blocau spatiu ce il voiam util. Dupa ce am amuzat cu prietena mea ca “tine-o poate iti mai trebuie vreodata, asa, peste 20 de ani”, vreau sa le scriu aici sa le tin minte si sa va amuz si pe voi:

  • cizme de cauciuc. 2 perechi. Stiu ca ploua, dar ultimile le-am folosit de zero ori. Zero. Adica niciodata – scriu poate pricep si eu.
  • umbrele. Gecile cu gluga fac fatza la vanr, umbrelele nu, cu gluga pot duce sacosele in maini sau buzunarele pe maini, si mai ales nu scot ochii la altii.
  • ruj. Desi m-am dat cu el si pus masca. Azi in casa am stat cu ruj rosu si rochie rosie. In total de 4 ori. Daca nu il aveam sigur nu simteam lipsa.
  • loc de parcare desi nu aveam masina. Am inchiriat aprt cu tot cu loc de parcare, si nu m-am agitat sa il las la altcineva….
  • servetele de hartie. Ultimul sul m-a tinut juma de an. Prosoape si batiste spalabile avem cacalau (am masina de cusut si din resturi mai fac inca vreo 2 prosoape…)
  • dezinfectant. Niciodata folosit. Apa si sapunul sunt minunate.
  • balsam de rufe. L-am aruncat cand am identificat ca e una din cauzele ca ma trezeam cu gat uscat si nas curgand (alergii)
  • cuptorul cu microunde. Cand ne-am mutat l-am dat.
  • covoare. nu ma am.
  • aspirator. Fara covor, mopul si matura sunt suficiente, fitness inclus. Mop cu aburi, best decission on cleaning.
  • parfumuri. Primite. De 6-7 ani, inca pline. O sa le dau…nu inca :).
  • bigudiuri.
  • farfurii si linguri si pahare de plastic, pentru petreceri si picnicuri. In final am luat canile de tabla si tacamuri de metal si toti mi-au apreciat gestul si avut grija sa mi le returneze in cutia cu vesela de dus la spalat. Farfuriile de plastic insa le-am folosit.
  • alcool. Zau ca nu beau. Se pare ca din moldova nu am plecat ca nu ma integram, am fost data afaraaaa (imi zic prietenii moldoveni). mai am cateva sticle.
  • sirop de fructe. Sa il fac cu apa pe post de suculet. 2 sticle stau in dulap.
  • jucarii si haine scumpe. La inceput le luam pt mine, pe copilul din mine ce nu a avut. Apoi vazut ca ce fain puzzle face copila la borcanele de gogonele, ce joaca incinge cu lingurile de lemn. Si acum are rabdare si drag sa aranjeze dulapurile de bucatarie (dar va rog, spuneti mi unde e peeler-ull ca nu il mai gasesc de o saptamana…)
  • gratarul electric. In final o tigaie zdravana cu fund de fonta e baza la noi – si are si capac.
  • tocuri. Pana la sarcina si copil purtam si 10cm…
  • TV. De multi ani nu mai avem si zau ca ma intreb de ce am avut???
  • bijuterii. Acum sunt intr-o cutie, pe undeva.
  • apa imbuteliata. Drum si bani dusi degeaba, avem cana filtru acum.
  • paine. Asa simplu se face. Dar evident ca deseori lenea e mare si sotul bombane ca feliile prea groase.
  • iaurt. Il fac, ia 5min de efort, dar uneori mi-e lene/uit.
  • cutia decorativa in care puneam servetele de hartie. Adica nu am pus niciodata.

 

Ia spuneti, cate lucruri aveti in casa de care va tot loviti si totusi nu le-ai folosit niciodata? Intreb pentru o prietena, evident 🙂

Colagen sau gelatina? diferente intre, cum le consumam

Dupa o varsta si dupa ani de sedentarism la birou, durerile de coloana si mai nou de genunchi m-au adus la kinetoterapeut ( mai multi), control medical si bonus, medic specializat in medicina sportiva. Am ajuns la medici sa am probleme grave doar ca dupa  cateva ore asezata/in picioare sau alergat de 5-6 km apar tensiuni si dureri, fiecare cadru medical mi-au ridicat problema colagenului pt regenerare tesuturi.
Dupa cum ma stiti, nu ma dau banii afara din casa si niciun caz nu vreau sa ii inghesui in cont la farmacie. Asa ca am intrebat medic dupa medic si apoi cautat si pe net ce alimente contin asta.

Mai intai o scurta prezentare: colagen e un amino acid (o proteina mai mai mica, ce intra in structura pielii, par, oase, articulatii, ce mai, cea mai importanta proteina in structura corpului, cele 15 tipuri de colagen sunt prezente in 25-30% din corp) – dupa 35 ani si mai ales pt cei cu igiena de viata defectuoasa  noi nu o mai producem la fel de bine ci o pierdem.  Cel mai vizibil e la elasticitatea pielii, femeile se plang de riduri, dar si fragilitatea oaselor ar fi legata.  Gelatina are o structura mai mare decat colagenul si e …dupa cum ii stim numele: gelatinoasa.  Mai in rezumat, colagenul e o gelatina. .. hidrolizata pt a nu fi cleioasa si mai solubila si mai usor absorbabila la nivel intestinal.

Cine sa o consume? toti. Nu doar eu care m-am boshorogit dupa 40 ani – fenomen ce apare dupa 35 ani mai intai la femei si apoi si la barbati, ci si atletii, persoanele cu probleme medicale in spectru autoimun, persoane cu probleme tiroidiene, cu probleme medicale de piele, cu probleme inflamatorii, probleme de articulatii, fracturi etc;

Cum ajutam corpul ? alimentatie. Doar din alimentatie. Si asta vine din surse animale: piftia (racitura) este o fiertura indelunga de oase cunoscuta ca cea mai bogata in gelatina/colagen. In trecut oamenii consumau mai multa piele, cartilagii de animale, si astea iar sunt de mentionat, asa ca de ceva ani am revenit la vechiul obicei de a nu cumpara carne de porc ci cumpara o pulpa de porc si folosi (si refolosi) tot de acolo: piele, picioare, urechi, oase (le coc la friptura si apoi nu arunc ci pun si la fiert).   Daca vreti, cautati si dupa bone broth, in engleza mereu suna mai bine.
Apoi e cel din peste si oasele de peste. Chiftelele de peste unde dam prin robot pestii cu tot cu oase, sau ciorba de peste din Delta sau supa de scoici si peste spaniola…dar vai, de ce m-am apucat sa scriu in noaptea asta cand nu am somn dar am pofte??  Se pare ca din peste e mai prietenoasa cu pielea, pe cand cea din oase de vaca/porc e mai recomandata pt articulatii.   Ba mai mult, oasele de gaina si gaturile ar fi recomandate medical  in forma de bone broth pt cei cu artrite.
Pestele si pielea de peste. Si eu care arunc pielea de pe peste….
Albusul de ou contine o proteina ce corpul uman o transforma rapid in colagen.  Nu tin minte eu toate numele de proteine dar ca oul e mai bun decat stiam, tin minte.
Vegetarienii o duc mai rau? relativ. Au familia boabelor: fasole, naut, linte, etc. Si in ele sunt proteine. Doar ca zama de oase eu o beau, fasolea nu.

Cum mai ajutam corpul? corpul are nevoie de putin ajutor pt producerea colagenului. Doar ca mancam o zama buna nu e suficient, un pic de zinc si multa vitamina C fac minuni. Citrice, fructe de padure, usturoi, acestea ar fi adjuvantii necesari, catalizatorii.

Cum facem zama de oase? Ca pe piftie (moldoveneasca racitura): oasele (pe cat se poate sa fie bio, sa fie cat mai groase, cu cartilagii daca aveti, de ex cumpar gaturi de curcan, cozi de vita,un picior de porc, un cap de femur spart etc – toate astea sunt ieftine rau la macelarii) puse pe foc mic mic, acoperite bine cu apa si musai capac la oala. In apa adaug lamaie pt a creste extragerea de minerale,  frunze de dafin sau rozmarin, ce am chef. Usturoi si ceapa spre final. Candva puneam si telina dar acum sunt circumpsecta ca telina nu are efect antiinflamator.  3-4 ore pe foc e minunat de bine. Candva fierbeam mai lung, acum am lasat-o mai moale. Portionez in borcane, merge si congelat, si consum treptat. Cine nu are timp dar are bani, e de vanzare si pe amazon !

Cum o consum? zilele astea am fost foarte ocupata cu munca, asa ca am avut zile cand am baut doar zama de oase facuta din weekend, si ciugulit niste fructe. Practic 4 zile la rand a venit zama cu proteina ce mi-a linistit stomac, intestine (gurile rele spun ca 80% din imunitate ar fi in intestine), creier, piele.  Desi am cautat si nu gasii nimica despre legatura intre par si colagen, am primit complimente la adresa parului mie si fetei, sotului nu inca ca e chel din primii ani impreuna, saracul, deci e loc de miracole si la el.

Suplimente. E cald, e greu de gatit si un ou, d-apoi de fiert 3 ore niste oase pt o zama. Asa ca, pt cine nu face fatza, farmaciile au. Doar citit prospectul, sa vedeti cum e produsa, unde, si sa fie testata nu doar in laboratoarele proprii, si sa fiu carcotasa: fara gluten sau soia (acestea 2 au efect inflamator si pot infrana absorbtia intestinala).
Nu imi vine sa cred ca spun cuvantul suplimente. Desi sunt f. circumspecta cu suplimentele pt ca autorizate pe piata europeana sunt putine, atentie ca mare parte sunt produse in china.  Ma scuzatz, dar in afara de virus, nu stiu multe produse chinezesti asa rezistente… De ex. la vitamina C 80% e produs in China, restul lumii importa cu sacul si capseaza acasa cu ceva coloranti, si e produsa pe baza de porumb sau ceva cereala modificata genetic… asa ca, daca la gelatina/colagen as intelege vizita la farmacie, dar sa nu va prind ca luati vitamina C cand piata abunda de zmeura, pepene, afinele le vazui in parg pe munte (nu inca in piatza), ierburi si fruzne proaspete etc. Eu voi lua din DM, am cea mai mare incredere in politica medicala germana.

Cum o folosim? Ca baza de mancaruri: cu 2-3 legume iese o supa rapida – nu e nicio problema daca devine masa de 3 ori pe zi, cateva ori pe saptamana. Gelatina poate fi folosita si in ingrosatul sosurilor. Recomand de consumat fara gluten, pt ca glutenul inhiba asimilarea intestinala a unor minerale.

Miscare. E vital dar nu ajunge doar sa mancam bine, pentru ca miscarea potenteaza producerea unei retele puternice de proteine. Din pacate imbatranesc si energia fluctueaza (cu tot caruselul de emotii din ultimile luni nici nu ma mai mir) asa ca am zile cand nu sunt in stare sa alerg. Mersul e de ajuns, asa ca ma fortez sa ies la o plimbare usoara inclusiv in zilele cand simt ca nu am energie nici sa merg la toaleta, profit de unele din fluctuatiile de enegie cand imi rup din cele facute si ies la o plimbare dimineata devreme sau seara,  oboseala dulce post miscare si baia relaxanta de 15 min cu sare epsom imi aduce un somn binemeritat.
Si nu in ultimul rand: nu credeti in cosmeticele cu colagen. Structura moleculara e prea mare, prea putin e absorbit in piele, iar piele avem pe tot corpul. Mai bine dati banii pe o punga de oase pt fiert  de o zama, din interior schimbarea e mult mai minunata si e  ieftin, rapid, sanatos.

 

Ia ziceti, ati incercat colagen? de care?

 

Ca incheiere, am gasit o expresie ce imi place, e scrisa pt mine:

YOU NEED GUTS TO LIVE HEALTHIER

Si dupa carantina ce vine?

Marea bucurie a relaxarii regulilor de carantina este ca se vor deschide granitele. Nu stiu cand, nu stim cate, Franta a anuntat ca deschide campingurile si acces la turisti si vor deschide si granitele asa ca pentru noi ideea de a planui vacanta de vara (2-3 sapt in camping cu alergat prin paduri si trezit in zgomot de pasarele) ne-a dat aripi.  Avem un scop in fata, un reper in calendar, motiv sa sar de pe canapea si sa verific cort si saci de dormit si mai ales ce alte zone minunate si oxigen din rezervatii naturale mai inspir prin toate narile.  Mai intai am lasat emotiile sa decida si aruncat idea sa mergem in locul unde m-am simtit super in vacanta si ce a venit din subconstient firesc si cald e  Franta, Jura. Ca pana plecam mai sunt multe saptamani de curs si seri de rumegat si sigur noi vom schimba alegerea de cateva ori, ca eu traiesc nu doar din vacante ci si din cautat, documentat, salvat linkuri si notite cu ce activitati se pot face, ce sa vizitam, istorie, mancaruri specifice, piete locale specifice, etc.

Si totusi, dincolo de planuri si asteptari si lucrat de pe canapea,  zilele de carantina au trecut pe nesimtitelea si singura mea grija extra e sa nu supra mancam ca doar e usor sa mancam cat usa si nesanatos  dar mai greu sa traim asumat si responsabil cand am frigiderul fix in fatza canapelei si vizibil doar sa ridic ochii blanzi si mari de caprioara bleaga pe deasupra laptopului, ei bine aparura alte probleme. Criza economica.  2 luni cu productia pe butuci pt multi e dramatic. Noi suntem din protejatii sortii pt ca am continuat sa lucram si sa fim rezolabil platiti, ba avui si cateva extra venituri, dar verisoara mea care lucreaza in industria filmului are firma inchisa si abia luna viitoare va primi primul somaj tehnic si acela ii acopera intretinerea si tigarile, altii sunt si mai nenorociti pentru ca lucrau la negru si nici macar acel somaj nu au dreptul.
In jur business-urile incep incet a redeschide. Nu toate. Unele au declarat falimentul sau sunt in curs de – aprox 20% din baruri si restaurante. Turismul e mort.  Vor mai aparea noi joburi pe piata? .  E criza? va mai fi un val de imbolnaviri la toamna?  Nu stim – si instabilitatea asta da de gandit.
Cum urmaresc (ocazional) stirile americane si citesc pe unele grupuri de finante, am remarcat cateva idei aparute si aplicate ce ne vor ajuta in perioada urmatoare:
Fondul de urgenta are nevoie de consolidare.  Noi o facem din decembrie incoace, ca la sf anului trecut sotul a fost fara job si bine ne-a prins sa avem ceva acolo. Acel ceva e reconsolidat, ba mai bine decat toamna trecuta, punem 25% din venit deoparte plus micile venituri ocazionale (care au fost) , ceva bani rambursati de la vacantele platite, plus lipsa activitatilor sociale si nici vacantele/iesirile din martie/aprilie/mai. In plus am decis ca anul acesta sa nu mai contribui la pensia privata, nu sunt bani multi dar pot contribui si in decembrie daca lucrurile vor zbarnai.
Pt cine nu are fond de urgenta, azi e ziua cea mai buna de  deschis un cont bancar si facut mici transferuri acolo: fie in ziua de salariu un procent din ce vin, fie renuntat la mici cheltuieli/abonamente/facturi si pus echivalentul acolo, fie pus ocazional din extra venituri (mici joburi, lucrurile vandute, cadouri, prime etc), fie un transfer automat de 20-50 lei, saptamanal, o suma mica la inceput care nu va dezechilibreaza.
Reevaluat ce obiceiuri reluam.
Colegul de birou a decis ca va veni doar cu bicicleta la munca si renunta la masina. Habar nu am daca o vinde (si are unde) dar fara costuri de benzina, fara asigurare si costuri de parcare/amenzi (da, aici se dau si pt 1km/h peste, si pentru 2min de parcare incorecta), fara  mers la spalatorie etc si sa puna banii deoparte.
Alt coleg a renuntat la fumat in carantina.  Mai intai a fumat mai rar ca nu iesea dupa tigari. Si apoi gata. Si sper ca nici nu va relua obiceiul.
Cafeaua de la Starbacks? E ok si fara pana cand lucrurile va merg bine. Rochie noua?  Ei bine, primul lucru cand am fost izolati acasa a fost sa dezactivez toate notificarile cu reduceri si promotii, si eu si inca vreo 2 prietene cu care am vorbit am spus ca avem suficiente rochii, si avem si suficiente amintiri din dificultatile cu criza din 2008.
Criza ne-a adus alte valori si prioritati. Constientizat ce e important si necesar si ne aduce fericire. Nu vom renunta la astea. Dar sunt altele pe care le putem pune deoparte, pentru o perioada.
Echilibru intre mancat acasa si mancat la restaurant. Mancam rar in oras si inainte, nu am invatat sa fac noi feluri de mancare, doar readus cateva mici obiceiuri (gen framantat cu maia – am facut turte de cateva ori, am facut paine de 2 ori si congelat – nu mai facusem de 4 ani cu maia).  Facut pizza (inainte mai comandam, stand acasa nu am renuntat la seara de pizza, 1-2 ori pe luna, dar se poate si facuta in casa: aluat cu drojdie, sos de rosii, mozarella din belsug, dovlecei si porumb si ceva slaninuta afumata pt aroma si pizza  e gata in 20 minute la 220grade). Economisirea e minuscula,  poate 10-20 extra pt noi, dar castigul e in faptul ca o gatim impreuna toti ca familie, ca fiecare face cate ceva – tati e seful la cuptor cu manusi si tava acoperita, eu toc de zor si fata le decoreaza dupa gust si optiuni, si putem sa ne simtim bine si fara a cheltui /iesi.
Reevaluat furnizori si facturi. Idee citita acum 2 luni pe canalul NBC. Ei recomandau pt business-uri de a nu intra in pierderi de suspendat toate activitatile ce se pot suspenda, sa reduca/renunte la birouri si chirii, si de luat fiecare furnizor si evaluat si renegociat/renuntat. Consultantii lor economici spuneau ca pot economisi si 30% din cheltuieli, asa. Ideile lor se pot aplica si la bugetele romanesti, presa romaneasca va vorbi oricum prea tarziu, tin minte in 2008 la inceputuri ca deja la americani se vorbeau de strategii de construit noi business-uri si la tv in romania la sf lui 2008 inca se vaicareau ca nu inteleg ce se intampla ca economia duduia.
Cate datorii mai avem?  Statul acasa a lasat timp de reflexie si analiza. Noi ne-am facut repede bilantul datoriilor si aici a fost usor ca mai avem  inca 10,8 ani la ipoteca si aproape 140K de platit, avui timp sa verific ca dobanzile pe piatza creditelor imobiliare au scazut cu 1% dar nu merita sa schimb la alta banca pt ca sunt costurile notariale prea mari pt mica diferenta, asa ca mai am doar de negociat cu banca in curs. Zero card de credit si e bine. Fata de 2008  ducem bine, atunci aveam 2 credite. Pt cine are alte datorii, e important sa le insire pe hartie, si sa faca plati anticipate asap. Bine, asta e mereu important, cei ce au multe datorii le au fix ca nu isi gasisera timp si rabdare in a pune cheltuielile pe hartie si intelege ca unele datorii sunt rele. Ei bine, chinezii ne-au dat acest timp si rabdare, bonus un virusache.
Investitii. Acest cuvant e pentru multi o utopie. Dar daca aveti internet si cititi articolul asta, aflati ca sunteti printe cei 50% mai bogati oameni din lume.  Privind la cat de mare am apartamentul si compar cu ce mici sunt ale chinezilor/japonezilor imi dau seama ca nu o ducem rau.  E loc si de investitii. Nu stiu ce, nu stiu cand, as avea cu ce, si mai ales stiu ca bune investitii se pot face in criza, cand putem achizitiona ieftin. Keep an eye into.
Investitie in educatie. Poate cea mai buna investitie pt ca nimic nu poate devaloriza ce cunoastem. Fac cateva cursuri online, dar am ajuns in punctul in care usnt asa de multe si nu stiu ce sa aleg sa aleg bine si nu un endpoint.

 

 

 

 

 

O sanatate mai buna si pasii pe care sa ii luam azi

De preocuparea mea pentru sanatate stiti. Am scris despre asta din primele pagini ale blogului, sa tot fie 6 ani sau mai mult. E o prioritate acum, viata mea in timpul problemelor de sanatate nu a fost o viata ok.   Acum, cu carantina, cand toate reperele mi s-au evaporat si nu mai am cum iesi cu prietenele, nici cum face voluntariat, pierdut probabil de tot orasulMeuIubit din birou,  singurul lucru care mi-a ramas vertical ca o coloana a infinitului dreapta si de urmat  e grija pentru sanatate.

Daca acum deschideti prima data un articol pe tema sanatatii, aflati in  vreo 2 (sute) cuvinte ca imunitatea e majoritar impactata de igiena vietii, ca predispozitiile genetice si bolile cronice se pot ameliora dar si materialul de calitate genetic se poate deteriora din modul de viata, ca obiceiurile sanatoase si potrivite mie nu se potrivesc la toti si ca astea nu vin natural – nimeni nu se naste cu astea, ci vin din ratiune dar si din sub-constiinta si armonia dintre creier si corp. Sanatatea si obiceiurile ce aduc sanatate se cultiva, se invata, si se schimba dupa varsta si mod de viata. Acum am facut o gropitza pe canapea dupa forma fundului meu….asadar dupa cateva zile de lancezit si dureri de coloana reaparute si stari de anxietate cu tiroida sufocandu-ma am schimbat pe ici pe colo pana am ajuns oarecum bine, pe cat de bine s-o putea.  Decizia de a deveni mai atenta la sanatate ce duce la primii pasi e o decizie pur rationala, contra ‘rutinii’ si ‘obisnuintei’   si inertiei de zi cu zi, e un efort  asa ca zilele astea facui tot posibilul sa scad stresul, sa scad tensiunea, sa dorm mai bine si mancam adecvat si sport adecvat.
Partea buna este ca sunt tot felul de solutii la indemana, costuri zero.

Fii atenta la ce faci si opteaza pt pasi rational, nu in graba.
Mindfully choices, cum zice englezul – in rutinele alimentare, de zi cu zi. Stam pe canapea de atatea zile asa ca nu mai avem nevoie de carbohidrati ca nu ii consumam (asa ca am redus pana la eliminat gluten, zahar, si lasat carbohidrati doar din legume si fructe). Sau un exemplu rational: apa poate inlocui cola, apa e mai buna decat cola. Un alt exemplu:avem nevoie zilnic de exercitii asa ca am cautat un program ce mi se potriveste si de repetat – zilnic am zis.  Tot cu mintea alegem sa nu consumam zahar/cafea/ecrane dupa o anumita ora pt a pregati mintea de somn. E usor? nu, nu va iesi din prima,  nici peerfect, dar in cateva luni va intra in rutina si va inlocui complet acele rutine paguboase, si momentul de aceste rutine noi e fix acum, cand suntem mai apropiati de noi, mai indepartati de furtuna vietii, agitatia si zgomotul de fundal ce intuneca deseori creierul s-au indepatat.

Vezi ca poti economisi bani asa.
Cea mai buna motivatie pt mine o reprezinta economisitul financiar: am inlocuit cola cu apa pt ca e mult mai ieftin.  Meniu si lista de ingrediente iar economiseste bani. Colegul a renuntat la masina si venea cu bicicleta initial din motive financiare apoi a vazut beneficiul in sanatate. Mersul la piata unde predomina legume si fructe, mersul doar in zonele de vanzare de legume si fructe iar sunt o economisire.
E singura motivatie? nu. Dar la mine cea mai solida. Cautati-va o motivatie ce tine la voi – deseori sa punem prioritate sanatatea nu tzine, ca nu e ceva cuantificabil si cantaribil.

Foloseste tehnologia.
Nu sunt mama gadget-urilor si am zile cand nu ating telefonul si avui ani fara mobil,  dar uite ca instalat un pedometru pe tel mi-a aratat ca…nu merg suficient. Lasa ca acum merg o laie pan’ la baie, asa ca mi-am pus un reminder pe tel: exercitii de spate, exercitii de genunchi.  10min dim, 15 dupa amiaza, unele le fac si cand calc/incalzesc mancarea/spal vasele, cele 3min adunate de ici /colo sunt un castig. Pe o hartie am scris cata apa beau – asa ajung la 1.5l -daca pe mine o foaie m-a ajutat atunci folositul unei aplicatii poate fi si mai si pentru utilizatorii de mobil. Sunt aplicatii gen FitnessPal, grupuri de anumite exercitii, CouchGroups ce au ca scop sa faca sa alerge 5km si pentru CartofiiDeCanapea, o coarda de sarit electronica etc. cautati si incercati-le, unele sunt gratuite, nu pierdeti nimic in a instala, incerca de folosit cateva sau mai multe  pt ca in final e doar castigul personal.

Un jurnal al recunostintei.
Am invatat asta de la altii. Eu functionez mult mai bine si ma motivez mai bine cu oameni in aceeasi directie, cu o contorizare a reusitelor, cu o gandire pozitiva: ramane mai putin loc la piticii pesimisti din mintea mea.  Asa ca serile imi repet si imi laud reusitele: azi mancai salata de 2 ori, am sarit coarda doar 5min si maine o sa fac iar si mai bine, plimbarea de o ora de dupa culcat copil a fost minunata, am slabit 3 kg in primele 3 sapt de carantina, au iesit kale si sa caut ghivece mari sa le separ etc etc. Si blogul tot ca un fel de jurnal al recunostintei mi-e construit, al recunostintei fata de cele invatate de la colegi si vecini si prieteni si alte cele vazute prin oras- imi scriu aici reusitele si perseverentele, nu e viata mea plina doar din astea ci sunt si din alea negre, doar ma bucur de cele bune si sper sa fie si la mai mare data viitoare.

Cum calatorim cu copiii? ieftin, simplu, relaxant?

Paradoxal e ca public articolul asta  acum acum pt prima data in 10 ani planuiesc o vacanta fara copil, din motive de tabara de ski si avem un weekend child free pe care il vom fructifica cumva.
Copila m-a insotit in vacante. de mica. Prima deplasare a facut-o la 2-3 luni.  E membru de familie cu drepturi depline asa ca mi se pare firesc sa fie cu parintii, are deja in total 15 sapt dormite in cort si cred ca 50-60 urcaturi in avion. Nu adun taberele. Cu siguranta ca planificare vacantei fara copil e diferit, dar si cu copil e posibil simplu si nu scump. Consider ca e f. important sa calatorim in familie, dar si tinand cont de copil: calatoriile pot deveni relaxante pt familie, creaza o unitate si o comunicare in familie (daca nu in vacante atunci cand sa ne petrecem 24 ore pe zi impreuna??), devin experiente speciale, ne aduc contact cu alta lume, o alta viata, descoperit oameni si cultura si atmosfera etc. astfel ca pentru noi calatoritul poate sa intre cat mai mult, ca incape.
Cum?
Cand era mica mica, de doar cateva luni, mergeam pe distante si perioade scurte. Bagaj simplu asa ca plecam cu 3-5 tinute ale ei, 3-5 ale noastre, si ii pregateam mancare pe 3 zile ( pt ca si acasa la fel functionez: spal si pregatesc 2-3-4 tinute, gatesc mancare pe cateva zile).  Alaptat a fost mai simplu.  Inainte de plecare seara o culcam imbracata deja cu hainele pt drum si dim. la 5-6 ne trezeam, luam copil in brate cu paturica cu tot  si o culcam mai departe in masina pt un drum usor, scapat de  aglomeratia capitalei, noi odihniti si veseli, copil dormit si  odihnit si vesel.  Tatal aducea cele 2 genti (una cu haine, lada frigorifica) si gata.
De pe la 1 an statul intr-un loc (in masina) nu a mai fost  interesant pt copila din dotare asa ca drumurile in masina s-au evaporat. De, a crescut, am crescut distanta si diversificat mod de deplasare: tren si avion. Am descoperit ca sunt mancaruri ce putem sa i le dam de la restaurant (ciorbe sau pilaf sau peste la gratar gasiram la restaurante si dat de pe la 1 an). La 1 an am fost prima si singura vacanta la all inclusive – zau ca e simplu sa fii mama la turcii cu  5 stele in frunte.  Cu trenul la 2-3 ani e minunat de lejer  chiar si pt copii mai mici: fara centuri ei pot zburda prin compartiment si urca/cobori si consuma energia. Cu avion de la 1 an e simplu – dupa decolare o lasam sa umble peste tot, pt decolare/aterizare aveam 5-10 mici surprize in buzunare (o pereche de sosete colorate, post-it uri mici mici de lipit tot scaunul din fatza, un creion mic, un rest de plastelina, etc etc).
De pe la 5-6 ani  am renuntat deja la bagajul la cala la zboruri. Nu si la pachetul de mancare (pe care il vom pregati si la pensie – sandwich cu un piept de pui, banane, mere, o branza si nu imputita – I did this mistake once 😀 etc).  Lasam ambarcarea la final pt ca e dificil si ca adult sa stai in picioare 10-15min, sau profitam de priority board si urcam la inceputuri si lasam copila in picioare pe scaun sa interactioneze cu fiecare alta persoana interesanta.
Cu liste din ce in ce mai diverse ce le tin salvate in draft la email, schimbate si reschimbate dupa caz,  calatoritul ne e ceva firesc si simplu. E drept ca nu ne-am dus inca in Africa sa imi spun ca vai, nu gasesc o farmacie sau vreun magazin sa iau un tricou, asa ca de acasa un medicament am luat doar pana la varsta de 2 ani (si asta pt ca era copila cu tratament…).
La 3 ani a primit cel mai fain si longeviv cadou primit a fost un trunkie  roz (o valiza de dimensiuni cabina, cu rotzi, pe care o trageam prin aeroport si prin casa, evident).  Bagajul copilei. Sarutmana Nasilor.
Fiecare idee de vacanta am insotit-o cu o carte. Sau mai multe carti.  Avem cacalau, mda, unele femei isi cumpara pantofi. Cand era mica aveam carti cu desene despre avion si aeroport (si cu cartea in brate a vazut apoi real), apoi am trecut la carti albume despre ce localitate vom vedea, acum e deja la citit cartile de adulti, avem un 50-100 carti de calatorii in casa si toate sunt cu poze atragatoare.
De ceva timp o lasam si pe ea sa caute idei de destinatii. De ex. una din vacantele decise de ea va fi Roma, inspirata de niste carti (pe care, absolut intamplator si accidental i-au aparut in fatza, la biblioteca, habar nu am cum de mana mea i le-a impins, asa, din greseala). E implicata in documentare si liste de ce vedem asa ca stie (aprox) la ce sa se astepte si chiar decide.
Bagajul si-l face ea, cam de pe cand are valiza roz, de pe la 3 ani. Evident ca evaluez si eu, mai intai eu puneam si ea scotea, apoi treptat viata mi s-a usurat si devenit invers dar inca am gesturi mai pe fatza, mai pe ascuns :D. De pe la 10 ani, cred, ii validez doar lista de lucruri de impachetat ( a si incercat sa faca un film, pt youtube, cum isi face ea bagajul; bagajul i-a iesit dar filmul nu, asa si a decis ca e prea greu sa fii youtubeuza). Acum avem fiecare rucsacul lui, si recomand unul pt copil de la 2-3 ani in dimensiunea  adecvata copilului sa il poata duce in spate.
Verificam  vremea la destinatie  fix inainte(cu juma de zi inainte de zbor) si inca o data conditiile de bagaje in avion – nu o data am facut ceva schimbari legate de astea. Sunt multe situatii unde vremea se schimba brusc – asa ca mai fac un mic check inainte.   Stim, de ex, ca lichide nu putem intra (o limita prea mica pt copii prea mari) asa ca isi  primeste monezile de euroi din timp si isi cumpara singura de la stewardese ( avem garantate 30 min de zbor cand nu misca si nu respira, cu banii stransi in pumn, pana cand ajunge steawrdesa sa o serveasca si pe ea, minute cand se uita si ea si alti copii din avion hipnotizati de fiecare miscare a stewardeselor ce si pregatesc cosul de bauturi, cum dau catalogul, cum vin la fiecare pe rand sa ii intrebe, fiecare zambet si miscare a stewardeselor au efect hipnitizant si acum, dupa zeci de zboruri).
Cand era mai mica, cautam zboruri la ora cand doarme. Best of the best. Apoi nu mi-a mai pasat.

Nu mint copilul. Stie ca s-ar putea sa o doara urechile la aterizare (iau acadele pe batz si guma), mai merge  si sa aiba un balon de umflat. Stie ce facem si ce urmeaza (am vazut copil tarait de parinti in aeroport pt ca nu voia in avion, copilul repeta ca bunica i-ar fi zis ca avionul se strica -na, mai lasati copiii cu antena3 in casa…)
Carutul a fost cu noi pana la aproape 5 ani. Cand s-a stricat. Ne-a salvat si ajutat sa facem multi km zilnic. Am trecut la trotineta (unde s-a putut, evident).

Unde ne cazam? child friendly, of course. Langa plaja, daca mergem la mare – dupa plaja si adultii sunt chiauniti d’apoi copiii cu glicemia jos si musculatura marinata. La Disney am stat in hotelurile lor pt ca ofera transfer rapid si cu prioritate.  Evitam  locurile de  petrecareti (google map ma ajuta sa vad daca e sau nu strada plina de baruri). Si nu in panta – sa ne intoarcem sus la deal e greu si pt adulti, cu copil in brate e nasol…

Ce  vizitam? evident child friendly. Desi visez sa fac PCT si Compostella de pe cand genunchii nu imi scartaiau, eu stiu ca nu e loc de copil dar am gasit campinguri in Franta cu mai multi copii la un loc decat adultii!! familii cu 2-3-4-5 copii sunt ceva normal iar atmosfera de copilarie e minunata. Evitam locurile ce au cozi mari, cu stat in picioare (nu Luvru!!, promit sa fie primul muzeu vizitat cand intra fata la facultate!!… , Sangrada Familia sau Turnul Eiffel le-am vizitat  la prima ora si in afara sezonului turistic etc) .
Ce mancam? Noi inchiriem airbnb sau mergem in camping, asa ca majoritatea mancarea e in house, asa ca orarul de masa si calitatea ingredientelor a fost sub control. Am mai mers si la restaurante dar am comandat ce era deja facut (gen ciorbele sau meniul zilei nu implica o ora din viata bucatarului). O Sa va povestesc cea mai proasta idee a mea de a merge la un restaurant Michelin  de unde copila (8 ani, cred) a iesit miorlaind ca nu au si astia niste paste sau cartofi prajiti si ne-am dus la supermarket. Copiii mananca simplu, asa ca un orez, rosii cu branza, sau o gaina rotisata ne-a salvat de multe ori pranzurille.

Si nu uitati. Vacantele sunt pt relaxare. Daca va stresati din orice si frici multe, mergeti in parcuri acasa si nu transmiteti copilului mesajele negative.