Viata de zi cu zi in armonie cu gandurile mele

Cu ceva timp in urma scriam care ar fi cele mai importante lucruri din viata mea: sanatatea mea, copil, casa, hobby-uri, si cam asta e ordinea importantei lor Astea sunt gandurile care ma bantuie zi de zi, le vreau eu importante pt mine.
Ziua are 24 de ore, nu e nici mai lunga si nici mai lata, din ea imi petrec cu cele dragi doar cateva. E bine? E rau? Voi decideti. Din 24 de ore, 8 ore le petrec dormind. 9,5 ore la birou + mers. Raman 6 ore, zilnic, pt cele cu adevarat importante – si nu e suficient.

Compensez cu weekenduri de calitate si vacante lungi, dar nu ajunge…

De ceva timp am decis sa fac mai mult efort pt mine si pt ce imi e cu adevarat important: sanatate. Asa ca, inspirata de colegul meu de birou fost obez pt ca a pierdut aproape 20 kg in ultimul an, o sa ma ridic la fiecare ora sa merg 3-5 minute, doar pt mine, eventual sa cobor 4 etaje pana jos si sa le urc. Nu e gaura in cer daca urc pe scari zilnic, de cateva ori, in timpul programului la munca. Nici daca in loc sa dau un email/telefon ma duc la colegul  din biroul vecin sa il intreb de sanatate si apoi scriu minuta discutiei pe email. Si daca in loc de scari rulante la metrou trec pe scarile obisnuite.
Sa merg pana la metrou si inapoi zilnic (aproape 2 km dimineatza, 2 seara).
Sa ma plimb in fiecare seara (aseara am chiulit, motive intemeiate) inainte de culcare. Si o sa fac asta cat e vara de lata ca la iarna vin cu alte scuze.
Sa ma vad in fiecare sapt. macar cu o prietena. Sau mai multe.
Sa rad.
Sa mananc si o ciocolata o data pe luna, cand zi de zi am salata ca masa principala.
Sa consum zilnic o masa de alimente crude, mai multa apa,  si sa slabesc putin. Si ca senzatia de foame nu e ceva grav.
Sa fac eforturi pt cate un vis, pe rand,  sa imi fac visurile realitate macar o parte, ca peste ani uit de visuri dar o sa imi aduc aminte de amintiri.
Sa imi aduc aminte la cateva minute de birou sa corectez pozitia spatelui, stiu ca va intra in reflex, pana acolo e nevoie de efort si perseverenta.
Sa rog colegul sa ma corecteze daca stau stramb 🙂
Sa adorm la 23:00 , sa traiesc in armonie cu evolutia solara. Sa fac streching inainte, sa imi fac exercitiile de spate pt recuperare musculatura.

Nu imi iese mereu dar e mai bine, din ce in ce mai bine sa fiu in prezent si sa traiesc cu mintea aici, acum.

Ia spuneti, la voi cele importante au prioritatea cuvenita? ajuns astea in comportamentul zilnic? aveti armonie intre ganduri si gesturi? Mie imi pare rau ca nu mi-am pus aceste intrebari acum 20 de ani….

Planul pentru prima cursa de 5 km – oricine poate sa o termine

Eu nu am mai alergat de multi ani, limitata fiind de timp, bunavointa,  plamani (nu am suflu). Si totusi…as putea face 5 km, in ritmul meu.
Am rasfoit putin cartea de acasa Cum sa termin primul marathon, am cautat cateva subiecte pe forumuri de marathonisti si detaliat un plan gasit peste tot: oricine poate alerga, doar sa faca incalzirea bine!
Asa ca cine vrea sa faca miscare, o idee este sa se apuce usurel de jogging.

Pentru primii 5km planul e simplu:
-adidasi buni
-imbracaminte de bumbac (transpir in ea dar nu e momentul de cheltuit pt imbracaminte speciala)
-alocat incalzire zilnic (10-15min de exercitii de incalzire a articulatiilor, o rutina ce as vrea sa o tin pentru restul vietii)
-nu ma intereseaza performanta, viteza, sau distanta, important e sa cresc treptat rezistenta si sa imi formez o obisnuinta
-dupa ce am ritmul celor 5km in sange, poate trec la urmatorul nivel
– o zi alerg, o zi nu. In ziua de pauza fac exercitiile de incalzire si poate ceva stretching/abdomene/bicicleta, dar in ritm lejer)
-in fiecare saptamana alerg ceva mai mult
-daca la sfarsitul saptamanii nu sunt multumita, repet aceeasi saptamana

Stiti, am esuat cu tot cu schema mea de alergat. Am inceput-o plina de entuziasm, facut zilnic exercitii de incalzire, extensii, am facut bicicleta etc. iar in sapt. urmatoare de iesit afara la alergat au aparut: fie gerul din aprilie, apoi musafiri, apoi sotul plecat o saptamana,a mai trecut si o menstruatie,  o petrecere pijama acasa etc. De peste 3 sapt!
Mda, viata nu e formata numai din povesti de succes, ci si din esecuri. Ba in viata cred ca avem mai multe caderi decat reusite. O cadere insa poate deveni motivatie pt urmatoarele incercari. Si ma intreb de ce asociez esecul cu rusinea. Cu tacerea. Cu momentul in care mi-e rusine ca nu am incercat, nu am facut totul.
Voi ce faceti cand viata va da esec dupa esec?

Ce ziceti de ideea sa sarbautoresc esecul? dar nu in stilul moldovenesc cu inecat amar in bautura si mancat ca porcul cand purcica de mine e in troaca? (am exagerat, la BMI=21.5 e clar exagerare, dar la 3 saptamani de negasit o seara de alergat….).  Pur si simplu am ales sa ma vaicaresc sotului: uite, mai om, ca de 3 saptamani vreau sa ies la alergat, fac incalzire zilnic, fac bicicleta 20-30min in casa, si cand zic si eu: gata, in seara asta imi iau adidasii, pac se intampla ceva! No, acu’ mai incasez si glume si misto-uri de la el… ( el fiind cu marathoane terminate, cu un ultra marathon etc)
Dar sapt. ce vine nu mai am musafiri, zic.

 

 

P.S. am iesit la alergat. Youpppyyy!. De luni.

P.S.2: am iesit si miercuri la alergat. Si mai youuppyyy, ca nu am mai avut nevoie de pauzele de mers! ci alergat continuu 16 minute!

Cum vedetele isi revin in forma fizica atat de repede?

Intrebarea asta mi-o pun de 9 ani, de cand am vazut pe Heidi Klum manechina la o defilare la 5-6 saptamani dupa nastere si arata demential. A, si are 4 copii. Si daca ar fi doar ea…. uitati-va la Jenifer Lopez, la Jesica alba, etc. dar si la alti actori sau artisti sau fotbalisti care dupa o fractura/entorsa isi revin imediat in conditia fizica de dinainte. Da, ma rod intrebari de genul cum reusesc? ce fac? ce mananca? ce comportament au? ce pastile sau maseuza sau doctor ii salveaza?

Vreau sa fiu sanatoasa si in forma, asa ca aleg sa invat de la cei care au reusit, modelele mele sunt persoane care au reusit in pofida neajunsurilor genetice/problemelor de sanatate.

 

Raspunsul a venit dupa un timp de citit: un muschi bine format chiar si dupa cateva luni de pauza isi revine la forma anterioara. Memoria efortului! Pana si gandurile tin greutatea si muschii in ritmul corect!   Pur si simplu vedetele nu si-au pierdut conditia fizica complet – cele cateva luni de repaos nu au anulat conditia de dinainte.
Bon, e musai de inteles ca in viata lor sportul e o componenta, ca un task pentru job sau un training de formare: vand imagine si au grija de imagine. Si o recunosc in interviuri. Ba mai mult, sarcina nu a fost motiv sa opreasca sportul astfel  ca una din actritele de mai sus a spus ca facut toata sarcina Yoga si spinning.

Apoi am cautat interviuril cu “personal trainer”-i din L.A. si am gasit unul care spunea ca are program de munca si meniu strict pentru fiecare clienta, in acord cu doctor, si care e respectat 100%. No shit, si eu care trisez aproape zilnic si am cate o ciocolata (2 -3) in birou… iar dimineata trisez si scurtez/sar  si cele 20-30minute de biciclit.

Apoi e si placerea de a face sport. Ma uit la seful meu, care in facultate a facut canotaj(cred? :D)si se trezea zilnic la 5 pentru antrenamente. Corpul lui are predispozitie pentru miscare, evident ca si 2-3 luni de pauza iarna ii aduc cateva kile in plus dar in 2-3 saptamani primavara a revenit in forma anterioare.

Bon, am ajuns aici incat stim ca: meniul si alimentatia nu e “rocket science”.  Si fara nutritionist si bucatar de 5 margarete putem sa citim si invatam sa gatim si facem un meniu suficient pentru corpul si stilul de viata al nostru. Nutrientii fac diferenta in a construi muschi si reduce grasimea, alimentele si ritmul sunt 100% responsabile de asta.
Si nici macar antrenamentul nu mai este “secret profesional”: cu youtube si carti si incercat si lucru se pot obtine rezultate frumoase.

Si atunci de ce nu suntem toti atletici? ca la teorie sunt as!

Ei bine, disciplina si vointa sunt 2 calitati care se invata si nu in scoala romaneasca ci se invata zi de zi…. chiar daca apar perioade in viata cand nu pot iesi la alergat, nu imi voi pierde forma si de revenit voi reveni usor. Asa ca de o saptamana fac regulat in fiecare dimineata bicicleta (uneori mai mult, uneori mai putin si lent = echivalentul unei zile de pauza) . Cand ma voi plictisi de biciclit vvoi incepe exercitii de pe youtube.

Cine e cu mine? Hai sa fim trainer-i personali reciproc 🙂 – am nevoie!

 

 

 

Kg se pierd din bucatarie

si

sanatatea se castiga prin sport

 

 

Sotul e in delegatie asa ca am timp mai mult de citit si scris! 🙂

Despre Bunatate: be kind

In ultima perioada am vazut multe gesturi de bunatate si omenie in orasul meu. Nu le cauta la tv (habar nu am daca sunt acolo) ci in strada: jandarmi ce primesc ceai si flori, oameni ce daruiesc fructe, curatenie la locul demonstratiei etc.
Asta e orasul care mi-l ador si sustin.
Si nu e doar asta, sunt gesturi care le vad zi cu zi. De ex. acum cateva saptamani soferita de autobuz dupa ce am coborat a asteptat sa trec trecerea de pietoni prin fata autobuzului si a oprit traficul de langa ea (si soferii chiar au asteptat). Si astazi la metrou 4 persoane din dreptul usii au coborat sa faca loc celor care coborau, si au si zambit cald – lumea le-a multumit cu acelasi zambet cald.

E usor sa fim mai buni. Gesturile de bunatate vin din suflet. E o alegere. O alegere sa fim buni nu cu ceilalti, ci cu noi. Inteligenta e un dar divin, dar fericirea si bunatatea sunt alegeri. Asta imi reflecta gandurile, caracterul, si nu e o reactie la caracterul altuia. Asta vreau sa ma defineasca.

 

 

Let’s do it Romania – septembrie 2016

Let’s do it Romania – septembrie 2016

Cred ca deja toti cei care au internet stiu ce poate face o actiune in grup: Let’s Do it Romania (nu stiu cine sunt in spate) dar stiu cine sunt in fata: mii si mii de romani de pretutindeni. Sa fiu de piatra si tot ma misca momentul cand vad ca mii de oameni simpli se unesc si lucreaza cu o singura directie: mai multa natura si mai curata.

Eu nu am facut nimic. Si nici nu imi e rusinica, pur si simplu avui musafiri si chestii de facut. Dar vreau sa laud prieteni de pretutindeni ce au facut (din timisoara, in Bacau, in Bucuresti etc). Ai mei, ai altora.

Spune-mi ce mananci ca sa iti spun cine esti

Cum imi plac lucrurile frumose si constructive, preiau articol preluat de la Delia. Nu stiti cine e Delia? nu e bai ca e o fata iubitoare de frumos, de la oras, ce consuma alimente local: o solutie gasita de ea pentru simplitate, sanatate, mai putina poluare, sustinere a producatorilor locali.

Despre risipa in sectorul alimentar

Despre risipa in sectorul alimentar se discuta de ani de zile si nu se schimba mare lucru: mare parte o reprezinta industria (de la productie pana la supermarket). Si totusi exista o mare risipa si la consumatori: eu, tu, cei ca noi.
1
Poza vorbeste de la sine: acolo unde e saracie mare, risipa la nivelul familiei este mult mai mica.
Putem face diferenta? Da, putem face ACUM ceva: productia de alimente implica bani, transport, timp, munca si energie si sufletul omului ce a muncit acolo. Cu un meniu saptamanal respectat  asa ceva nu se mai intampla la noi (sau aruncam cel mult 2-3 capsuni stricate).

V-ati gandit la ideea de grup de impartit mancare? https://project.yunity.org/ . Sau de a ne creste singuri o parte din alimente?
Sau de idei de impartit/ oferit mancare si servicii si lucruri https://buynothingproject.org/

Un altfel de mod de a spune multumesc

Cu ceva timp in urma la magazinul de langa mine o angajata m-a ajutat cu un anumit produs. Nimic deosebit, o situatie din viata de zi cu zi: un gest firesc dar care l-a facut cu zambetul pe buze si fara sa insist/rog sa imi comande ceva ce nu avea etc.
I-am multumit cu zambetul pana la urechi caracteristic si apoi la iesirea din magazin ii mentionez sefei de magazin ca angajata blonda m-a ajutat si e foarte draguta.  Primesc raspuns ca e propusa pentru angajatul lunii. Wow! si ce imi vine in minte? sa dau un mail magazinului si sa confirm multumirile!!!. Habar nu am daca va conta sau nu, dar tare mi-ar place sa primeasca si ceva banuti in plus pt asta.

Voi v-ati gandit la gesturi din astea? ia fix 3-5 minute de a scrie un email de multumire unui magazin pentru angajatul Costel.

Matematica online

Matematica online – cea mai frumoasa dovada de dragoste pentru catedra

Este prima data cand caut online echivalentul orelor din clasa. Si uite ca sunt!
Un profesor extraordinar a predat la o tabla in fata camerei si filmele sunt…gratuite si publice.

Profesor Ioan Ursu: multumim!: http://mate-online-pentru-toti.blogspot.be/2016/01/lectia-783-inmultirea-si-impartirea.html

Povestea lui o gasii aici: http://www.dailymotion.com/video/xs0reo_persona-non-grata_tech
Va rog sa o ascultati in liniste, e o poveste despre generozitate – daca mai multi oameni ar fi ca el in doar cateva luni s-ar schimba viata elevilor si parintilor si viitorul tuturor.