Ce cumpar la mana a2a

Subiect deschis de Cristina cu ceva timp in urma si vreau sa il detaliez ca ma simt cu experientza :)))

Am intalnit lume cu o parere proasta despre lucrurile la mana a 2a. Dupa ani in care am vazut si vad lucruri noi noute deteriorate la prima utilizare/se uratzesc de la prima spalare, cumparatul la mana a2a mi se pare o optiune etica, buna financiar si uneori mai de calitate. E drept, am mare noroc ca umblu prn tari unde vanzarea /cumpararea la mana a2a este vazuta nu doar ca o imbogatire ci si din motive etice dar si de simplificare a vietii, de eliberare de atasamente emotionale si rautati gen “mai bine arunc decat sa dau aproape pe degeaba” si astea m-au influentat.

Vreau sa incurajez cumparatul si vandutul la mana a2a, in principal pt ca datorita bunastarii ajungem sa ne zaca acasa lucruri ce nu le folosim (speaking from experience) si  care  se deterioreaza prin trecerea anilor (multe plastice sunt casante, cedeaza in 2-3 ani) , prin imbatranire tehnologica (mai aveti acasa un telefon vechi inca folosibil, ia ziceti, astazi e interesant pt cineva?), dar si a hainelor/jucariilor/cartilor ce au ramas mici si sigur sigur nu o sa le mai folosim niciodata.
Sa stiti ca se poate invata, incetisor, sa evaluam lucrurile vechi dar de calitate.

Ce am cumparat pana acum? Pai cea mai mare achizitie personala e aprt. si e la mana a 2a. In cartea funciara vazui 2 fosti proprietari si stiu de minim un chirias.  Daca sunteti genul oripilati de mana a2a, ganditi va ca toaleta mea a fost bine folosita de altii inainte. Am spalat, cumparat un colac nou (de fapt primit cadou de la nea Costel cel ce a renovat aprt. ).  Cum am verificat aprt cumparat?Daca la o locuinta noua ne bazam pe garantie, la ceva vechi pe cunostintele noastre, pe specialisri ( cerut parerea unui evaluator), a lui monseur entrepreneur nea Costel,  verificat sistem de inchidere geamuri si igrasii la colturi,  usile si parchetul prin apasari si miscari etc.

Mobila. Avem juma de mobila la mana a 2a. Bucataria era acolo cand am luat aprt si nu am schimbat din motive de bani si ca e inca functionala dar urata. Shifonierul mare e luat de pe in grup de pe fb, se mutau rapid si voiau sa il ridice cineva imediat.  La ikea nou era 400euro , persoana respectiva ceruse 40 euro pe un grup de fb si sa vina cineva sa ia imediat, sotul a carat si ansamblat in 3 zile(dupa job cate un pic). Corpurile de carti sunt  kalla de la ikea, juma luate la mana a2a( la 50% din pret). Cand le-am luat am verificat de zgarieturi si de robustetze. Ultimile 3 cuburi sunt de la prietena ce se muta,  le-a vandut inainte de mutare (win win).
De cate ori m-am mutat am pus anunt cu ce vand INAINTE de mutare, sa vina sa le ia, si eu sa pot sa imi impachetez/transport mai simplu.  Asa si cumparai de la altii.
Cum pregatesc ceva de vandut? golesc mobila si o curatz , vad starea, ma gandesc daca eu as cumpara. Cu copil mic am constientizat ca unele nu sunt vandubile, ci de aruncat. Apoi decis pret (de obicei unu infim), pus o poza (nu stiu sa fac poze bune, asa ca download de pe site la ikea) si o poza cu cele 2-3 zgarieturi avute, pun pret cam 20% din valoare si mentionez sa vina sa il ridice Vineri intre 19 si 20 sau sambata diminteatza intre 7 si 17 🙂

Bicicletele sport de aprt. pe care usuc rufe sunt tot la mana a2a. Vrem sa schimbam una. Cam scartie, asa ca ne gandim intai daca putem sa o ungem si sa o vindem. Daca nu putem sa o facem impecabila o sa pun anuntz cu donat.

Electrocasnice si oale in bucatarie. Chestii pe care nu as da 50-100 euro noi pt ca nu le folosesc des sa merite costul mare, dar care ma tzin de cativa ani: avem rasnitza electrica de cafea,  slow cooker, oale, vas de copt etc etc.
Cum iau/vand? verific si pun in priza inainte. Caut cartea tehnica (de obicei o tin) dar nu tin niciodata cutiile. Caut si facturile de garantie (de obicei le tzin). Curatz bine, vreau sa dau asa cum iau: impecabil. De vandut tot pe grupurile de fb pun anunturi, cu mentiunea sa vina sa ridice in zilele X, pun pret mic, sa fie cerere (20-30%) , mai explic si de ce dau, de obicei motivele amuzante atrag repede ( de ex. masina de inghetata am scris ca o vand ca m-am ingrasat 3 kg).

Carti. De, unele femei iubesc pantofii. Noi cartile. O parte la mana a2a luate, citite, si vandute iar. Inainte sa cumpar, le miros sa vad ca au fost mentinute in conditii bune, si rasfoiesc cu foile in jos, in 2-3 secunde daca sunt foi rupte, vor cadea.  Ce carti nu mai vreau sa citesc le dau. Ok, eu dau mai usor deca sotul, fata cumpara cel mai repede.

Chestii de bricolat. O vecina se muta din tara asa ca a pus la scara blocului anuntz ca face vanzare intre ora si ora. Ne-am dus, a luat fiica mea  6 panouri de pictat si eu cu o lampa de birou si sotzul cu un suport de vinuri (avem 2 sticle, vai de capul nostru de olteni, dar avem suport de vinuri??!?! 😀 😀 ). Toate la preturi mici, altfel nu le-am fi luat. Fiica mea deseneaza destul de mult, panourile de pictat sunt scumpe, a avu ocupatie cateva zile 🙂 . Din Franta am gasit lana de tricotat de super calitate, la 1/5 in pret, iarna asta mi-am facut un plover.

Haine. Am avut o geaca de iarna groasa timp de cativa ani purtata. Alta nu aveam asa ca o spalam si uscam si a2a zi iar cu ea. Am cumparat-o pe un grup local, vanzatoarea zicea ca e insarcinata si nu ii mai vine si a purtat-o doar de 2-3 ori, si e constienta ca vine o iarna de sarcina apoi o iarna de alaptat apoi inca o iarna cand nu crede ca ii iese slabitul. Asa si arata cum a zis: gluga in punga originala,  la maneci impecabile. Fiind marca buna GAP (avea inca eticheta,am cautat apoi pe net pretul original)  geaca a aratat la maneci bine si dupa cateva ierni (4, cred) in care am purtat-o. Duminica asta am cumparat alta geaca (geaca de ski, stare impecabila, si sper sa ma tzina tot asa).
Tot haine la mana a2a mi-am mai luat drept suvenir din Anglia, dintr-un orasel la fel de dragalas cu magazinul gasit (charity shop) foarte dichisit unde lucra (voluntara) o batranica cu par complet alb si cretz si ruj rosu si cercei cu clipsuri albastri, cu elegantza coanei Elisabeth, rupta din alte vremuri.  Ne-am luat mie si  fetei rochii, bluze, facut o mica extra donatie. Doamna incerca sa ne zica daca vrem sa schimbam, putem sa revenim in magazin – noi paraseam tzara in cateva ore.
Duminica trecuta am facut o alta recolta buna la un garages sales: geaca de ski in stare impecabila (iar 4 ierni nu imi pasa), tricouri mie si fetei noi noutze (forma plasticului rupt era inca imprimat pe 2 din tricouri, semn ca nu a fost spalat niciodata, celelalte au fost purtate f. putin, nicio scama, cev cu etichete),  o fusta mie (nu am de ales, o sa port fuuuuste vara asta 😀 ) , alta scula de bucatareala inutila si 4 jocuri de familie mari. Cost total sub 40 euro.
Anul trecut din vacanta din frantza  am venit cu suveniruri tot de pe la garage sales (aici le zice BROCANTE). Mie imi place frantza enorm, frantza la tara, si un mod de a veni in contact cu viata lor e de mers la targuri /brocante, stam de vorba cu vanzatori, asistam la o particica din casa lor, deseori  sunt batranii acolo ce au chef de vorba si isi prezinta lucrurile cu drag.  Mi se par locuri minunate de vazut tot felul de lucruri (de ex. erau niste batiste extrem de fine, brodate, dantelarii de vis, am ezitat sa le iau ca nu stiu sa le folosesc/apreciez cu drag, am batiste de material acasa dar situ ca le pierd/murdaresc la folosire)
Cum verific hainele?  ma uit la maneci si gat si margini cum arata, zonele de frecat. la garage sales ma uit la cine vinde si suma tuturor produselor cum sunt aranjate si ingrijite, desi am gasit tanti balcaza si lalaie care avea super gusturi si tot ce vindea era de calitate si foarte chic si maxim o data purtate (bag sama ca slabise) de as fi cumparat jumate din ele.  Si profit daca au un mic defect gen descusatura, sa le arat, mereu primesc mega reduceri (si eu   acasa cos in cateva minute). Am nimerit haine de super calitate, nu ma pricep  insa la firme sa va zic ce sunt, dar va zic ca luai matase si lana si bumbac ce altfel nu imi permit.

Jocuri. Aici nu avem frana. Multe le luam, nu ne plac, vindem/donam iar pe un grup local de vanzari/cumparari. Daca am luat joc cu 3-5 euro si nu ne place/prinde, pun la vanzare cu 2 euro pe grup local, dau intalnire la gura de metrou la 8 dim cand plec la munca si gata. Verific sa fie toate piesele, pun in pungute si bye bye. Important e sa circule nu sa ajunga la gunoi ceva ce inca e folosibil.

Mai lasam lucruri la scara blocului, langa gunoi. Am vazut oameni ce au lasat carti, mobila, jucarii etc cu eticheta: “in stare buna, de donat”. Daca in 2 zile nu pleaca, le ridic si arunc eu.  Blocul e mare, sigur sunt familii cu copii.

Mai invitam prietenele mele la mine, cu copiii lor. De obicei ianinte de asta fiica mea aduna cele 20 carti-30 jocuri-40 de tricouri  ce nu le mai vrea, si le pune la indemana si le zice la copiii veniti sa isi ia ce doresc. Nu pleaca unu cu mana goala, deseori niste jucarii mici de 2 lei ii tine ocupati 2-3 izle, primesc multumirile mamelor pe sms ca au reusit sa faca o prajitura si ele :)))

Am participat anul trecut pt prima data la garage sales, in gama sa o invat pe fiica mea sa vanda. A vandut o mare parte, dar a si cheltuit banii pe alte carti. Tot e bine, zic 🙂

MoneyLover, o aplicatie in ajutorul bugetului

De ceva luni ocazional intrai in economii. Adica la salariu pun 20-30% deoparte din salariu (plus celelalte venituri), la sf lunii scot putzin. Cum nu am mai avut rabdare cu scris in excel ca in alte vremuri (excel-ul in foloseam la munca dar aici timpul a intrat la apa),  am cautat sa inteleg pe unde ni se scurg banii.
Asa ca instalat prima mea aplicatie de tinut cheltuielile si dupa 3 luni pot zice ca imi place. Pt ca:
– pot adauga, in metrou/intr-un picior in 30 secunde orice cheltuiala facuta.
– pot pune mai multe surse de venit
-report lunar
-pot pune pe categorii.

Ce nu am reusit e sa vad daca pot sa integrez cu a sotului si sa il cooptez.

 Ce am descoperit? Pai am cheltuit ultima luna peste 500 la birou: ciocolate (4 kg, le mancai cu  toti colegii, sunt generoasa), cadouri la cei 4 colegi ce au plecat, pachete ca nu mi-am adus mereu, cumparaturi spontane de la magazinul bio (bio, gustos, dar de 3 ori mai scumpe merele decat de unde iau de obicei si mananc 4-5 mere zilnic…) etc. Aparent fiecare cheltuiala nu e mare si nici nu stiu cand s-a dus usurel, dar totalul il  vedetzi.
Au fost si alte cheltuieli (vacantain anglia, musafiri ), dar astea le-am facut constienti.

Pt ca perioada asta sunt la controale dentale (niste probleme subgingivale, anestezie si dentist special  plus plomba cazuta azi) voi depune ceva atentie la cheltuieli si alimentatie. Ce am de gand? Sa fiu mai atenta la pachete – iesitul genereaza cheltuieli si numai de o noua criza alergica nu mai am nevoie. E greu cu noile restrictii alimentare, dar nu am de ales, cu drumurile la dentist va fi si mai greu din motive de timp (am copil de dus/luat la orar fix, job la orar oarecum fix).

 Acest raport mi-a aratat o alta sectiune pe care am cheltuit din belsug: hobby-uri. Am cumparat materiale de cusut, atze de tricotat, am stocuri din belsug, pana la toamna nu mai iau  nimic (ahaha ).

Si uite asa s-o dus printre degete echivalentul la cate o rata ce mergea bine ca plata anticipata la ipoteci pt cei ce le vad apasatoare.

Ia ziceti, ce aplicatii folositi pt a urmari cheltuielile?

Platit anticipat un credit – ganduri dupa 5 ani de la achitare

Platit anticipat un credit poate fi una din cele mai bune investitii – (asta daca nu cumva esti norocosul cu credit dobanda de 1-2% pe an adica sub nivelul inflatiei sau ai in fatza investitii cu castig mai mare decat dobanda aia): platitul anticipat al unui credit aduce mai  multe:  nu doar bani  mai putzini platiti la banca ci si liniste interioara si mai ales libertate, toate 3  castiguri fiind fara niciun risc!!! ci doar cu beneficii.

Prima ipoteca am achitat-o in 8 ani in loc de 28. Acum aproape 5 ani am incheiat socotelile. Platile facute au fost cu cerere la banca de scaderea perioadei (rata era mica, aprox 550 lei). Dobanda totala pe toata perioada ar fi fost de peste 1 miliard lei vechi, aprox 25-30k euro), bani economisiti prin neplatit. Asta am vazut citind si comparand desfasuratoarele de credit, primul si fiecare ceruta la achitarile anticipate.

Ma uit in urma (creditul a fost facut in 2006) si ma intreb: am banii aia? Raspuns nu!!, nu am niciun 30k euro in cont. Pt ca nu sunt bani care sa vina toti o data, ci sunt banii pe care plateam cu tzaraita si i-as mai fi platit pana in 2030. Desi am inchis  creditul, eu nu mi-am facut o rutina in a pune 550 deoparte lunar sa adun diferenta, ca si atunci cand plateam rata – pur si simplu s-au dus banii pe ici pe colo.
Si nici macar chiria din imobilul inchiriat nu am pus deoparte (ok, nu i-am cheltuit zilnic ci sunt banii nostri de vacante).  Cum ar fi fost viata noastra fara achitat ipoteca? pai cu mai putin de 550 lei lunar, adica cu mai putin de 130 lei pe saptamana, adica cu mai putine vacante, mai putine zile concediu fara plata, fara bani de tv sau de vreun tel. nou si abonamente de ele,  fara bani de mancat in oras prea des etc.  mici alinieri ale bugetului  pe ici pe colo, si trait ca orice alta familie ce are venit cu 550 mai mic lunar.

Si daca tot se duc nu stiu unde 550 lei lunar, oare pot sa economisesc pe astia? Cum ar fi fost daca, lunar, puneam acei 550 lei deoparte? 550 x 5 ani = sunt aproape 7 mii euro.
Dar daca am face, toti, aceste mici “alinieri” acum si permite plati anticipate?  Adica din weekend, incepem sa ne pregatim 3-4 caserole pt 3-4 zile pe saptamana de pachet la munca? Daca luam un recipient de acasa sa ne transportam apa si cafeaua zilnica?
Daca ne organizam mai bine zilele si nu mai apelam la taxiuri? Sau renuntat la masina si mers cu mijloace de transport in comun?  renuntat la tv si la tel. scump?
etc – sigur mai gasiti voi 2-3 mici cheltuieli de schimbat/injumatatit.
Se strang 550 lei? Ia ziceti, puteti strange cu pasii astia 130 lei pe sapt?
130 lei pe sapt. se pot cheltui usor si se pot ne-cheltui usor. Daca tot se duc pe te-miri-ce-uri, pot sa se duca si ca suma lunara pt a plati anticipat un credit.
Cat de valorosi sunt acesti 130 lei pe sapt platiti anticipat? pai sa calculam pt o ipoteca de 30 de ani, 130 lei extra platiti saptamanal pot injumatati perioada de achitare. Si asta e o  investitie mare, care economiseste prin dobanda neplatita, prin inchis cont si asigurari si taxe bancare, care aduc liniste acasa, care aduc libertatea in minte si in buget de a inteprinde altceva. Nu are nevoie nici de timp si nici de munca, e o investitie cu venit pasiv.  Costa fix 2-3 minute de efort pt a completa cererea la banca. Nu e nevoie nici de studiu indelungat sau inteligenta peste medie sau de platit cine stie ce consultanti financiari scumpi.  Si mai ales, toate acestea sunt investiii fara risc dar cu rezultat garantat si testat de oricine. Adica si eu si tu putem face asta.

Capcana moderna: sa transform un hobby in profesie sau nu?

Primesc des aprecieri: vai, ce plover fain ai, fusta- fusta asta e magnifica! sacose din astea am mai vazut in magazin – de unde le-ai luat?!
Evident ca infloresc la asa remarca. Sunt hobby-urile mele, sa imi fac una/alta si sa le folosesc imi aduce o implinire care revarsa prin zambetul drept raspuns la complimente. Sunt o kinetica si ador sa vad ceva rodind din mainile mele. Soarele imi zambeste si la miezul noptii cand imi termin de taiat atzele la ultima bluza si  probez cu inima dansand in oglinda cu lumina chioara, nu vad defectele si nici nu am nevoie, in capul meu toate sunt ca in diminetile de vara.
Apoi vine uimirea: vai, cum, tu ai facut? Si curg alte complimente ca in final sa aud replica: “si ai un magazin online?”
Ups.
Tacere.

Ce pot zice?

Sunt deja bine “intoxicata” de atat de cunoscutul mesaj: “gaseste ce iti place si fa din asta o meserie si o sa iti fie bine”. In engleza suna mai bine: “Do what you love and you’ll never go to a job” . Cautam zi de zi icigai-ul sau cum i-o zice in japoneza/finlandeza. Scheme si cercuri cu unde ne e locul. Sa adaug ca in jur parintii duc copiii la X activitati tocmai pt adescoperi “talentul” cat mai repede si sa il dezvolte imediat, sa devina cel mai bun, sa inventeze minunea de pe cer care ar fi vanduta in 10 miliarde de de exemplare si sa lucreze 12 ore pe zi timp de 8 zile pe saptamana la acest lucru si sa nu oboseasca cumva, vreodata. Si daca sunt buna la asta si imi place atunci musai sa vand.

E prea multa presiune in directia asta.
Si nu e doar la mine. Ma uit la o “prietena” de pe fb dintr-un grup, careia, doar i-am cerut o idee de logo/name pt un event pe tema data, si in 1-2 ore ne-a si desenat ceva si scris un mesaj suficient de atragator – toata lumea  a sarit ca vai, e perfect (si chiar e perfect, S. e o talentata!) si musai si neaparat sa faca ceva din talentul ei.

Efectele adverse se vad in arta sau creatie sau medicina si chiar in IT: oamenii sunt buni, dau tot ce pot, muncesc 10-12 ore pe zi si mai si invata inca 2-3 ore pe zi pt a fi la curent cu ultimile descoperiri, timp de 5-10-20 ani  pana  intr-o zi cand clacheaza. Burnout. Sau se imbolnavesc. Sau isi dau seama ca au implinit 35-40 ani dar nu si familie/prieteni pt ca profesia le e totul si o fi fost ea la inceput visul copilariei dar fara echilibru profesia asta i-a inghitit, consumat, macinat. Asa ajung  sa urasca ce fac si sa se urasca pe sine iar boala e simptomul ca ceva e prea mult, mintea cedeaza, corpul cedeaza, apar boli si dureri de coloana de la somatizari, armonia interioara e de mult timp pierduta iar somnul cu hopyri. Pt ca fosta pasiune a devenit azi full time job,  ajunge sa capteze si zi si seri si weekenduri si noapti, sa umple si timp personal, individul nu mai apuca sa puna granite inte job pt bani, sa separe munca de suflet si sa lase timp pt cele dragi. Poate in primii ani este ok sa dedicam 12 -14 ore pe zi dar apoi….
Asa ca, deseori, un hobby poate sa ramana doar hobby. De aia il facem cu drag: pt ca cele 2-3-4 ore de tricotat saptamanal le fac cu  placere si fara nicio grija si abia astept sa termin treburile casnice sa ma asez pe canapea, langa copila, si sa ne mearga mainile si guritzele. Pt ca presiunea “scos bani” din asta si facut profitabil afecteaza placerea cu care facem, diminueaza “creativitatea” si forteaza sa facem ceva de dragul  banilor, de dragul pietzei. Daca imi place asa de mult este tocmai ca fac cand vreau si ce vreau si nu e nicio presiune. Si da, am abandonat un plover facut 90% ca nu imi place (si aruncat) si nu e seful suparat ca e proiect neterminat.

Asa ca am lasat din ce fac cu drag sa ramana un hobby, sa fac cand am chef si ce am chef si daca am chef sa vand sau nu. Si daca vreau sa vand, vand cand vreau si ce vreau si cu cat vreau.  E perfect si asa, cu un job care imi plateste viata si imi construieste un prezent, si nu imi pasa mai mult despre astea, sunt probleme pe care nu le aduc acasa.
Nu sunt o carierista. Nu ma reprezint prin jobul de 8.5 ore si nici nu ma vad acolo tot restul vietii. Dar ma vad gradinarind, tricotand, si pe munti, si fara “monetizand” cele ce le fac cu drag.

Seria Mari Kondo e pe netflix.

De Mari Kondo am auzit de mult timp, de la simplitaly. Apoi am citit cartea ei: magia ordinii (ok, rasfoit, citit numai capitolele interesante). Am perceput-o ca un mod de alegere a lucrurilor ce le tinem in viata, am preluat metoda de impaturire a hainelor pt a fi mult mai “visibile” si usor de scos/bagat, de pastrat numai a ce ne aduce bucurie ( ea a fost mult timp la un templu shinto sau shaolin sau ce stiu eu  cum s-or numi si are ceva diferit de noi: o rutina a recunostintei si apreciere a momentelor si lucrurilor din viata noastra)  si am aplicat-o f. usor la sectiunea haine unde am putine si le port si toate imi plac si efort minim.
Dar daca de ani de zile Mari Kondo e ok in zona haine, nu putui sa ii gasesc o aliniere la bucatarie, carti sau hobby.  Si sincer, e usor sa ma ocup plina de sparking de haine putine, si care imi plac. Si pinterest e plin cu metode de aranjat haine, inspirationale dar f. dificil la bucatarie, care nu imi place (gatesc de nevoie, gatesc ca stiu ca e ieftin si sanatos, daca ar fi ceva sa imi placa sa gatesc atunci prajiturile sunt dar acestea aproape au disparut din viata mea din motive de alergii si efort de a mentine greutate) asa ca … de unde sa gasesc eu “sparking joy” acolo??
Pana la serialul de pe netflix pe care l-am vazut in cateva seri! (nu avui somn asa ca statui pana la un 2 noaptea, am vazut mai pe saritelea, traiasca mouse-ul, pt ca, dupa cum am zis, sectiunile de haine nu ma intereseaza, garaj si camara/debara nu am) probleme am la bucatarie si carti si sectiune de hobby. Il recomand de vazut, cu ingaduinta, ca un reality show cu familii diferite din america ce nu erusesc sa gaseasca ordinea in viata din varii motive. Multe lucruri de acolo nu se pot aplica la noi, romanii, dar cu putina bunaviontza multe  se pot aplica imediat!!
Etapele propuse de mari Kondo sunt:
– scot tot din dulapuri, pe sectiune. Nu pe zona din casa, ci pe sectiuni (haine, sau carti etc). dar scos toate si fac o gramada.
O etapa dureroasa pt ca…poate speria. De asta mi-a fost frica, sa nu fug de acasa cand vad tot :)))
-iau lucru cu lucru si decid ce imi e util si imi aduce bucurie.
– ce nu imi aduce bucurie => pleaca din casa.
– grupez pe mini categorii
– grupez pe marimi
– pun sus ce folosesc mai rar

Asa ca sa imi fac curaj m-am inspirat din reality show pt cateva moduri de aranjare (am cautat niste cutii potrivite sa delimitez pe sectiuni), am identificat un raft unde nu stiu ce sa fac si delegat consumatorului din casa (cafele si cesti si pahare de bere, nu le folosesc) si uite ca…. lucrurile par deja mult mai simple. Am mai intrebat pe grup de fb, am mai primit poze inspirationale si…purces la treaba.
Ei bine, etapa unu ma speria dar gata!!. Pt ca nestiind unde sa le pun si cum sa le pun, scenariul cu scos tot si eu sa ma duc la culcare si sa las muntele in bucatarie  era apasator.
La etapa 2 imediat am stiut cu ce incep si anume singurele lucruri din dulapuri ce imi sunt f. dragi: stocurile de miere si stocurile de ulei de masline (le cumpar o data pe an direct de la producator si le folosesc pana la recolta urmatoare).
Acum, ia ziceti, restul din bucatarie le arunc? :))))). Ca daca e dupa mine as tine numai cutit si tocator si 2 castroane de salata, si 3 furculite :))) Ok, si slow cooker.
Marele miracol de pe pinterest si din serialul de pe film in viata mea a fost cand am invatat sa pun impreuna toate casoletele de plastic si sa le tin intr-o cutie pt grupare, asezate vertical (avem multe, pt pachete la toti, la munca). Asa voi avea sub ochi si cutia, si capacul, si cu putina ordonare cand scot una nu voi rasturna feng shui-ul celorlalte!!
Cateva inspiratii alese:

(inca nu am gasit cartoanele de mai sus potrivite largimii borcanelor mele, dar mi le voi face)
La grupat pe categorii nu m-am priceput, dar nu e perfect asa ca voi imbunatati treptat si gasi o solutie usor de folosit si de mentinut. Pana atunci am pus intr-un loc toate caserolele de plastic, alaturi de capace, aruncat ce nu are capac, si pus vertical sa fie usor sa le vad. De data asta am separat de castroanele de sticla cu capac de plastic ce le nimeream dimineatza in fuga si le mai scapam peste picioare … Mai am la tacamuri si alte maruntzele, am vreo 3  idei in cap, si nu ma pot decide (o femeie adevarata).

Am mai separat rafturile cu condimente, ceaiuri, ingredientele de prajituri, si fiecare raft in zona de mici si zona de mari.

Concluzii dupa aceasta ordonare? ca treaba a mers rapid, 1 ora. Nu, nu a fost dureros. E evident ca nu am multe in bucatarie de le-am dat jos si pus inapoi in 1 ora (daca nu mai putin), si de aruncat nu am aruncat mare lucru, aproape toate au fost utilizate in ultimile 3 luni. Ce facui – e departe de a fi perfect facut, nu am rabdare la perfectiune, ar trebui sa mai intru in detalii, dar e loc de perfectat. Da, o sa mai fie  nevoie sa gasesc pozitia perfecta la unele cutii, dar imi va lua fix 2 miunte sa le mut cu 20cm mai colea, pt ca e o cutie cu toate,  pana gasesc pozitia cea mai la “indemana” ochiului.
Ca nu e doar in mintea mea. Si colocatarii, dupa ce au utilizat ceva, au pus la locul ei. Au reusit singuri sa le gaseasca locul in casa!
Ca sotul si-a ordonat zona cesti de cafea si pahare de bere.  A aruncat 2 ce erau zgariate si a zis ca sunt urate, nici macar nu i-am zis ca fac sau sa faca ceva si el, pt ca el dormea/citea cand am dereticat eu, i-a scapat ce s-a intamplat. Dar cand ai claritate de imagine si alaturi este ordine, devine inspirational.  Si cel mai grozav e ca a scos la masa de duminica seara 2 pahare, o singura data folosite, pahare de vin cu picior de care am uitat…. Si ca desi masa a fost banala, m-a bucurat mult mai mult. Si ca, alta data in cateva ore era totul jale (la urmatoarea cina cand gateam si pregateam cutiile pt a 2a zi…). Ei bine, sunt cateva zile si inca e in ordine!! Ordinea asta se mentine singura, firesc!, fara sa deretic iar (nu ca as fi dereticat prea des dar zau).

Profit sa pun niste linkuri ce mi-au exprimat in vorbe ceea ce simteam legat de  “refuzul” de a ordona anumite zone… in lucruri ne ascundem frici, probleme, emotii  https://twitter.com/moorehn/status/1081342700920680448?s=21&fbclid=IwAR37yo49i0027058N6MFreRm1GY9o0KAyr0lSgsyh7L1R58U3hrwxr5LEtM
https://www.nytimes.com/2019/01/03/well/mind/clutter-stress-procrastination-psychology.html 

 

Pe viitor o sa ma iau de carti, apoi de  hobby. Despre carti… numai de bine, articolul asta ma consoleaza https://www.theguardian.com/books/2019/jan/07/what-we-gain-from-keeping-books-and-why-it-doesnt-need-to-be-joy-marie-kondo. Inca nu suntem pregatiti sa facem ordine la carti, dar sigur nu voi da eu prea multe iar colocatarii…nici atata.

RefuseReuseRecycle Plastic

Bun, in articolul anterior am indicat cum o femeie influenteaza bugetul, prin disciplina/indisciplina la cumparaturi. Ei bine, aceeasi femeie poate imbunatati situatia plasticului prin atentie la ce cumparam, prin refuz.

In lumea ecologiei, exista conceptul RRR (refuse, reuse, recycle), cel mai eficient pas fiind primul: Refuza.
Despre plastic am tot scris.
Daca e ceva de repetat pt plastic, atunci o sa repet: REFUSE.
Reciclarea in Europa a luat un sut in coaste anul asta pentru ca China refuza sa mai preia plastice la reciclat. Mai sunt si alte tari unde Europa exporta ce triaza/colecteaza (Indonezia, filipine, etc) deci am gasit temporar alte gropi de gunoi in locul chinei.
De ce sustin sus si tare: REFUZA?
Pt ca nu toate plasticele se recicleaza. Ele sunt facute din diferite amesteruri/polimeri.
Pana aici, stiu sa se recicleze doar:
-polyéthylène   – cea care mergea majoritar in China. Ei bine, China nu il mai vrea, i s-a acrit de gunoiul europei.
-polipropilena
(si sunt sigura ca sunt si alti polimeri reciclabili dar eu nu ii stiu)
Cei 2  polimeri sunt de asa natura ca se pot recicla dar doar in un ciclu, si nu la infinit!! pt ca…structura lor se degradeaza! Adica nu e ca la metal/sticla, ce le retopim de mii de ori si raman metal/sticla.

Exista un nou curent, de plastic biodegradabil. Probabil stiti pungutele noi, subtiri, de pe piata. Acesta nu se recicleaza dar are avantajul ca anumite bacterii il descompun. De facut, tot din petrol se face, mai are niste aditivi/rasini. ( aici amintesc un polivinil, esteri de celuloza). Vad viitorul in asta, tocmai datorita instabilitatii.
Musai sa amintesc, faptul ca e biodegradabil nu il face compostabil. Procesul de compost este diferit: transforma materii organice in humus, pe cand plasticul biodegradabil nu devine niciun humus ci bacteriile il metabolizeaza in CO2 si apa.

Plasticul e un polimer ciudat, proprietatrile le are datorita structurii/rasinilor adaugate.
Codul de rasini le gasim numerotate pe sticle: 1,2,3,4,5,6,7 (nu copii de pe net, mi-e din lene, va zic ca 1 sunt unele peturi)     DAR NU totul e numerotat. Din astea va zic ca doar 1 si 3 sunt cele mai reciclate, altele deloc.

Ce se intampla cu restul, marea parte a plasticului? In cel mai bun caz sunt arse. Cel mai nasol caz e ca ajung in gropi comune (vizitati Glina, va rog, sau gunoiul clujului de la Pata Rat, sau tribunalul de la Suceava ce a refuzat sa construiasca o noua groapa de gunoi!!! in padure…), sau mai rau, sfarsesc in natura desirate pana la dimensiuni vizibile cu lupa.
O metoda mai “buna”  (daca buna e ceva acceptabil aici) este incinerarea. Sunt tari ce scot energie din incinerare, un trend in crestere. Astazi mi se pare cea mai buna solutie  pt ca tot produsul energiei e poluant, daca putem face sa dispara si niste gunoaie, si local, de ce nu?

Dar eu reciclez! vorba auzita de zeci de ori.
Ce e, de fapt, procesul de reciclare?
Faptul ca pun pet-ul intr-un reciclator, nu ajunge, e important sa intelegem ce se intampla dupa aia.
Unde pleaca pet=ul? Se duce intr-un centru special unde e comprimat, tocat, topit, portionat in “fulgi”, spalat apoi sa elimine hartia. Am gasit 3 fabrici ce fac asta in romania: Caracal , Buzau , SF Gheorghe ,  spun ca romania nu “selecteaza” suficient pt nevoia lor asa ca aduc si din… alte tari . Daca mai stiti altele, va rog, scrieti.
Unde pleaca acesti fulgi de plastic ? in fabrici speciale ce le “topesc” si amesteca cu alte rasini.  Avem insa prea putine in europa, multe ajung in…china iar.

Acum, spuneti, cate obiecte ati cumparat sa scrie ca sunt facute din plastic reciclat? Eu  am gasit unul. UNUL!!! si chiar citesc etichetele. E drept, nici nu merg des la supermarket 😀 , Dar  pt ca se recicleaza prea putin plastic, si mare parte din plasticul reciclat se duce in ambalaje de izolare ce apoi nu se mai recicleaza. Dar am auzit o gramada de promisiuni (Ecover si Procter &Gamble, ca vor pune in anumite ambalaje, in anumite procente – 25% fiind plastic reciclat, si peste ani)

Refuzati plasticul unde alternativa e posibila, este marea solutie acum.
Si daca nu va pasa de ecologie, macar sa va pese de sanatatea voastra.
O sacosa poate fi refuzata. O haina mai putin, si mai ales la cele sintetice. O incaltaminte de calitate rezista mai multi ani decat 5 incaltaminti de plastic ieftine. O masina mai mica sau o casa mai mica vor consuma mai putine plastice.

Refuzat plasticul unde alternativa e posibila: paiele nu sunt reciclabile,  dirty plastic nu e reciclabil ( punguta cu oleaca de ketchup ce vine la pizza comandata, o stiti? ei bine, nu se recicleaza!),  paharele de cafea de plastic nu, styrofoam nu, pet-ul de gel de dus nu, punguta din piata nu, tzipla de plastic de pe castravete nu, etc

Refuzat este solutia acum. Putem refuza 80% din plastice, pt ca suntem femei si impactam 80% din cumparaturi. Incearca un NU.

P.S. zilele trecute la cantina am cerut supa in recipient de portelan, nu styrofoam. Au zis ca nu au asa ca mananc un mar si scrisei un email cu propunerea asta.  O alta colega a dat mail acum 2 sapt. sa ceara la cantina sa se renunte la vanzarea de capsule mici de ketchup/maioneza/sare/zahar – recipiente mari cu dozator/lingurita de luat sunt o solutie mai putin poluanta si de azi e deja  aplicata la cantina, astept curand sa vad canile la supa.

Lectii invatate asta vara, dintr-o vacanta de 3 sapt fara net.

De ceva ani noi vacantele le facem cu din ce in ce mai putina tehnologie, fara aparat foto, si mai ales fara net. Imi aduc aminte prima vacanta fara conexiune unde proprietarul (airbnb), cand ne-a oferit si parola wifi si i-am zis ca nu vrem si nu avem nevoie a ramas complet impresionata si si-a luat wifi box-ul sub bratz si plecat!. Sau acum 3 ierni cand am primit mail ca unde sunt ca nu am mai comentat de cateva sapt. pe blog (eram pe plaja in tenerife, ce, numai de blogul ei nu imi ardea 😀 😀 ).

Si vara asta a fost fara net. Si fara electricitate!! Ca prin paduri se descarcau si serile numai de incarcat telefonul nu ma grabeam (imi puneam telefonul pe mode avion, si ne incarcam kindle-urile cand apucam, asta era important…)

Stiu ca suna a cliseu pt blogerri de facut asta,  dar imi plac pauzele de internet si de mobil. Pt ca generatiile noastre au ajuns sa petreaca f. mult timp cu telefonul in mana iar eu mai si lucrez la computer, si pt ca asta consuma timp si oboseste,  noi simtim ferestre/perioade fara. Avem duminici cand iesim afara cu mainile in buzunar. Am scos fb de pe tel. si nu iau tel in dormitor, oricum acasa nu il verific/uit sa il incarc, prietenele mai des imi suna sotul decat pe mine pt ca eu am des telefon inchis. Copila rareori ma vede cu tel. in mana insa la laptop… valeu.  Vacanta asta (ca si cele din ultimii ani) a fost fara net (sotul insa nu a avut ce face fiind singur responsabil pe partea lui de munca si colegul lui concediat asa ca omul zilnic 5-15 minute si-a deschis email, citit, telefonat 1-2 ori pe saptamana, etc.) asa ca am avut timp de comparatie si meditatie si uitat urat la el.
Ne-a iesit fara net? Pai daca vreti sa stiti, cititi tot ce am scris :)).

 Plecarea

Ma gandeam ca o sa fie greu fara laptop. Acasa ma trezesc si tzup la laptop sa citesc/raspund prietenei din america, etc. iar serile la fel: culc copil, verific daca am vreo comanda, mai un pinterest, mai caut ceva reteta sau vb cu vreo prietena etc. Iar tel. e plin de draft-uri si liste de cumparaturi si de chestii de facut. Tot in draft era si lista cu ce aveam de gand de vizitat, desi mai aveam si ceva carti turistice cu noi. Apoi dilema: daca se intampla ceva nasol acasa? Cum sunt sunata? Cum gasesc adrese? etc.

Drumul

Am avut in gps/pe hartii notate adresele. E drept, deja fuseseram prin campinguri, in moment ce ne-am apropiat am stiut unde /cum sa facem.
Am avut momente cand nu gaseam o destinatie de vizitat: la tara gps-ul nu e atat de precis asa ca…am intrebat oameni!! Vai, si m-am descurcat si oamenii sunt amabili si mai sunt si indicatoareeeee.

Am ajuns atat de usor dependenta de smartphone.
Daca nu stiu o reteta sau adresa exacta, ma uit pe google. Daca nu stiu ce sa fac, ma uit pe google. Daca vreau sa fac altceva, ma uit pe google.
Si mai nasol e ca nu sunt singura! Mergeam pe terase si ne luam o bere/vin/suculet si vorbeam ca 3 oameni ciudati unii cu altii, pe cand pe la mesele vecine multi erau cu tel. in mana.
Cand nu stiam ce sa mai vizitam am intrebat la receptie si surpriza, aveau un stand cu zeci de pliante. Am luat pe rand, le-am studiat, si gasit nu stiu cate activitati de facut.

 

Am vorbit mai mult cu sot si copil

 

Mi-am dat seama ca deseori deschid tel.ca sa …pierd timpul. Cand astept metroul si intarzie, pe cand alta data tropaiam si ma ofticam sau ma plimbam pe peron in lung de cateva ori, acum scot sa caut draft la o lista de cumparaturi sau sa scriu articolul asta, sau sa ma dau pe instagram sa vad ce poze superbe mai pune Ana. Vorbesc 10 min la tel. lunar dar il folosesc 2-3 ore pe sapt. sa treaca timpul…
In vacanta, subit, nu mai aveam laptop si …yep, am gasit altceva de facut. Am citit X carti. Am tricotat un plover. Am dormit din plin. M-am dus zilnic dupa croasante si lapte in capatul alalalat al satului, 5000 de pasi inainte de mic dejun imi faceau pofta de mancare 😉
Am facut planuri cu sotul, discutii lungi, comentat carti, glume de 2 lei etc.
Am hranit ratele. Am cautat cartitza. Am ascultat pasarile.
Am stat degeaba! Si uitat la apa sau la bebelusa care pornea in 4 labe in vizita la cortul vecin.
Si wai baieti wai, astea fac viata  minunata.

Momente de panica?

Mdea. Panica e mult zic dar angoase ce m-au ros de cateva ori e un cuvant mai potrivit. Avui idei de genul: dar daca a murit cineva? Daca sunt concediata si nu aflu? Etc. Ei bine, nu s-a intamplat nimic. Daca era nasol ne dadeau mesaj pe tel. si aflam la 2-3 zile cand il deschideam. Cei apropiati stiau ca plecam in vacanta in padure. Nimic nu se intampla grav incat sa nu fi profitat de vacanta si liniste, de odihna. Exista lume care traieste si fara telefon, cum am trait si noi ani de zile, iar o data intrat in atmosfera de vacanta si prin paduri si prin copaci, mi-am dat seama ca nici nu am nevoie de asa multa aparatura, vacanta nu e despre ce poze am facut ci despre ce am trait.

 

De fapt nici nu sunt atat de imporanta

 

Dezamagire este numele meu: credeam ca o sa primesc X emailuri, Y lucruri urgente etc.
Nu. Realmente activitatea normala a mea legata de net este una normala, si este doar generata de mine. Eu o provoc. Nimeni nu arde de dorul meu.
Da, am avut de citit si raspuns la emailuri la intoarcere. Dar in 30minute am terminat. 30 min. pt toate emailurile primite timp de 3 sapt, cand in mod curent 1 ora (minim) pe zi petrec cu emailuri si mesage. Da, am raspuns de cateva ori la emailuri importante, dar mi-a luat 2-3 minute!!
Nu sunt o persoana importanta si lumea curge si fara mine. Dar eu nu pot sa merg mai departe fara mine. Da, colegii au scris si au asteptat un raspuns de la mine si nu au avut unu la timp si stiti ce? s-au descurcat singuri!!!

Internet less

Cred ca asta a fost cea mai mare lectie: sa folosesc mai putin netul. Petrec mult timp, invat multe lucruri, dar petrec prea mult timp. Mult mai placut e de conversat fata in fata, de citit, de mers.
Am cautat o aplicatie, vad ca sunt mai multe si o sa imi instalez sa vad CAT timp stau cu mana pe tel. Discutia cu o amica mi-a zis ca ea sta 2 ore si peste 50 de ori la smartphone, si daca asta nu e dependenta, atunci ce alta boala e???

Miscare mai multa

Computerul imi dauneaza grav sanatatii. In vacanta am mers is 20-25 mii pasi pe zi. 3 sapt. intors la birou si durerile de coloana au reaparut.

Venituri pasive

Am primit 3 emailuri legate de veniturile pasive. E extraordinar ca dupa cateva zile de umblat si fara net, sa deschid  emailul si sa vad o plata de la un link afiliat (pt asta multumesc cititorilor), chirie achitata, si o dobanda de la p2p lending. Am inchis gmail-ul si am stat si cugetat cateva zile si m-am bucurat de acei bani veniti.

Mi-a iesit vacanta internet free? Aproape. Am intrat de vreo 5-6 ori pe net, cateva minute, sa citesc email sau sa caut vreo adresa. De vreo 10 ori pe telefon ca aveam in draft lista cu localitati de vizitat. In comparatie cu sotul care a fost nevoit de munca, la mine a fost mult mia putin si chiar m-am uitat mai intai cu invidie la el si la final cu ciuda  pe job pt ca imi rapeste sotul si in vacanta.

Cu astea scrise, intelegeti de ce cred ca mi-e potrivit o vacanta lunga de cativa ani, asa. Blogul meu nu e despre finante dar imi dau seama ca finantele sunt cele care imi pot construi cele dorite, sunt o unealta, asa ca post vacanta am facut mai mult efort pt independenta fiananciara.

 

Sa incerc vacanta fara internet a fost un experiment interesant. L-am mai facut si o sa fac si in urmatoarea vacanta.  Nu voi renunta la smartphone dar e important sa devin mai lucida si sa il las din mana.

 

Intrebare: Sunteti dependenti de internet? Cum va limitati dependenta?

cum isi administreaza fiica mea banii de buzunar, la 10ani

Si sunt tare mandra!

Cred ca am o copila foarte responsabila financiar si asta am vazut nu doar acasa ci si in tabere si excursii, cand nu eram noi langa ea, si-a administrat banii foarte  bine. Se descurca asa cum mi-ar fi placut sa fiu eu cu 10 ani mai devreme 🙂 .

Cateva principii simple pe care le aplicam in educatia financiara a copilei de 10 ani (incercam, nu ne iese 100% dar crestem si noi alaturi de ea) :

1. la varsta de 10-15 ani totul se invata prin exercitiu. Daca la copiii mai mici e imitatie, dupa o anumita varsta e nevoie de exercitiu si greseli. De aceea zic de  bine sa ii dam bani de buzunar pe care si-i organizeaza singura, pt un creion, o inghetata, poate o jucarie etc. si nu o intrebam despre ce face. Da, e simplu sa ii platesc tot ce vrea ca nu vrea multe, dar ce ma intereseaza e sa vad ca decide responsabil. Din experienta ultimilor luni am vazut cum isi organizeaza banii de buzunar si am incredere ca se descurca.
2. am convenit o suma fixa. 7 pe sapt. si o respectam !!!. Suma nu e nici mare, nici mica (am intrebat imprejur cat mai dau de buzunar, dar sa fiu realista: primeste banii ce ii ajung de 4 inghetate…) . Ideea initiala e de invatat copilul sa administreze un buget.
In vacanta ii dam 20 euro de care isi poate lua ce suveniruri vrea. De obicei alege jocuri, magneti, uneori isi cheltuie si din extra economiile ei. Cartile luate i le-am platit noi.
As vrea sa fac un experiment, la vizita la rude in Bucuresti o sa ii dau ei bani sa mearga sa isi ia ce vrea si daca vrea cu o suma mai mare, si fara noi (dar cu vreo matusa/verisoara) – si sa impun adultilor sa nu intervina. Pana acum am facut asta cu prezenta noastra, dar cred cu mine de fata isi permite sa fie mai neglijenta ca doar e mama acolo.3. o regula ce nu o respect si e musai sa o imbunataesc si la mine este de ai da banii de buzunar in aceeasi zi. Fie sa decidem sa ii dam toti o data pe 1 , fie saptamalul dar sa fie sambata, ideea e sa fie data fixa. . De ce?  As vrea ca sa obinuisnuiasca sa administreze nu doar ce cheltuie sau ce NU cheltuie, ci si faptul ca  poate sa isi planifice cheltuielile si prioritatile (de ex sa gandeasca sa ia o alta papusa din colectie la urmatorul salariu) dar mai ales sa se invete ca banii tre sa vina la data fixa si sa nu accepte intarzieri (vorbesc eu, care sunt platita cu intarzieri de catre angajator…)
4. am decis clar ce isi plateste ea din banii ei si ce noi. Noi ii luam haine, noi luam cartile, cadourile la petrecerile unde e invitata. De pe la 15 ani probabil ii dau buget separat de haine si incaltaminte de sezon sa isi ia singura, pana atunci banii ei de buzunar sunt de mici cheltuieli: inghetata, jucarie, suvenir etc.
5. O las sa decida singura ce vrea sa faca cu banii de buzunar. Incerc sa ma abtin sa dau sfaturi (valeu valeu valeleu si ce greu e pt mine, o feemeieee), incerc eventual sa ii zic unde e o achizitie buna sau ne-buna. Pana la urma si din greseli invatzam, da?
6. o incurajez sa economiseasca. Initial am vrut sa ii spun sa economieasca o suma fia, gen un 10% dar  am tacut – i-as impune prea multe. Dar acum economiseste pt tabara de ski (sssst, noi economisim si noi si o trimitem daca vrea numai ca sa ramanem singuri o sapt: D)  – ideea e sa o sustinem in a atinge un scop clar, sa gandeasca la cheltuieli pe termen scurt dar si pe termen lung

7. in 1-2 ani ma gandesc la fixat cateva limite. De ex sa nu cumpere nimic mai scump de 100, sa zicem. Util pe viitor, cand suma va creste (ii incrementam cu 1 la fiecare aniversare) sau cand o sa ii dam toata suma o data pe luna. Idee foarte utila cand va avea card la banca, la 18 ani.
8. vom incepe sa o implicam in administrarea bugetului familiei: platit facturi, rata, lista de cumparaturi, planificat buget vacante, cautat bilete de avion/cazare/destinatii/costuri atractii si oferte etc.

Investesc in mine: miscare

Am vorbit atata despre economisit si investit, acum e momentul sa adun toate articolele despre investitul in mine, financiar, fizic, psihic, intelectual. Miscarea este un factor care le impacteaza pe toate: miscarea duce  la costuri mici medicale,  duce la o sanatate psihica si fizica dar mai ales la o capacitate intelectuala crescuta.
Sa facem miscare pare complicat?

Ganditi-va la omul preistoric. Vizualizati-l: o piele de leopard, o sulitza, 2 picioare desculte si o figura de nehalit de 3 zile ce vede caprioara/iepurele in tufis, pandeste cu muschii incordati si o zbucheste. Stie ca are o singura sansa, e motivat de foamea ce roade si de ideea ca ocazia mai vine poate maine si daca nu ii iese acum inseamna ca ramane inca o zi nemancat si cel mai rau, departe de sat inca o noapte. Si ii iese – alearga mai repede si se intoarce cativa km (ore) de mers spre sat cu prada in spate.
( ok ok, varianta pt vegetarieni e cu barbosul slab ce merge 20km pe zi pe camp sa stranga un pumn de seminte & 3 urzici cocotzat pe stanci)

Altadata supravietuirea insemna miscare, si cu tristete ma uit in jurul meu si vad ca miscarea e la fel de importanta dar neglijata!.

Miscare e ceva firesc pt om, pt animal. E in gena. Mecanisme din corp depind de miscare. Suntem mestri in miscare, doar ca am uitat…e nevoie doar sa o redescoperim. Nu inteleg cum de am uitat ceva firesc, si cum de a devenit o corvoada….

E doar nevoie sa ne amintim. CUM?  Cum readucem miscarea in viata zi de zi?

Pai in primul rand incercam. Lasam exercitiile sofisticate care vin in pofida firii si firescului, si ne intoarcem la cele simple si de baza. Mers. urcat. Alergat. Dans, dada, de ce nu dans? Vecina la pensie s-a inscris intr-o formatie de dansuri populare. Pana si strechingul, numit atat de select streching e doar gestul firesc prin care ne intindem dimineatza ca pisicile pentru dezmorit muschi si ligamente.

E important sa gasim miscarea potrivita noua. Nu o sa ne prinda ceva ce nu ne place.  Cum ar fi eu sa ma duc la sala de fitness sa trag de fiare alaturi de o gasca de culturisti…hahaha, o data merg, si in 10min fug de acolo:)))
Apoi mi-o fost important sa inteleg ca nimic nu vine peste noapte, ci in timp. Rezultate rapide si miraculoase le vedem doar la publicitate la tv. In viata reala nu e asa, si mai suntem si diferiti si cu anii de sedentarism din ce in ce mai multa masa musculara pierdem.
Apoi e important sa fie complex. Inotul e complex dar mie mi-e frica de apa. Sarit coarda e intens,  asa ca mi-am luat o coarda din decathlon.
Bicicleta e iar o solutie, de facut pana simt ca imi fortez plamanii, dar sunt un pericol public asa ca nu pot iesi pe drumurile circulate 🙂 (am dat jos 2 biciclisti dintr-o lovitura 😀 )

Doar incercati, cat mai multe, pt cateva saptamani la rand, sigur veti gasi sportul potrivit si in armonia vietii voastre(si nu sah 😀 )

Miscarea e usoara si fireasca. Dar ca orice ce pare usor si firesc si e de adus in rutina  zilnica, implica disciplina. Cuvantul disciplina e cuvant cu greutate pentru noi, romanii. Cu frica. Zgarie creierul fix din amintirile comuniste. Revolta impotriva disciplinei e fireasca, asa ca e nevoie sa ne impunem, rational, cateva saptamani, zi de zi, cate un pic din ce in ce mai mult, totul pana intra in firesc.
Asa ca repetat si devine mai usor si mai confortabil. Ca orice inceput, de luat usurel, nu fortzat, nu incercat prea mult, ci treptat. Si din experienta, ce incepem a 2a/3a oara e si mai dificil, pt ca avem de dus si tristetea esecului anterior – uitam ca acel esec anterior poate deveni de 2 ori mai greu cu inca un esec…

Adaugati ceva placut. Sunt oameni care alearga minunat ascultand muzica. Altii merg la sala cu entuziasm impreuna cu un prieten drag.  Ba sunt exercitii de facut, stil pilates, cu cartea in mana! In Franta in vacanta la cortul vecin era o olandeza cu 3 copii, cea mica mergea de-a busilea, mama isi lua telefonul (as vrea sa cred ca era kindle) si cu un cerc de hollypop (sau cum se cheama cercul ala de rotit pe talie) facea exercitii de abdomen si spate si 30min – eu nici o rotatie nu pot face.  Streching cu muzica de meditatie. Cu o tinta – alerg pana la metrou si inapoi, daca imi decid sa duc/preiau ceva de langa metrou. Streching in metrou  -pt brate si umeri si spate sunt cateva exercitii pe care le pot face pe peron sau in metrou, agatata de bara.
Fara tinte uriase. Fara targeturi prea mari. Pt mine e demotivant sa imi propun sa alerg cate 20km de 3 ori pe sapt…nu ca nu as putea dar un esec m-ar darama mai mult decat placerea de a alerga care 2-3 km din cand in cand.

Inca ceva ce am remarcat: aversiunea de efort. Imi place sa o iau usor… ca nu imi place sa o iau greu :)). Stiu ca sunt persoane nascute sa duca luptele grele, dar eu sunt comoda si nici nu vreau  sa ma tratez, imi aleg alte razboaie de dus.

Altfel, asta e potrivit aici 🙂 – instalati-va pe tel. modern aplicatia numita pedometru si iesiti. 5000 de pasi plimbare seara, pana nu da inghetul si ora de iarna.

 

 

 

Tot la miscare as adauga o sectiune separata: respiratia. Sunt mai multe tehnici de respiratie care influenteaza corpul, pt asta voi scrie alta data.

 

Puterea cheltuielilor repetate

Legat de cat de impovaratoare emotional si financiar sunt datoriile am scris deja.

Acum vreau sa va expun doar niste cifre. Argumentele anterioare le trec prin excel (desi nu excelez la exceluri, ca domnul Caruta cu bani). Cu calculele din astea am scapat eu de niste datorii imputzite si altele promit sa nu mai fac.

Sa vorbim de o factura acum. Aleg tv-ul – 30 lei = RDS (cititorii vechi stiu ca nu am tv de ceva ani). Eu calculez doar valoarea facturii, ignor cat curent consuma un tv deschis si cat costa un tv nou ca la cativa ani e nevoie de altul (sa va mai zic cat costa reclamele pe cei slabi de inger?), sau cat costa optiunile extra (hbo, pachet extins, ce le aveam cu ani in urma).

Deci revenim la cei 30 pe luna. Asta inseamna 360 pe an. In 5 ani am aduna  fix acel fond de urgenta ce m-a scos la propriu din rahat  cand mi-a refulat toaleta acum 3 sapt, si fara sa calculez vreo dobanda: 30 x 12 x 5 ani = 1800 lei.

Dar ia sa calculam pt cine are o datorie. Creez un caz ipotetic al unui credit de consum pe 5 ani (nu foarte ipotetic pt ca eu am avut un credit pe 5 ani pe care l-am acoperit mai repede). Deci avem cazul ipotetic cu un credit pe 5 ani, 10 mii lei imprumutati  si facem o simulare cu dobanda de aprox. 10% cat e dobanda unui credit de consum pe 5 ani (bcr, ing), pt 10 mii lei / 60 luni iese 212 lei rata lunara.

60 luni = 5 ani. Dobanda totala  platita este 2748.

(Asta aveam eu extra acum 12 ani. Mai erau niste comisioane, pt ca la imprumutul din banca ...banca m-a taxat dar nu mai am nici hartiile nici calculele de atunci deci lasam asa)

Dar daca omul cu datorie inchide tv si plateste 30 lei in plus lunar? Adica rata care oricum musai trebuie platita 212 + 30=242. 242 dus la banca si facut cerere lunara de scadere a perioadei.

Estimez zero comision la plata anticipata (eu aveam 2% la VBR ipotecat acum 12 ani, la reifensen 3%, dar de pe conso.ro aflu ca nu mai e asa la moda).

Refac calculele si…. uite, avem 9 luni mai devreme creditul achitat. Total economisit?  212 x 9 luni= 1900 bani ce as putea, dupa ce inchid rata sa ii pun in contul meu de economii. Asta pe langa linistea de a fi debt free.

Si de fapt nici nu ma uitam la tv.

Iak’asa am renuntat la cablu, din cauza unor calcule.

Am mai renuntat si la mancat in oras. Pachetul ma costa 2-4 lei ca mananc ieftin si resturi de acasa, si am pachet in loc de 10-12 lei o pizza nu grozava.  Cu alergii nici nu risc sa mananc mare branza din oras. Pe luna inseamna aprox. 50  economisiti la mine (poate mai mult, chiar, dar hai sa lasam 70 sa iasa calculele usoare).
Mai dadeam si aprox 50 lunar pe machiaje/cosmetice (am gasit un excel din 2014 cu bugetul de atunci…si aveam fond de ten, primer, demachiant, crema demachianta, dischete demachiante – astea de calitate costa, dar eu gasii in excelul ala drept cheltuiala lunara aprox 70 ).

Haideti sa fac o simulare cu toate astea impreauna: 30 + 50 + 70= 150 adaugat in plus ca plati anticipate.

WOW.

In juma din timp creditul achitat. Adica in loc de 60 luni (=5 ani), creditul l-am achitat in doar 30 luni.

Si daca continui mai salvez  rata aia lunara si dupa ce termin cu creditul? Adica dupa ce inchid socotelile cu banca decid sa scot banii la salariu, ca si alta data,  pana la termenul initial de 5 ani de creditare mai fiind 34 luni: 212 x 30luni cat nu mai dau nicio rata= 6360, bani ce ce sa ii pun in contul meu de economii.

Cam asta e puterea cheltuielilor lunare, recurente: un credit inchis mai repede.  O problema financiara rezolvata mai repede. Un echilibru creat ASAP.

Ma uit in jur la fumatori, consumatori de alcool, cei cu masini prea scumpe si datorii mari. Astea sunt cauza reala a problemelor financiare, nu un incident gen decesul/pierdut serviciu pt 2 luni/laptop ars/picior rupt. Nu ne pun probleme financiare o achitie de bijuterie, o data pe an, de 15 lei, cum zicea Diana ca a facut de curand.

 

Daca dobanda la credit e foarte mica (1-2%) platile anticipate nu mai sunt atat de profitabile, banii fiind oricum afectati de inflatie.
Dar daca investim banii astia? Intr-un fond de actiuni sau dividende Cu un randamentul bun =sa zicem 7%. Ei bine, aici am gasit articolul lui MrMustache unde economisit pe 10 ani ….iese   170lei  x 173 = 29410.