Subiect ridicat de Amy, care a spus ca e greu sa gaseasca mancare de calitate in vacante
Una din avantajele lumii moderne este usurinta de a gasi mancare, oricand, oricum. Sa aduc aminte ca strabunicii nostri mancau iarna doar cateva alimente: preparate din grau, porumb, hrisca si fasole uscata (sau alte 2-3 tipuri boabe uscate pe care nu le mai cunosc), muraturi de la butoi daca isi pregateau, cartofii din beci, carnea afumata din pod sau de la garnitza si evident branza la putinei (si astea evident pt cei care si le pregateau). Uneori aveau de consumat si gemuri si zacusti si alte minunatii pe care mamaile reuseau sa le faca, dar si astea au aparut ca mancaruri moderne, romanul de acum 100-150 de ani neavand asa ceva-uri.
Astazi avem parte de o abundenta si facilitati peste tot, abundenta ce vine cu un cost: “decision fatigue” – moment cand avem asa de multe si nu mai stim ce sa alegem, ce e bun pt noi, si asta nu ajuta sa ascultam corpul si sa gasim ce ne e potrivit, ca sa prevenim imbolnavirile.
Cum reusesc sa mananc bine si cand calatoresc, cand am menu atat de restrictiv (auto-immune disorders de tinut in frau si o imunitate de protejat)?
Pt noi mancatul local e o parte din experienta, adoram sa cunoastem zona si altfel decat zona turistica asa ca mancatul local devine important. Asa ca studiez de dinainte ce se mananca de sezon si local cu aceeasi importanta cu care caut transport si cazare si ce vizita.
Cateva exemple.
Franta. In ultimii ani am mers vara de vara cu cortul prin Franta rurala. Vara e sezon de puzderie de fructe si legume, Franta centrala avand o clima cam la fel ca Romania deci cam aceleasi produse. Ajunsi acolo mi-a intrat in reflex si citesc de pe plancarde cuvinte de genul Marché Village sau Marché nocturne sau sa ma uit dupa nume de ferme / magasins produits regionaux . Nu sunt usor de remarcat pt ca producatorii isi printeaza o foaie A4 sau scriu cu un market pe un lemn si o publica pe unde au terenul lor si pe unde apuca (pe vreun gard/afisor pe marginea drumului). In toate campingurile am gasit insa un loc de afisaj si pliante si fluturasi pe hartie unde erau cel putin cateva ferme/referinte la peite. Google m-a ajutat sa identific repede o retea de magazine bio care vand si produse locale: Biocoop. Si mai sunt si mici brutarii/ restaurante ce afiseaza cu mandrie ca folosesc produse locale si ca meniul zilei contine fix ce a taiat macelarul/fermierul in saptamana aia. Ei, pe aici imi duc papilele gustative.
Dar din moment ce am nimerit la primele targuri/piete volante (la ei piata e 1-2 ori pe sapt, cateva ore), totul vine firesc pt ca pot intreba vanzatorii cand mai vin/unde mai vand/ ce se mai poate gasi local, daca e vreo ferma de capre sa cumpar branza etc. – practic e o fereastra care ni se deschide catre lumea de dincolo de tot ce stim din centrele de promovare turistica. Data viitoare sper sa filmez putin, sa redau atmosfera (eu umblu deseori fara telefon asa ca ….nici nu m-am gandit la poze, d’apoi la un film).
Cateva exemple din Franta: Auvergne, satul Saint Nectaire. De cand am decis vacanta am citit printre altele ca Auvergne e renumit pt branza Saint Nectaire si ca au o reteta veche de cateva sute de ani si un castel vechi de peste o mie de ani. La prima vizita in sat am intrebat in primul magazinas local daca au piatza si cand e: vara e de 2 ori pe sapt. Am revenit de 2 ori – asta e avantajul calatoritului molcom.
Ce am mancat pe acolo? branzeturi, evident. Dar si cateva legume locale (stiam de dinainte ce e sezon si local, dar in plimbarile pe jos am vazut si ce e prin gradini – dovlecei si castraveti si caise coapte erau prin multe gradini), rosii aduse din sud (cu pete si dupa miros). Am mai gasit si un mic fermier ce facea porcarii afumate, de la care am luat zeama de oase (buillot in fr, broth in en.) – pe care l-am baut, hac. Astfel meniul pt mai mult de jumatate de vacanta a fost carne la gratar (o macelarie locala ce aducea proaspat taiat si transa pe loc) de unde luam cate 100-150gr de gratar de portie, adaugat 2-3 legume de la piata, si evident o branza (pt ceilalti din familie si doar de capra pt mine si ocazional). De pe plimbarile pe munte am vazut ca sunt afinele coapte asa ca la urmatoarea piata am cautat afine de munte. Sunt urate si patate si strambe, multa lume le evita, dar am luat 1 kg cu 5 euro si asta a fost o masa minunata pt mine, de vreo 2 ori.
Pt mic dejun /mese ocazionale, am gasit mici terase cu sigla AB (cu patiserie bio, fara zahar, inclusiv deserturi vegane scumpe dar fix ce caut eu = fara faina /lapte/zahar ) , croasante cu produse bio, ceai-uri de plante, cafea (fara zahar evident), ba chiar si ciocolata calda …fara zahar.
Ne-a iesit perfect? Nu. Am fost si la un restaurant burger (de 3 ori), eu am cerut sa mamanc doar carnea si salata (colocatarii si-au mancat si painea si sosul). Inghetate erau peste tot, eu am ales alea de fructe.
In Provence, cu 2 ani in urma, am cautat mai superficial si tot am nimerit intr-un satuc fix in mijlocul pietii de dupa amiaza, noi cautam parcarea afisata pe net si parcarea era golita si facuta piatza. ne-a fost fix para malaiatza pentru gura femeii natafletze. Sat mare si piata mare, cu street food si producatori si intermediari. De la unu din piatza am luat un pliant si vizitat o doamna de 60-70 ani cu stupi fix in mijlocul lanului de lavanda, de unde am luat miere de lavanda si lavanda. Ca suvenir, de la piatza aia mi-am luat 1 kg de rosii uscate, care arata fix ca cele pe care mi le-a adus colegul, uscate de bunica lui!.
Alta vacantza, in alt an, aceeasi Franta: am stat 3 sapt in Jura asa ca am fost la 3 piete, la fiecare cateva zile, luam anumite produse pt 1-2 zile.
Cand plecam pe munte aveam cu noi seminte (nuci), stafide si smochine uscate, si niste biscuiti/crakeri.
Peste tot unde am fost am citit de inainte ce feluri de mancare locale si daca am mancat la restaurant, asta am luat.
Acestea nu sunt posibile in orasele f. mari si nici nu am pretentia sa le gasesc pe colt la Turnul Eiffel. Dar si orasele mari au ceva speficic lor (mici restaurante, feluri dedicate, etc.) , au si magazine mici bio, si cum noi inchiriem aprt. ne permitem sa gatim ceva rapid si ieftin si sanatos. Si mai mult, pt ca nu pot manca orisice, am invatat ca nu e jena sa cer la restaurant un gratar simplu sau peste fript si alaturi o salata (fara sos) sau un broccolli fiert la abur, etc. – realmente chelnerii nu refuza, alimente simple se cer des iar Franta are cu ce. Iar in orase noi am locuit la aprt. inchiriate unde am reusit sa imi fac repede o masa ieftina si sanatoasa, cu un pui rotisat si o salata.
Riga. Am fost in Septembrie in Riga, prima vizita a noastra la marea Baltica. Evident ca din pregatirile dinainte am cautat pe net “top 10 to visit in Riga” si acolo Piata e pe loc important deci…la piata cu noi. Ce e de sezon in septembrie si specific pt Riga? google a raspuns repede: pesti, mere, zmeura, ciuperci. Ghiciti ce am mancat acolo? Surpriza placuta: sectiunea de muraturi din piatza Rigai e pe zeci de metri lungime! nici nu pot vorbi de ce arome si splendori de culori, vanzatoarele fiind rusoaice neaose si gusturile aduc aminte de ce mancam in copilarie.
Am avut si noroc ca o prietena de acolo ne-a dus la o taverna old style. Am comandat platoul casei ce continea f. multa carne (pt mine care mananc carne dar mananc 100-200gr la masa si nu in fiecare zi a fost imeeens) dar si peste crud si legume murate si alte legume de rontzait pe care le-am adorat.
Apoi inceputul de noiembrie am fost in Bucuresti. Ce am profitat aici? ca am stat la rude (daaah) si trecut la piata dupa catina, am cautat ultima zmeura si gasit la o taraba mica niste rosii zemoase cu gust, pe care le-am mancat cu icre batute de casa, si evident catina (am luat si amandine, cu mine senzor am tras concluzia ca au folosit numai grasimi vegetale……) . De departe vizitele la rude reprezinta experienta cea mai dificila deoarece multe rude/prieteni pun presiune pe noi sa manancam varii chestii, lucruri ce ei neglijeaza dar asta nu e problema mea dar multi sunt convinsi ca ce fac e bine, si simt ca ma saboteaza intentionat: “hai draga ca nu te ingrasi cu 3 linguri” sau “daca ma iubesti mananca si din prajitura asta” “dai copilului sa manance si asta, ia copila de aici, ca ce stie maica ta” etc. Greu de negociat cu diabeticii, obezii, cardiacii din familie (si mai ales cu cei ce le au pe toate 3 la un loc).
Pt Barcelona de Craciun a fost diferit. Oras mare, arome diferite. Am ales pesti (daca nu acolo, unde?) si caracatita si calamar/sepie la restaurant. Zau ca nu stiu diferentza intre calamar si sepie, dar scria ca e gatita “la plancha” si din aia am luat, am ales sa mergem in restaurante mici cu 7-8 mese ce dadeau impresia de afacere de familie. Aveau si garnitura (deseori cu gluten, deci evitat de mine) dar am cerut o extra salata (din meniu) fara dressing dar cu o lamaie – nimic complicat, zic. Ce am mai nimerit au fost pietele lor locale. Bockeria de pe Rambla e cea mai mare si cunoscuta si cea mai scumpa, dar am nimerit si altele, mai mici, si zau ca nu am cautat expres, deci sunt pe acolo: din ele se poate lua cateva felii de jambon uscat, cateva felii taiate pe loc, se pot lua baghete proaspete si branza, si uite asa o mancare rapida si deloc scumpa. De fructe nu mai zic – am nimerit in sezonul citricelor, un miros si aroma…. Ce am mai apelat in Barcelona: aplicatia ToGoodToGo. Cu 3 euro am avut cine/mese tarzii, sau deserturi intarziate, nu stiam ce primim dar surpriza e si ea o placere.
Si in Malta am gasit piata locala. Nu asa multi producatori, insa. Apoi, fiind cu iesire la mare, peste si fructe de mare sunt locale si de calitate asa ca am profitat. Avand inchiriat aprt. cu bucatarie am gatit inclusiv produse congelate (vita si pesti, toate englezesti), am gasit un unt irlandez ba chiar si untura in magazinele englezesti si avut, evident salate, la fiecare masa.
Si nu in ultimul rand, daca nu e nimic pe gustul meu, nu mananc. Sunt la varsta cand mai tin cate o zi de post cu apa, si asta e mult mai usor de dus in vacante cand ne fura peisajul , si incheiat ziua cu un smoothie si 3 mere.
Imi place sa calatoresc si imi place sa caut/studiez inainte pt vacante. Un pic de atentie imi permite sa mancam pe cat de sanatos se poate, si fara cheltuieli mari. Viata e cum ne-o facem si ce decidem azi ne impacteaza maine, fix ca un ardei iute 🙂
