Mult aud, putini pricep.

De 4 ani (daca nu mai muult) discut cu o cunostintza pe tema de buget si de meniu si ca mi-au simplificat viata. Cu detalii. Cifre. Exemple.
Ea intre timp a facut si un diabet, inca un credit pt o alta masina, are probleme si mai mari decat acum 4 ani. Eu o investitie buna, altele 2 tatonez, nici macar un muc si nicio durere de cap a zilei de maine.

Pentru cine are rabdare, ascultati, va rog, videoul de la Stiinta banilor http://stiintabanilor.ro/webinar-drumul-spre-independenta-financiara-in-5-etape . Explica ce am studiat atatia ani. Si daca il ascultam acum 10 ani…eheee.
Si actionati pas cu pas, incet cu incet, lucrurile se construiesc in ani si nu intr-o noapte.

DACA NU FAC NIMIC, SIGUR NU MI SE INTAMPLA NIMIC MAI BUN.

Imi accept imperfectiunile in buget?

Imi accept imperfectiunile in buget? In viata? in vise?

Am un plan pe partea de finante, pe urmatorii X ani. Bun, rau, il respect, si voi reusi ceea ce vreau. Pana atunci am incredere in ziua de azi dar si de maine, orice eveniment neplacut alta data m-ar fi obosit si afectat, acum doar tratam cerebral, avem cu ce. Si ni s-au intamplat nevrute si nedorite de nimeni: azi platesc azil mamaiei, ne-am mai si trezit cu chiriasi ce nu au platit intretinerea de mult timp, si in curand am o vizita scumpa la dentist. Pt ca astazi orice eveniment ar pica, il trecem  in ritmul cunoscut.
Aici problema vine ca sunt mai multe scenarii in viata, diferite, si fiecare alegem ce vrem sau mai grav, nu cum vrem ci cum ne iese:
-golden cage =stau la munca 9 ore pe zi, platita bine sau nu, zi de zi x 40 de ani, pana la aniversarea de 67 de ani, cheltui tot ce am pana la sfarsitul fiecarei luni si astept salariul urlator. Asta e cel mai cunoscut, statisticile zic ca peste jumatate din americani sunt asa
-freelancer cu cine stie ce bussiness (micii fermieri intra aici, croitorese etc)
-orice altceva.
Prima cale e cea mai cu care am fost programati= educati pana in subconstient prin puterea exemplului, ce am vazut la parinti (ok, nu la ai mei, pensionati de boala cu spaga ca la Botosani) .
Dar altceva-ul este terifiant. Este diferit si complet impotriva firii, in afara obisnuintei, in afara rotitei de soarec si intram pe un teren complet nestiut.

Deocamdata eu sunt la nivelul in care am amestecat un golden cage dar cu economii si extra investitii ca sa nu ajung la aniversarea de 67 ani la birou(la cea de 40 ani mi-ar placea dar tocmai ii aniversai 😀 ).
In paralel, incerc sa ridic un bussiness (cazul 2) – sa vedem ce imi iese, dar calculele actuale confirma ca nu va putea inlocui astazi salariul zilnic.
Dar acum 20 ani nici nu ma gandeam la astea, sa imi planific pasi noi, sa caut alternative…luam totul personal si vedeam ca o conspiratie a universului ca nu primeam salariul la timp si seful e nesuferit (victim-mentality e o expresie care mi se potriveste). Apoi mi-am pus target-uri atat de mari si apasatoare incat ma intrebam daca e posibil.

Ce inseamna pentru voi calea in viata? cum ati ales si sunteti sigur ca ati ales bine?

Interviu cu Diana.

Astazi iau interviu unei Diana. Cea care comenteaza cu numele “Princess Diana” ( am ales sa ii schimb numele pt a nu confunda cu Diana de la https://mamaocupata.wordpress.com/)  si cred ca i se potriveste asta dupa eleganta cu care scrie.

 

  1. Buna Diana, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la bani. Momentul X, zic.

Nu pot spune cu certitudine ca a fost un moment anume. Intotdeauna am fost atenta la bani si constienta de importanta lor. Probabil ca ‘momentul’ s-a insamantat cand eram studenta in Ro si cand, impreuna cu partenerul meu, visam sa avem casa noastra si sa scapam de chirii dubioase si camine. De atunci si pana cand am reusit sa ne cumparam acea casa au trecut 10 ani si 7 de cand nu mai locuim in Romania, si in tot acest timp am incercat sa economisim si sa ne gandim constient si asumat la balanta ‘facut’ bani / ‘cheltuit’ bani / ‘investit’ bani.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, bloguri, orice! Daca poti da-ne nume de carti sau linkuri. Sau ai vorbit cu cineva?
Nu am citit nimic, si pana sa iti gasesc blogul si sa cunosc comunitatea formata aici, nici nu ma gandeam intr-un mod concret si organizat despre asta. De la tine am aflat si de Mr Money Moustache si i-am citit blogul. Apoi discutam acasa cu partenerul meu despre comunitatea asta, si cam atat.

  1. ai mers singura pe drumul bugetarii? cat a contat asta pt tine?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?

    S-a mai discutat aici – mentionat de Diana poate? – si asa e si in cazul meu, partenerul meu crede ca e mai important sa te focusezi pe a castiga mai mult decat pe a economisi mai mult dintr-un salar mic – cum faceam parintii nostri de exemplu. Eu cred in schimb ca poti economisi indifferent de venit. In rest nu prea vb cu cei din jur despre chestiile astea – in parte pt ca cei din Ro vad altfel lucrurile si ori supra-apreciaza, ori sub-estimeaza viata noastra de aici; si pe de celalata parte pt ca printre colegii si prietenii nostri, suntem singurii care depunem eforturi de economisire, bugetare si cumparat imobil etc. Majoritatea dintre ei calatoresc cu banii stransi, iar in mom in care se gand la cumparat prima casa primesc ajutorul parintilor – in general sub forma unor conturi si sume special create de parinti pt copiii ajunsi la maturitate. Noi doi nu avem acest ‘safety net’ si asta vine cu avantajele si dezavantaje.
    Nimic nu ma face diferita de ceilalti  dimpotriva, daca eu pot – sa economisesc si in acelasi timp sa traiesc echilibrat, sa mananc sanatos si sa am timp si bani si pt distractii – oricine poate!

  1. ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui 🙂 – de ex. eu am inceput blogul fix pt a prezenta ce invatai de la altii, informatia sa circule :).

Foarte multe am invatat, si mi-au dat de gandit, postarile tale si comunitatea formata aici. Personal, m-a ajutat si sa stiu ca maj dintre voi nu locuiti in Ro, si mi se pare f interesant de a afla franturi despre viata in Fr, Be, Nl. (probabil e fix invers pt cine citeste din Ro, nu stiu). Dupa ce ti-am descoperit blogul (si comentariile!) am inceput sa fiu muuult mai constienta de impartirea venitului. Eu ma ocup de bugetarea meselor – si aici mi se pare ca am facut economii f mari de cand fac un buget saptamanal si gatesc totul acasa de la 0.

Intr-adevar fiecare avem ‘orasul’ nostru, si il ‘iubim’ in felul nostru. Eu locuiesc intr-un oras f mare, plin de tentatii, oportunitati de cheltuit bani si distrat. In ultimii doi-trei ani am redus aproape total mancatul in oras si multe calatorii – si asta s-a simtit considerabil la buget. Si totusi sunt intr-o permanenta dilema interioara despre care e balanta potrivita intre economisire si ‘doar o viata avem!’ – de ex. cate alimente organice sa cumpar? Cat de des sa mancam in oras? Cat de des ca calatorim? Cat de des sa cumpar bilete la opera/teatru/musicals etc? Cat de mult sa investim in haine, pantofi etc? Cat de des sa merg la coafor – sa ma si vopsesc acolo? Etc etc.

Si totusi, orasul meu – pe langa dilemele materiale – mi-a daruit o imensa libertate (mai ales in gandire), deschidere spre nou, spre informatie, spre diversitatea de orice fel, calm si incredere – pe care, personal, consider ca nu le-as fi avut daca ramaneam in Ro.  

  1. Ai un procent din venit economisit? s-a schimbat cu anii asta?

Momentan fiecare dintre noi doi economiseste 30% din propriul venit – e cel mai bun procent al nostru de pana acum si speram sa-l mentinem tot asa. Procentul asta nu il reuseam deodata amandoi acum cativa ani, dar chiar si atunci, cu multe fluctuatii de venit si circumstante diferite, tot timpul am incercat sa economisim.

7. investitiile. Primul pas cum a fost? Ce gandeai inainte despre ele si ce gandesti acum?

Inca nu pot spune ca stiu multe despre asta, nivelul meu aici e inca f basic. In afara de casa pe care am cumparat-o recent, nu am alte investitii, dar e ceva ce ma intereseaza si la care vreau sa ma gand mai mult in viitor. 

8. extra job?  pro sau contra? . E un extra job sa grija bugetului si a investiilor – cati timp  acorzi (studiu, munca, etc)?

Pro extra job, cu siguranta. Spre deosebire de partenerul meu care de-a lungul doctoratului a avut bursa ce acoperea taxele plus ‘mini salar’ (science 😊), eu imi platesc doctoratul (humanities… nu sunt fonduri 😞) si asa ca de-a lungul studiilor am tot avut joburi extra – lucrat in scoli, nanny, diverse joburi academice etc. Chiar si asa, plata studiilor reprezinta o investitie in mine/in cariera. 

9. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii?

Nu atentia pe finantare si bugetare m-a schimbat, ci faptul ca traiesc intr-un mediu in care nu trebuie sa investesti f multi bani pe aspectul exterior, masini etc, asa cum vad la prietenii ramasi in tara. Prietenii sunt aceasi, plus atii noi – nici unii, nici altii nu m-au influentat gandirea spre o constientizare a bugetului.

10. Ai si copii? Influenteaza asta bugetul tau?

Nu inca, sper in viitorul apropiat insa. Ma sperie procupa detaliile financiare legate de concediu de materninate si mai ales paternitate – care depind mult de angajator, negocieri etc. In jurul meu aud doua scenarii 1. ‘fa copii cat sunteti tineri si sanatosi, nu mai asteptati, banii vin si trec, copiii cresc pe langa tine, bunicii din Ro toti sunt plictisiti dornici sa calatoreasca ajute’ J vs 2. ‘neaparat locuit in zona cu scoli bune; cont separat + investitii pt copii; calatorit cat mai mult pt a le arata culturi diferite; lucrat cu parintii/tutor acasa extra pt a avea un avans la scoala si/sau burse de studiu; trimis in tabere de sport/muzica’ etc. (din nou acea balanta de care vb mai sus si care e greu de descifrat). In final cred ca varsta noastra ne va infuenta cel mai mult sa grabim deciziile J

11. ai mai spus ca esti atenta la ecologie si mediu. Crezi ca atentia la buget impacteaza asta? Ne povestesti putin ce faci tu pt orasul tau?
In afara de reciclat meticulous si o grija pt ‘less waste’ nimic altceva. Dar e un subiect care ma preocupa.

11. Ce faci propriu zis cand e vorba de finante? si unde crezi ca mai ai nevoie de lucrat si intentionezi in viitorul apropiat?
Planuit, planuit planuit! bugetat organizat, research online, cumparat cumpatat, romanescul ‘daca pot face eu ceva, nu il platesc pe altu sa faca pt mine’ (desi visez guilty la un cleaner)

In viitorul apropiat sper sa navighez cu bine (ma gand aici la cariera si buget) spre materninate si consolidarea carierei. Spre deosebire de multe pers de aici de pe blog, eu nu ma gand la independenta financiara, ci la o consolidare si fructificare indelungataaaa a carierei in care am investit atata timp si bani.

13. si ultima intrebare, singura in care cer o cifra de la tine: cati ani ai?

32 .

 

 

 

Iti multumim si mai poftim pe la noi cu povesti frumoase.

Interviu cu Dana, pe tema finante personale.

Proiectul ce il incerc sa il fac e sa iau interviuri mai multor persoane pe tema sigurantei financiare continua. Astazi v-o prezint pe Dana, comenteaza si pe aici si pe la economisim.info periodic. Va rog sa o primiti cu aplauze pentru ca merita, e o persoana obisnuita cu venit mediu (ba chiar sub salariul mediu pe economie). Ma bucur ca te cunosc si m-a emotionat sfarsitul interviului 🙂 – ai reusit si ai incredere ca va fi si mai bine.



1. Buna Dana, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la bani. Momentul X, zic.

Buna. La bani ma gandesc demult, nu puteam intelege unde dispar, pentru ca nu cheltuiam neaparat aiurea(ieseam f.f.rar la restaurant sau baruri, adica o data pe an, haine cumparam doar cand era neaparat nevoie, nu aveam hobby pe care sa dam bani, etc) si totusi nu doar ca nu ramaneam cu nimic, dar chiar traiam constant cu bani imprumutati.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, orice! Daca poti da-ne nume de carti si de linkuri. Sau ai vorbit cu cineva?
Dupa cum ti-am mai spus, tu ai fost cea de la care a pornit click-ul, sa zic asa(asta se intampla acum vreo 3 ani, daca nu ma insel). Mi-ai dat blogul Iuliei(economisim.info)(multumesc si tie, Iulia, inca o data!) si am inceput sa citesc cu aviditate. Citesc si blogul tau,plus sporadic si alte bloguri de finante si mi-am cumparat si ceva carti: “Cel mai bogat om din Babilon”, “Tata bogat, tata sarac”. Si incet, incet, s-a facut lumina.


3. ai mers singura pe drumul bugetarii? cat a contat pt tine?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?
In viata reala, da, singura. Sotul meu nici acum nu intelege exact si nu apreciaza de ce aveam niste bani deoparte(el spune ca e datorita faptului ca el castiga mai multi bani, ceea ce e doar partial adevarat). Sincer, drumul meu e abia la inceput, economisesc nu f.mult, cred ca s-ar putea si mai mult . Nu am ajuns (inca)acolo unde sa am un buget sau macar sa stiu exact pe ce se duc banii. Am inceput de multe ori sa scriu cheltuielile, dar mai mult de cateva zile nu am facut-o niciodata. Iar in familia extinsa si prieteni, nu cred ca e cineva neaparat interesat de economisire, investitii. Dar va am pe voi, in mediul online, si e de ajuns pt.mine. 

4. ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui 🙂 .
Dupa cum tu povestesti despre colegii tai, ii am si eu pe ai mei. De la unul din ei(un tanar care are abia 26 ani) a pornit economisirea pentru copiii mei(am povestit detaliat mai jos) si m-a inspirat si sa scurtez creditul ipotecar, atunci cand el cu prietena lui si-au cumparat apartament anul trecut(care a costat peste 200mii) cu credit pe 13 ani si 1.1%dobanda. 
Altul a povestit ca a avut noroc de parintii lui care l-au “obligat” pe la 25-26 ani sa isi cumpere un apartament(pe credit)pe care sa-l inchirieze(el inca locuia cu parintii), astfel ca vreo 5 ani mai tarziu cand omul si-a cumparat casa si s-a mutat cu nevasta, a vandut apartamentul si doar pentru diferenta a facut creditul pt.casa. 
Mai am unul care pe la 29 si-a cumparat singur casa (avea vreo 50 mii avans, bani stransi cat a stat cu parintii si a lucrat). 
Dar am si exemple negative, un coleg care se muta din chirie in chirie si nu ii ajung banii de la un salar la altul; un altul care desi avea 40mii stransi de avans, a preferat pana la urma sa inchirieze in loc sa cumpere pentru ca nu si-a gasit apartamentul visurilor. Din pacate, nu stiu cat mai are din cei 40mii, ca si-a mobilat complet apartamentul inchiriat. 
Si mai cunosc o amica care sta in aceeasi chirie de mai bine de 20 de ani si acum e nevoita sa se mute. Problema e ca chiriile acum sunt mult mai mari decat ce platea ea si ca are si o varsta(vreo 50si de ani) si e iesita la pensie de boala. 
O alta colega de 25 ani are casa cumparata impreuna cu prietenul ei si contribuie la pensia privata de la primul salar(pentru ca asa a vazut in familie).
Concluzia mea trasa din tot ce am vazut in jur in ultimii 10 ani e ca daca parintii ofera o educatie financiara copiilor, acestia ajung (majoritatea, sa zicem) sa isi ia o casa de tineri(in conditiile in care aici e de preferat sa cumperi, nu sa inchiriezi)si sa economiseasca. Ei lucreaza in weekend de la 15-16 ani , si uneori isi strang banii pentru universitate.(am alt coleg care a facut Universitatea in 7ani in loc de 5 pentru ca si-a platit-o singur si lucra in vacante si in weekend)
 Asta e educatia financiara pe care doresc sa le-o ofer copiilor mei.
 

5. ai economisit dintotdeauna? care e relatia ta cu economisitul?. Cum a fost acum 20 ani, acum 10 ani, dar acum?
Ciudat e ca acum vreo 12-15 ani economiseam si scriam tot pe hartie ce cheltuiam(daca ma gandesc bine, si in facultate eram f.zgarcita cu banii, poate si pt.ca aveam f.putini). Dar dupa ce m-am mutat impreuna cu actualul meu sot si ne-am hotarat sa formam o familie, am pus banii la comun. Din acel moment(sa tot fie vreo 12 ani) nu am mai reusit sa pun nici un cent deoparte pana acum 3 ani. 
Eu provin dintr-o familie modesta, parintii mei aveau salariul minim pe economie, si banii erau mereu putini(important era sa fie casa platita, facturile, si sa avem ce pune pe masa); bani de distractii sau haine extra nu erau niciodata, si din cauza asta am fost multa vreme nu econoama, ci chiar zgarcita.  Acum nu mai privesc economisirea ca pe o zgarcenie, chiar dimpotriva. E o plasa de siguranta pt.mine(sa am niste bani deoparte daca ramanem fara servici, sau se strica masina, etc). Economisitul ma ajuta sa dorm bine noaptea 🙂


6. Ai un procent din venit? s-a schimbat cu anii asta?
Da, cam 10% din venituri pun deoparte. Am inceput cu 1% si i-am cheltuit in prima luna :). Am avut luni cand am pus si 20%, dar eu acum lucrez mai putin si sotul meu(care e freelancer) are o perioada f.proasta , astfel ca ma multumesc momentan si cu cei 10%. 


7. investitiile. Primul pas cum a fost? Ce gandeai inainte despre ele, si ce gandesti acum?
Investii cred e prea mult spus. (O investitie reala e la nivel teoretic deocamdata, sa vedem daca o sa si punem in practica) .
Acum 2 ani jumatate am deschis 2 conturi de investitii in fonduri pentru copii (cand va fi sa studieze mai departe, sa avem bani sa ii tinem in scoala, sau sa le dam un avans la un apartament, etc) si pensie privata pt.mine, iar de un an si pensie privata pt.sotul meu. La toate acestea depun bani lunar. Un fel de investitie o consider casa(am scazut de curand 5.5 ani din totalul anilor de platit, mai avem 12). 
Primul pas in “investitii” l-am facut in urma unei discutii cu un coleg de munca; el abia terminase masterul si l-am intrebat cat costa un an la universitate. A zis ca intre 5mii si 10mii€, depinde de universitate, camin, etc. Mi-am dat seama ca daca nu incep sa pun niste bani deoparte, o sa imi fie greu sa le ofer copiilor mei dreptul la o educatie pe care sper sa si-o doreasca.
 Pe viitor sper la o investitie mai mare, dar trebuie sa avem niste bani seriosi pusi deoparte inainte de a incepe.


8. extra job?  pro sau contra? . E un  extra job si grija bugetului si a investiilor – cati timp ati acordat (studiu, munca, etc)?
Eu sunt mama si de la inceputul anului nu mai lucrez full time, ci part time(jumatate de norma). Am ales sa renunt la bani in favoarea copiilor, sa petrec mai mult timp impreuna cu ei, pentru ca sunt inca mici si au nevoie de un parinte prezent cat mai mult in viata lor. Deci pentru mine personal clar nu extra job, cel putin nu in acest moment al vietii mele(am avut in trecut extra joburi, pentru a castiga mai multi bani). Dar trebuie sa existe o balanta in familie, deci sotul meu munceste cat de mult se poate. 
Eu neavand buget (inca 🙂 ), nu ma pot pronunta cat timp consuma conceperea acestuia. Iar legat de investitii, am avut vreo 2 programari cu consultanti inainte sa ma hotarasc , dar au fost doar cateva ore. 


9. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii?
Da, m-a schimbat. Ma simt mai puternica, nu mai am stresul acela pe care l-am avut ani de zile legat de bani(de unde sa platesc toate facturile, etc). Mi s-a ridicat o piatra de pe umeri. Sunt increzatoare ca o sa le ofer copiilor mei o educatie(financiara) de care eu nu am avut parte si sper ca astfel lor o sa le fie mai usor decat ne-a fost noua, parintilor lor, care am luat-o de la 0 cu o geanta de haine , plecati in tari straine acum 14-15 ani.
Si rutina: primul lucru pe care il fac cand intra salarul e sa pun procentul deoparte. Nu mai cumpar chestii de care nu am nevoie, ma gandesc daca chiar se merita sa cumpar un lucru, nu (prea) mai cumpar impulsiv, la cumparaturi merg doar cu lista si iau doar de pe lista.
Si asta vine la pachet cu un alt stil de viata, incerc sa imi eliberez casa de lucruri inutile, sa fac chestii care conteaza , sa creez amintiri(mie si mai ales copiilor mei), sa cumpar legume/fructe de la producatori locali, etc.
 Prietenii nu s-au schimbat neaparat din punctul asta de vedere. Doar am castigat altii(daca pot spune asa) in mediul online.



10. Ai si copii? Influenteaza asta bugetul tau?
Da, am doi copii, 5 si 8 ani, si clar influenteaza f.f.mult bugetul.


11. Ce faceti propriu zis cand e vorba de finante? si unde crezi ca mai ai nevoie de lucrat si intentionezi in viitorul apropiat?
La noi in casa eu ma ocup de finante , asa ca o sa vorbesc la persoana intai:)) . In primul rand, pun un procent deoparte din salar (nu f.mare, cam 10%, uneori mai mult). Imi doresc sa ajungem sa pun macar 20% in mod constant. Si sa ajung sa imi fac un buget, pe care sa-l si respect.


12. Cum iti vezi viitorul? Cum vedeai viitorul acum 5 ani?
Luminos. 
Acum 5 ani nu vedeam luminita de la capatul tunelului.


13. si ultima intrebare, singura in care vreau o cifra de la tine: cati ani ai?
40

Interviu cu o cititoare pe tema independentei financiare: Daniela

Dupa cum v-am zis, am contactat mai multe femei minunate si intrebat despre prezent si bani, si increderea in viitor. Ce m-a interesat este modul de gandire si cum viata unei femei este impactata de disciplina financiara – noi romancele nu avem nici experienta parintilor, nici exerienta publica, si nici la scoala nu ne e explicat iar de la consumerismul pro american mediatizat nu e mare branza.

De data asta mi-a raspuns Daniela:

Buna,

Iti multumesc pentru provocarea ta si pentru felul tau neobosit de a fi, esti fix pe lungimea mea de unda!  Raspunsul il vei gasi sub fiecare intrebare a ta.

1. Buna Daniela, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la ideea de independenta financiara. Momentul X, zic.

In 2012, viata mi se dadea peste cap. Pe atunci prietenul meu, actualul sot, ma anunta ca merge la interviu pentru un job in strainatate. Mi-a intrat pe o ureche, mi-a iesit pe alta, mai incercase de muuulte ori si nu se lipise, ma gandeam ca va fi la fel si acum. Numai ca, surpriza! Primesc un telefon de la el, ca s-a terminat interviul si ca in 10 zile trebuie sa fie acolo. Na belea! Si cum facem? Stabilim ca prietenul meu sa plece 2-3 luni inainte si apoi sa ma duc si eu. Asa am facut, am ajuns in strainatate si mi-am spus ca daca tot fac efortul asta atat de mare, in care ma indepartez de familie, de prieteni, de tara si limba, macar sa merite. Am inceput sa citesc bloguri pe tema economisirii si-am dat de conceptul asta, care la momentul ala mi s-a parut mindblowing…sa nu muncesti pana la varsta de pensionare, sau mai bine zis, sa nu fii nevoit sa o faci.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, orice!

Am citit bloguri, carti nu…zic eu ca din lipsa de timp dar e pur si simplu o lipsa de rabdare….cu nasterea fiului meu invat incet-incet si ce e rabdarea! Am citit bloguri si de economisire, de investitii, de trait frugal, de minimalism, de zero-waste, you name it! Mai mult de cat de economisire sau investitie, sunt interesata de optimizare, de a fi eficienta cu timpul meu, nu sufar timpii morti :))

3. ai mers singura pe drumul independentei financiare? cat a contat?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?

A durat un pic de timp sa-mi conving partenerul ca am putea si noi, ca avem optiuni si ca viata poate fi cum vrem noi. IRL nu prea vorbesc de subiecte de astea, ca n-am cu cine, asa ca-mi gasesc parteneri de discutie online. Sunt recunoscatoare ca asa am dat de oameni ca tine, o femeie!

4. ai economisit? care e relatia ta cu economisitul?. Ai un procent din venit? s-a schimbat cu anii?

Economisim constant, telul lunar este in jur de 50-60%. Cateodata ma mai frustrez si mi se pune pe creier ca-mi trebuie incaltari de 100 de euro, dar suntem oameni si anumite derapaje sunt normale si acceptabile.

5. investitiile. Cum ai facut prima investitie. Primul pas.

Planul nostru de viata e din doua parti. Prima:  muncim si strangem bani cat inca e distractiva si stimulanta munca de aici. A doua: ne intoarcem in Ro, intr-o casuta la tara cu gradina si avem un venit pasiv dintr-o chirie. O chirie straineza mai precis. Prima investitie a fost pentru partea doi a planului de viata. Am luat teren la tara in Ro, pe care vom planta copaci. Sotul se gandeste la salcam. In aprox. 20 de ani, copaceii pot fi taiati si vanduti. Intre timp, noi vom cumpara in rate un imobil aici. Cand ne saturam, inchiriem imobilul aici si ne retragem in gradina noastra.

6. extra job?  pro sau contra? . E un  extra job si sa te ocupi de investii – cat timp ati acordat (studiu, munca, etc)?

In momentul asta al vietii mele, nu! E mai important sa-mi construiesc relatia cu fiul meu. Orisicum imi pare obositor sa muncesc full time si sa pregatesc si situatia in Ro pt dezvoltare, pe langa viata de familie si ceea ce implica asta. Am gramada de planuri in cap, tot timpul rumeg la o idee.

7. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum. Prietenii.

Dadadaaa. DA. Eram visatoare, melancolica. Acum actionez cu intentie, sunt focusata, am teluri dar mai ales planuri pentru a-mi atinge telurile. Prietenii s-au disipat, si din cauza ca am altfel de preocupari dar si din cauza distantei. Pur si simplu realitatile noastre cotidiene sunt prea diferite.

8. Ai si copii? Influenteaza asta calea catre independenta? 

Da, am un baiat. Pe mine m-a ajutat sa inteleg ce vrea sa spuna lumea cand zice ca Roma nu s-a construit intr-o zi. Si sa fiu recunoscatoare pentru marea noastra bogatie:sanatatea! Sanatosi, lumea e a noastra!

9. Ce faceti propriu zis acum pe tema de finante si unde e urmatorul pas.

Economisim, luam pulsul pietei imobiliare, mergem pe la banci, ne educam in domeniul agricol pt a vedea cum putem exploata terenul nostru mai bine.

10.  Ati calculat “this is enough” ? (aici ma gandesc sa ne explici cand ai facut raportul incasari/cheltuieli si ai gasit acel echilibru propriu si unic)

Nu. Si n-am facut asta fiindca inca imi place de mor meseria mea. Cand nu-mi va mai placea, o sa caut usa de iesire. Si-o sa fac si calcule. Oricum, baza este pusa. Stim economisi, stim sa ne descurcam cu putin, stim sa fim creativi.

9. Timpul. Cat timp ti-a luat de la momentul X pana la prima investitie, si apoi pana la momentul independentei financiare, in ani.

De la momentul x pana la prima investitie a durat 5 ani. Independenta finaciara mai are de asteptat!

O femeie, iti multumesc de provocare! Ce bine sa mai lasi gandurile sa se concretizeze in cuvinte, ca o gura de aer proaspat!

P.S. singura intrebare in care cer cifre personale e varsta.  Daniela are 30 ani. Am sters detaliile prea personale, de ex. tara, prin aceste interviuri as vrea sa arat evolutia interioara – doar suntem ‘un trib’ fain de femei aici 😉

Bugetul si prioritatile femeilor, in functie de varsta

Cu ceva timp in urma am citit un articol pe times.com despre relatia femeilor si banii lor, si cum ne afecteaza viata.

Ca o femeie emancipata ce sunt, ridic atentia asupra faptului ca suntem strict raspunzatoare de sanatatea financiara proprie si de viitor.

Bazat pe un numar de intrebari ridicate femeilor, specialistii times.com au facut remarci dar si recomandari financiare pentru cateva categorii de varsta, iar eu vreau sa promovez asta deoarece femeile sunt  mai “slab” platite decat barbatii dar traiesc mai mult.

Articolul e si mai  interesant pentru ca prezinta o imagine obiectiva de cum evoluam in timpul varstei si ce prioritati avem, financiar vorbind.

Si mai important e faptul ca deja am implinit 40 ani deci trec la un nou segment de varsta si preocuparile mele difera.

 

Pentru femeile de  20-30 ani au remarcat ca prioritatile financiare ar fi:

– platit datoriile (faimoasele si grelele credite de studii americane, carduri de credit facute pt cumparaturi dezorganizate). 74% din femeile interogate aveau datorii iar o parte din ele datorii f. mari!!
– fond de urgenta e necesar. Aproape jumatate din femeile tinere si-au schimbat jobul si casa asa ca un fond de urgenta de 5-8 salarii e necesar
– marirea de salariu e un eveniment financiar des in viata tinerelor. Conform times.com 28% din tinere au raspuns ca primit marire de salariu

 

Ce e de facut? Specialistii times.com au recomandat tinerelor:
– studiat tehnici de negociere si cerut/cautat maririle pe care le meritam
–  cautat de platit mai repede datoriile pt eliminat dobanzi si impovararea.

 

La 30-40 ani:

– achizitie de casa cu avans e importanta. Se pare ca aprox jumatate din femei au bifat locuinta ca prioritate.
– incep investitiile pt pensie, economii pt copii, eventual inceput un business (50% din femeile studiate au copii)

Sfatul specialistilor:

– studiu si voluntariat in timpul concediului de maternitate pt a nu pierde contactul cu meseria si cu piata.
– pt cine nu a luat concediu de maternitate recomanda luat ajutor la curatenie si gatit, pt canalizat energia pt lucruri importante
– minim 20% avans la achizitie casa. Cu cat mai mult cu atat ipoteca e mai usoara.
– studiat asigurarile si pensiile deductibile din taxe

 

La 40-50 ani au remarcat ca femeile au grija de:

-pensia devine DIN CE IN CE mai  importanta, si 70% economisesc extra pt pensie, fata de doar ctavea procente cu 20 ani in urma (on going)
-daca s-au mutat copiii la casa lor, banii i-au redirectionat catre fondul de pensie(nu inca)
– o asigurare de sanatate/viata, varsta isi spune cuvantul (nu am)
– o  atentie sporita pt cariera si pt tinut la zi informatiile (nu am)

 

Recomandarea specialistilor:
– profitat de faptul ca 40 ani e varsta de apogeu a venitului. (ups!!)
– cursuri si studii pentru a mentine competitiva pe piata si negocia salariul mai bine (prea putin am)

La 50-60 ani situatia e complet diferita:
– femeile de varsta asta in general au evitat sa discute despre finantele proprii (interesant!! , voi ati remarcat aceasta ezitare? -la mine in familie da!! )
-asigurarile private de sanatate sunt prioritate (todo)
-50% din americance la 65 ani au si pensii private, nu doar cele obligatorii (on going)
– 50% din americance au cel putin un imobil /locuinta(on going)

 

Recomandarea specialistilor times.com:

– scos hartie si calculat exact situatia financiara, si ce pensie ar putea obtine si mai ales de cand. Mai sunt atatia ani pana la pensionare, e nevoie de o clarificare.

 

Dupa 65 ani, au remarcat ca:

-femeile americance calatoresc mai mult (SUPER)
-au renuntat la hainele de birou (SUPER)
-dar unele inca lucreaza din motive financiare sau de drag (doar 2% mai au un bussiness)
-isi pun documentele in ordine (mosteniri, asigurari, etc).

 

Recomandarea specialistilor times.com:

-verificat cu un avocat de e nevoie de testament sau nu
-downsize la viata. Hainele de birou – adio. Eventual mutat in locuinta mia mica si nu in centru etc.

Eu citesc ocazional time.com dar multe articole de acolo mi-au dat de gandit.  Eu am trecut prin toate etapele mentionate! si mi-ar fi placut sa citesc asa ceva acum 20 de ani!

Ia ziceti, voi va regasiti in schema americana?

 

Si cu asta anunt ca pregatesc un sir de interviuri cu femei inspirationale, pe tema finantelor proprii.

Sa traiesc din chiriile a 10 locuinte

Tot la sesiunea de intrebari si raspunsuri am primit o intrebare de genul: Pot cumpara prima locuinta cu ipoteca, o inchiriez, si din chirie achizitionez o noua ipoteca si tot asa pana la posesia a 10 imobile?

Sa traiesc din chiriile a 10 locuinte.

Fain vis, a?

Am raspuns ca e un un scenariu fantezist din start. Daca se putea, multi faceau asta in Bucuresti, unde cererea de inchiriere este mare datorita studentilor si absolventilor (tineri si inca instabili financiar).

Aparent posibil pentru ca in romania nu e o limita de cate credite poate o persoana fizica sa isi ia (prin lege). Inca.

Prima limitare pe care o vad este avansul cerut si costurile actelor si reparatiilor (costurile in  bucuresti sunt mari si rar de gasit meseriasi ce se tin de timp) si a mobilarii. O suma pe care putini o pot economisi usor. (e nevoie de pana la 35% din valoarea unei garsoniere (minim 10 mii euro in Bucuresti, ia ziceti, in cati ani puteti voi economisi asta si in cat timp?)
A 2a limitare e data de faptul ca banca cere un venit lunar = 3 x rate. Ok, cu prima locuinta inchiriata cu contract venitul creste dar nu atat de mult sa explice puterea de plata a unei noi rate!! ( regula venitul familiei = 3 x rate, da? ). Daca rata e aproape 200 euro, salariul e nevoie sa fie minim 600 pentru o achizitie, dar 1000 euro ( + 200 din chiria G1) pt a avea 2 achizitii si spre 1500 euro pt 3 achizitii.  Plus ca unele banci nu iau in calcul veniturile din chirii si deloc chiriile la negru.
A 3a limitare e de costul cu intretinerea locuintelor –  mai au nevoie de reparatii periodice dar si exista risc de 1-2 luni pe an fara chiriasi. Un fond de urgente e de crescut  pentru a repara orice mica problema imediat.
A 4a limitare este legata de timp si reactie imediata. Pentru a avea o proprietate inchiriata cu succes e nevoie de tinut legatura constant cu chiriasul, de verificat periodic apart. si fixat/reparat ce e nevoie imediat, contract scris sau intelegere verbala cu chiriasul pentru a plati la timp etc. si asta costa bani si timp (as iesi mai ieftin daca as face eu reparatiile astea dar nu sunt asa de priceputa)
Si sigur sunt si altele.
Citind ideea la rece  cred ca e posibil pt cine are un venit suficient de mare si economiseste usor din salariu peste 50% (ipotetic vorbesc) – astfel ca in 2 ani a strans asa un avans (ipotetic, da?). Apoi o data cu prima chirie incasata suma lunara economisita ii creste. Pentru urmatoarea achizitie va avea nevoie de  mai putin de 2 ani pt a strange avansul de o noua achizitie. Tot ipotetic, daca inca are salariu suficient de mare sa acopere 2 ipoteci (cred ca la aceeasi banca va fi cel mai usor de luat a 2a ipoteca, dar tot venitul = 6 x rata). Dar chiar cu a 2a achizitie, venitul din chirii se dubleaza deci timpul de strans un nou avans se reduce – doar ca venitul nou ar trebui sa fie …9 x rate (peste 1500) – si aici sunt poate 1% din romani …. deci pentru a 3a achizitie va trebui sa mai stranga mai mult de 2 ani pentru a avea suficient avans ca ipoteca sa fie foarte mica.
O alta solutie pe care o vad este ca la fiecare 2-3 ipoteci de facut o pauza si tot excedentul financiar sa se duca la achitarea uneia din ipoteci si abia dupa aceea de strans avansul de 25% la o noua garsoniera si o a 4a achizitie.

Dupa cum vedeti, chiar si in scenariul cel mai cel pozitiv, tot nu e un proces rapid. In 20-30 ani se poate ajunge la 10 garsoniere in conditiile in care venitul lunar ii ramane mare si permite economii de 50% lunar si investit. Da, poate fi facut ceva mai repede prin achizitii inteligente in zone bune (care se inchiriaza usor) sau prin cumparat ieftin.  Chiar si cu mici greseli (oricine face!!, nu cautati ca nu exista perfectiune), dar procesul e incetinit de avans si banca, dar merge inainte.
Si mai sunt niste riscuri care cresc impactul asupra familiei cu fiecare noua locuinta achizitionata:
– caderea pietii imobiliare (se intampla periodic, nu am inventat noi, in 20-30 ani e posibil sa fie 1-2 crize)
– mutarea centrelor universitare in alta parte (cand se inventeaza teleportarea – adio chiriasi)
– un cutremur  de scara mare
etc.

La ce varsta ar trebui sa termin ipoteca?

Sesiunea de raspunsuri la intrebari primite:

La ce varsta ar trebui sa termin ipoteca?

Aceasta intrebare mi-a ridicat o persoana care are o singura locuinta achizitionata cu ipoteca pe 30 ani, de curand.

Aici ma uit putin in urma: in ultimii 15 ani dobanda la creditele ipotecare a scazut dramatic (de la 12% la 5.5% si chiar mai jos). Suntem in perioada dobanzilor cele mai mici ( istoric vazute). Dar si pretul locuintelor a crescut.  Privim in ani, cine a contactat credit ipotecat in 2003 cu dobanda de 10%, pe 20-25 ani  incheie ipoteca la varsta de 55-60 ani. Ok, asta daca nu a facut credit de refinantare cu dobanda mai mica si perioada mai mica.
Am gasit statistici americane care zic ca prima ipoteca /achizitie o fac pe la aniversarea de 30 ani (sau in jur de ). Multi la 40 ani vand si cumpara o locuinta mai mare, o noua ipoteca mai mare care se intinde pana la varsta de 65 ani (peste 20% de proprietari americani in varsta de 65 ani inca au ipoteca).
Si cifrele acestea au crescut in timp si datorita cresterii valorilor caselor dar si a varstei de pensionare ce a dus la credite date mai usor.

Cum eu analizez americanii pentru ca Romania copie consumerismul american, inclusiv ipotecile si creditele…doar ca in urma acestui consumerism american au aparut si stresul, grijile, falimentul, imposibilitati de plata, bonus bolile cauzate de consumerismul american: diabet timpuriu, probleme cardio vasculare timpurii, colesterol, probleme hepatice etc.  toate acestea aducand un cost al vietii mult mai ridicat dupa o anumita varsta. O cheltuiala pe care nu o avem la 28-30 ani, si nici nu stiu cum sa o estimez dar care incarca bugetul familiei.
Inca o cheltuiala crescuta pe care e nevoie sa o estimam aici este ca la varsta ridicata asigurarea de viata asociata ipotecii poate creste. Seful meu are asigurare mai mare decat mine pentru ca are 7 ani mai mult decat mine. Colegul de birou obez are asigurare dubla decat mine pentru ca medicul a considerat ca el reprezinta un risc crescut asa ca plateste dublu la asigurare.
Costurile acestea asociate ipotecii nu le estimeaza niciun site, niciun excel de simulari rate.
Mai conteaza sa ne gandim si la problemele mentinerii unui job platit la fel ca la 30 ani – o noua presiune crescuta pe sanatate -, dar si aparitia copiilor  si deja vedeti bugetul familiei complet diferit intre cel de la 25 de ani si cel de 45 ani.
Asa ca ipoteca la aniversarea de 60 ani nu e un scenariu pentru orisicine – ba mai mult, recomand nici la 50 ani (eu o termin pe a mea la aniversarea mea de 53 ani).

Cum compensam asta? raman la ideea ca avansul consistent e o solutie si cumparat locuinta pe care ne-o permitem ca durata si valoare rata – si nu intins la  maximum pe care ni l-ar da banca, cat si economisit chiar si dupa “semnat” ipoteca si facut plati anticipate imediat dupa achizitionare (daca nu gasim vreo alta idee de investitie mai buna) pentru ca achitarea anticipata a ipotecii ramane o investitie ce nu implica nici studiu, nici efort extra ca timp (doar un mers la banca), are risc zero, iar inflatia si impozitul nu o afecteaza.  Inca un avantaj al platilor anticipate cu scaderea perioadei: o ipoteca inchisa nu mai are asigurari de viata de platit.

Concluzie mai veche: dupa calculele mele si estimari si simulari de rate si perioade, consider ca o investitie profitabila este  cu ipoteca pe 15 ani, rata fixa (deci fara emotii de crestere) -asta presupune un avans considerabil. Nu doar ca 15 ani trec mai repede ca 30 ani, dar si pentru ca inaintam in varsta si daca la 30 ani e usor de dus o ipoteca, la 45 ani nu mai e la fel de usor iar la 60 e al naibii de greu. Ma uit la colegii mei de munca de peste 45 ani: toti au inchis deja o ipoteca (unii au inca cateva, pt noi achizitii, care se inchid firesc din chirii) –  dar e mult mai dificil de contractat si mai ales de platit dupa o anumita varsta.

Am o garsoniera cu ipoteca, inchiriata. Sa o platesc mai repede?

Am primit cateva intrebari in ultimile luni despre buget si bani, asa ca raspunsul o sa il detaliez in cateva mici articole, intr-o mini sesiune de intrebari si raspunsuri ( raspunsul e deja ajuns la destinatie, eu doar am preluat o parte si detaliez).

Intrebarea 1:

Am o garsoniera cu ipoteca, inchiriata. Sa o platesc mai repede?

Raspunsul meu: depinde de caz.

Caz 1: ipoteca e mai mica decat chiria. Asta inseamna ca e o investitie profitabila (da, se poate investi in pierdere cand rata lunara nu e acoperita de chirie). Adicalea chiriasul acopera rata la banca  si proprietarul ramane cu ceva firfirei la sfarsitul lunii. Se poate asta in Bucuresti? evident, dar e nevoie de un avans considerabil. din ultimile calcule ale mele, o garsoniera cumparata prin prima casa cu avans 5% nu este investitie profitabila!!,  pe cand o garsoniera cumparata cu avans 25% are alt randament.

Caz 2: daca dobanda e mare (8.3% a fost prima mea ipoteca) si nu ai alta idee de investitie, fa plati anticipate cu scaderea perioadei, eventual o refinantare cu un credit cu dobanda mai mica si durata mai mica.
Daca dobanda e mica SI intentionezi sa mai investesti in altceva, atunci creditul care este este perfect, si toata diferenta de la chirie minus rata pusa de o parte, adaugat si economiile lunare pentru a avea avans la urmatoarea investitie.

Caz 3. Peste 7 ani intentionez sa ma mut acolo (eu sau copilul); sau planuiesc vanzarea imobilului. Asta e cazul de scenariu  de schimbare a statutului din imobil inchiriata si aducatoare de venit in locuinta aducatoare de confort. Ei bine in cazul asta ideal e ca ipoteca sa fie acoperita pana in ziua Z. Deci lunar facut plata minima + tot excesul catre plati anticipate cu scaderea perioadei.

Caz 4. Daca e o ultima investitie si nu mai planuim altceva dupa, atunci sustin consolidarea investitiilor/datoriilor actuale. Ei bine aici e simplu: principiul Dave Ramsey de achitare a datoriilor e bine cunoscut: facut o lista cu toate ratele (valoare lunara, dobanda lunara, perioada, daca au asigurari adiacente) si prioritizat si achitat anticipat prima data cea mai proasta rata (cu dobanda mare sau cu perioada prea mare). Si de ce nu, profitat ca am inca job cu venit constant si negociat cu banca si facut un credit de refinantare – efort de cateva ore care pot reduce perioada cu ceva ani si economisi la fiecare rata ceva lei.

Caz 5: iesi la pensie? ei bine, eu cred ca datoriile se achita  inainte de pensionare. Toate. Mi-ar place mie sa fie cu cativa ani mai devreme. Pensia e mai mica decat salariul.

Si nu uitati. Milionarii nu tzin banii in cont si nu isi cumpara casa de 1 milion de euro cu banii din economii ci cu ipoteci, dar ipoteci bine alese si negociate. Banii si-i tin pt investitii oportune.

Bilant petru anul care s-o dus

2017, an drag, drum bun si cale frumoasa!  e loc de un 2018 cel putin la fel de fructuos ca tine.

2017 a fost un an plin pentru mine. Pe drumul simplitatii si ecologiei bat de ceva ani, 2017 m-a adus cu ceva pasi mai departe, nici nu visam sau planuiam unde o sa ajung , acum doar privesc in urma si ma minunez si bucur.
In primul rand cea mai mare surpriza a lui 2017 e implicarea sotului in voluntariat. Daca pana acum aveam parte de aprecieri ‘mormaite’ si un sprijin ‘ursunos’ la cutiile si pachetele triate si stocate prin toata casa, 2017 l-a pus pe sot in 2 situatii noi: una ca a avut cateva iesiri cu un pensionar dinamic ce organiza iesiri tematice inspirationale, a 2a cand ong-ul pe care il sustinem  de ani sa ceara ajutor si S-A DUS si i-a placut si mai vrea. E primul moment cand priveste pe termen lung si isi doreste sa ajunga la pensie mai devreme, si sa faca din astea mai des.
Despre mine, in ultimii ani am re descoperit alimentele locale si gospodari si ferme de unde sa cumparam produse ok. Poate jumatate din ce consumam sunt de acolo( cel putin lactatele si unele legume),  mai nou insa am luat si carne de vita proaspat taiata  (10 kg) si gustul e depaaarte de tot ce am cumparat in ultimii ani din supermarket. Un nou pas pe directia asta!. Tot din gama legumelor locale am descoperit inca o sursa, mergem acolo periodic, si adus si la vecine. Ne-am format asa un grup ce consuma miere de la ruda mea de la Tulcea, ulei de masline direct de la grec ( ultimul colet dhl-ul la pierdut, le-am umplut frigiderul de carne si nu din aia bio 😀 ) , ba mai mult au inceput sa ‘vaneze’ si alte solutii (nuci) si sa imi ofere ce am dorit mereu: cumparat direct de la producator.
In continuare cumparam cu sacosele de panza. Da, pierd 30-50gr la cantarit mandarinele sau rosiile sau castravetii la piata etc. dar am castigat admiratia vanzatorilor de la piata, m-am fidelizat la cativa, si primim mereu si cate un fruct cadou.
In continuare gatesc de la zero, sau din resturi. Si cand nu imi iese perfect si a decis sotul ca se duce sa ia paine nu a supar.
In continuare tin garderoba minimalist. Doar ca dupa cei cativa ani de minimalism s-au deteriorat cele ce le aveam si a fost nevoie de schimbari (am luat fie la solduri, fie la mana a2a) si fara nicio jena sau grija. Mi-am cusut mai mult (mi-am facut un fel de plover si acum imi cos niste blugi) iar mandria de a purta ceva facut de mine este inegalabila si acopera toate defectele 🙂
Am ramas la zero machiaje (ok aproape  zero, am un creion de sprancene de ceva ani si un demachiant improvizat, deodorantul e facut de mine, iar argila alba cu vit E imi e pe post de masca) si am primit complimente si intrebari de ce creme folosesc (oare a facut mishto de mine? 😀 ) . Am primit sapun de casa cadou si am facut sapun de casa cadou.
Otetul si bicarbonatul sunt armele mele. Si acceptarea ca nu e tot perfect 🙂
Mi-am cusut si folosesc absorbante textile si ma simt mai  bine atunci cand nu ma simt bine. Am cusut mai multe  servete de masa si in sfarsit colocatarii s-au obisnuit cu ele si nu au mai cerut servetele de hartie de ceva luni (nici nu au remarcat ca s-au terminat…trecerea a fost lenta). Mai putine gunoaie.
In continuare sunt implicata in voluntariat. Si nu doar eu, suntem o mana de inimoase in jur. As putea face asta full job, atata fericire si impacare returneaza asta…Mai minunat e ca am descoperit ca eu ca om sunt bogata prin firea mea, si ca nu am nevoie de X lucruri (ok, de cartile mele si de atze sa nu va luati 😀 ) si ca dezordinea e ceva din viata mea si o accept aici. Si ca am defecte si ca ceilalti au si ei, si ca nu e bai daca supar pe altii (adica e inca bai, mai am pana ajung la acceptare totala, dar sunt pe calea cea buna…).

Am reusit sa explic fara sa ma supar ca perfectiunea in ecologie e un vis. Si ca daca sunt singura care strang hartia de pe jos, si tot e e mai bine: nu schimbam noi lumea dar asta nu scuza sa nu facem nimic – nefacutul nimic este cel mai rau rau. Si  nici nu m-a durut sufletul si enervat la situatia asta ca alte dati.

Am trecut inca un an fara niciun medicament in familia asta. Alea expirate din cutia de sus functioneaza, o sa le triez dar nu ma grabesc. Tinem acelasi stil de viata: mers pe jos zilnic, streching aproape zilnic, acelari ritm de somn, aceeasi alimentatie.
Am mai donat sange si anul asta nu m-au refuzat niciodata pe clasicul motiv de nivel de fier scazut.
Am participat la niste evenimente in cartier minunate: din care as aminti un gratar organizat in fata blocului de mai multi vecini, dar si plimbari ghidate de voluntari. Acum intalnit oameni.
Am fost in 2 vacante. Una minimalista, 2 sapt cu cortul prin Franta ne-a permis sa ne bucuram de firul ierbii, de local, de pasari si copaci, si o sa revenim in Jura si la anul. La anul o sa fie si mai bine !
Am ramas la pasi mici. Sunt in cateva grupuri pe fb pe tema unicornism-ului si zero waste si finance freedom, si faptul ca actionez constant imi da aripi.

Dar de departe cel mai fructuos lucru a lui 2017 este ca am inceput sa cos pentru bani si sa vand in directia dorita de mine: zero waste (  or almost 🙂 .  ) . Mai intai timid la cererile prietenelor, apoi cadouri, apoi am inceput sa vand. Cand ma contacteaza aceeasi persoana a 3a oara, si mai recomanda si la alte persoane, apai simt ca e bine. Habar nu am cum ar fi daca ar deveni asta jobul meu curent, acum lucrez 5-10 ore extra serile sau in weekend si cand am chef (cand nu, refuz). Ca bani, in 6 luni am strans aprox. 1200-1500 – toti deoparte.

Tot ca bani, anul 2017 a fost un an cu ‘passive revenues’ = 3600 din chirii (bani ce m-au ajutat sa platesc de cateva ori azilul mamaiei, donatiile, sa pun lunar in contul de economii al copilei, acoperit ceva cheltuieli in concediu – de genul la Dechatlon si sa mergem la primul nostru restaurant cu stea michelin), dar si alte mici ‘aranjamente’ – ce ne-au permis sa terminam niste acte (scumpe si nu prioritare dar amanate) si acum avem peste 7 mii deoparte.  Daca nu facem nimic in plus ci  tinem ritmul, 2018 va fi la fel de imbelsugat.

DAR DACA FACEM PUTIN MAI BINE?