Sacosa de cumparaturi gratis e buna

Ca sa vedeti ce facui de ziua colocatarului: ii luai niste tricouri. Din dulap. ( asta din gama aniversarile minimaliste se fac fara cadouri).
Deci facui un pustiu de bine si triai tricourile colocatarului in 3 grupi: prea mici, mari, si nasoale. Dupa validarea lui luai categoria nasoale si o dusei la carpe, dar cu o trecere pe langa masina de cusut de unde selectai 4 sa devina sacose de cumparaturi.
Dupa cum stiti, am renuntat la sacosele de cumparaturi de plastic de ceva ani. Nu complet, cred ca mai am una de la MegaImage din aia zdravana pe undeva, dar cand plec la piata sambata iau 5-10 sacose de panza, facute de mine ( din recuperarea unor perdele vechi, de ex). Ei bine acestea dupa cateva spalari si tarairi prin bube, mucegaiuri si noroaie, dupa indurat priviri fie ciudate, fie admirative, fie de mila, dupa ce m-au salvat de la sute de sacose de plastic de achizitionat si aruncat si banii aferenti economisiti, am inceput sa le arunc pe batranele uzate si sa cos altele. De ex. din tricourile colocatarului :).
Ce poate fi mai bun de folosit decat tricoul altuia? mai ales ca nici nu imi citeste blogul: asa fac loc in dulap, reciclez, sunt 100% spalabile, si cand sunt f. obosite le trec la carpe de spalat pe jos ca doar sunt din bumbac.
Ca durata operatiunii de schimbare de orientare: 15 min, si cel mai mult mi-a luat sa extrag foarfec si masina de cusut. Dar rezultatul ma multumeste ūüôā

Pasi:

  1. taiat manecile. Lungi/scurte, manecile se elimina. Daca sunt lungi, ajung la sters prafuri, alea scurte sunt mici mi-e prea lene sa le mai folosesc
    20160713_23441320160713_2344502. taiat gura tricoului. Eu le-am taiat cu free motion ( adica asa mi-o venit), pt ca tricourile erau cu guler si nasturi, dar la tricourile simple se poate desena un rotund frumos cu vreo farfurie si apoi taiat cu foarfecul ( recomand trasat rotundul dupa farfurie cu un marker, pe partea de  dos a tricoului). Ca o remarca, cu cat gura e mai amplu taiat, cu atat mai usor de bagat/scos chestii.
    20160713_23462120160713_234700

    3. cusut partea de la baza a tricoului. Pe dos, evident. Daca tricoul e f. lung (gen maieuri, maieuri ce ar fi ideal ca nu mai tai nicio maneca), puteti sa il scurtati, sacosele mele insa nu au avut nevoie de asta.

    20160714_00090720160714_000849

 

 

 

Sacosele¬†mele ‘noi’ sunt super banale. Pardon, tricourile sotului erau banale (nu eu i le-am cumparat! ). Dar din tricouri vesele si cu tot felul de desene pe piept pot iesi niste sacose minunate, inedite, si colorate.
Voi ati folosi asemenea sacose?

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Dupa ce am ajuns la o casa locuibila si nu mi-am mai consumat timpii si gandurile (si banii) cu amenajari si zugraveli si cutii etc, dupa ce am  acumulat multa oboseala, am  inceput sa meditez la ce  e important pentru mine si ce timp (energie) ii acord.

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Probabil multi oameni au auzit de fraza “time is money” . O cunosc si o consider adevarata, doar ca in ultimul timp¬† balanta s-a schimbat si timpul a devenit mai valoros decat banii. Sa am libertatea (si timpul!! ) de a face lucrurile care le doresc in plus fata¬†de jobul full time ¬†plus¬†treburile casnice de rigoare – asta e tinta independentei mele financiare. Viata e prea scurta pentru mine sa petrec 1/3 din timp facand … sa stau la dispozitia sefului.
Inca un lucru ce iau in considerare este energia si concentrarea petrecuta la munca. Dupa o saptamana grea perecuta la munca, imi mai ramane putina energie sa ma ocup de ce imi doresc in cele 2 zile de weekend si cele 6-8 sapt de concediu anual.
Uneori ma gandesc ce as face daca nu as avea jobul: in cele 11 ore zilnice in care nu as mai fi pe fuga catre metrou si de la metrou, as face ce? CE VREAU! gradinarit? cusut? citit? reinceput jogging si invatat sa innot? reinceput orele de pian? …

Jobul e responsabilitate

Responsabilitatea familiei este unul (si marele motiv) pt care nu imi dau demisia acum.¬† Daca ar fi sa ma “ingrijesc” doar de mine probabil as opri serviciul acum, pentru ca am suficiente investitii (imobiliare) si as contura un mic venit din alte parti. Dar mai am ipoteca, copila, mamaia …
Pe de alta parte jobul nu e atat de nasol! nu vin obosita si stresata de la munca, seful este nemaipomenit, iar ziua cand intra banii in cont e o zi veseeeela.
Da, am ajuns in punctul in care grija financiara  nu mai e atat de mare grija. E momentul cand vad echilibrul financiar, ca am ingrederea ca ma pot descurca cu un minim (ipoteca, apa, curent, net, mancare) , si in care imi doresc mai mult timp pt mine si familie, chiar daca asta inseamna mai putini bani. De aceea am ales sa tai anumite cheltuieli ( facturi, rar la supermarket, si mai rar haine, deloc cosmetice): pentru ca inclusiv banii cheltuiti pe astea imi ataca din timpul ce l-as putea petrece cu copila/cu pasiunile mele.
Ba mi-am facut o lista de prioritati cu lucrurile faine din viata:
-copil
-gradina
-miscare
-casa
-cusut
-casa (curat+gatit)
-job
-citit
Astea sunt prioritatile… Dar cat timp petrec cu ele?¬† Cel mai mult petrec cu jobul…si nu, nu e el cel mai important din lista, asta dupa cum se si vede.

Pentru ca banii nu pot cumpara timp, ia spuneti, ce conteaza cu adevarat pentru voi? si timpul e direct proportional (cifre dar si calitate) cu prioritati? ca la mine nu.

Cadourile primite, moment de donatie

Cu ani in urma mi-am impus o limita de haine. Decizia a venit dupa o evolutie de ani de zile in care dimineata ma scarpinam in cap maimutzeste in fata sifonierului burdusit: eu cu ce ma imbrac? . Da, azi am 2 perechi de pantaloni ce imi plac si le folosesc, cateva tricouri, o camasa, plovere, 3 rochii si 4 fuste etc. Fiecare achizitie presupune plecatul initial a altui produs ce e prea vechi/nu imi place. Cum nu am multe haine acestea le port mai des asa ca se uzeaza mai repede – asadar .. ocazie sa iau altceva apare, asa ca profit de solduri. Ei bine, mai sunt si alte surse de item-uri: cadourile. De obicei cadourile sunt practice – dar nu au pasul initial de …eliberare loc. Ce fac? De refuzat nu pot sa-l refuz si mai ales daca imi place. E momentul sa descoper ceva ce era prea vechi (nu e dificil) sau care nu imi place sau nu imi sta prea bine, si uite asa fac… un pachetel pt donat. Doar si altii din jur sa se bucure de cadouri, nu? Am eliminat asa problemele gen: – unde mai pun noul obiect – curatat de praf, ogranizat, mentinut, hranit (in cazul animalelor sau plantelor) – baterii si alte accesorii – dificultati la mutat in noua casa – timp petrecut cu toate astea etc. Voi ati calculat vreodata pana unde ajunge costul unui item comparat cu costul achizitiei… dar oare merita? Care e costul real al unui produs?

Procrastinare versus decluttering

Nu imi place cum suna expresia Procrastinare versus decluttering: am alaturat 2 cuvinte moderne americane si le-am separat cu un cuvant din latina veche. Dar zau ca ceva din creierasul meu ma impiedica in procesul de ordine si tot aman, si tot aman…
Pentru voi ce inseamna destule produse in casa? ca eu m-am trezit zilele astea ca am umplut dulapurile din bucatarie (in conditiile in care acum 1 an jumatate aveam spatiu de depozitare aprox. 1/3 fata de acum).  Realmente m-am expandat si am tinut 30-40 de borcane goale, si zeci de recipiente si produse si condimente si vase si vasulete de copt dintr-o sete de… indestulare?
Ce inseamna sa am suficient? Daca as avea inca pe atata dulapuri in bucatarie, oare mi-ar ajunge? Wow, ce vis frumos: daca as avea casa mare sigur si musai as avea si o camara unde sa depozitez si mai multe gemuri, si compoturi, si multe muraturi si etc etc . Dada, iar borcane. Si cutii, si recipiente, si borcane.
Mai departe, ce inseamna prosperitate? Sa am  o masina? 2 masini? 10 masini?   10 borcane de gogonele cu pepeni murati?

Probabil setea de a avea nu se termina usor.  Nu e ca la foame: cand mor de foame mananc ce mananc pana stomacul/corpul zice stop: la borcane sau masini io ca om imi pot construi inca vreo 2 garaje incapatoare pe post de stomac.
Granita intre a dori si a avea e subtire si unica fiecaruia; iar educatia (nu numai financiara!!)  presupune sa ne descoperim limita. A mea am depasit-o cu borcanelele: am ajuns sa petrec prea mult timp cu aranjatul lor:

Simplificarea casei (decluterring)

Cuvantul decluterring a aparut pe undeva prin ‘americania’¬† fiind expresia pentru¬† eliminarea multitudinii de item-uri ce zac imprastiate prin toata casa, depozitate, nefolosite.
Datorita consumerismului si tendintei firesti mie de a colecta lucruri, m-am trezit cu casa plina de lucruri. Iar. Si cum ma pregatesc de mutare am decis ca e momentul sa curat si simplific, acuum si nu dupa!!
Pasii urmati sunt aceeasi din trecut: deschis dulap, tras tot jos, triat ce pastrez (si pun inapoi) si ce nu; ce nu pastrez le iau iar la mana si le impart in 3: gunoi, donat, vandut; . Ei bine, fiecare dulap inceput, fiecare zona atacata este o durere si moment de oboseala si frustrari.
Unii i-au zis: oboseala deciziilor (cica apare cand avem din prea multe de ales). Imaginea cu dulapuri deschise, rafturi curatate, dezordine peste tot imi dau neliniste. Mizerie. Asta e tot ce vad in jurul meu in momentul de aia zic: vvreau sa  scot tot ce nu folosesc din viata, si mai ales din ganduri.

Asa ca mi-am inhatat 2 cutii, un scaun, niste carpe si …planul de bataie:

Si imi dau seama de ce am abandonat de atatea ori procesul de ‘decluttering’ atat de repede: pt ca e brutal si dureros de a scoate si vedea atatea ascunse prin colturi, aruncate, prafuite, abandonate, neutilizate. Greu de a vedea toate obiectele astea in fata, lucruri fata de care am un atasament sentimental.
Stiu ca e dureros inceputul dar pana la urma merita finalul!!! Si intr-o zi o sa ma apuc si de dulapurile din bucatarie.  Si nu, nu sunt singura in procesul asta.
Cu ce incepem? Ei bine, incepem cu ce e mai usor – sa nu obosim asa de rau ūüôā . Bucataria am decis, ramane la urma ūüôā