Category: administrare buget familie

Am pornit de la discutia cu o prietena in care imi spunea ca… ea se simte bine la cumparaturi/restaurant etc, cum adica sa reduca din ele?  Ce daca au acasa 2 credite (unul de casa, unu de masina) plus 2 carduri de credit pe zero???

Nu am avut niciun raspuns. Ca de obicei, replicile bune imi vin a 2a zi….

Astfel ca acum adun aici cateva din ideile care m-au ajutat sa cheltui cumpatat, sa aleg cum vreau eu sa directionez banii. Practic, aleg sa cheltui inteligent pentru ce am nevoie cu adevarat, pt ca asa aleg eu.

Primul mare pas a fost sa constientizez ce imi aduce cu adevarat placere. Cumpararea unei fuste/machiaj imi aduce placere doar pt 2-3 ore,restaurant cu prietenele fix cat sunt acolo si poate 30min dupa maxim pana diger si ma apuca foamea de lup, dar fondul de siguranta pus deoparte imi asigura liniste pe termen lung. iar faptul Ca nu am nicio datorie si niciun credit imi da libertate si mai mare.
Urmaritul cheltuielilor. Pt asta lunar verific tranzactiile bancare sa vad ce si unde s-au dus banii, dar mai mult m-a ajutat sa scriu pe hartie/excel ce si unde am cheltuit. Exemplul ideal e colegul meu ce a descoperit ca da lunar 60-70 euro pe cafeaua de la magazinul de la colt…si in schimb si-a luat o masina expresso la birou, ajungand sa economiseasca mai mult de jumatate din bani asa.
Amanat. Da, pt lucrurile mari si scumpe si care nu sunt sigura 100% ca imi trebuie, mai ocupa si loc, ies din magazin fara sa iau si ma gandesc/fac calcule. Pt casa caer am vazut-o sambata si ne-a placut, am lasat 2 zile pana am discutat ce facem mai departe, sa se sendimenteze ideile. Asa ca miine seara o revizitam.
Scris nevoile adevarate. Da, am lista cu: cizme pt iarna urmatoare, schimbat lenjeria de pat pana la sf anului. Si respect listele :). In conditiile in care am 2 rochii care nu le port, e inutil sa o iau pe a 3a care v-a ajunge tot acolo. Daca mersul prin magazine e o placere, ei bine am descoperit ca o plimbare poate produce o si mai mare placere.
Ordine si triere a casei. Decluttering. Destocare. Ziceti cum vreti. De cand am pus in ordine hainele si am ramas cu 2 rafturi amenajate, mi-e mult mai simplu sa aleg si mai ales sa vad ce imi lipseste. A, da, nu imi lipseste nimic :). Cand am prea multe uit ce am, unde am, ma pierd in detalii si ghici ce, mai cumpar inca ceva. Am 20 de vase de copt si parca …as mai cumpara ceva.
Donat. Da, tot ce e in plus, ce nu am folosit de 1 an, donez.
Nu ma mai duc des in locurile de pierzanie. Le evit :), stiu deja ca in anumite magazine cheltui ceva, si ma feresc sa merg de 2-4 ori pe saptamana. Mai ales chestii nu atat de necesare. Solutie: ma duc rar, dar cu lista. Da, stiu, mai iau cate ceva in plus, dar macar nu mai iau zilnic :))). cel mai bun exemplu e ca mergeam de 2 ori pe saptamana dupa piine. De fiecare data ieseam cu painea plus: o inghetata fiecare, ba cu 2 croasante/prajiturica fiecare etc; acum cu masina de piine acasa am scapat de astea :).
Reguli noi, aduse treptat. Iau  tricou nou DOAR dupa ce  unul din cele existente care e prea obosit…pleaca.
Gasit hobby-uri. Petrecut timp mai mult cu cele importante pt mine. Da, gradinaritul de vara  asta m-a tinut departe si de solduri!!  Sa inteleg ca nu voi opri shoppingul pe viata. E o alegere temporara cu schimbare de prioritate.
Am invatat sa fiu recunoscatoare lui Dumnezeu pt ce am. Si nu, nu mi-am dat seama de asta pana Carmen a inceput colectia de articole cu motivele zilnice de bucurie.

Stiti ce am castigat in final? Timp.

https://www.facebook.com/gumbi.ortiz.5/videos/10153207576604065/?pnref=story

 Datorita schimbarii de oras si job am ajuns iar sa stau in chirie, si dupa 4 ani de chirie am decis sa transform chiria intr-un nou credit  ipotecar.
Nu e prima data, am mai facut unul in 2006, credit de 28 ani si achitat in 8, asa ca stiu deja ce inseamna…

Pasii urmati de mine:
-estimat  zona si vizitat cateva imobile
-intrebat peste tot de costurile notariale (12,5%-14%)
-estimat la mai multe banci si facut estimari diferite. Deocamdata am fost la ING, unde am cerut 3 estimari:

• credit cu dobanda fixa pe 20 ani
• credit pe  20 ani dar cu dobanda variabila dupa primii 3 ani
•  credit cu un avans mai mare de 10% decat am acum ;

Motivatia personala: noi avem primele locuinte ce aduc chirii modice deci sunt deja in profit, iar nici locuinta asta nu va fi locuinta for ever, maxim de pana la pensie (la pensie ma mut intr-o garsoniera), asa ca imi caut acum o rata care sa  compenseze cu chiria actuala dar si o locuinta ce ar putea fi inchiriata ulterior.

Cum am decis ca sunt apta de credit: ca si la creditul de acum 10 ani, de ceva timp ( aprox 1 an ) pun deoparte echivalentul unei rate la data fixa, ca si cum as fi deja cu credit, sa vad daca fac fata organizarii si ritmului. Nu mi-e usor, una din luni nu am respectat-o, dar asa am strans pentru avans.
In plus, am simulat cateva luni ca si cum unul din sot nu are venit si suntem pe avarie si ne descurcam cu venitul celuilalt. Si ne-am descurcat.
Apoi am verificat daca ma incadrez la somaj si ma descurc cu somajul sa acoper rata.
In paralel am studiat piata imobiliara, daca va creste/scadea, pe cartierul ochit.
Am verificat la banci daca ma incadrez cu vechimea si documentele de dus.
Merg la mai multe banci. Voi blufa si incerca sa negociez. La bancile mici am inteles ca sunt sanse (mici, dar sunt).

Cum compar intre ele ofertele bancilor? nu ma uit la dobanzi vanturate sub nas, nu ma uit la avantajele promovate de marketing, ci compar suma totala de platit inapoi in decurs de 20 ani, suma care iese din buzunarul meu luna de luna. Aceasta e scrisa in josul desfasuratorului de rate(adica se  aduna dobanda + suma de returnat). La suma totala mai adun si costuri notar, asigurari, taxa deschidere cont, taxa evaluari, taxa dosar, taxa de risc, costuri transfer bancar etc – practic asta e COSTUL REAL al bunului achizitionat, astia sunt banii REALI ce ajung sa ii dau. Pt a gestiona toate astea voi trece toti banii printr-un singur cont bancar, cont gratuit, din care voi face niste proceduri sa isi ia banca automat toate platile. Tot din contul respectiv voi face platile anticipate ( asa am facut la primul imobil luat cu ipoteca) astfel incat sa am tot timpul imaginea clara al COSTULUI TOTAL.

As vrea sa prezint cele 2 simulari la ING :  prima cu situatia financiara actuala si a 2a cu un avans de 10% in plus. Ei bine, un avans mai mare cu 10% din valoarea imobilului duce la o scadere a ratei cu 200 pe luna, dar si o modificare de aprox 30 la asigurarile lunar ( sunt obligatorii aceste asigurark de viata pt fiecare plus sot plus asigurare aprt de incendiu/daune etc). Deci 230 lunar de platit economisiti x 20 ani = adica in in plus pe termen de 20 ani dati vor fi aprox. 50 mii in plus la costul total, bani care i-as economisi doar daca am avans in plus de 10% .

Acum studiez in cat timp as putea strange acesti 10% – iar pana in februarie-martie estimez ca da. Asadar nu voi opri cautarile de locuinta, incep sa intreb rude si prieteni de unde pot imprumuta o suma aprox. sa acopere acest avans, dar o sa fac si simulari daca fac credite separate (creditele mici au dobanzi mici si nu cer asigurari de viata & evaluator & intabulari &  dosar de risc & co deci costurile platite ajunge sa fie ceva mai mici decat la un credit ipotecar mai mare). Fara acest 10 la suta as ajunge sa platesc in 20 ani aproape dublu, si nu stiu daca merita o locuinta acest COST TOTAL.

Nu scot din calcul nici  varianta data de o prietena: sa caut o locuinta ieftina si neingrijita si sa o imbunatatim noi in timp, in cateva luni ajungand sa o fac locuibila iar banii vor fi bagati treptat ( asadar reduc si costurile initiale cu notar & impozit & asigurari de imobil si viata & evaluator & intabulari &  dosar de risc & co).

O alta varianta de studiat e de cumparat un imobil nou cu rate la constructor (faciliteaza ei relatia cu banca iar costurile de mai sus scad – nu scade dobanda, doar costurile adiacente tranzactiei). Avantajul: as putea negocia cu constructorul sa incep platile peste 3-6 luni, suficient sa aranjez problema avansului mai mare. Ideea mi se pare extraordinar de buna, ma gandesc ca pot semna un aconto cu 5-10% dati acum, si pt restul sumei in decembrie – termen cand vom termina cu acte/banca/evaluari/asigurari etc timp in care mizez pe mai multe incasari (returnari de la taxe platite in plus, prima de Craciun, chiriile de la imobile deja existente toate care vor mari avansul colectat deja etc)

Sa nu uit de experienta lui Carmen care a reusit sa prinda o promotie si sa aiba asigurarea gratuita/inclusa – deci voi deschide ochii si merge mai departe.

Pornind de la intrebarea Iuliei: cum sa investim, atrag atentia ca romanii deja au investit colosal de mult! in imobiliare: in Europa romanii stau cel mai putin in chirie( 90% proprietari fara de 50% din Germania, statistica de pe wiki https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_home_ownership_rate)

Desi unii o vad ca un lucru rau, asta imi arata ca in marea majoritate romanii sunt calculati si economi si se gandesc pe termen lung si constienti ca la pensie nu au posibilitati mari. De fapt nu stiu niciun pensionar capabil sa mai scoata 5-600 lei din buzunar pt o chirie.

Apoi, daca tot ne comparam cu altii, situatia Romaniei e diferita de a germaniei. Sa nu uitam ca jumatate din casele romanilor sunt la tara, 34% din romani au wc in fundul curtii, multe locuinte sunt facute in afara legii, impovizatii, si unele dinainte de 1950, iar cele de dupa sunt apartamentele comuniste construite pt a aduce pe cei de la tara sa munceasca la oras si tinuti in jug prin contractele impuse… Va rog, intrebati si parintii cum NU au avut de ales si li s-a dat repartitie nu in conditiile dorite, cum s-au trezit ca au semnat un contract cu un pret si pana la livrare a fost pretul crescut cu 10-20 mii lei, cum Nu au putu alege alta gresie/faianta etc.
Pe cealalta parte Germania are multi emigranti, si ca si mine majoritatea emigrantilor stau cu chirie in primii ani tocmai pt ca nu au bani de achizitionat (nici macar de un avans), nu au nici job stabil si au nevoie de mobilitate pt job, nici credibilitate la banca si istoric etc.
Sa adaugam ca mare parte a caselor si locuintelor germane au fost distruse de razboi si practic rase peste 2 milioane case. Oamenii si-au facut si refacut ce au putut -dar abia prin anii 60 a inceput puternica reconstructie, si majoritatea de catre firme – ele si-au permis sa construiasca si deci inchiriaza.
Sa mai adaugam ca multe firme au construit si inchiriaza – ca  sa isi  sub- inchirieze angajatilor cu pret modic, astfel ca isi aduc angajati de top din afara/alte parti, ieftini. Firma iese foarte bine, in primul rand ca o casa construita este o investitie si nu vor plati impozite si taxe, apoi ca salariatul va fi platit mai putin, apoi din chirie.
Sa mai analizam si cifrele bancilor germane, dobanda la banca germana, faptul ca se cere avans si de 20-30%, faptul ca se cere dosar solid etc.
Si inca un lucru: e ceva obisnuit la nemti la pensionare (67 ani sau  la 50 ani, cand decid ei sa se retraga) sa se mute fie intr-un azil de batrani fie intr-o tara calda si ieftina. In conditiile acestea unii nu isi doresc imobil.
In plus, preturile chiriilor e reglementat prin legi in germania si nu a crescut exponential dupa bunul plac al proprietarilor. Dar fata de alte tari (Spania, Irlanda) rata la casa nu este dedusa din impozit!
Si in final, o colega nemtoaica zicea ca sunt conditii restrictive sa cumperi imobil in Germania. Adica in landul unde sta ea, un strain daca isi cumpara imobil e obligat sa nu il vanda 7 ani. Poate de aceea nu au avut ei bule imobiliare si piata e relativ stabila si chiriile nu au sarit?

Comparand Germania cu situatia romaneasca, acum inteleg bula imobiliara si mai ales inteleg ca nu o sa mai fie asa ceva pentru ca romanii au invatat lectia dar nici nu vor mai creste vanzarile pt ca nu mai e cine cumpara.  90% romani proprietari inseamna ca mai sunt 10% neproprietari disperati, unde majoritatea sunt… incapabili sa aiba ceva. Inteleg pe toti cei ce si-au facut credit ipotecar pt ca si eu
am suferit stresul locuintei improprii si toanelor proprietarilor…

In plus, Romania inca sufera de suprapopulare – adica locuinte mici si multi membri ai familiei locuind in acelasi spatiu. Asadar acesti 90% de romani de fapt…sunt unii ce locuiesc inca cu parintii, unii in locuintele vechi de la tara, altii in locuintele comuniste vandute dupa 1990 la pret sub piata, sau care au achizitionat inainte de 1989 dar au achitat casa la pretul de achizitie dar in perioada de inflatie a anilor 1992, cand mama si-a permis din salariul de muncitoare sa achite dintr-un foc ultimii 15 ani.

Pt cei ce vor sa investeasca, le recomand sa caute si altceva: inchiriat imobiliare nu reprezinta cea mai buna afacere decat daca e pe nisa (adica e in Bucuresti langa universitati).  Si pt cine nu are cunostinte despre piata imobiliara, sa si le achizitioneze inainte, pt ca „Vreau deci trebuie sa-mi iau” bate rau   „vreau, dar oare imi permit?”