Investesc in mine: miscare

Am vorbit atata despre economisit si investit, acum e momentul sa adun toate articolele despre investitul in mine, financiar, fizic, psihic, intelectual. Miscarea este un factor care le impacteaza pe toate: miscarea duce  la costuri mici medicale,  duce la o sanatate psihica si fizica dar mai ales la o capacitate intelectuala crescuta.
Sa facem miscare pare complicat?

Ganditi-va la omul preistoric. Vizualizati-l: o piele de leopard, o sulitza, 2 picioare desculte si o figura de nehalit de 3 zile ce vede caprioara/iepurele in tufis, pandeste cu muschii incordati si o zbucheste. Stie ca are o singura sansa, e motivat de foamea ce roade si de ideea ca ocazia mai vine poate maine si daca nu ii iese acum inseamna ca ramane inca o zi nemancat si cel mai rau, departe de sat inca o noapte. Si ii iese – alearga mai repede si se intoarce cativa km (ore) de mers spre sat cu prada in spate.
( ok ok, varianta pt vegetarieni e cu barbosul slab ce merge 20km pe zi pe camp sa stranga un pumn de seminte & 3 urzici cocotzat pe stanci)

Altadata supravietuirea insemna miscare, si cu tristete ma uit in jurul meu si vad ca miscarea a ramas la fel de importanta.

Miscare e ceva firesc pt om, pt animal. E in gena. Mecanisme din corp depind de miscare. Suntem mestri in miscare, doar ca am uitat…e nevoie doar sa o redescoperim. Nu inteleg cum de am uitat ceva firesc, si cum de a devenit o corvoada….

E doar nevoie sa ne amintim. CUM?  Cum readucem miscarea in viata zi de zi?

Pai in primul rand incercam. Lasam exercitiile sofisticate care vin in pofida firii si firescului, si ne intoarcem la cele simple si de baza. Mers. urcat. Alergat. Dans, dada, de ce nu dans? Vecina la pensie s-a inscris intr-o formatie de dansuri populare. Pana si strechingul, numit atat de select streching e doar gestul firesc prin care ne intindem dimineatza ca pisicile pentru dezmorit muschi si ligamente.

E important sa gasim miscarea potrivita noua. Nu o sa ne prinda ceva ce nu ne place.  Cum ar fi eu sa ma duc la sala de fitness sa trag de fiare alaturi de o gasca de culturisti…hahaha, o data merg, si in 10min fug de acolo:)))
Apoi mi-o fost important sa inteleg ca nimic nu vine peste noapte, ci in timp. Rezultate rapide si miraculoase le vedem doar la publicitate la tv. In viata reala nu e asa, si mai suntem si diferiti si cu anii de sedentarism din ce in ce mai multa masa musculara pierdem.
Apoi e important sa fie complex. Inotul e complex dar mie mi-e frica de apa. Sarit coarda e intens,  asa ca mi-am luat o coarda din decathlon.
Bicicleta e iar o solutie, de facut pana simt ca imi fortez plamanii, dar sunt un pericol public asa ca nu pot iesi pe drumurile circulate 🙂 (am dat jos 2 biciclisti dintr-o lovitura 😀 )

Doar incercati, cat mai multe, pt cateva saptamani la rand, sigur veti gasi sportul potrivit si in armonia vietii voastre(si nu sah 😀 )

Miscarea e usoara si fireasca. Dar ca orice ce pare usor si firesc si e de adus in rutina  zilnica, implica disciplina. Cuvantul disciplina e cuvant cu greutate pentru noi, romanii. Cu frica. Zgarie creierul fix din amintirile comuniste. Revolta impotriva disciplinei e fireasca, asa ca e nevoie sa ne impunem, rational, cateva saptamani, zi de zi, cate un pic din ce in ce mai mult, totul pana intra in firesc.
Asa ca repetat si devine mai usor si mai confortabil. Ca orice inceput, de luat usurel, nu fortzat, nu incercat prea mult, ci treptat. Si din experienta, ce incepem a 2a/3a oara e si mai dificil, pt ca avem de dus si tristetea esecului anterior – uitam ca acel esec anterior poate deveni de 2 ori mai greu cu inca un esec…

Adaugati ceva placut. Sunt oameni care alearga minunat ascultand muzica. Altii merg la sala cu entuziasm impreuna cu un prieten drag.  Ba sunt exercitii de facut, stil pilates, cu cartea in mana! In franta in vacanta la cortul vecin era o olandeza cu 3 copii, cea mica mergea de-a busilea, mama isi lua telefonul (as vrea sa cred ca era kindle) si cu un cerc de hollypop (sau cum se cheama cercul ala de rotit pe talie) facea exercitii de abdomen si spate si 30min – eu nici o rotatie nu pot face.  Streching cu muzica de meditatie. Cu o tinta – alerg pana la metrou si inapoi, daca imi decid sa duc/preiau ceva de langa metrou. Streching in metrou  -pt brate si umeri si spate sunt cateva exercitii pe care le pot face pe peron sau in metrou, agatata de bara.
Fara tinte uriase. Fara targeturi prea mari. Pt mine e demotivant sa imi propun sa alerg cate 20km de 3 ori pe sapt…nu ca nu as putea dar un esec m-ar darama mai mult decat placerea de a alerga care 2-3 km din cand in cand.

Inca ceva ce am remarcat: aversiunea de efort. Imi place sa o iau usor… ca nu imi place sa o iau greu :)). Stiu ca sunt persoane nascute sa duca luptele grele, dar eu sunt comoda si nici nu vreau  sa ma tratez, imi aleg altele.

Altfel, asta e potrivit aici 🙂 – instalati-va pe tel. modern aplicatia numita pedometru si iesiti. 5000 de pasi plimbare seara, pana nu da inghetul si ora de iarna.

 

 

 

Tot la miscare as adauga o sectiune separata: respiratia. Sunt mai multe tehnici de respiratie care influenteaza corpul, pt asta voi scrie alta data.

 

Puterea cheltuielilor repetate

Legat de cat de impovaratoare emotional si financiar sunt datoriile am scris deja.

Acum vreau sa va expun doar niste cifre. Argumentele anterioare le trec prin excel (desi nu excelez la exceluri, ca domnul Caruta cu bani). Cu calculele din astea am scapat eu de niste datorii imputzite si altele promit sa nu mai fac.

Sa vorbim de o factura acum. Aleg tv-ul – 30 lei = RDS (cititorii vechi stiu ca nu am tv de ceva ani). Eu calculez doar valoarea facturii, ignor cat curent consuma un tv deschis si cat costa un tv nou ca la cativa ani e nevoie de altul (sa va mai zic cat costa reclamele pe cei slabi de inger?), sau cat costa optiunile extra (hbo, pachet extins, ce le aveam cu ani in urma).

Deci revenim la cei 30 pe luna. Asta inseamna 360 pe an. In 5 ani am aduna  fix acel fond de urgenta ce m-a scos la propriu din rahat  cand mi-a refulat toaleta acum 3 sapt, si fara sa calculez vreo dobanda: 30 x 12 x 5 ani = 1800 lei.

Dar ia sa calculam pt cine are o datorie. Creez un caz ipotetic al unui credit de consum pe 5 ani (nu foarte ipotetic pt ca eu am avut un credit pe 5 ani pe care l-am acoperit mai repede). Deci avem cazul ipotetic cu un credit pe 5 ani, 10 mii lei imprumutati  si facem o simulare cu dobanda de aprox. 10% cat e dobanda unui credit de consum pe 5 ani (bcr, ing), pt 10 mii lei / 60 luni iese 212 lei rata lunara.

60 luni = 5 ani. Dobanda totala  platita este 2748.

(Asta aveam eu extra acum 12 ani. Mai erau niste comisioane, pt ca la imprumutul din banca ...banca m-a taxat dar nu mai am nici hartiile nici calculele de atunci deci lasam asa)

Dar daca omul cu datorie inchide tv si plateste 30 lei in plus lunar? Adica rata care oricum musai trebuie platita 212 + 30=242. 242 dus la banca si facut cerere lunara de scadere a perioadei.

Estimez zero comision la plata anticipata (eu aveam 2% la VBR ipotecat acum 12 ani, la reifensen 3%, dar de pe conso.ro aflu ca nu mai e asa la moda).

Refac calculele si…. uite, avem 9 luni mai devreme creditul achitat. Total economisit?  212 x 9 luni= 1900 bani ce as putea, dupa ce inchid rata sa ii pun in contul meu de economii. Asta pe langa linistea de a fi debt free.

Si de fapt nici nu ma uitam la tv.

Iak’asa am renuntat la cablu, din cauza unor calcule.

Am mai renuntat si la mancat in oras. Pachetul ma costa 2-4 lei ca mananc ieftin si resturi de acasa, si am pachet in loc de 10-12 lei o pizza nu grozava.  Cu alergii nici nu risc sa mananc mare branza din oras. Pe luna inseamna aprox. 50  economisiti la mine (poate mai mult, chiar, dar hai sa lasam 70 sa iasa calculele usoare).
Mai dadeam si aprox 50 lunar pe machiaje/cosmetice (am gasit un excel din 2014 cu bugetul de atunci…si aveam fond de ten, primer, demachiant, crema demachianta, dischete demachiante – astea de calitate costa, dar eu gasii in excelul ala drept cheltuiala lunara aprox 70 ).

Haideti sa fac o simulare cu toate astea impreauna: 30 + 50 + 70= 150 adaugat in plus ca plati anticipate.

WOW.

In juma din timp creditul achitat. Adica in loc de 60 luni (=5 ani), creditul l-am achitat in doar 30 luni.

Si daca continui mai salvez  rata aia lunara si dupa ce termin cu creditul? Adica dupa ce inchid socotelile cu banca decid sa scot banii la salariu, ca si alta data,  pana la termenul initial de 5 ani de creditare mai fiind 34 luni: 212 x 30luni cat nu mai dau nicio rata= 6360, bani ce ce sa ii pun in contul meu de economii.

Cam asta e puterea cheltuielilor lunare, recurente: un credit inchis mai repede.  O problema financiara rezolvata mai repede. Un echilibru creat ASAP.

Ma uit in jur la fumatori, consumatori de alcool, cei cu masini prea scumpe si datorii mari. Astea sunt cauza reala a problemelor financiare, nu un incident gen decesul/pierdut serviciu pt 2 luni/laptop ars/picior rupt. Nu ne pun probleme financiare o achitie de bijuterie, o data pe an, de 15 lei, cum zicea Diana ca a facut de curand.

 

Daca dobanda la credit e foarte mica (1-2%) platile anticipate nu mai sunt atat de profitabile, banii fiind oricum afectati de inflatie.
Dar daca investim banii astia? Intr-un fond de actiuni sau dividende Cu un randamentul bun =sa zicem 7%. Ei bine, aici am gasit articolul lui MrMustache unde economisit pe 10 ani ….iese   170lei  x 173 = 29410.

 

 

Overdraft la card /Rate fara dobanda

Nu mai am overdraft.

Mi-am dezactivat overdraft-ul la card.

De ce?   Pt ca nu sunt de acord. Nu il folosesc des, de 2.5 ani de cand il am de 2 ori am intrat si de fiecare data a fost din neglijenta ( – 17 luna anterioara). Suma nu e mare, si nu e nicio problema pt ca s-a intamplat o data la 2-3 ani.
Problema este ca creaza obisnuita de a cheltui bani pe care inca nu ii am. Problema e ca mi se pare mai dificil sa vad cat EXACT mai am in cont, cei 2000 de overdraft + neglijenta mea si avui impresia ca a intrat salariul cu 2 zile mai devreme. Neglijenta. Obisnuinta. Rutina. Rapiditatea de a cumpara, pe loc, fara sa lasam cele 30 zile pauza de gandit  daca am nevoie cu adevarat sau doar e un VREAU pe moment.

 

Nu la  ratele fara dobanda

 

Aceeasi problema cu obisnuinta poate aparea la cumparaturile cu rate fara dobanda. De ex. de luat unui TV/telefon in 4 rate, dobanda zero, sigur ati vazut anunturi din astea des. Un obiect care la 1 luna de la cumparare ii scade valoarea si care a fost luat cu niste bani pe care nici macar nu i-am muncit in ziua achizitionarii.  Bani necastigati.
Ignoram scenariul apocaliptic unde la 1 luna de la achizitie suntem someri, problema mare pe care o vad  OBISNUINTA si tendinta de a face din nou mai usor o noua achizitie.  Sa mai adaug ca sunt si comisioanele bancilor care inca actioneaza la noi fix ca in vestul salbatic: dobanda zero, comision 100 lei de acordare/inchidere credit. Si daca ai intarziat 2 zile la plata, vine penalizare de 1% pe zi. La final, in 4 luni remarc ca am platit 150 in plus  pt un tv de 1000 lei.  15% dobanda pe 4 luni.  150 lei in plus inseamna 45% dobanda pe an!! adica uite un credit al naibii de greu. Cei 150 lei aparent nu par mult dar pt bugetele mici inseamna fix diferenta aia de la sfarsitul lunii.
Asa ca daca nu am tv si imi doresc tv de 1000 lei, mai intai strang 3 luni cate 250, si in luna a 4a cum vine salariul ma duc si il iau. Aceste 4 luni dau suficient ragaz sa ma gandesc daca sigur il vreau… 😀 😀

Dave Ramsey -un clasic al educatiei financiare

Dave Ramsey -un clasic al educatiei financiare

Ce am mai citit/ascultat in ultima perioada este Dave Ramsey – unul din autorii americani la moda de ceva ani. De curand am ascultat cateva din prezentarile lui (youtube is great) si desi nu spune nimic nou pt mine si mai ales in momentul asta am depasit stadiul lui de prezentare lucruri de baza si cum sa ne platim datoriile si construi o siguranta financiara deci nu mai sunt in target-ul lui, nu pot zice ca am pierdut timpul! Dave Ramsay e de actualitate.  Multumita lui vad o forma clara, o schema, niste pasi, o directie, o confirmare a ceea ce aveam in cap asa ca  merita mentionat aici asa ca o sa copiicei 7 pasi pe care ii recomanda el pentru o liniste financiara   de la Dave Ramsey, un clasic al educatiei financiare.

Eu am facut pasii 1-5. Punctul 6 il sar din motive rationale (ipoteca o termin peste 12 ani, dobanda e relativ ok si investesc cu randament mai mare decat dobanda ipotecii) asa ca acum sunt in plin punct 7 – stati cuminti ca scot eu capul din cutii si ghiozdanele si caiete si rechizite ce pleaca spre romania cea saraca.

Daca inca aveti probleme cu datoriile, daca la fiecare sfarsit de luna scurgeti contul si nu va ajung banii, daca intrebarea: “cum ma descurc maine” va incarca serile, atunci cititi-l :  https://www.daveramsey.com/baby-steps

Fond de urgenta strans cand bugetul este deja la limita

Fond de urgenta construit cand  bugetul este deja la limita – o intrebare ce am primit-o: cum sa fac un fond de urgentza cand deja bugetul luna de luna e la limita?  Americanii spun ca asta e mod de viata from paycheck to paycheck. Adica de la salariu la altul.
Mie mi se pare foarte stresant sa ma trezesc la sf de fiecare luna ca termin banii, am trait asa! asa ca prima masura e de analizat bugetul si taiat niste cheltuieli recurente pentru a nu mai ajunge la sfarsit de luna fara nimic: renuntat la tigari, luat cafea de acasa, taiat cablu si tv, schimbat abonament la telefon si trecut la cartela sau la un abonament minim (am de 4 euro pe luna cu tva la orange deci se poate putin) etc.
Acesti pasi aduc o mica suma luna de luna, un spatiu de jonglat cu cifrele, asa ca o singura schimbare nu e suficienta pt a construi un fond de urgenta rapid. De aceea zic ca e  musai de facut eforturi extra, eforturi ce aduc bani extra si directionat toti banii catre fondul de urgenta si neumblat acolo decat daca e urgenta.
Si o sa adun cateva idei pt construit un fond de urgenta rapid:
Prima idee care imi vine este de optat pt cateva saptamani/luni la un extra venit si incasarile sa fie doar pt fondul de urgenta.  Despre astea am scris aici si vazut multe idei si de la voi.
A 2a este de vandut ce nu mai folositi. Aparate electronice in casa nefolosite  pot fi vandute. Chiar si stricate poate gasiti vreun service/centru de reparatii. Hainele prea mici/prea mari. Cartile care nu va mai plac.
A 3 a idee  care la mine functioneaza foarte bine e de organizat meniul si pachetul la serviciu, o cheltuiala recurenta zi de zi. In loc de cumparat un sandwich amarat imi iau casoleta de acasa: e mult mai ieftin.  Am linte/naut/fasole fiarta si portionata in congelator, si in dimineatza inainte de plecat adaug branza/ou fiert, salata verde (colectez de pe balcon din plin acum) , 1-2 castraveti, niste marar etc. nimic scump. Astfel ies cu 2-3 lei pachetul, nimic suficient de sanatos nu poate fi cumparat cu banii astia dar x 3-4 ori.
A 4a idee este de optat, temporar, pt o reducere drastica. De ex. o iarna scazut temp. la 17-18 gr in casa. Asta iarna am fost plecati de Craciun 8 zile, si la intoarcere aveam 15 gr in aprt nelocuit, asadar mentinerea temp. la 17-18 gr in casa nu implica costuri mari. Renuntzat pt juma de an la abonamentul sala e iar o solutie – e vara, se poate merge in parcuri si pe jos pt exercitii. Nu e o solutie pt restul vietii!! e una temporara, sunt sigura ca veti gasi si alte zone unde poti reduce temporar anumite cheltuieli si banii de redirectionat fix pt fondul de urgenta: renuntat la tanti la curatenie 3 luni si facut curat cot la cot cu sotul inseamna 100 lei x 4 sapt x 3 luni => 1200 lei. Renuntat la masina pe timp de iarna inseamna economisit la benzina lunar, inseamna necumparat cauciucuri de iarna – si deja sunt peste 1000 lei economisiti. Folositi taxi? ei bine  cu efort de organizat mai bine timpul si in cateva luni fara taxi/uber se poate completa fondul de urgenta.
A 5a idee este de folosit ce avem pana cedeaza. A aparut un nou model de telefon? nu merita, cel existent este suficient de ieftin. Mi s-a stricat aspiratorul – nu am fugit sa iau unul nou, ma descurc cu matura si mop-ul. Geaca e cam obosita? cat imi tine de frig o mai port, mai sunt doar 3-4 saptamani de frig. Ploverul e scamosat? cu un forfecutz ii tai ghemotoacele si ii mai dau o sansa.
A 6a idee care imi place si de care v-am tot zis este: reuse &repair. Si la mancare (zama de ciorba neapreciata de colocatari a devenit acum o sapt. un pilaf magnific cu ajutorul a 2 cani de orez si niste ciuperci), dar mai ales la haine (foarfecul si masina de cusut imi sunt prietenele mele).
Si nu in ultimul rand de transformat un hobby in profit. Banii din cusut ii pun deoparte (cumpar etf-uri) dar mi se pare o sursa minunata de  aprovizionat fondul de urgenta.  Din gradinarit iar vad roade, putine dar se vad. Sunteti buni la nutritie? – oare daca consiliere pt prieteni, contra mici sume. Sunteti buni la zugravit sau la reparat? vai, cat de greu e de gasit un zugrav serios in Bucuresti…

O data fondul de urgenta acoperit, nu mai e nicio limita: am invatat ca se poate, am invatat sa am incredere in mine si in buget si stil de viata, urmeaza alti si alti pasi: sky is the limit.

Mult aud, putini pricep.

De 4 ani (daca nu mai muult) discut cu o cunostintza pe tema de buget si de meniu si ca mi-au simplificat viata. Cu detalii. Cifre. Exemple.
Ea intre timp a facut si un diabet, inca un credit pt o alta masina, are probleme si mai mari decat acum 4 ani. Eu o investitie buna, altele 2 tatonez, nici macar un muc si nicio durere de cap a zilei de maine.

Pentru cine are rabdare, ascultati, va rog, videoul de la Stiinta banilor http://stiintabanilor.ro/webinar-drumul-spre-independenta-financiara-in-5-etape . Explica ce am studiat atatia ani. Si daca il ascultam acum 10 ani…eheee.
Si actionati pas cu pas, incet cu incet, lucrurile se construiesc in ani si nu intr-o noapte.

DACA NU FAC NIMIC, SIGUR NU MI SE INTAMPLA NIMIC MAI BUN.

Imi accept imperfectiunile in buget?

Imi accept imperfectiunile in buget? In viata? in vise?

Am un plan pe partea de finante, pe urmatorii X ani. Bun, rau, il respect, si voi reusi ceea ce vreau. Pana atunci am incredere in ziua de azi dar si de maine, orice eveniment neplacut alta data m-ar fi obosit si afectat, acum doar tratam cerebral, avem cu ce. Si ni s-au intamplat nevrute si nedorite de nimeni: azi platesc azil mamaiei, ne-am mai si trezit cu chiriasi ce nu au platit intretinerea de mult timp, si in curand am o vizita scumpa la dentist. Pt ca astazi orice eveniment ar pica, il trecem  in ritmul cunoscut.
Aici problema vine ca sunt mai multe scenarii in viata, diferite, si fiecare alegem ce vrem sau mai grav, nu cum vrem ci cum ne iese:
-golden cage =stau la munca 9 ore pe zi, platita bine sau nu, zi de zi x 40 de ani, pana la aniversarea de 67 de ani, cheltui tot ce am pana la sfarsitul fiecarei luni si astept salariul urlator. Asta e cel mai cunoscut, statisticile zic ca peste jumatate din americani sunt asa
-freelancer cu cine stie ce bussiness (micii fermieri intra aici, croitorese etc)
-orice altceva.
Prima cale e cea mai cu care am fost programati= educati pana in subconstient prin puterea exemplului, ce am vazut la parinti (ok, nu la ai mei, pensionati de boala cu spaga ca la Botosani) .
Dar altceva-ul este terifiant. Este diferit si complet impotriva firii, in afara obisnuintei, in afara rotitei de soarec si intram pe un teren complet nestiut.

Deocamdata eu sunt la nivelul in care am amestecat un golden cage dar cu economii si extra investitii ca sa nu ajung la aniversarea de 67 ani la birou(la cea de 40 ani mi-ar placea dar tocmai ii aniversai 😀 ).
In paralel, incerc sa ridic un bussiness (cazul 2) – sa vedem ce imi iese, dar calculele actuale confirma ca nu va putea inlocui astazi salariul zilnic.
Dar acum 20 ani nici nu ma gandeam la astea, sa imi planific pasi noi, sa caut alternative…luam totul personal si vedeam ca o conspiratie a universului ca nu primeam salariul la timp si seful e nesuferit (victim-mentality e o expresie care mi se potriveste). Apoi mi-am pus target-uri atat de mari si apasatoare incat ma intrebam daca e posibil.

Ce inseamna pentru voi calea in viata? cum ati ales si sunteti sigur ca ati ales bine?

Interviu cu Diana.

Astazi iau interviu unei Diana. Cea care comenteaza cu numele “Princess Diana” ( am ales sa ii schimb numele pt a nu confunda cu Diana de la https://mamaocupata.wordpress.com/)  si cred ca i se potriveste asta dupa eleganta cu care scrie.

 

  1. Buna Diana, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la bani. Momentul X, zic.

Nu pot spune cu certitudine ca a fost un moment anume. Intotdeauna am fost atenta la bani si constienta de importanta lor. Probabil ca ‘momentul’ s-a insamantat cand eram studenta in Ro si cand, impreuna cu partenerul meu, visam sa avem casa noastra si sa scapam de chirii dubioase si camine. De atunci si pana cand am reusit sa ne cumparam acea casa au trecut 10 ani si 7 de cand nu mai locuim in Romania, si in tot acest timp am incercat sa economisim si sa ne gandim constient si asumat la balanta ‘facut’ bani / ‘cheltuit’ bani / ‘investit’ bani.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, bloguri, orice! Daca poti da-ne nume de carti sau linkuri. Sau ai vorbit cu cineva?
Nu am citit nimic, si pana sa iti gasesc blogul si sa cunosc comunitatea formata aici, nici nu ma gandeam intr-un mod concret si organizat despre asta. De la tine am aflat si de Mr Money Moustache si i-am citit blogul. Apoi discutam acasa cu partenerul meu despre comunitatea asta, si cam atat.

  1. ai mers singura pe drumul bugetarii? cat a contat asta pt tine?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?

    S-a mai discutat aici – mentionat de Diana poate? – si asa e si in cazul meu, partenerul meu crede ca e mai important sa te focusezi pe a castiga mai mult decat pe a economisi mai mult dintr-un salar mic – cum faceam parintii nostri de exemplu. Eu cred in schimb ca poti economisi indifferent de venit. In rest nu prea vb cu cei din jur despre chestiile astea – in parte pt ca cei din Ro vad altfel lucrurile si ori supra-apreciaza, ori sub-estimeaza viata noastra de aici; si pe de celalata parte pt ca printre colegii si prietenii nostri, suntem singurii care depunem eforturi de economisire, bugetare si cumparat imobil etc. Majoritatea dintre ei calatoresc cu banii stransi, iar in mom in care se gand la cumparat prima casa primesc ajutorul parintilor – in general sub forma unor conturi si sume special create de parinti pt copiii ajunsi la maturitate. Noi doi nu avem acest ‘safety net’ si asta vine cu avantajele si dezavantaje.
    Nimic nu ma face diferita de ceilalti  dimpotriva, daca eu pot – sa economisesc si in acelasi timp sa traiesc echilibrat, sa mananc sanatos si sa am timp si bani si pt distractii – oricine poate!

  1. ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui 🙂 – de ex. eu am inceput blogul fix pt a prezenta ce invatai de la altii, informatia sa circule :).

Foarte multe am invatat, si mi-au dat de gandit, postarile tale si comunitatea formata aici. Personal, m-a ajutat si sa stiu ca maj dintre voi nu locuiti in Ro, si mi se pare f interesant de a afla franturi despre viata in Fr, Be, Nl. (probabil e fix invers pt cine citeste din Ro, nu stiu). Dupa ce ti-am descoperit blogul (si comentariile!) am inceput sa fiu muuult mai constienta de impartirea venitului. Eu ma ocup de bugetarea meselor – si aici mi se pare ca am facut economii f mari de cand fac un buget saptamanal si gatesc totul acasa de la 0.

Intr-adevar fiecare avem ‘orasul’ nostru, si il ‘iubim’ in felul nostru. Eu locuiesc intr-un oras f mare, plin de tentatii, oportunitati de cheltuit bani si distrat. In ultimii doi-trei ani am redus aproape total mancatul in oras si multe calatorii – si asta s-a simtit considerabil la buget. Si totusi sunt intr-o permanenta dilema interioara despre care e balanta potrivita intre economisire si ‘doar o viata avem!’ – de ex. cate alimente organice sa cumpar? Cat de des sa mancam in oras? Cat de des ca calatorim? Cat de des sa cumpar bilete la opera/teatru/musicals etc? Cat de mult sa investim in haine, pantofi etc? Cat de des sa merg la coafor – sa ma si vopsesc acolo? Etc etc.

Si totusi, orasul meu – pe langa dilemele materiale – mi-a daruit o imensa libertate (mai ales in gandire), deschidere spre nou, spre informatie, spre diversitatea de orice fel, calm si incredere – pe care, personal, consider ca nu le-as fi avut daca ramaneam in Ro.  

  1. Ai un procent din venit economisit? s-a schimbat cu anii asta?

Momentan fiecare dintre noi doi economiseste 30% din propriul venit – e cel mai bun procent al nostru de pana acum si speram sa-l mentinem tot asa. Procentul asta nu il reuseam deodata amandoi acum cativa ani, dar chiar si atunci, cu multe fluctuatii de venit si circumstante diferite, tot timpul am incercat sa economisim.

7. investitiile. Primul pas cum a fost? Ce gandeai inainte despre ele si ce gandesti acum?

Inca nu pot spune ca stiu multe despre asta, nivelul meu aici e inca f basic. In afara de casa pe care am cumparat-o recent, nu am alte investitii, dar e ceva ce ma intereseaza si la care vreau sa ma gand mai mult in viitor. 

8. extra job?  pro sau contra? . E un extra job sa grija bugetului si a investiilor – cati timp  acorzi (studiu, munca, etc)?

Pro extra job, cu siguranta. Spre deosebire de partenerul meu care de-a lungul doctoratului a avut bursa ce acoperea taxele plus ‘mini salar’ (science 😊), eu imi platesc doctoratul (humanities… nu sunt fonduri 😞) si asa ca de-a lungul studiilor am tot avut joburi extra – lucrat in scoli, nanny, diverse joburi academice etc. Chiar si asa, plata studiilor reprezinta o investitie in mine/in cariera. 

9. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii?

Nu atentia pe finantare si bugetare m-a schimbat, ci faptul ca traiesc intr-un mediu in care nu trebuie sa investesti f multi bani pe aspectul exterior, masini etc, asa cum vad la prietenii ramasi in tara. Prietenii sunt aceasi, plus atii noi – nici unii, nici altii nu m-au influentat gandirea spre o constientizare a bugetului.

10. Ai si copii? Influenteaza asta bugetul tau?

Nu inca, sper in viitorul apropiat insa. Ma sperie procupa detaliile financiare legate de concediu de materninate si mai ales paternitate – care depind mult de angajator, negocieri etc. In jurul meu aud doua scenarii 1. ‘fa copii cat sunteti tineri si sanatosi, nu mai asteptati, banii vin si trec, copiii cresc pe langa tine, bunicii din Ro toti sunt plictisiti dornici sa calatoreasca ajute’ J vs 2. ‘neaparat locuit in zona cu scoli bune; cont separat + investitii pt copii; calatorit cat mai mult pt a le arata culturi diferite; lucrat cu parintii/tutor acasa extra pt a avea un avans la scoala si/sau burse de studiu; trimis in tabere de sport/muzica’ etc. (din nou acea balanta de care vb mai sus si care e greu de descifrat). In final cred ca varsta noastra ne va infuenta cel mai mult sa grabim deciziile J

11. ai mai spus ca esti atenta la ecologie si mediu. Crezi ca atentia la buget impacteaza asta? Ne povestesti putin ce faci tu pt orasul tau?
In afara de reciclat meticulous si o grija pt ‘less waste’ nimic altceva. Dar e un subiect care ma preocupa.

11. Ce faci propriu zis cand e vorba de finante? si unde crezi ca mai ai nevoie de lucrat si intentionezi in viitorul apropiat?
Planuit, planuit planuit! bugetat organizat, research online, cumparat cumpatat, romanescul ‘daca pot face eu ceva, nu il platesc pe altu sa faca pt mine’ (desi visez guilty la un cleaner)

In viitorul apropiat sper sa navighez cu bine (ma gand aici la cariera si buget) spre materninate si consolidarea carierei. Spre deosebire de multe pers de aici de pe blog, eu nu ma gand la independenta financiara, ci la o consolidare si fructificare indelungataaaa a carierei in care am investit atata timp si bani.

13. si ultima intrebare, singura in care cer o cifra de la tine: cati ani ai?

32 .

 

 

 

Iti multumim si mai poftim pe la noi cu povesti frumoase.

Interviu cu Dana, pe tema finante personale.

Proiectul ce il incerc sa il fac e sa iau interviuri mai multor persoane pe tema sigurantei financiare continua. Astazi v-o prezint pe Dana, comenteaza si pe aici si pe la economisim.info periodic. Va rog sa o primiti cu aplauze pentru ca merita, e o persoana obisnuita cu venit mediu (ba chiar sub salariul mediu pe economie). Ma bucur ca te cunosc si m-a emotionat sfarsitul interviului 🙂 – ai reusit si ai incredere ca va fi si mai bine.



1. Buna Dana, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la bani. Momentul X, zic.

Buna. La bani ma gandesc demult, nu puteam intelege unde dispar, pentru ca nu cheltuiam neaparat aiurea(ieseam f.f.rar la restaurant sau baruri, adica o data pe an, haine cumparam doar cand era neaparat nevoie, nu aveam hobby pe care sa dam bani, etc) si totusi nu doar ca nu ramaneam cu nimic, dar chiar traiam constant cu bani imprumutati.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, orice! Daca poti da-ne nume de carti si de linkuri. Sau ai vorbit cu cineva?
Dupa cum ti-am mai spus, tu ai fost cea de la care a pornit click-ul, sa zic asa(asta se intampla acum vreo 3 ani, daca nu ma insel). Mi-ai dat blogul Iuliei(economisim.info)(multumesc si tie, Iulia, inca o data!) si am inceput sa citesc cu aviditate. Citesc si blogul tau,plus sporadic si alte bloguri de finante si mi-am cumparat si ceva carti: “Cel mai bogat om din Babilon”, “Tata bogat, tata sarac”. Si incet, incet, s-a facut lumina.


3. ai mers singura pe drumul bugetarii? cat a contat pt tine?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?
In viata reala, da, singura. Sotul meu nici acum nu intelege exact si nu apreciaza de ce aveam niste bani deoparte(el spune ca e datorita faptului ca el castiga mai multi bani, ceea ce e doar partial adevarat). Sincer, drumul meu e abia la inceput, economisesc nu f.mult, cred ca s-ar putea si mai mult . Nu am ajuns (inca)acolo unde sa am un buget sau macar sa stiu exact pe ce se duc banii. Am inceput de multe ori sa scriu cheltuielile, dar mai mult de cateva zile nu am facut-o niciodata. Iar in familia extinsa si prieteni, nu cred ca e cineva neaparat interesat de economisire, investitii. Dar va am pe voi, in mediul online, si e de ajuns pt.mine. 

4. ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui 🙂 .
Dupa cum tu povestesti despre colegii tai, ii am si eu pe ai mei. De la unul din ei(un tanar care are abia 26 ani) a pornit economisirea pentru copiii mei(am povestit detaliat mai jos) si m-a inspirat si sa scurtez creditul ipotecar, atunci cand el cu prietena lui si-au cumparat apartament anul trecut(care a costat peste 200mii) cu credit pe 13 ani si 1.1%dobanda. 
Altul a povestit ca a avut noroc de parintii lui care l-au “obligat” pe la 25-26 ani sa isi cumpere un apartament(pe credit)pe care sa-l inchirieze(el inca locuia cu parintii), astfel ca vreo 5 ani mai tarziu cand omul si-a cumparat casa si s-a mutat cu nevasta, a vandut apartamentul si doar pentru diferenta a facut creditul pt.casa. 
Mai am unul care pe la 29 si-a cumparat singur casa (avea vreo 50 mii avans, bani stransi cat a stat cu parintii si a lucrat). 
Dar am si exemple negative, un coleg care se muta din chirie in chirie si nu ii ajung banii de la un salar la altul; un altul care desi avea 40mii stransi de avans, a preferat pana la urma sa inchirieze in loc sa cumpere pentru ca nu si-a gasit apartamentul visurilor. Din pacate, nu stiu cat mai are din cei 40mii, ca si-a mobilat complet apartamentul inchiriat. 
Si mai cunosc o amica care sta in aceeasi chirie de mai bine de 20 de ani si acum e nevoita sa se mute. Problema e ca chiriile acum sunt mult mai mari decat ce platea ea si ca are si o varsta(vreo 50si de ani) si e iesita la pensie de boala. 
O alta colega de 25 ani are casa cumparata impreuna cu prietenul ei si contribuie la pensia privata de la primul salar(pentru ca asa a vazut in familie).
Concluzia mea trasa din tot ce am vazut in jur in ultimii 10 ani e ca daca parintii ofera o educatie financiara copiilor, acestia ajung (majoritatea, sa zicem) sa isi ia o casa de tineri(in conditiile in care aici e de preferat sa cumperi, nu sa inchiriezi)si sa economiseasca. Ei lucreaza in weekend de la 15-16 ani , si uneori isi strang banii pentru universitate.(am alt coleg care a facut Universitatea in 7ani in loc de 5 pentru ca si-a platit-o singur si lucra in vacante si in weekend)
 Asta e educatia financiara pe care doresc sa le-o ofer copiilor mei.
 

5. ai economisit dintotdeauna? care e relatia ta cu economisitul?. Cum a fost acum 20 ani, acum 10 ani, dar acum?
Ciudat e ca acum vreo 12-15 ani economiseam si scriam tot pe hartie ce cheltuiam(daca ma gandesc bine, si in facultate eram f.zgarcita cu banii, poate si pt.ca aveam f.putini). Dar dupa ce m-am mutat impreuna cu actualul meu sot si ne-am hotarat sa formam o familie, am pus banii la comun. Din acel moment(sa tot fie vreo 12 ani) nu am mai reusit sa pun nici un cent deoparte pana acum 3 ani. 
Eu provin dintr-o familie modesta, parintii mei aveau salariul minim pe economie, si banii erau mereu putini(important era sa fie casa platita, facturile, si sa avem ce pune pe masa); bani de distractii sau haine extra nu erau niciodata, si din cauza asta am fost multa vreme nu econoama, ci chiar zgarcita.  Acum nu mai privesc economisirea ca pe o zgarcenie, chiar dimpotriva. E o plasa de siguranta pt.mine(sa am niste bani deoparte daca ramanem fara servici, sau se strica masina, etc). Economisitul ma ajuta sa dorm bine noaptea 🙂


6. Ai un procent din venit? s-a schimbat cu anii asta?
Da, cam 10% din venituri pun deoparte. Am inceput cu 1% si i-am cheltuit in prima luna :). Am avut luni cand am pus si 20%, dar eu acum lucrez mai putin si sotul meu(care e freelancer) are o perioada f.proasta , astfel ca ma multumesc momentan si cu cei 10%. 


7. investitiile. Primul pas cum a fost? Ce gandeai inainte despre ele, si ce gandesti acum?
Investii cred e prea mult spus. (O investitie reala e la nivel teoretic deocamdata, sa vedem daca o sa si punem in practica) .
Acum 2 ani jumatate am deschis 2 conturi de investitii in fonduri pentru copii (cand va fi sa studieze mai departe, sa avem bani sa ii tinem in scoala, sau sa le dam un avans la un apartament, etc) si pensie privata pt.mine, iar de un an si pensie privata pt.sotul meu. La toate acestea depun bani lunar. Un fel de investitie o consider casa(am scazut de curand 5.5 ani din totalul anilor de platit, mai avem 12). 
Primul pas in “investitii” l-am facut in urma unei discutii cu un coleg de munca; el abia terminase masterul si l-am intrebat cat costa un an la universitate. A zis ca intre 5mii si 10mii€, depinde de universitate, camin, etc. Mi-am dat seama ca daca nu incep sa pun niste bani deoparte, o sa imi fie greu sa le ofer copiilor mei dreptul la o educatie pe care sper sa si-o doreasca.
 Pe viitor sper la o investitie mai mare, dar trebuie sa avem niste bani seriosi pusi deoparte inainte de a incepe.


8. extra job?  pro sau contra? . E un  extra job si grija bugetului si a investiilor – cati timp ati acordat (studiu, munca, etc)?
Eu sunt mama si de la inceputul anului nu mai lucrez full time, ci part time(jumatate de norma). Am ales sa renunt la bani in favoarea copiilor, sa petrec mai mult timp impreuna cu ei, pentru ca sunt inca mici si au nevoie de un parinte prezent cat mai mult in viata lor. Deci pentru mine personal clar nu extra job, cel putin nu in acest moment al vietii mele(am avut in trecut extra joburi, pentru a castiga mai multi bani). Dar trebuie sa existe o balanta in familie, deci sotul meu munceste cat de mult se poate. 
Eu neavand buget (inca 🙂 ), nu ma pot pronunta cat timp consuma conceperea acestuia. Iar legat de investitii, am avut vreo 2 programari cu consultanti inainte sa ma hotarasc , dar au fost doar cateva ore. 


9. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii?
Da, m-a schimbat. Ma simt mai puternica, nu mai am stresul acela pe care l-am avut ani de zile legat de bani(de unde sa platesc toate facturile, etc). Mi s-a ridicat o piatra de pe umeri. Sunt increzatoare ca o sa le ofer copiilor mei o educatie(financiara) de care eu nu am avut parte si sper ca astfel lor o sa le fie mai usor decat ne-a fost noua, parintilor lor, care am luat-o de la 0 cu o geanta de haine , plecati in tari straine acum 14-15 ani.
Si rutina: primul lucru pe care il fac cand intra salarul e sa pun procentul deoparte. Nu mai cumpar chestii de care nu am nevoie, ma gandesc daca chiar se merita sa cumpar un lucru, nu (prea) mai cumpar impulsiv, la cumparaturi merg doar cu lista si iau doar de pe lista.
Si asta vine la pachet cu un alt stil de viata, incerc sa imi eliberez casa de lucruri inutile, sa fac chestii care conteaza , sa creez amintiri(mie si mai ales copiilor mei), sa cumpar legume/fructe de la producatori locali, etc.
 Prietenii nu s-au schimbat neaparat din punctul asta de vedere. Doar am castigat altii(daca pot spune asa) in mediul online.



10. Ai si copii? Influenteaza asta bugetul tau?
Da, am doi copii, 5 si 8 ani, si clar influenteaza f.f.mult bugetul.


11. Ce faceti propriu zis cand e vorba de finante? si unde crezi ca mai ai nevoie de lucrat si intentionezi in viitorul apropiat?
La noi in casa eu ma ocup de finante , asa ca o sa vorbesc la persoana intai:)) . In primul rand, pun un procent deoparte din salar (nu f.mare, cam 10%, uneori mai mult). Imi doresc sa ajungem sa pun macar 20% in mod constant. Si sa ajung sa imi fac un buget, pe care sa-l si respect.


12. Cum iti vezi viitorul? Cum vedeai viitorul acum 5 ani?
Luminos. 
Acum 5 ani nu vedeam luminita de la capatul tunelului.


13. si ultima intrebare, singura in care vreau o cifra de la tine: cati ani ai?
40

Interviu cu o cititoare pe tema independentei financiare: Daniela

Dupa cum v-am zis, am contactat mai multe femei minunate si intrebat despre prezent si bani, si increderea in viitor. Ce m-a interesat este modul de gandire si cum viata unei femei este impactata de disciplina financiara – noi romancele nu avem nici experienta parintilor, nici exerienta publica, si nici la scoala nu ne e explicat iar de la consumerismul pro american mediatizat nu e mare branza.

De data asta mi-a raspuns Daniela:

Buna,

Iti multumesc pentru provocarea ta si pentru felul tau neobosit de a fi, esti fix pe lungimea mea de unda!  Raspunsul il vei gasi sub fiecare intrebare a ta.

1. Buna Daniela, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la ideea de independenta financiara. Momentul X, zic.

In 2012, viata mi se dadea peste cap. Pe atunci prietenul meu, actualul sot, ma anunta ca merge la interviu pentru un job in strainatate. Mi-a intrat pe o ureche, mi-a iesit pe alta, mai incercase de muuulte ori si nu se lipise, ma gandeam ca va fi la fel si acum. Numai ca, surpriza! Primesc un telefon de la el, ca s-a terminat interviul si ca in 10 zile trebuie sa fie acolo. Na belea! Si cum facem? Stabilim ca prietenul meu sa plece 2-3 luni inainte si apoi sa ma duc si eu. Asa am facut, am ajuns in strainatate si mi-am spus ca daca tot fac efortul asta atat de mare, in care ma indepartez de familie, de prieteni, de tara si limba, macar sa merite. Am inceput sa citesc bloguri pe tema economisirii si-am dat de conceptul asta, care la momentul ala mi s-a parut mindblowing…sa nu muncesti pana la varsta de pensionare, sau mai bine zis, sa nu fii nevoit sa o faci.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, orice!

Am citit bloguri, carti nu…zic eu ca din lipsa de timp dar e pur si simplu o lipsa de rabdare….cu nasterea fiului meu invat incet-incet si ce e rabdarea! Am citit bloguri si de economisire, de investitii, de trait frugal, de minimalism, de zero-waste, you name it! Mai mult de cat de economisire sau investitie, sunt interesata de optimizare, de a fi eficienta cu timpul meu, nu sufar timpii morti :))

3. ai mers singura pe drumul independentei financiare? cat a contat?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?

A durat un pic de timp sa-mi conving partenerul ca am putea si noi, ca avem optiuni si ca viata poate fi cum vrem noi. IRL nu prea vorbesc de subiecte de astea, ca n-am cu cine, asa ca-mi gasesc parteneri de discutie online. Sunt recunoscatoare ca asa am dat de oameni ca tine, o femeie!

4. ai economisit? care e relatia ta cu economisitul?. Ai un procent din venit? s-a schimbat cu anii?

Economisim constant, telul lunar este in jur de 50-60%. Cateodata ma mai frustrez si mi se pune pe creier ca-mi trebuie incaltari de 100 de euro, dar suntem oameni si anumite derapaje sunt normale si acceptabile.

5. investitiile. Cum ai facut prima investitie. Primul pas.

Planul nostru de viata e din doua parti. Prima:  muncim si strangem bani cat inca e distractiva si stimulanta munca de aici. A doua: ne intoarcem in Ro, intr-o casuta la tara cu gradina si avem un venit pasiv dintr-o chirie. O chirie straineza mai precis. Prima investitie a fost pentru partea doi a planului de viata. Am luat teren la tara in Ro, pe care vom planta copaci. Sotul se gandeste la salcam. In aprox. 20 de ani, copaceii pot fi taiati si vanduti. Intre timp, noi vom cumpara in rate un imobil aici. Cand ne saturam, inchiriem imobilul aici si ne retragem in gradina noastra.

6. extra job?  pro sau contra? . E un  extra job si sa te ocupi de investii – cat timp ati acordat (studiu, munca, etc)?

In momentul asta al vietii mele, nu! E mai important sa-mi construiesc relatia cu fiul meu. Orisicum imi pare obositor sa muncesc full time si sa pregatesc si situatia in Ro pt dezvoltare, pe langa viata de familie si ceea ce implica asta. Am gramada de planuri in cap, tot timpul rumeg la o idee.

7. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum. Prietenii.

Dadadaaa. DA. Eram visatoare, melancolica. Acum actionez cu intentie, sunt focusata, am teluri dar mai ales planuri pentru a-mi atinge telurile. Prietenii s-au disipat, si din cauza ca am altfel de preocupari dar si din cauza distantei. Pur si simplu realitatile noastre cotidiene sunt prea diferite.

8. Ai si copii? Influenteaza asta calea catre independenta? 

Da, am un baiat. Pe mine m-a ajutat sa inteleg ce vrea sa spuna lumea cand zice ca Roma nu s-a construit intr-o zi. Si sa fiu recunoscatoare pentru marea noastra bogatie:sanatatea! Sanatosi, lumea e a noastra!

9. Ce faceti propriu zis acum pe tema de finante si unde e urmatorul pas.

Economisim, luam pulsul pietei imobiliare, mergem pe la banci, ne educam in domeniul agricol pt a vedea cum putem exploata terenul nostru mai bine.

10.  Ati calculat “this is enough” ? (aici ma gandesc sa ne explici cand ai facut raportul incasari/cheltuieli si ai gasit acel echilibru propriu si unic)

Nu. Si n-am facut asta fiindca inca imi place de mor meseria mea. Cand nu-mi va mai placea, o sa caut usa de iesire. Si-o sa fac si calcule. Oricum, baza este pusa. Stim economisi, stim sa ne descurcam cu putin, stim sa fim creativi.

9. Timpul. Cat timp ti-a luat de la momentul X pana la prima investitie, si apoi pana la momentul independentei financiare, in ani.

De la momentul x pana la prima investitie a durat 5 ani. Independenta finaciara mai are de asteptat!

O femeie, iti multumesc de provocare! Ce bine sa mai lasi gandurile sa se concretizeze in cuvinte, ca o gura de aer proaspat!

P.S. singura intrebare in care cer cifre personale e varsta.  Daniela are 30 ani. Am sters detaliile prea personale, de ex. tara, prin aceste interviuri as vrea sa arat evolutia interioara – doar suntem ‘un trib’ fain de femei aici 😉