Educatia financiara la liceeni

Sunt putini adultii ce au primit un exemplu financiar de acasa (bun/prost, orice exemplu e util atat timp cat il intelegem si invatam ceva din el) asa ca pentru mine viata si nevoile au fost cele mai bune lectii dar vreau creste un copil mai sanatos financiar decat am fost eu si pentru asta am mai avut nevoie si de ceva articole de citit. Si daca la un copil de gradi + scoala primara e suficienta expunerea la situatii practice gen mergem la piata / menu planning / shopping list /lista de facturi de platit si calcule cu tot ce presupun astea etc- toate astea sunt lectii minunate si de calcule pt scoala da?  , ei bine, de la o varsta incolo treaba se complica, ochii dati peste cap la parerile mamei sterg orice efort si bunavointa asa ca e nevoie de scos argumente logice si mai ales de uitat in gradina altora si cauta ce e bun pentru noi.

CATI BANI DE BUZUNAR PENTRU UN LICEAN? 
Aici depinde de venitul familiei. Initial nu am stiut ce suma e ok, am intrebat CAT in stanga si drepta si asta a fost gresit, pt ca trebuia sa ii intreb “pentru ce dati banii de buzunar?? ” . Acum dau copilei o suma saptamanala, incrementata cu 1 la fiecare aniversare. Ce a functionat si ce nu a functionat la noi cu suma asta?. Pe unele site-uri am gasit ca la 12 ani o suma de 10-40 pe luna e suficient, la 16 ani suma se dubleaza, dar stiu copii ce la 10 ani primesc si 500 ….
Pai primul succes e responsabilizarea, adica copilul invata sa isi  ceara banii cu regularitate si sa verifice ca i-a primit corect. Da, am facut si ‘greseala’ sa nu ii dau toti banii – repede a vazut 🙂 . Din pacate inca uita sa isi ceara banii saptamanal si asta e iar o lectie de viata ce tre sa o invete pentru ca e important ca un adult sa isi verifice ca primeste salariul la timp si lunar.
Copiii incep sa priceapa valoarea banilor de pe la 6 ani si unii de atunci primesc money pocket (2 euro la olandezi…? ) si sa ii cheltuiasca pe ce vor ei. La copiii de liceu e diferit: suma e mai mare si e foarte important sa stie deja sa ii imparta si pentru economii pe termen lung, sa lase ceva pt distractie, ceva pt cumparat pt sufletul lor, deci divizarea banilor in cele cateva directii se invata de acum.

WHY? 
Teoretic mama se ocupa de platit casa, masa, hainele, scoala, tabere, orele de pian. Pe viitor vom incepe si meditatiile. Daca eu platesc totul totul…cum mai invata copilul ce valoare au banii? de la un profesor cu salariu rupt in..? sau de la colegul fitzos cu adidasi Nike de 150 €?  Iar din vorbe, zau, poate copilul mai aude ce zice mama pe la 6 ani, dar dupa 12-13  ani ii cam doare in pix  asa ca exercitiul este mama invataturii. Deci dau bani de buzunar ca sa ii cheltuie, bine/prost e  treaba copilului ca doar asa isi invata lectiile. Asta e scopul banilor de buzunar: sa invete educatie financiara pe 2 lei: economisit, sa faca buget, cat e valoarea unui produs, cate saptamani sa economiseasca pt un telefon nou si sa aiba grija de ala vechi etc. Diferenta intre VREAU si AM NEVOIE acum se invata. Da, unii sunt mai cheltuitori decat altii, cum altii sunt mai intreprinzatori si indrazneti. Unii is gasesc repede un ritm de economisit fie pentru un motiv fie apare repede obisnuinta. Organizatul banilor e ca mersul pe bicicleta: cadem mai des la inceput si deseori doare,  dar stabilitatea apare din exercitiu.
E foarte important sa stie copiii ce pot sa isi ia din banii astia si ce nu. De ex. i-am zis ca daca vrea poate cumpara mancare de la scoala, si a si cumparat de cateva ori. Doar ca totul acolo e scump, asa ca dintr-o data si-a dat seama ca pachetul de la mama e…gratuit si pregatit de mama. Lesson learn – daca ii repetam regula ca mancarea de acasa e mai ieftina decat cea cumparata puteam sa i-o repet eu si de 400 de ori si nu ii pasa de ce zice mama asa ca experienta e cea mai buna lectie. Cartile i le cumpar eu, hainele vitale i le cumpar eu, dar hainele mofturi si le ia din banii ei (da, si-a luat niste blugi rupti de arata de parca a tras cainii de ei cale de 3 strazi).

Extra bani din cand in cand?
NU. O greseala pe care o gasii mentionata prin mai multe articole americane e sa dam, in plus, din cand in cand, copilului, ca uite, a terminat banii de buzunar si mai vrea 3 fuste. Nu. E momentul sa il invatam ca se poate lua mai ieftin, ca se poate returna un obiect cu eticheta, ca se poate si altfel. Daca e musai atunci de imprumutat copilul cu suma de bani (unii propuneau contra treburi casnice, altii spuneau ca parintele sa ceara si dobanda pt banii imprumutati! , oricare din idei e buna)  si pus copilul sa plateasca in rate, sau cofinantare si toate astea ca mod exceptional. De ex noi platim juma din tabara copilului, copilul cealalta jumatate, desi partea ei ii punem contul ei de economii, ssst, sper sa nu citeasca blogul :D.
Tot din articolele pe americani era mentionat ca femeile care in copilarie nu au primit educatie si nici automonie financiara au sanse mai mari sa ajunga casnice si dependente de sot,  sau excesiv cheltuitoare. Asa ca autonomia financiara se construieste cel mai usor fie treptat.
CASH sau CARD?
Pana acum doar cash pentru ca impactul vizual si tactil e mai mare, dar ma gandesc ca de la 18 ani, card, dar mai vedem cum evolueaza tehnologia 🙂
BANI pentru… ?
Initial am dat bani pe care sa ii cheltuie cum vrea ea: inghetata sau o guma de nu stiu care, un Macdonalts  etc – distractii marunte. Ma gandesc ca pe viitorul apropiat sa dau si bani de haine la schimbarea de sezon, deocamdata tot ce am stiut a face e sa dau carduri cadou la Decathlon din care sa isi ia ce pantaloni si adidasi ce avea nevoie – nu m-am bagat peste decizie (dar ce m-o mancat limba sa comentez ca sunt adidasii prea albi sau pantalonii prea largi…) – singura o sa invete ca aia albi tre spati des si sa se plictiseasca de adidasii albi impecabil. Promit sa nu ii zic nimic!
La blugi dupa niste drame existentiale ca nu isi gaseste blugii mult visati (cu banii ei, evident, ca in dulap mai avea blugi), i-am scos din dulap blugii mei si asa a descoperit singura ca poate sa ramana si cu banii in buzunar si cu glugi cool la scoala.
De ce consider ca e ok ca unui licean sa ii dam bani de buzunar si sa nu intrebam pentru ce? Pt ca multi, de rusine, nu indraznesc sa ceara. Am mai auzit in jurul nostru parinti plangandu-se ca le fura unul din copii bani din portofel si fenomenul era si pe cand eram eu la liceu auzeam curent acest scenariu printre colegi/vecini. E dreptul la intimitate sa ia, fara sa dea explicatii, o inghetata la o fata sau de un bilet la film in timpul fugii de la ore, sau de tigari.  Pentru multi tineri bugetul ala mic si banii de buzunar le da incredere si autonomie pe termen lung, dar si intelegere ca unele lucruri sunt extrem de scumpe si nu merita sa cheltuim pe ele.

Gatitul compulsiv la un an de carantina

Fara restaurante, baruri, cluburi, terase, sali de concerte si alte locuri ale pierzaniei unde obisnuiam sa imi duc serile inainte de COVID (auto ironia e considerata constructiva 🙂  ) , am ajuns ca multi altii sa am mult mai mult timp prin casa. Si pe langa bucatarie/ frigider si cratite.
AM inceput lockdown ul cu extra mancat. Apoi am realizat ce fac si am inceput sa tin dieta. In timpul asta am gatit, am inceput sa profit de extra timpul avut si sa incerc sa gatesc tot ce voiam de mult timp si nu gaseam timpul si rabdarea, sa incerc retete indiene ce le credeam prea complicate si prea consumatoare de timp si care de fapt nu sunt si acum ne-au cucerit, sa invat sa folosesc varii condimente si sa fac mai multe incercari, sa fac mai multe variante de dressinguri si sa mancam asa mai multe salate, sa framant iar de paine impreuna cu copila si cel mai tare e ca acum are autonomie si copila face singura chifle ( sarutmana Jamila) etc.

Gatitul acopera o nevoie primara: mancarea. Dar e si o forma de fericire prin oferirea de arome si gusturi cu care ne bucuram. Mai mult, o mancare gatita in casa e mai ieftina (cati nu au pierdut veniturile in zilele astea…) si mai ales mai sanatoasa: o salata si un gratar se fac repede si cu putin studiu acopera suficient de bine nevoile corpului.  Pentru multi framantatul aluatului a devenit o relaxare – kineticii ma inteleg. Am framantat si varza (traiasca robotul la tocat) si facut cateva borcane de muraturi – probiotice la indemana pe care altii dau bani multi.   Mai mult, painea de casa m-a adus in confirmarea prieteniilor pentru ca impreuna cu prietenele ne-am impartit drumurile si eu m-am dus la tara dupa faina iar prietena mea mi-a luat o cantitate mai mare de drojdie, si zau ca nici nu am planuit inainte ci pur si simplu la magazinul de la ferma mi-a venit ea in minte ca e mama de baieti in crestere si o sun pe ea sa intreb daca vrea faina si ea imi raspunde cu ” gand la gand, mai femeie, ti-am luat drojdie si tie ca m-am gandit ca nu umbli prin supermarket” – o conexiune telepatica in care asi fi crezut, o prietena pentru care in ultimile luni nu avusei timp sa ne vedem si schimbaseram doar cateva cuvinte pe email saptamanal.  Din exces de gatit am oferit si la vecina din perete prajituri (medic la spital, ea nu isi poate aduce obiectul muncii pe canapea).
Pasiunea gatitului a devenit pentru mine un fel de ingrijire personala si ingrijire a celorlalti. Acu’ sa nu credeti ca am gatit 3 feluri pe zi, zilnic feluri complicate, nuuuuu, inca nu stiu sa fac sarmale si nici nu cred ca voi invata vreodata, am ramas la feluri ce iau 15-30minute si mancam 2 ori din aceeasi mancare, in continuare salatele sunt baza la noi, dar ce mi-a adus gatitul in carantina e sa ies din zona de confort, sa incerc, sa gresesc, sa incerc iar si sa perseverez pana mi-a iesit pe gustul meu si chicken tikka-massalla, si currt vegetarian, am incercat si descoperit cateva  noi dressinguri la salate, am incercat pana gasit locul quinoa in ritmul meu repezit de bucatareala, am incercat si noi retete de prajituri, am gasit si timp pt acea visata salata beuf din copilarie ( pe care desi o toc la robot dar tot ia timp pt ca fiecare ingredient are nevoile ei), am reintrodus o varietate de ierburi si frunze si alimente verzi si crude, am incercat sa fac o branza cu o reteta cu ceva ferment (un esec, dar mai caut si alti fermenti, nu abandonez) etc.
Gatitul e tot o forma de creativitate: ceva util, ceva necesar, ceva sanatos. Cine are rabdare si la decorat are toata admiratia mea, aici inca am rateuri 🙂 dar voi persevera ca orice evolutie inseamna si esec, si rasetele celor din jur, inseamna efort, iesit din zona de confort, inseamna incercari dupa rateuri.
Gatitul in fata copiilor vine si ca o lectie de viata. Da, am scapat ouale pe jos. Mi s-a rostogolit din neglijenta ca eu sunt mereu repezita. Prima data fiica mea a ras, data urmatoare cand am scos oua mi-a dat un prosop sa le pun pe, alta data cand am scapat a venit ea si mi-a adus carpe si spunand: “mami, se intampla, cam des la tine”. O experienta de viata din care copiii invata si inteleg ca nimeni nu s-a nascut cu toate astea in cap si forte si ca e nevopie de efort si efort si luat esecul in brate si luat de la capat si iar efort.
Gatitul cu copiii inseamna si sa ii ajutam sa descopere gusturi si mirosuri, sa inteleaga ce le place si ce nu, sa participe la meniu si lista de ingrediente pe sapt viitoare.
Gatitul in familie e o lectie de matematica: deseori am profitat sa dictez reteta copilei si sa ii cer sa multiplicam x 3 sau 7 si  pt a exersa calculele mentale.  Am profitat sa exersam si ceva engleza citindu-i reteta sa scoata ea ingredientele de prin dulapuri, sau alta data punand copilul sa citeasca reteta in engleza mie pe motiv ca nu imi mai aduc aminte cum fac anume la pasul ala. Am profitat sa provoc copilul la cautat pe site-uri si comparat unde gasim mai ieftine ingredientele dorite, un pas de educatie financiara deloc neglijabil ce va ramane inradacinat in comportament pe restul vietii.

Pentru mine gatitul va continua si dupa lockdown si sper sa ne tina la fel de sanatosi fizic si emotional si pe viitor. Suntem intr-un loc bun, daca vrem sa ajungem mai bine e nevoie de efort si iesit din zona de confort.

Share your goals with the others

La inceput de an si eu ca si multa lume am trasat planurile am pe 2021, ne-am scris liste cu ce vrem sa facem, ales un cuvant al anului, etc. La mine nimic nu e in afara normei, doar e vorba de terminat cu niste documente si diplome (aman lupta cu birocratia…), de facut mai mult sport, de slabit alea 3 kile, de facut niste cursuri, mai mult curaj, mancat mai sanatos, mai mult voluntariat, cursuri  etc, stiti voi, nimic nou ci tinut ritmul vechi si la unele facut mai mult si astea ni le negociem singuri ani dupa ani.

La inceput am avut emotii in ale expune. Mai intai ca una din vorbele vechi romanesti e ca “lauda de sine” nu e buna si ca lucrurile spuse zboara si exista riscul nici sa nu le mai facem.  Apoi mai am rude, care, la replici  de slabit/mancat mai sanatos /mai multa miscare vin cu vorbe gen “da’ tu esti deja slaba/mananci mai sanatos decat toata familia la un loc” iar aste incurajari solide nu ajuta pe cei ce sunt la inceput de drum si nici  foarte siguri de decizie si colcaie intre indoiala si greutati emotionale. Lumea ar fi ceva mai buna daca in loc de competitie ni s-ar preda la scoli cooperarea …dar cine sunt sa cer lumii sa se schimbe cand inclusiv cei ce inteleg astea nu le practica?
Mai de ajutor pentru mine a fost Tim Feriss ce sugereaza ca dincolo de GOAL sa ne expunem prietenilor fricile si indoielile, si nu doar spuse ci mai ales scrise. O data scrise vedem si micile solutii. Pe langa sa scriu indoielile si grijile pe mine ma mai ajuta sa ne apropiem de prietenii ce au scop asemanator. Asa ca am cateva prietene cu care ne dam raportul saptamanal de ce am mancat, de cata miscare am facut, ca o sustinere si inspiratie reciproca, ca impreuna ajungem mai departe . Inca  nu am gasit grupul de woame ce lupta sa aiba de terminat cu birocratia dar asta nu e nimic nou…
Inca ceva ce am inteles ca daca merge la mine nu merge la altii. Si daca altii nu le iese sau nu fac asta nu tre’ sa ma descurajez pentru ca reusitele sun proprii si pentru mine si cel mai bine e sa iau model de oameni ce le iese, de doctor sanatos, pe prietena slaba, seful de succes etc

 

SI unde sunt acum, la o luna de 2021? ( la mine bilantul e dupa mai bine de o luna ca am inceput astea de prin Decembrie si anul mi-o inceput mie cand am vrut eu si nu cand o vrut calendarul, ca de la munca fusei in concediu de dinainte de Craciun).
Pai am decis ca vreau sa mananc mai sanatos. Ce am facut pentru? Un minicurs la sfarsitul lui decembrie cu Mimi Walter in urma caruia consum mai multe verzituri,  imi pun un recipient de 1.5L de apa la indemana si il beau zilnic (ba mai nou imi iese uneori si in plus). A fost greu? Da, pt ca desi principiile le stim cu totii si teoria e teorie, problema mea era de unde o incep si cum o tin iar lucrurile vizuale ma ajuta (recipientul cu apa aromatizata e vizibil si transparent), ba initial eram convins ca are 2l si cand am cantarit avea doar 1.5l si eram dezamagita ca la inceput nici acei 1.5l nu imi iesea;  in plus cele cateva retete si abordari de la curs mi-au deschis ochii si mai ales mintea intr-o directie atat de usor neglijabila.
Am decis ca vreau sa fac mai multa miscare. Aici e subiect dureros iarna ca incep si termin munca pe intuneric si niciunul din casa nu vrea sa iasa cu mine la plimbare cand se lasa seara asa ca am propus la cateva vecine si prietene plimbari de 2 ore la ceas de seara in gama “social walk distance”.  Pe langa asta a venit momentul sa iau toate posetele si umerasele si hainele de uscat de pe bicicleta asa ca in serile fara plimbare fac o ora de bicicleta in timp ce ma uit la un film de 2 lei sau instagram-ez sau alte cele. Asa am reusit sa adaug miscare zilnica si febra musculara pe alocuri, am inceput incet si crescut putin si durata si intensitatea si depasit limitele mentale fara sa imi fortzez genunchii de baba.
Am decis sa echivalez documentele. Nu facui decat o programare in februarie…da, mai devreme nu se poate.
Am reinceput sa scriu morning pages. Un obicei ce il apucasem la inceput de carantina, lasat balta, apucat iar. Conceptul e simplu: de scris de mana in fiecare dimineata 3 pagini A4 cu tot ce ganduri ne trec prin cap in ideea de a usura mintea de griji si de prioritati si de gandurile alea care alearga haotic si vin/pleaca si ne lasa la sfarsitul zilei impresia ca nu am facut nimic. Ideea am citit-o acum cativa ani intr-o carte de a lui Julia Cameron si era promovata si de psihologi pt a usura constiinta dar si subconstientul. Cu asta am inteles ca e nevoie de efort de a fi mai blanda cu mine, mai infipta pe cele ce le doresc, mai disciplinata pt ca rezultate am. Singura piedica din calea mea sunt eu.
La capitolul curaj nu va zic nimic dar facui.
La capitolul voluntariat nu facui nimic in plus, inca.
La capitolul cursuri – doar le-am platit (nu ajunge? 😀 ) .
La capitolul finante ma multumesc sa tin ritmul lui 2020, da’ sa stiti ca incerc deja sa iasa mai bine, 3 gesturi facute, urmeaza alte 30.
Ca capitolul prietene 2020 a fost catastrofic asa ca in anul asta mi-am propus sa scot la plimbari pe rand fiecare prietena si mai ales cele care au mare nevoie, nu are anul suficiente wekenduri 🙂  .

Ce am reusit cu astea si nu ma asteptam dar imi doresc de 13 ani !! e sa adorm mai repede si bine serile. Pentru ca miscarea este fix ca economisirea de bani: aduce somn bun dupa, aduce somn bun pe termen lung.

 

La voi? ce v-ati planuit pe anul asta? si mai ales  v-a iesit ceva ceva din cele planuite pana acum? 8% din zilele lui 2021 a trecut.

meniu ianuarie – sapt a 3a

La n oi meniul incepe vineri seara cand il scriem si rescriem pe foi, alaturi lista de ingrediente pt ca mergem o data pe sapt.la cumparaturi si piatza cea mai ieftina nu e aproape si sambata la 7 30 cand parasim incinta nu ne tzine mintea sa ne aducem aminte ce avem si ce ne mai lipseste din frigidere.

Meniul pe sapt asta are 2 chestii principale dar de obicei asa ni-l conturam, cu 2 feluri de baza) si restul completam. De data asta e ciorba de gaina (aripi, exista in congelator) si paste cu sos bolognese.
Alte cele feluri de mancat: ceafa de porc (la gratar, am portionat in 3 pungute, nu le vom face pe toate sapt asta), lactate si oua ce vor fi cu o mamaliga la cina si ingrediente pt mic dejun, avem ingrediente de salate,  multe fructe (mere, pere, banane, citrice – in ultimile sapt am avut cine unde doar fructe am mancat si tare usor a fost),  si vom comanda ceva vineri (probabil pizza ca asta vor colocatarii).

Ingredientele de pe lista:
ceafa
varza
salata verde
ardei
rosioare
sfecla rosie
telina radacina
brocolli
mere
pere
citrice
mango
verdeata (marar, menta, patrunjel voiam dar din greseala am luat coriandru ca fara ochelari nu vad bine si cu masca si ochelari vad si mai prost…)
avocado
ciuperci
usturoi
ceapa
ghimbir
morcovi
branze
lalele
si si si scriu acu’ la urma cele  2 cumparaturi ce nu erau pe lista si nici sanatoase nu sunt dar cum noi nu rezistam poftei am luat ceva fastfood si ceva fursecuri.
Cost total? 110 din care ultimile 3 (lalele + nesanatoasele) au fost 40. Puteam fara astea? da, bugetul se ducea mai jos. Da’ nu sunt perfecta si cat 90% din meniu e perfect, atunci totalul e de un foarte bine, iar florile sunt marea mea placere iar lalele albe sunt superbe.

organizare. De cand am cumparat frigider mai mare (2m, sa ne ajunga! imi tre’ scaun la raftul de sus) nu le mai inghesui asa de rau, si cel mai ok e ca pot gati in avans mai multe. De ex duminica  facui si ciorba ce ne ajunge vreo 2 zile,si  sosul bolognese si e pus in frigider in 2 borcane, asa ca luni seara si joi seara sa avem de o cina cu paste, o parte din paste va fi la pachete a 2a zi. Pt ca eu evit  glutenul, voi fierbe la abur si telina si un brocolli si sa le servesc cu sos bolognese, voi fierbe o data si pune in frigider pt cea de-a 2a masa a mea (nu, colocatarii nu mananca asa ceva-uri).  Tot duminica am profitat sa toc toata varza si telina si pus in cutii ermetice, asa a 2a zi facui o salata imediat. Varza nu rezist mult asa ca o mancam prima, celalalte zile cu salata verde, ardei, rosioare, tzelina tocata, etc dar si ou fiert/branzica / cartofi la cuptor aranjez o cina rapida.  Tot in avans am facut un dressing pt salate: un fel de chutney vegan cu mar, mango, ceapa, ghimbir, usturoi, coriandru, tumeric, pe care il tzin in borcan si adaug la momentul X.
Avantajele gatitului de duminica se vede in serile cand muncesc pana la 22, sau in serile cand la ora 18 dau dreacului toate emailurile ca nu mi-au promis sa imi faca statuie si ies la plimbare, singura sau cu oricine din grupul local mai vrea (femei, zic) si intr-un articol viitor va povestesc ceva chestii super mishteaux descoperite de la super femeile din jur, pe care le-am vazut o data si m-au inspirat pe toata viata.

Lamaile, o minune a naturii

Dintodeauna mi-a placut gustul acru parfumat al lamailor. In ultimii ani, datorita relatiei cu grecul din birou, relatia mea cu lamaile a luat o alta intelegere.

Iarna e sezonul de citrice. De la sfarsitul lui octombrie incep primele soiuri de lamai sa fie gata de recoltare-mai intai sunt ceva soi intalnit in sudul Frantei, apoi de la mijlocul lui noiembrie se coace un soi bine raspandit in Sicilia si grecia, iar cele specifice Spaniei se intind pe o perioada mai lunga si sunt mai zemoase . Ultimile soiuri se termina de recoltat in februarie-martie, dar mai nou sunt si soiuri hibride ce fac 2 recolte pe an, adica arborii au flori in timp ce recolta anterioara se recolteaza, si desi nu sunt mare iubitoare de asemenea modificari genetice, consider ca aici e un pas extraordinar pentru omenire.

Cum folosim lamaile? in afara de clasica limonada cu apa rece vara si calda iarna, in ultimii ani am adus toate cojile de lamai in viata noastra, le las sa se usuce pe masa sau pe calorifer sau le agatz intr)un saculet. Sunt minunate si recunoscute pentru uleiurile esentiale cu usor efect antiseptic, si mai ales efectul e gratuit, ca tot aruncam cojile inainte. Am inceput sa apreciez de cand am fost inconjurata de vanzarile agresive de uleiuri esentiale (really!!! …o sa dau afara toate vanzatoarele de uleiuri de pe grupurile pe fb unde sunt admin, am asistat la situatii teribile cand o persoana avea nevoie de internat urgenta si in final operatie si cineva ii zicea sa se dea cu cu ulei esential de nu stiu care pe abdomen…) – whatever, am divagat, nu reneg efectul interesant al uleiurilor esentiale asa ca sa folosim cojile de lamaie tinute in casa cateva luni pe cuvant ca nu va costa si nici nu au efecte secundare.
Pentru coaja in zahar pt prajituri va recomand lamaile bio. Daca nu gasesc bio, iau lamai patate si striate semn ca nu au fost chimizate excesiv, le dau o baie fierbinte scurta (pt a indeparta ceara eventuala cu care au fost imbogatite) si tin apoi in apa rece cu o tzara de bicarbonat, acestea ajutand sa indeparteze o parte din chimicoasele cu care au fost tratate sa reziste la transport si in magazin. Pesticidele insa sunt si in interior, pt ca lamaile sunt atacate de daunatori gen fungus.
Label-ul bio este o garantie pt o calitate mai buna, dar nu 100%. Se pare ca organizatiile care valideaza ca e bio difera de la tara la tara. De departe consider ca Franta e cea mai riguroasa la eticheta bio decat spania sau italia.
Ce am facut in ultimii ani? comandat citrice de la un producator, direct, din spania, fructele par putin tratate si cel mai important miros bine, miros proaspat.
Inca un obicei adus in viata noastra de la grec e sa congelez sucul de lamaie. Scurg lamaile cand suntem in sezon si pretul e bun, congelez in cuburi, si apoi rastorn cuburile intr-un recipient mai mare si tin in congelator, si cand e cald si vreau o limonada, folosesc 2 cuburi de gheatza, zilnic si de mai multe ori pe zi. Economiseste bani si timp, Vitamina C rezista bine la inghetz (nu la fierbere) . Recomand consumul aproape zilnic pentru ca in corpul uman vitamina C nu este stocata pe termen lung( alte vitamine fat soluble sunt bine stocate, de ex. vit D) asa ca e nevoie de un suport constant.

Si totusi, pentru cine nu isi permite sa cumpere lamai (din motive de bani sau de magazin departe), ROmania are si alte surse locale bogate in vitamina C:
– macesele
– ardei iuti
-ardeii de salata (cica aia galbeni mai mult ca cei rosii) o jumatate de ardei galben crud acopera necesarul zilnic al unei persoane
– fructele de padure: afine, zmeura, catina, coacaze etc -100gr sunt fix o doza pe zi.
-condimente gen cimbru, patrunjel. Le am in ghivece si tund cat de des pot pt a obisnui si familia, si pe noi ca o rutina in farfurie
– frunze verzi in salate: spanac, kale, brocolli, verze etc.
– kiwi, citrice. Da, acestea sunt mai la coada decat celalalte, dar sunt cele mai accesibile si usor consumabile in cantitati mari, adica eu pot manca un kg de mandarine o data dar un kg de patrunjel neeee.

Si nu uita, mai femeie: f. rar sunt efecte secundare de la consum crescut de alimente bogate in vitamina C, pe cand de la suplimente da!. Doza face diferenta intre sanante si otrava, un consum prea mare ar fi un  2 000 mg, si asta din alimentatie inseamna vre 20 ardei sau 50 portocale, pe cand din suplimente e usor de ajuns (vreo cateva capsule …).

Menu planning pentru o saptamana extrem de ocupata

Am terminat de zugravit o camera. Si de spalat, de asezat. La munca volumul e mare, deci 9-11 ore de munca. Am si ceva extra de cusut.  Si de pregatit balcoanele pentru renovarea ce vine, de cazat florile si plantele. Copil cu scoala acasa care ma intrerupe des. Astea toata intr-o saptamana – in asta care a trecit.
Asa ca am ales sa simplific si sa minimizez efortul in bucatarie la nivelul de 15minute pe zi.
Cum?
In primul rand am delegat. Sotul spala vasele si face ceaiuri. De 2 ori pe zi. Nu, nu ma ajuta, evitati expresia asta, el face asta pt casa si pentru ca e nevoie, e important de transmis mesajul si la copii si sot ca oi fi eu mama si super woman dar vasele si el le foloseste, ceai si el bea, gunoi si el face (noroc ca sunt ecolo si fac putzin). Sunt mama si sotie full time dar nu sunt sluga. Am dat treburi si copilei, adecvat varstei. Ea oricum e in bucatarie printre picioarele mele de mica, dar acum am lasat-o responsabila sa stranga de prin casa pahare, cani, haine, carti, chestii care la noi ‘cresc’, subit, peste tot, sa scoate/bage prin masina, sa aranjeze ce ii place.
Am mai renuntat la cateva activitati saptamana asta: nu merg la curs si nici nu vorbesc mai mult de 2-3min la telefon, mai ales cu cine nu am chef – azi nici nu am raspuns unui tip si I don’t care.
Planificarea meniului si cumparaturilor saptamanale o fac de ani de zile, imi e ceva firesc. Asa ca sambata am fost cu lista la piatza (si lista pentru prietena mea) si intors cu o cantitate mare de fructe, legume, si facut asa:
– sos de tomate (si inca ceva legume) – in 2 borcane, numai bune pt 2 cine rapida unde fierb pastele pt cateva minute. Nimic complicat, in 5-10 min facui sosul (sos de rosii, dovlecei si usturoi, condimente si pe foc)
– oala de ciorba. Aveam carnea in congelator, am 2 zile acoperite, si pranz si cina. Am pus legumele intregi pt ca efortul de tocat e time consuming si legumele sunt bio deci nu le cojii doar spalai vinz.
-carne la gratar si mancat 2 zile din ea. Efortul de a gati e mic, efortul de curatat gratarul e mare, carnea e portionata de la macelarie.
– salata de varza. Am tocat la robot din belsug (profitat asta dupa piata, in weekend, cand facui si sosul de paste), pus si 2 borcane de varza la murat (kimchi) , o parte a stat in frigider pana seara
– fried egg rice. Cu resturile de orez ce statea fiert de 2 zile in frigider. 5 min si a iesit un fel nou
-cartofi si morcovi la cuptor. I-am luat bio deci nu decojesc si doar spal si pun intregi. Alaturi am salata de varza, ardei felii, castraveti felii, branze.
– un brownie umed (la asta murdarii 2 castroane si o furculita cu care mestecai si in unu, si in altul).
Niciunul din feluri nu mi-a impus mai mult de 15min in bucatarie, am ramas la alimente sanatoase, fara compromisuri, si cu aceeasi sanatate radianta, bagat in pat la 23 seara franta fizic dar nu cu frustrari. S-au terminat cele 7 zile marathon fara povara emotionala, fara oboseala, cu satisfactia ca am gatat ceva-uri de facut. Si mare parte din astea le voi tine pe viitor ca femeie, ca merit timp si liniste pentru mine. Gatitul si mai ales ganduri de genul: “ce mai gatesc azi” consuma timp si energie, tine legata femeia de lucruri banale si asa taie din aripi, din creativitate, din libertate de gandire si actiune.  Sa nu zic de cati bani se economisesc din planificarea meniului – bani care impovareaza tot femeia.

 

Aroganta omului care a ajuns bine

Cand realizam ceva doar prin propriile fortze si eforturi mari e destul de usor sa uitam de unde am plecat, sau sa uitam cat de greu e pentru cei aflati la inceput de drum.  Si asta o vazui atat din evolutia mea financiara spre o situatie stabila, si in faptul ca am reusit sa repar sanatatea, dar cred ca apare si la cei ce au terminat o facultate fata de colegii si rudele ce nici nu au inceput-o, la cei ce au terminat un marathon cand sotia abia alearga 2km fleoshcaitzi, la bucatareasa desavarsita ce aude vreo tanara nevolnica de a face o ciorba si spala si vasele etc etc.  Da, reusita ne da aripi si endorfine,  efortul ne-a adus experiente si  libertate mentala incat uitam ca si noi, cu multi ani in urma, orbecaiam sa ne gasim ritmul si locul si inceputul drumului.  .
Blogul asta imi aminteste de situatia de acum 20 de ani cand am pus 1% din salariu deoparte si la sfarsitul lunii am cautat banii aia din varii motive care acum poate par puerile dar atunci evident ca nu vedeam o alternativa. Blogul e jurnalul meu cu o parte din incercari si solutii altfel, testate de mine sau colegul de birou (by the way, a fost concediat la inceput de carantina si de cateva zile sefii s-au razgandit si il mai cateva luni in birou asa ca sigur o sa mai am niste articole noi, inspirate de el, si ce bine ca nu imi citeste blogul :D) , de la colegi, de la altii. Si imi dau seama ca mintea mea de acum e mult mai deschisa la a privi diferit lucrurile decat acum 20 de ani fix datorita tuturor celor incercate de mine.
Doar sa nu uitam pe cei la inceput de drum, ca multi nici nu au incercat ceva sau aflat ca se poate altfel, ca nu stiu de unde sa apuce sau ca exista sau ca se poate. Multi nu stiu ce carti sa ia sa studieze pentru facultate, sau ca exista acea sectie in vreo facultate, sau  poate si pentru ca li s-a repetat de acasa ca sunt prosti si nu sunt capabili. Sunt oameni in jur ce nu stiu nici ca pot sa faca ceva mai bine financiar dinviata lor cu salariu minim pe economie, poate pentru ca nici nu au incercat dar sigur nici nu au vazut pe altii varii  mici activitati acasa serile, vreun buget scris, sau oameni pregatindu-se serile pt a aplica la un alt job. Mai trist, sunt oameni ce repeta ca e normal sa se imbolnaveasca si sa dea o gramada de  bani la farmacie cand si mama si matusa si prietena fac asa, cand si medicul le scrie o reteta lunga sa scape de ei. Daca noua ne-a iesit sa slabim, sa ne intarim, sa terminam 2 facultati si 3 cursuri la Oxford in ultimii 5 ani in timp ce cresteam 5 copii si un job si job de 10 ore pe zi, sa  economisim 50% din venit si sa ii radem mortii in fata, ok, e o reusita, si conteaza sa intelegem cat efort am depus si ca altii sunt abia la inceput, si sa vorbim despre astea cu caldura cu care noi am fi avut nevoie acum 20 de ani, mai ales celora carora nu le iese, ca si noi am fost candva asa.
Da, stiu ca nu o sa citeasca asa articol Mister Money Mustache, un om ce ii admir pt eruditia lui financiara, pt economiile si investitiile lui extraordinare, pt cum a argumentat cat de paguboasa o masina poate fi pt cine nu are disciplina financiara si ca o locuinta suficient de buna e intr-o raza de cativa km de job tocmai pt a ajunge la munca pe bicicleta, etc. Faptul ca el a reusit sa isi construiasca o stabilitate financiara si o  sanatate impecabila cu multe legume si multa bicicleala e de inspirat dar nu ii da dreptul de a fi arogant la adresa importantei mastii in  perioada covid,  fiecare element are locul ei, masca nu inlocuieste salata si miscarea, pentru unii e greu sa vada diferit.  Se pot lucra pe toate planurile: sport si salata si masca, una nu exclude pe cealalta, si e nevoie sa las si eu, si el aroganta jos (apropos, cum indraznesc eu sa ma alatur lui, a? 😀 ).
Abia cand citii pe pagina lui, in iulie (o mica poza cu bicicleta si greutatile ce le ridica si salata, si mesajul contra mastii),  am inteles ca o asemenea aroganta ma mai loveste si pe mine.  Desi sunt de acord cu el ca preventia medicala se face din salate si miscare, nu le-as pune opuse contra mastii. Pur si simplu nu toti sunt capabili de efort ca el. Nici eu nu sunt capabila de efort ca el!

Ajutati-i pe cei la inceput de drum. Pt o reusita, avem nevoie in jur de oameni care au reusit: care nu au mai luat nimic din farmacie de peste 10 ani, de oameni cu disciplina financiara, de urmarit pe strava vecinii care alearga, mamele ce cu 4 baieti arata si slabe si sanatoase si serviciu, si de invatat de la fiecare cate ceva, si ajutat pe ceilalti cu cate ceva. Impreuna vom ajunge mai departe.

Ia spuneti, cand v-a cerut cineva tanar si fraged ajutorul sa in vreo directie din viata?

Din gama: si ce am mai facut zilele astea

Avem copila in tabara asa ca umblam mai mult.  Ca ne place sa mergem – o stiti, ca ne place sa umblam prin diferite locuri din orasul asta, iar o stiti.
De data asta am ales un traseu de 60km gasit pe niste site-uri,  lumea facandu-l in mai multe bucati, dar eu nu sunt orice fel de femeie. Noi am ales sa facem pe jos, si dupa 33.5 km din traseu am decis ca e prea cald (ora 15:00) si nu mai e umbra in zona aia, pt o bucata maaare, si renuntat.  Peste 40k pasi intr-o zi. Acu am 2 bashici la talpi, febra musculara e tolerabila ca  dusul rece la picioare a facut minuni.

A 2a zi insa nu as fi fost capabila de mers din nou, tot atata.
Si eu care ma gandeam la mers pe Compostela…. e mare wow si admiratie la cei ce merg, zi de zi, atata distantza!

In weekendul viitor ne trezim mai devreme sa facem restul, dimineatza soarele e mai bland, lumea mai putina, masini mai rare asa ca ne putem bucura de drum, de copaci, de casute, de blocurile ciudat vopsite, de parcuri si gradinile oamenilor. Si daca ploua usor tot nu ne vom feri, geaca cu gluga avem.
Abia astept vacanta, vom face tot asa, zi de zi, nu la fel de mult dar la fel de bine 😉

 

 

 

Cafeaua deca este cu adevarat fara cafeina?

Dupa o pauza de ani de baut cafea (am mai gustat de la colocatar cate un pic dar efectul a fost f. vag), am baut o cafea deca. Surpriza o fost ca m-a agitat asa ca am cautat cata cofeina are cafeaua decofeinizata. Nu ma asteptam ca o cafea deca sa aiba ceva cafeina, nu ma asteptam ca niciun producator sa garanteze 100% cafeine removed, dar nici asa de multa sa fie ca sa ma agite.

Si ma apuc sa scriu ce am citit zilele astea, ca sigur o sa uit si peste un timp iar o sa beau o cafea si o sa imi aduc aminte de ce imi e bine fara:
– cafeaua decofeinizata nu e sigur 100% fara cafeina, dar sigur e cu mai putina cofeina
– o cafea deca de la un brand poate continue mai multa cofeina decat una de la alt producator
– tre’ sa credem pe cuvant cand producatorii spun ca au decofeinizat. Nu ii testeaza nimeni ca ei au pus in pachet ce au spus ca pun. De obicei contine 5-10% din cafeina standard
– cafeaua deca depinde de tipul de boabe folosite si de procesul de decofeinizare
– procesul de decafeinizare e de 3 tipuri: cu apa, cu CO2 sau cu produse chimicale. Si ne mai intrebam de ce pot aparea reactii alergice la cafea.

Pentru consumatorii obisnuiti cafeaua decofeinizata nu e nicio problema, cel mult nu ii va trezi suficient. Nu prezinta nicio problema medicala de mare risc, cafeaua in general fiind analizata si rasanalizata de cercetatori.
Doar pt cei cu alergii puternice, probleme autoimune, dereglari endocrine, se pare ca are un efect secundar prin extra productie de cortizol, ca afecteaza eficienta medicamentelor de tiroida sau diabet. Protocolul auto-imun o elimina complet asa ca eu raman, pana la sfarsitul vietii, o iubitoare de aroma de cafea placut mirositoare dar fara sa mai beau cafea, si tot visez la o vacanta intre-o ferma de cafea in Kenya in sezon de recoltat si prajit, voi gusta pt ca echivalentul la o lingura e fix in cantitate homeopatica dar nu voi mai bea cafea vreodata.

Edit: si asa am aflat ca 2 cuvinte diferite se accepta cofeina =cafeina.



cofee

Ce e de facut daca nu iti poti plati chiria?

O replica ce am auzit-o zilele astea din 2 situatii in jurul meu: nu am cu ce plati chiria.  Chiria de regula se achita pe 1 ale lunii si pana la sfarsitul lunii nu mai e cand/unde lucra/face un miracol in cele  2 sapt ramase.
O situatie terifianta. Nu am trecut prin asta, am reusit mereu sa imi acoper prima data nevoile primare – casa, apa, curent, minim de mancare, dar am avut un chirias ce a platit cu intarziere.

Ce mai poti face?
1. citeste contractul de inchiriere. De data asta atent.
Vezi si legile locale. In unele orase americane au declarat situatie de criza si niciun proprietar nu isi poate da afara chiriasii pe vreme de ciuma.
Sunt asociatii/sindicate ale chiriasilor? Ia intrebati. E foarte important sa ne cunoastem drepturile, mai ales cand vremurile sunt cum sunt.

2. contacteaza-ti proprietarul. Cat mai repede. Nu 3 zile dupa ziua de platit chiria si cand incepe el sa sune.
Realitatea e ca majoritatea proprietarilor nu vor sa isi dea chiriasul afara la prima intarziere cu plata. Cu atat mai mult cat in carantina e imposibil de organizat vizite si gasit alti chiriasi. Cu atat mai mult daca ai fost serios si nu ai avut nicio intarziere/distrugere in apartament in ultimii ani.
Cu cat mai repede cu atat mai bine, si fiti deschisi la discutie si la gasit o solutie.

3.  vedeti ce puteti plati si faceti un plan. Asta de gandit inainte de a scrie un email proprietarului. Oricum pe email e mai usor decat la telefon, are timp sa citeasca si sa se gandeasca.
Vedeti daca va calificati la somaj, ce suma e somajul, cat puteti da pe chirie si cat pe alte cheltuieli. Distributia de bun simt e 1/3 pt costurile cu locuinta (Dave Ramsey are mai detaliat).  Si mai ales in cat timp va puteti reveni financiar. De ex. daca aveti chiria de 400€, cand sunati puteti sa ii spuneti ca puteti suporta doar 200€ pe luna, timp de urmatoarele 3 luni. Chiar daca nu o sa ii placa, macar are o propunere in joben, o solutie.
O idee din jur: un amic s-a oferit sa renoveze garajul/tunda copacii/ vopseasca gardul si baia – mici lucruri ce se fac la o locuinta periodic, el fiind chiriasul casei  si a propus proprietarului serviciile astea contra chiriei. Proprietarul a acceptat (cred ca nu avea de ales, dar per total a iesit in castig si proprietarul pt ca renovarile consuma timp, efort, si complicat cand e chiriasul acolo, deseori pt renovatii e nevoie sa astepte intervalul dintre 2 chiriasi).
Oricare din idei va vin sunt idei bune, lasa loc de discutii si mai ales de castigat incredere si demonstrat maturitate.

4.  gandeste pe mai departe. E ok sa mai stai aici inca o luna. Dar e ok si sa cauti o locuinta mai mica. Sau inchiriat cu prietenii. Sau mutat cu mama. Orice e bun: in fiecare din cazurile de mai sus chiria mai mica, facturi de intretinere mai mici.

5. Cel mai rau e sa nu faci nimic. Actioneaza. Nu sta intr-un loc si astepti cel mai rau sa se intample. Sau ca proprietarul nu vede. Daca a ajuns proprietar ce inchiriaza sa stii ca nu e nici prost si nici neintelegator, a muncit si vazut mai multe decat tine, chiriasule.

6. achita prima data intretinerea. Pt a nu a ajunge la penalitati si discutii si cu administratorul. Nu o data administratorul m-a salvat recomandand o solutie practica, pentru ca e in domeniu si contact cu oamenii si mediaza situatiile cu vecinii si a vazut multe din administrarea unui aparatament, dar nu va face asta niciodata unui neglijent si indolent ba chiar ar putea sa iti faca viata mai amara.  Mai usor discut cu proprietarul ce isi poate amana/ reduce rata la banca dar administratorul nu poate sa iti reduca intretinerea, si mai ales nici nu vrei sa ai in cap si comentariiile vecinilor buni platnici -aka pensionarii.

Oricare pas faci, e bun. E dovada de imaturitate sa stai si sa astepti cu mainile in san sa fii dat afara- se poate intampla si maine, si peste 1 luna.

 

Despre cei cu ipoteca la banca vorbim mai colea.