invatat | Iubesc orasul meu

Despre buget: ce e mai eficient? sa cresc venitul, sa economisesc mai bine, sa investesc mai bine?

O intrebare care da motive de dezbateri si nu are un raspuns perfect si unanim valabil pentru toate cazurile.
La veniturile mici orice crestere de salariu conteaza, orice economisire conteaza, si mai ales orice profit din investitii conteaza. Dar la veniturile medii? sau la cele mari? Care e mai interesanta?

Ca raspuns, cheia e in cat % din venit cheltuim.

Pentru fiecare 10.000 castigati anual, o crestere a ratei de economisire de la 10% la 20% implica o reevaluare a a cheltuielilor si salvat inca 1000 pe an.
Daca nu vrem sa mai economisim ci sa crestem venitul si a trece de la 10% la 20% economisit, ei bine efortul e mai mare: 1200 anual in plus si toti economisiti duc la 20% rata de economisire.

Pentru cine economiseste deja 50% din venit, felicitari !! daca vrea sa ajunga la 60% economisiti la fiecare 10.000 castigati, are 2 solutii:
– mai taie 1000 din cheltuielile anuale, lucru mult mai dificil deja pt ca presupun ca toate cheltuielile sunt bine analizate
-sau aduce inca un venit de 2500, bani pe care ii pune pe toti la economii, ca in final sa ajunga la 7500 economisit si o rata de economisit de 60%.
Compar 2500 cu 1000 si ratio de 2.5 la 1. Adica, e de 2.5 ori mai eficient efortul de economisire decat efortul de a mari castigul.
Cum aplicam in situatia de zi cu zi? sa zicem ca persoana e platita cu 50/ora si alege sa lucreze in plus dar sa plateasca o persoana la curatenie cu 30/ora pt a economisi timp si lucra in plus. A facut o alegere buna? Nu. Pe de alta parte ntru cine e platit cu 100/ora si plateste persoana la curatenie cu 10/ora, e o alegere mult mai buna. Despre mancat la restaurant in loc de gatit acasa pentru a lucra 2 -3 ore in plus zilnic, insa cifrele sunt si mai proaste, mancarea la restaurant avand un adaos de 3-500 %. Plus ca deseori e nesanatos, multa mancare fiind fripta si prajita.
Statisticile americanilor arata ca cei cu venit mare nu economisesc mai bine decat cei cu venituri medii pt ca au tendintza sa cheltuie mai mult si sa amane mai incolo momentul economisirii si cu cresterea venitului scade % economisit.
Sa ne folosim timpul in a castiga mai multi bani poate fi, uneori, mai putzin profitabil decat in a cheltui timpul pe economisit si investit.

Pentru cine economiseste deja 80% din venit si vrea sa ajunga la 90% rata de economisire, efortul e mult mai mare si presupune iesit mult din zona de confort pentru efort. Nu mai scriu cifrele aici, pentru ca persoanele ce deja economisesc 80% au un nivel extraordinar de disciplina, de venit, si si-au facut ei calculele si inca nu am ajuns acolo dar cand ajung, scriu.

Ce diferenta putem face prin investitii?
Pai putem. O crestere de 7% anuala din investitii poate echivala un 7% crestere a ratei de economisire a familiei, dar mai ales investitia aduce un profit pasiv, fara efort, cumva facem bani cand dormim.
Totusi, la inceputuri, cand aveam doar cateva mii investite, acei 7% inseamnau doar o crestere de 100 in plus anual, bani bine primiti dealtfel pt ca tot bani munciti sunt dar mai eficient mi-a fost sa reduc pachetul de abonament de telefon de la 15 la 5 si asa sa economisesc 120 pe an, sau sa imi gatesc pachet zilnic si sa castig asa 5 zilnic dar si sa construiesc o sanatate impecabila si zero costuri la farmacie (sau aproape, ca ultimul dentist nu mi-a placut ce mi-a facut).

Ca o concluzie, concentrati-va pe toate 3:
SAVINGS
RAISE INCOME
INVEST

In ordinea asta. Temelia sunt economiile. Nu putem investi daca nu am economisit intai. Nu putem inainta fie de avem un salariu mai mare daca nu directionam banii aia in economii.
La inceputurile financiare, cresterea economisirii prin reducerea cheltuielilor e cel mai eficient si imediat. Dupa luni de disciplina si de creare de noi comportamente si gasit echilibrul, cresterea veniturilor inseamna un salt financiar. Investitiile nu vor inceta sa aduca profit, din ce in ce mai bine.

Dificultatile unui job ce nu se ridica la nivelul visurilor si pregatirii noastre

Covid a lasat multa lume fara joburi, fie in somaj complet, fie lucrand part time. Ce facem cand nu stim altceva ce sa facem?
Pentru multi 2020 era anul cand planuiam sa muncim. Unii sa facem cariera. Eu visam schimbare de job si de salariu. Prietena mea incepuse un curs ce o ducea la un super job. Alta cunostinta aplicase pt un post de contractor la nasa – NASA din statele unite, sa fim foarte specifice, da? . O alta cunostinta zicea ca la sfarsitul lui martie ii va veni bonusul de pe 2019 si cu asta si ce economii are isi face plata in avans sa isi cumpere casa si sa se mute din apartament. Eu speram sa termin de zugravit aprt. propriu si sa il inchiriez la pret dublu.
Anul 2020 s-a uitat la fiecare planurile din noi, mi-a dat berea si zis usor: “hold on, lady“.

Cum ne-au fost rotunjite vietile?

Cum nu am vrut. Cam asa, luate la pila, sa iasa tractor din planuri de avion….O cunostinta, tinerel, ce a terminat facultatea in 2019, avut ceva joburi stagiar/part time(platite la minimum pe economie, suficient sa isi dea seama ce vrea sa faca mai departe si sa inceapa din 2020 cu vise de ceva cu creativitate, cu poze, media, din astea. Vinde la supermarket si acum si inca isi duce viata de student cu 3 colegi de camera.
O alta cunostinta, ce in 2019 si-a gasit colaborari cu 3 scoli si stagii de weekend/animator de tabere si spunea ca e fericit ca lucreaza cu copii si fata mea incantata ca il are animator atat in weekendurile de cercetasi cat si in taberele scoale si il vede la ore si la scoala generala de acum si la liceul ce va incepe. I s-a terminat totul lui Damian, sambata ne vedem cu el si o sa il intreb cum e, ca bine nu e.
O alta amica a ajuns in somaj din motive covid, dupa multi multi ani in acel job. Incotro sa o ia? cursuri? unde sa aplice? ce se cauta? ce mai e pe piata? Somajul e mic, cat o ajuta?

Marea provocare o reprezinta pierdea jobului.

La mine echipa s-a injumatatit: la 2 din echipa contractul s-a intrerupt, al3lea a primit o oferta salariala asa de mica incat a plecat si gasit repede ceva fix la inceputul carantinei. Pe unul din ei l-am intrebat ce face, si a zis ca s-ar apuca de studiu ceva inteligenta artificiala, are ceva bani cu ce sta acasa cateva sapt si asa va mai aplica si mai divers. Cand unul din cei 2 a fost intrebat de vrea sa mai ramana inca cateva luni ca nu gasesc sa angajeze pe nimeni si e nevoie de munca (really), omul a zis fericit ca ramane ba a adus in birou atata ciocolata buna buna ca tre sa fac inconjurul orasului pe jos. De 2 ori. E bine, el ca si-a gasit repede un domeniu de studiu ce il intereseaza, si-a gasit un scop si sa studieze ceva pe inteligenta artificiala. Si-a gasit locul lui? E pe nivelul lui de calificare si suficient sa il provoace intelectual? nu stim. Si-a gasit o directie dupa cateva luni de deriva….
O alta prietena, dupa cateva luni de somaj tehnic, a fost informata de somaj definitiv. F. greu dupa ani si ani de zile intr-un loc. E drept ca accesul la somaj ii va da o mica gura de aer financiara, dar cat? si incotro sa o i-a dupa 20 de ani de munca fara obisnuintza pauzelor si a cautarii de job? ce sa studieze? cum sa faca un CV? cum sa se imbrace la un interviu? e o mare iesire din zona de confort.
O ruda in luna mai a ajuns sa se intoarca inapoi in tara, la Dorohoi. Nici 2 luni de carantina i-a pus mica afacere pe butuci si lasat fara chirie.
Un alt amic a ajuns in un pseudo concediu de maternitate, argumentul fiind ca daca tot e acasa nu mai are rost sa plateasca cresa. Gateste, spala, face paine, se trezeste noptile, ca sa lucreze sotia lui cat mai linistit. Genul de barbat cu studii universitare, cu job de decizie si care nu s-a dat in viata lui deoparte in a repara o mobila daca a fost nevoie, asa ca acum a devenit tatic casnic pt o perioada, nu stie cat, nu stie cum.

Pentru amantotzi acestia descrisi problema pierderii jobului inseamna in primul rand o pierdere financiara si asta afecteaza calitatea intelectuala, chiar si pentru cei cu joburi devenit part time, dar si concentrarea in studiu si de cautare a unui nou job. Sentimentul de inferioritate si de inutilitate si frica paralizeaza multi neuroni. Inclusiv la mine, care ma simt cu musca pe caciula si vizata ca eu voi fi urmatoarea concediata…fiecare problema aparuta la munca imi aduce aminte de scenariul asta si simt ca nu ma pot concentra la maximum.Multa lume are nevoie de un loc al nostru. De o directie. De un scop. Si cele mai bune directii ne vin nu din cele impuse de situatie ci cele gandite, rumegate, incercate, visate. Acum suntem pe mod de avarie, intr-o directie in care nu avem de ales si intr-o directie unde nu ne simtim locul.Un job part-time este mai bun ca nimic. Desi e greu sa vedem recunostinta in programul redus…ma mai impac cu ideea ca nu sunt singura in situatia asta si faptul ca vorbesc cu prietenele ca fiecare duce si astea dau peste cap….

Altfel de job, orice de job.

Un job de umplutura gen ajutor menaj/vanzator la autoservire/ croitoreasa/babysitter e o realitate ce ne inconjoara zilele astea. Pentru multi e dificil insa de a duce asa situatie, ce abia abia ne acopera cheltuielile cu mancare si casa dar nu acopera capacitatile intelectuale si demoralizarea si neimplinirea si anxietatea legata de asta ne trage in jos de ajungem sa le facem prost.

Cariera, incotro?

Nu ca as fi eu carierista, dar am lucrat continuu de peste 20 de ani, marea pauza dintre joburi fiind de cateva zile si alea luate pt probleme administrative…. Asa ca in perioada asta am inceput cursuri. Online. Netul e plin, directia nu mi-o stiu pt ca e haos si in economie, si pe piata joburilor, si in mintea mea. Si nu doar eu, cateva persoane din jur spun ca se gandesc sa studieze aia/ailalta, de aceea le-am mentionat in articol. Minunat, macar unii din ei macar se gandesc la ceva si ii admir, ca la mine in minte sunt prea multe idei, prea vagi, inceput de prea multe cursuri, prea multe abandonate. Si nu mi-e bine, simt ca tot ce fac e prost: la job, in bucatarie, la cursuri, in relatia cu familia, in relatia cu prietenele… ca merg pe avarie, cum zice o prietena psiholog.

Si stiti ce? E in regula sa traiesc si asha, in afara planurilor si directiilor…

Scriu asta pentru că oamenii evita sa vorbeasca despre esecuri. Publicam pe facebook poze cu diplome, scriem pe linkedln noul job, rudele imi vad noua casa achizitionata si alte reusite, dar in general ascundem rateurile si infrangerile, incercarile si nereusitele. Da, am inceput vreo 10 cursuri pe linkedln si pe udemy si pe coursera, mai mult de jumatate abandonate si cele terminate am impresia ca le facui degeaba. Da, am facut rasol la munca si nici nu am raspuns la invitatia pt interviu pt ca m-am simtit in momentul zero profesional si incompetenta. Da, am ratat sanse ce altii ar fi dat bani sa le aiba. Da, am contactat o scoala pt inscriere la o luna dupa ce au inchis inscrierile…. Incerc sa imi spun ca fiecare e doar un esec minor, o incercare marunta a vietii si ca voi invata din asta. Si vreau si voua sa va spun ca deseori am invatat mai mult din esecuri decat din reusite, si ca valoarea voastra nu e doar din ce realizati ci si din infrangeri, poate mai mult din infrangeri si ridicat dupa fiecare si ca ma iubesc si respect si pentru cele 20 de rateuri si nereusite si gafe, nu doar pt examenele luate si lucrurile bune facute, ca dragostea pt mine s-a dezvoltat incet, incet, cu tot cu imperfectiuni si slabiciuni. Si stiu chiar daca am peste 40 de ani, voi reusi sa gasesc un curs sau o carte sau o suta unde sa zic: da, aici as putea face ceva care cred ca mi-ar placea si face as visez si sa lupt in directia aia.
Stiu ca voi gasi. Poate chiar azi.

I need a break

Lucratul de acasa e foarte incarcat pentru mine si nu pot sa separ cel 2 lumi, fara cele 30min in metrou ce imi permiteau mintal sa ma rup de job, sa le las alaturi de cana spalata langa monitoarele inchise, nuuu, acum problemele de la munca le-am adus pe canapea si se taraie dupa mine prin casa ca un miriapod cu mii de brate ce vor sa ma insface. Sensibilitatea mea a crescut din motive de concedieri, si pt ca volumul de munca e mai mare (cu doar juma de echipa cum sa fie alfel?…) , cu presiunea in cap ca sunt cea mai veche si ca eu urmez (ceilalti mai vechi colegi au fost matrashitzi misheleshte) asa ca serile mai caut cursuri/ma uit la cate un job description sa vaz cum e piatza. Proasta. Si nici cei cativa sefi ce imi dau mail/whatsapp cu cerinte pe acelasi timp/om sa le fac ca evident fiecare vede bucata lui cea mai cea, si evident ca nu inchid nici laptop, nici email nici nimic peste noapte….am coleg ce imi scrie, saracul, la 11 noaptea, si il inteleg ca are 4 copii din care 2 de gradinita.
Am nevoie de aceasta separare. Am nevoie de seri pt hobby sau alergat sau lenevit pe scaun pe balcon cu picioarele intre flori.. Am nevoie de weekenduri si vacante pt rupturi de ritm si limpezire de creier.
Voluntariatul mi-a adus deseori ruptura asta mentala din bucla de soarec in care ma invart. Aseara am fost sa ajut la curatenie si cele 3 ore departe de calculator, departe de emailurile pe care le citesc si seara, 3 ore intr-o lume diferita emotional si mai dramatica decat orice am putut eu trai mi-au adus aminte ca avem nevoie de pauze, de weekenduri lungi in alte parti, de vacante plecate pe alte meleaguri. Mintea umana are nevoie de rupturi si relaxare pt a nu ajunge in burnout. Are nevoie de limite clare.

Daca mie toate astea sa le duc mi-s grele, d-apoi la copii. Copiii simt la fel, sunt si ei oameni, niste omuleti; daca nu cumva si ei simt mai agravat toate astea cu scoala de acasa. Noi am lasat copila in ritmul ei, dat de lucru doar o ora pe zi, cand a vrut ea si nu in weekenduri. Am vazut ca daca o las in ritmul ei si nu ii repet de 10 ori pe zi ca sa faca aia/ailalta si cum sa faca, pe la 9 30 -10:00 are initiativa sa si le faca pe toate, acolo e maximul ei de concentrare si entuziasm, si lucra si 8 pagini din carte!, ba la biroul din camera ei ba langa pt ca asta e fain la scoala de acasa: nu castreaza energetic copiii kinetici ci ii lasa libertatea de a combina miscarea ce potentzeaza creierul. In general asta era volumul ce il lucra ea la scoala intr-o zi -ea l-a concentrat intr-o ora – acea o ora cand simtea ea cand se poate. Ce am mai insistat e sa citeasca, nu cu program dar ce a vrut ea, in ideea ca la 12 ani e important de prins o disciplina si nu perfectionare. Si a citit, cateva carti.
Asa ca nu inteleg si nu sunt de acord cu parintii ce dau teme in plus si stau cu orele langa copii sa ii invete cum stiu ei, chiar daca multi nu au nici studii pedagogice si mai ales nu au studii la zi, cu evolutia scolara si nivelul de varsta aferent. Confortul emotional e mai important decat viteza de stapanire a calculelor. Si zau, nu faceti asta mai ales in vacante!! vacantele au rolul lor de linistire emotionala dar si neuronala, de sedimentare a informatiei anterioare si sa se cearna doar ce e important dar si de recuperare si regenerala neuronala pentru ca sistemul neuronal are nevoie de regenerare, altfel face pauze fix in perioada de scoala (chiar, nu vi s-a parut ca in anumite perioade nu intra nimic in cap? ei bine, pauza voita nu a fost la timp si nici suficient). Scriu astea pt ca vazui un parinte fost cadru didactic nemultumit de cum s-a predat la scoala zicand ” lasa ca face cu copiii ei scoala acasa in vacanta”. Mi-a fost mila de copila ei, ca duce frustrarile unui parinte ce nu poate accepta ca nu a lucrat cu copila in timpul anului cand au avut nevoie, ca a ales scoala nepotrivita copilei, ba critica la adresa celuilalt parinte (cadru didactic) in fata copiiilor este povara, submineaza importanta cadrului didactic, ba mai mult parintele in toti anii de universitate nu a inteles lucrurile de baza ale caruselului de concentrare ale creierului, si mai grav care repeta greselile totalitariste ale parintilor proprii ca de, cu bota au facut om din el.
Nu dati nicio tema la copil. Vara. In vacanta. Nimic legat de scoala.
Vacanta e moment de educatie, de alfel de educatie, de descoperire, de experimentare. Scoala face instruire si limitare mentala, nu aduceti instruirea acasa…
Vacanta e de dus la ferme sa vina copilul in contact cu miros de grajd si calcat in gunoi, de simtit fan si vazut cu batatura plina de animale .
Vacanta asta vom merge la piata, sa cumparam de la tarani, de la maini batatorite si frunte arsa de soare.
Vacanta e pentru invatat valoarea banilor, pt gatit si invatat nutritie, batut cu lingura de lemn in oale de metal si decorat prajituri sau farfuria de salata.
Vacanta e despre citit si plictisit si visat si pictat.
Vacanta e moment de experimentat bacterii. Toata paranoia in jur e exagerata fix de neintelegere ca 1% din bacterii sunt nebune dar multe altele bune- am inceput sa facem mici experimente pt a explica unui copil ca sunt bacterii bune si nebune, si cum se cresc.
Vacantele sunt pt vizitat. Din calatorit invatam cel mai mult. Din iesit din zona calduta si confortul caminului interactionam din belsug cu oameni, situatii, natura. Chiar de nu mergem in Tenerife, avem si alte orase/ dealuri /paduri/ parcuri/ strazi /garle si copaci de scotocit ca sigur au ce sa ne arate. No, acu sa va zic ca intr-o seara, pe stradutele cu casele cu geamuri mari fara perdele, vazui locatarul in interior gol pusca mancand un iaurt cu frigiderul deschis – nasol pt el cu frigul de la frigider iesind.
Vacantele sunt pentru miscare. Sanatatea fizica si mentala e strans legata de miscare, de aceea in casele mici si aglomerate uman sunt permanent conflicte si boli – avem nevoie de un spatiu minim (nu de palate, dar cativa metri distanta de altii si un loc al nostru sa ne tinem cutia de amintiri si secrete), avem nevoie de oxigen pt creier si celule, avem nevoie de vit D.
Vacanta cu zile intregi fara ceva cu electricitate sau ecrane sau creioane ce obosesc ochii.
Vacanta e moment de a invata despre libertate si faptul ca putem gandi. Ca ce ni se intampla e din cumulul alegerilor anterioare.
Vacanta e moment de cercetare si documentare pt cele ce ne pasioneaza.
Vacanta incepe cu ‘how to reason and argue’. Sunt tabere de dezbateri si in romania dar totul e suspendat anul asta, asa ca ne ramane acasa.
Vacanta e cu bicarbonat si otet. Pt ca de ele o sa ne lovim multi multi ani, zilnic. Avem kg din fiecare si sunt f. ieftine.
Vacanta asta vom picta haine. Avem stampile. Mai caut cerneluri/tus ecologic.
Vacanta e cu glume. Si glume proaste. Din pacate eu incasez cele mai multe glume din famelie, gena glumelor s-a activat la altii 🙂 si nu a mai ajuns la mine.
Vom scrie vara asta: lista de bagaje de pentru vacanta, lista de mers la piata si meniul, vom tine ca si anii trecuti un jurnal de vacanta pe caiet, unde fiecare din familie va scrie o fila, un jurnal al vacantei si al recunostintei.
Vom citi vacanta asta carti de aventuri si de experiente.

Am nevoie de o vacanta. Una sa fug de griji, responsabilitati, de sedinte, de proiecte ratate, de decizii, de analize. Sau probabil am nevoie de un aer conditionat acasa sa apuc sa dorm mai bine si sa vad viata mai bine a 2a zi.

(30gr azi afara si deja ma topesc si creierul se lichefiaza, o gramada de greseli gramaticale facui dar nu mai corectez. )

Care sunt lucrurile folosite zilnic pe care merita sa cheltui oricati bani?

Dupa 3 luni acasa, in casa, dupa o tentativa de debarasare firava si o simplificare pe ici/colo, am inceput sa apreciez din belsug cate ceva din cele pe care am cheltuit:
Patul si lenjeriile de pat. Am schimbat anul trecut patul si trecut la o saltea mai subtire; nu credeam ca una de burete mai moale mi se potriveste mai bine decat cele de latex/arcuri! Lenjeriile le am scumpe, de firma, luate evident la reducere, am 2 lenjerii ce le schimb si spal saptamanal la 60 -75 gr si arata ca noi dupa 8 ani.
Cana Brita. Dupa 8 ani am schimbat-o ca prima s-a facut urata, desi inca functiona. Ne-a salvat timpul petrecut in drumuri la supermarket, de atata gunoi produs, salvat bani.
Otet si bicarbonat. Fac curat in casa cate putin zilnic si aceste produse ma ajuta sa mentin (relativ) curat, fara parfumuri si substante ce provoaca reactii alergice, nas curgand, stranuturi, piele iritata etc Mai am si un detergent de vase ce il folosesc pe unde e musai, combinat cu bicarbonat e super de ajuns.
Prosoapele de bucatarie. Unele au cativa ani. Le spal la masina, mai arunc, arata obosite dar atatea necumparate au salvat…
Hartia igienica. De calitate. La inceputul crizei ne-am dus la supermarket, si de nevoie si lipsa de alternativa si luat cea mai scumpa hartie igienica din viata mea ca alta nu era. Hai ca e baxul mare, dar de obicei plateam 20% din valorea asta. Nu am regretat pt ca e ceva ceva mai buna calitativ decat cele ieftine (uite ca regret bideul, in unu din aprt cu chirie aveam bideu …)
Grillul de fonta, oala cu fund gros, cutitele, castronul mare de salata. Realmente acestea au fost folosite zilnic: fie oala la fiert lapte, fie la fript carne/legume sau turte asa frumos numite sourdough naan, fie la salata cea de toate zilele.
Hobby-urile. Am cusut zilele astea, tricotat, cu florile pe balcon petrec destul de mult, alergatul tot la hobby il pun- citit mai putin pt ca ochii au obosit si serile pic. Niciuna nu costa mult dar orice cheltuiala pe seama lor isi merita toti banii, pt relaxarea si seninatatea adusa.
Uleiul de masline. De la grec din livada coborat la capitala. L-am pus pe piele (mainile mele au suferit de la extra spalat), l-am pus in multitudinea de salate (daca salata inseamna o roshie taiata langa o bucata de branza, sau o varza tocata cu sare, si o lingura de ulei deasupra ca si asa are atatea calorii…), uleiul asta a dat gust si celei mai banale legume de pe grill sau crude.
Kinetoterapeutei. Am fost saptamanal. O pauza de cateva sapt la inceputul carantinei pana cabinetele medicale private au avut reglementari si din nou dreptul la practica (ele au deschis primele). Am avut timp acasa sa execut exerctiile invatate, fara presiune pe coloana si genunchi, am calmat tensiunile musculare si articulare. Mi-a crescut mobilitatea. Mi-a crescut rezistenta la efort. Bani cheltuiti cu cel mai bun ROI, sunt constienta ca datorita statului la birou si deteriorarii conditiei fizice o sa am nevoie de kineto pana la sfarsitul vietii.
Becuri de calitate. Avuram ani de zile becuri ieftine. Se ardeau des. Acum ceva ani am luat o cantitate mare de becuri (led) din ikea. Nu s-au mai ars niciunul, consumul de electricitate a scazut putin. Le folosim zilnic! Mi-am dat seama de asta cand zilele trecute s-a ars neonul in baie, neon ce are zeci de ani ca asa a venit cu aprt., l-am schimbat si vazut ca de fapt starter-ul s-a ars. Nu am mai gasit alt starter de cumparat asa ca vom chema electricianul sa scoata si sa puna becuri simple si usor de schimbat, cu led evident.
Scaunele si masa de picnic. Vom merge mai la vara dar pana atunci le-am pus pe balcon si stat cu ochii printre ceapa verde haat pana in copacii si parcul de peste drum. Cu putin mai multa imaginatie pot zice ca suntem la munte si cortul e mai colea.
De maine la birou, asa ca voi adapta fengshui-ul la noua ordine mondiala, cu tot ce presupune asta.

Ia spuneti, care sunt lucrurile pe care le-ati apreciat cel mai mult zilele astea?

Amintiri din comunism

Vreau sa povestesc o discutie cu o amica, Valentina, din sudul tzarii(eu sunt din nord). Si-a adus aminte povestile din satul ei, cand au venit comunistii, au pus sef la CAP pe potorosul satului. Si betiv, evident. Care s-a vaicarit sus si tare ca el e sarac pt ca asa o fost el de persecutat de chiaburi pe la care o muncit cu ziua, ocazional, si la cat a muncit el cu ziua pe la ei tot sarac e. Al de urla mai tare a ajuns sef.
Chiaburii nu l-au bagat in seama, isi vedeau de munca lor, ca doar acasa aveau mai multe vaci, cai, porci si oi si ce mai aveau acolo, pamant de lucrat etc. si nu avea unu timp sa stea de gura betivului dar potoros. Nici “intelectualii” satului nu i-au bagat in seama – cine baga pe inseamna betzivul si potorosul satului care face scandal de atatea ori?
Povestea Valentinei am auzit-o si la bunicii/unchii/vecinii mei, cu forme asemanatoare. Si sigur s-a aflat si in alte parti.
Povestea din anii 50 se regaseste din nou si nou in toti anii comunisti. De ex. Capraru, marele pediatru Capraru care a scris cartile dupa care ne-am crescut copiii si am fost crescuti… a fost un simplu doctor, umil, umil pentru ca stia ca stie putine si ca mai are de studiat, dar si umilit de comunism si directori si sefi de sectie dupa cei 7 ani de inchisoare comunista.
Povestea continua si in zilele astea: sunt multi ca ei. Nu dau exemple.
Dar astazi suntem multi care sunt diferiti de ei. Suntem mai multi intelectuali. Suntem mai multi “chiaburi” .

Asa ca:

Mergem la vot, da? Votul nostru nu conteaza? ei bine, lipsa actiunii face ca votul altuia sa conteze dublu si puturosul satului cu gura mare sa fie tot sus.
Ganditi-va la asta! ganditi-va ca prostul satului decide si pt noi prin neprezentare.
Ganditi-va ca e usor sa ne lamentam (noi suntem poporul ce am scris Mioritza, opera colectiva, multi au scris la ea :D). Uitam ca viata actuala e cumulul actiunilor noastre si ca mintea ne e limitata, daca ne asezam sa ne vaicarim nu mai e loc de ganduri constructive in mintea noastra.
Ganditi-va ca fiecare alegere ne schimba viata.
De ex. e o alegere sa mergem la un doctor care respecta ce zice. Care citeste si da sfaturi si le respecta !!!! nu doar picteaza retete. Nu pe cel care balacareste mult si degeaba, ci la cel care are liniste interioara si caldura
si empatie si rezultate vizibile la el.
O alegere e sa cautam un electrician care, daca zice ca vine la ora X, chiar vine (mdea, 3 ani cautai unu asa) si nu balacareshte munca celui de dinainte.
Mergem la coafeza pe gustul nostru tunsa.
Tot o alegere sa luam cartea unui bucatar slab si sanatos- nu las decizia sanatatii alimentare din familia mea in mana unui obez, pt ca fix ca el obez ajungem!!!
Refuz sa mai merg la patronul de macelarie care e cat usa si fiul sau la fel si se poarta urat cu angajatii- dar admir si apreciez pe vecinul’ agil si iute ca sageata si fiul ce lucreaza cot la cot.
Vreau strada curata atunci o curat eu si mai ales nu arunc eu.
Vreau sa slabesc atunci incep acum sa ma comport ca un om slab si ma imprietenesc cu cei slabi: la cina mananc o salata, merg mai mult pe jos, ma imbrac ca un om slab, fac tot posibilul sa ma simt ca un om slab.

Acum e momentul sa lasam Mioritza la gunoi si sa intelegem ca lamentarile nu ne ajuta. Traim mai bine decat bunicii nostri, muncim mai putin (ca timp de job) si in gospodarie.
Sa ma vaicaresc mai mult decat mamaia ce lucra cu ziua prin sat, cateva vaci acasa, 4 nepoti, curent lipsa – ei bine, mi se pare ipocrizie (si lene).

Lectii invatate asta vara, dintr-o vacanta de 3 sapt fara net.

De ceva ani noi vacantele le facem cu din ce in ce mai putina tehnologie, fara aparat foto, si mai ales fara net. Imi aduc aminte prima vacanta fara conexiune unde proprietarul (airbnb), cand ne-a oferit si parola wifi si i-am zis ca nu vrem si nu avem nevoie a ramas complet impresionata si si-a luat wifi box-ul sub bratz si plecat!. Sau acum 3 ierni cand am primit mail ca unde sunt ca nu am mai comentat de cateva sapt. pe blog (eram pe plaja in tenerife, ce, numai de blogul ei nu imi ardea 😀 😀 ).

Si vara asta a fost fara net. Si fara electricitate!! Ca prin paduri se descarcau si serile numai de incarcat telefonul nu ma grabeam (imi puneam telefonul pe mode avion, si ne incarcam kindle-urile cand apucam, asta era important…)

Stiu ca suna a cliseu pt blogerri de facut asta, dar imi plac pauzele de internet si de mobil. Pt ca generatiile noastre au ajuns sa petreaca f. mult timp cu telefonul in mana iar eu mai si lucrez la computer, si pt ca asta consuma timp si oboseste, noi simtim ferestre/perioade fara. Avem duminici cand iesim afara cu mainile in buzunar. Am scos fb de pe tel. si nu iau tel in dormitor, oricum acasa nu il verific/uit sa il incarc, prietenele mai des imi suna sotul decat pe mine pt ca eu am des telefon inchis. Copila rareori ma vede cu tel. in mana insa la laptop… valeu. Vacanta asta (ca si cele din ultimii ani) a fost fara net (sotul insa nu a avut ce face fiind singur responsabil pe partea lui de munca si colegul lui concediat asa ca omul zilnic 5-15 minute si-a deschis email, citit, telefonat 1-2 ori pe saptamana, etc.) asa ca am avut timp de comparatie si meditatie si uitat urat la el.
Ne-a iesit fara net? Pai daca vreti sa stiti, cititi tot ce am scris :)).

Plecarea

Ma gandeam ca o sa fie greu fara laptop. Acasa ma trezesc si tzup la laptop sa citesc/raspund prietenei din america, etc. iar serile la fel: culc copil, verific daca am vreo comanda, mai un pinterest, mai caut ceva reteta sau vb cu vreo prietena etc. Iar tel. e plin de draft-uri si liste de cumparaturi si de chestii de facut. Tot in draft era si lista cu ce aveam de gand de vizitat, desi mai aveam si ceva carti turistice cu noi. Apoi dilema: daca se intampla ceva nasol acasa? Cum sunt sunata? Cum gasesc adrese? etc.

Drumul

Am avut in gps/pe hartii notate adresele. E drept, deja fuseseram prin campinguri, in moment ce ne-am apropiat am stiut unde /cum sa facem.
Am avut momente cand nu gaseam o destinatie de vizitat: la tara gps-ul nu e atat de precis asa ca…am intrebat oameni!! Vai, si m-am descurcat si oamenii sunt amabili si mai sunt si indicatoareeeee.

Am ajuns atat de usor dependenta de smartphone.
Daca nu stiu o reteta sau adresa exacta, ma uit pe google. Daca nu stiu ce sa fac, ma uit pe google. Daca vreau sa fac altceva, ma uit pe google.
Si mai nasol e ca nu sunt singura! Mergeam pe terase si ne luam o bere/vin/suculet si vorbeam ca 3 oameni ciudati unii cu altii, pe cand pe la mesele vecine multi erau cu tel. in mana.
Cand nu stiam ce sa mai vizitam am intrebat la receptie si surpriza, aveau un stand cu zeci de pliante. Am luat pe rand, le-am studiat, si gasit nu stiu cate activitati de facut.

Am vorbit mai mult cu sot si copil

Mi-am dat seama ca deseori deschid tel.ca sa …pierd timpul. Cand astept metroul si intarzie, pe cand alta data tropaiam si ma ofticam sau ma plimbam pe peron in lung de cateva ori, acum scot sa caut draft la o lista de cumparaturi sau sa scriu articolul asta, sau sa ma dau pe instagram sa vad ce poze superbe mai pune Ana. Vorbesc 10 min la tel. lunar dar il folosesc 2-3 ore pe sapt. sa treaca timpul…
In vacanta, subit, nu mai aveam laptop si …yep, am gasit altceva de facut. Am citit X carti. Am tricotat un plover. Am dormit din plin. M-am dus zilnic dupa croasante si lapte in capatul alalalat al satului, 5000 de pasi inainte de mic dejun imi faceau pofta de mancare 😉
Am facut planuri cu sotul, discutii lungi, comentat carti, glume de 2 lei etc.
Am hranit ratele. Am cautat cartitza. Am ascultat pasarile.
Am stat degeaba! Si uitat la apa sau la bebelusa care pornea in 4 labe in vizita la cortul vecin.
Si wai baieti wai, astea fac viata minunata.

Momente de panica?

Mdea. Panica e mult zic dar angoase ce m-au ros de cateva ori e un cuvant mai potrivit. Avui idei de genul: dar daca a murit cineva? Daca sunt concediata si nu aflu? Etc. Ei bine, nu s-a intamplat nimic. Daca era nasol ne dadeau mesaj pe tel. si aflam la 2-3 zile cand il deschideam. Cei apropiati stiau ca plecam in vacanta in padure. Nimic nu se intampla grav incat sa nu fi profitat de vacanta si liniste, de odihna. Exista lume care traieste si fara telefon, cum am trait si noi ani de zile, iar o data intrat in atmosfera de vacanta si prin paduri si prin copaci, mi-am dat seama ca nici nu am nevoie de asa multa aparatura, vacanta nu e despre ce poze am facut ci despre ce am trait.

De fapt nici nu sunt atat de imporanta

Dezamagire este numele meu: credeam ca o sa primesc X emailuri, Y lucruri urgente etc.
Nu. Realmente activitatea normala a mea legata de net este una normala, si este doar generata de mine. Eu o provoc. Nimeni nu arde de dorul meu.
Da, am avut de citit si raspuns la emailuri la intoarcere. Dar in 30minute am terminat. 30 min. pt toate emailurile primite timp de 3 sapt, cand in mod curent 1 ora (minim) pe zi petrec cu emailuri si mesage. Da, am raspuns de cateva ori la emailuri importante, dar mi-a luat 2-3 minute!!
Nu sunt o persoana importanta si lumea curge si fara mine. Dar eu nu pot sa merg mai departe fara mine. Da, colegii au scris si au asteptat un raspuns de la mine si nu au avut unu la timp si stiti ce? s-au descurcat singuri!!!

Internet less

Cred ca asta a fost cea mai mare lectie: sa folosesc mai putin netul. Petrec mult timp, invat multe lucruri, dar petrec prea mult timp. Mult mai placut e de conversat fata in fata, de citit, de mers.
Am cautat o aplicatie, vad ca sunt mai multe si o sa imi instalez sa vad CAT timp stau cu mana pe tel. Discutia cu o amica mi-a zis ca ea sta 2 ore si peste 50 de ori la smartphone, si daca asta nu e dependenta, atunci ce alta boala e???

Miscare mai multa

Computerul imi dauneaza grav sanatatii. In vacanta am mers is 20-25 mii pasi pe zi. 3 sapt. intors la birou si durerile de coloana au reaparut.

Venituri pasive

Am primit 3 emailuri legate de veniturile pasive. E extraordinar ca dupa cateva zile de umblat si fara net, sa deschid emailul si sa vad o plata de la un link afiliat (pt asta multumesc cititorilor), chirie achitata, si o dobanda de la p2p lending. Am inchis gmail-ul si am stat si cugetat cateva zile si m-am bucurat de acei bani veniti.

Mi-a iesit vacanta internet free? Aproape. Am intrat de vreo 5-6 ori pe net, cateva minute, sa citesc email sau sa caut vreo adresa. De vreo 10 ori pe telefon ca aveam in draft lista cu localitati de vizitat. In comparatie cu sotul care a fost nevoit de munca, la mine a fost mult mia putin si chiar m-am uitat mai intai cu invidie la el si la final cu ciuda pe job pt ca imi rapeste sotul si in vacanta.

Cu astea scrise, intelegeti de ce cred ca mi-e potrivit o vacanta lunga de cativa ani, asa. Blogul meu nu e despre finante dar imi dau seama ca finantele sunt cele care imi pot construi cele dorite, sunt o unealta, asa ca post vacanta am facut mai mult efort pt independenta fiananciara.

Sa incerc vacanta fara internet a fost un experiment interesant. L-am mai facut si o sa fac si in urmatoarea vacanta. Nu voi renunta la smartphone dar e important sa devin mai lucida si sa il las din mana.

Intrebare: Sunteti dependenti de internet? Cum va limitati dependenta?

Puterea cheltuielilor repetate

Legat de cat de impovaratoare emotional si financiar sunt datoriile am scris deja.

Acum vreau sa va expun doar niste cifre. Argumentele anterioare le trec prin excel (desi nu excelez la exceluri, ca domnul Caruta cu bani). Cu calculele din astea am scapat eu de niste datorii imputzite si altele promit sa nu mai fac.

Sa vorbim de o factura acum. Aleg tv-ul – 30 lei = RDS (cititorii vechi stiu ca nu am tv de ceva ani). Eu calculez doar valoarea facturii, ignor cat curent consuma un tv deschis si cat costa un tv nou ca la cativa ani e nevoie de altul (sa va mai zic cat costa reclamele pe cei slabi de inger?), sau cat costa optiunile extra (hbo, pachet extins, ce le aveam cu ani in urma).

Deci revenim la cei 30 pe luna. Asta inseamna 360 pe an. In 5 ani am aduna fix acel fond de urgenta ce m-a scos la propriu din rahat cand mi-a refulat toaleta acum 3 sapt, si fara sa calculez vreo dobanda: 30 x 12 x 5 ani = 1800 lei.

Dar ia sa calculam pt cine are o datorie. Creez un caz ipotetic al unui credit de consum pe 5 ani (nu foarte ipotetic pt ca eu am avut un credit pe 5 ani pe care l-am acoperit mai repede). Deci avem cazul ipotetic cu un credit pe 5 ani, 10 mii lei imprumutati si facem o simulare cu dobanda de aprox. 10% cat e dobanda unui credit de consum pe 5 ani (bcr, ing), pt 10 mii lei / 60 luni iese 212 lei rata lunara.

60 luni = 5 ani. Dobanda totala platita este 2748.

(Asta aveam eu extra acum 12 ani. Mai erau niste comisioane, pt ca la imprumutul din banca ...banca m-a taxat dar nu mai am nici hartiile nici calculele de atunci deci lasam asa)

Dar daca omul cu datorie inchide tv si plateste 30 lei in plus lunar? Adica rata care oricum musai trebuie platita 212 + 30=242. 242 dus la banca si facut cerere lunara de scadere a perioadei.

Estimez zero comision la plata anticipata (eu aveam 2% la VBR ipotecat acum 12 ani, la reifensen 3%, dar de pe conso.ro aflu ca nu mai e asa la moda).

Refac calculele si…. uite, avem 9 luni mai devreme creditul achitat. Total economisit? 212 x 9 luni= 1900 bani ce as putea, dupa ce inchid rata sa ii pun in contul meu de economii. Asta pe langa linistea de a fi debt free.

Si de fapt nici nu ma uitam la tv.

Iak’asa am renuntat la cablu, din cauza unor calcule.

Am mai renuntat si la mancat in oras. Pachetul ma costa 2-4 lei ca mananc ieftin si resturi de acasa, si am pachet in loc de 10-12 lei o pizza nu grozava. Cu alergii nici nu risc sa mananc mare branza din oras. Pe luna inseamna aprox. 50 economisiti la mine (poate mai mult, chiar, dar hai sa lasam 70 sa iasa calculele usoare).
Mai dadeam si aprox 50 lunar pe machiaje/cosmetice (am gasit un excel din 2014 cu bugetul de atunci…si aveam fond de ten, primer, demachiant, crema demachianta, dischete demachiante – astea de calitate costa, dar eu gasii in excelul ala drept cheltuiala lunara aprox 70 ).

Haideti sa fac o simulare cu toate astea impreauna: 30 + 50 + 70= 150 adaugat in plus ca plati anticipate.

WOW.

In juma din timp creditul achitat. Adica in loc de 60 luni (=5 ani), creditul l-am achitat in doar 30 luni.

Si daca continui mai salvez rata aia lunara si dupa ce termin cu creditul? Adica dupa ce inchid socotelile cu banca decid sa scot banii la salariu, ca si alta data, pana la termenul initial de 5 ani de creditare mai fiind 34 luni: 212 x 30luni cat nu mai dau nicio rata= 6360, bani ce ce sa ii pun in contul meu de economii.

Cam asta e puterea cheltuielilor lunare, recurente: un credit inchis mai repede. O problema financiara rezolvata mai repede. Un echilibru creat ASAP.

Ma uit in jur la fumatori, consumatori de alcool, cei cu masini prea scumpe si datorii mari. Astea sunt cauza reala a problemelor financiare, nu un incident gen decesul/pierdut serviciu pt 2 luni/laptop ars/picior rupt. Nu ne pun probleme financiare o achitie de bijuterie, o data pe an, de 15 lei, cum zicea Diana ca a facut de curand.

Daca dobanda la credit e foarte mica (1-2%) platile anticipate nu mai sunt atat de profitabile, banii fiind oricum afectati de inflatie.
Dar daca investim banii astia? Intr-un fond de actiuni sau dividende Cu un randamentul bun =sa zicem 7%. Ei bine, aici am gasit articolul lui MrMustache unde economisit pe 10 ani ….iese 170lei x 173 = 29410.

Dave Ramsey -un clasic al educatiei financiare

Ce am mai citit/ascultat in ultima perioada este Dave Ramsey – unul din autorii americani la moda de ceva ani. De curand am ascultat cateva din prezentarile lui (youtube is great) si desi nu spune nimic nou pt mine si mai ales in momentul asta am depasit stadiul lui de prezentare lucruri de baza si cum sa ne platim datoriile si construi o siguranta financiara deci nu mai sunt in target-ul lui, nu pot zice ca am pierdut timpul! Dave Ramsay e de actualitate. Multumita lui vad o forma clara, o schema, niste pasi, o directie, o confirmare a ceea ce aveam in cap asa ca merita mentionat aici asa ca o sa copiicei 7 pasi pe care ii recomanda el pentru o liniste financiara de la Dave Ramsey, un clasic al educatiei financiare.

Eu am facut pasii 1-5. Punctul 6 il sar din motive rationale (ipoteca o termin peste 12 ani, dobanda e relativ ok si investesc cu randament mai mare decat dobanda ipotecii) asa ca acum sunt in plin punct 7 – stati cuminti ca scot eu capul din cutii si ghiozdanele si caiete si rechizite ce pleaca spre romania cea saraca.

Daca inca aveti probleme cu datoriile, daca la fiecare sfarsit de luna scurgeti contul si nu va ajung banii, daca intrebarea: “cum ma descurc maine” va incarca serile, atunci cititi-l : https://www.daveramsey.com/baby-steps

Bugetul si prioritatile femeilor, in functie de varsta

Cu ceva timp in urma am citit un articol pe times.com despre relatia femeilor si banii lor, si cum ne afecteaza viata.

Ca o femeie emancipata ce sunt, ridic atentia asupra faptului ca suntem strict raspunzatoare de sanatatea financiara proprie si de viitor.

Bazat pe un numar de intrebari ridicate femeilor, specialistii times.com au facut remarci dar si recomandari financiare pentru cateva categorii de varsta, iar eu vreau sa promovez asta deoarece femeile sunt mai “slab” platite decat barbatii dar traiesc mai mult.

Articolul e si mai interesant pentru ca prezinta o imagine obiectiva de cum evoluam in timpul varstei si ce prioritati avem, financiar vorbind.

Si mai important e faptul ca deja am implinit 40 ani deci trec la un nou segment de varsta si preocuparile mele difera.

Pentru femeile de 20-30 ani au remarcat ca prioritatile financiare ar fi:

– platit datoriile (faimoasele si grelele credite de studii americane, carduri de credit facute pt cumparaturi dezorganizate). 74% din femeile interogate aveau datorii iar o parte din ele datorii f. mari!!
– fond de urgenta e necesar. Aproape jumatate din femeile tinere si-au schimbat jobul si casa asa ca un fond de urgenta de 5-8 salarii e necesar
– marirea de salariu e un eveniment financiar des in viata tinerelor. Conform times.com 28% din tinere au raspuns ca primit marire de salariu

Ce e de facut? Specialistii times.com au recomandat tinerelor:
– studiat tehnici de negociere si cerut/cautat maririle pe care le meritam
– cautat de platit mai repede datoriile pt eliminat dobanzi si impovararea.

La 30-40 ani:

– achizitie de casa cu avans e importanta. Se pare ca aprox jumatate din femei au bifat locuinta ca prioritate.
– incep investitiile pt pensie, economii pt copii, eventual inceput un business (50% din femeile studiate au copii)

Sfatul specialistilor:

– studiu si voluntariat in timpul concediului de maternitate pt a nu pierde contactul cu meseria si cu piata.
– pt cine nu a luat concediu de maternitate recomanda luat ajutor la curatenie si gatit, pt canalizat energia pt lucruri importante
– minim 20% avans la achizitie casa. Cu cat mai mult cu atat ipoteca e mai usoara.
– studiat asigurarile si pensiile deductibile din taxe

La 40-50 ani au remarcat ca femeile au grija de:

-pensia devine DIN CE IN CE mai importanta, si 70% economisesc extra pt pensie, fata de doar ctavea procente cu 20 ani in urma (on going)
-daca s-au mutat copiii la casa lor, banii i-au redirectionat catre fondul de pensie(nu inca)
– o asigurare de sanatate/viata, varsta isi spune cuvantul (nu am)
– o atentie sporita pt cariera si pt tinut la zi informatiile (nu am)

Recomandarea specialistilor:
– profitat de faptul ca 40 ani e varsta de apogeu a venitului. (ups!!)
– cursuri si studii pentru a mentine competitiva pe piata si negocia salariul mai bine (prea putin am)

La 50-60 ani situatia e complet diferita:
– femeile de varsta asta in general au evitat sa discute despre finantele proprii (interesant!! , voi ati remarcat aceasta ezitare? -la mine in familie da!! )
-asigurarile private de sanatate sunt prioritate (todo)
-50% din americance la 65 ani au si pensii private, nu doar cele obligatorii (on going)
– 50% din americance au cel putin un imobil /locuinta(on going)

Recomandarea specialistilor times.com:

– scos hartie si calculat exact situatia financiara, si ce pensie ar putea obtine si mai ales de cand. Mai sunt atatia ani pana la pensionare, e nevoie de o clarificare.

Dupa 65 ani, au remarcat ca:

-femeile americance calatoresc mai mult (SUPER)
-au renuntat la hainele de birou (SUPER)
-dar unele inca lucreaza din motive financiare sau de drag (doar 2% mai au un bussiness)
-isi pun documentele in ordine (mosteniri, asigurari, etc).

Recomandarea specialistilor times.com:

-verificat cu un avocat de e nevoie de testament sau nu
-downsize la viata. Hainele de birou – adio. Eventual mutat in locuinta mia mica si nu in centru etc.

Eu citesc ocazional time.com dar multe articole de acolo mi-au dat de gandit. Eu am trecut prin toate etapele mentionate! si mi-ar fi placut sa citesc asa ceva acum 20 de ani!

Ia ziceti, voi va regasiti in schema americana?

Si cu asta anunt ca pregatesc un sir de interviuri cu femei inspirationale, pe tema finantelor proprii.

Eu si dormitul

Cine ma cunoaste, stie ca timp de multi ani am avut probleme cu somnul asa ca citii, citii si iar citii. Nimic din ce am citit, nici macar gadget-ul de masurat somnul nu m-a ajutat sa trec peste cele 1-2 ore nedormite in miez de noapte (trezitul de alaptat pe la 2-3 dim .nu s-a incheiat nici la 2 ani dupa terminat alaptatul), nici cand picam la 8:30-9 seara de oboseala si adormeam cu copila dar la miezul noptii eram trezita si nervoasa pe mine. Din actiuni si incercari am reusit sa ameliorez pana la punctul in care ma trezesc dimineata singura inaintea ceasului.

Si totusi de ceva ani am reusit sa gasesc o armonie asa ca as vrea sa scriu cateva constatari proprii personale:

– e nevoie de rutina. O rutina proprie si personala, gasita prin incercari nenumarate: mancat cu 4 ore inainte de dormit, fara cafea sau ceaiuri in timpul zilei, redus ciocolata la 1-2 bucatele 1-2 ori pe sapt si de fapt nu doar ciocolata ci si zilele incarcate in gluten si zahar imi aduc o noapte agitata, adio mancaruri picante, fara ecrane sau citit fix inainte de somn, redus temp. in dormitor (18 e ok pt mine, dar musai o plapuma groasa) , pasi de igiena seara in care sa merg pe pilot automat, redus luminile inainte de culcare, scos electronice din dormitor, culcat cam la aceleasi ore, o cana cu lapte fierbinte inainte de culcare etc etc multe multe am incercat, majoritatea inca le aplic, altele am vazut ca nu au efect la mine.

-hartii si liste. Scriu toate alea de facut pe hartie. Mi le scot din cap altfel incep sa le rumeg noaptea iar si iar. Am liste cu todo-uri care deseori nu ajung sa le fac dar macar le scot din cap!!!. Daca mai vine ceva idee dupa aia in cap incerc sa o las sa plece…

– un mic jurnal al recunostintei. Asta am inceput datorita lui Carmen si povesteam seara in pat ceva frumos de peste zi cu copila, acum imi doar amintesc cand ma duc in pat. Imi dau seama ca asta contribuie la directionat cele 60 mii de ganduri care ne trec zilnic prin cap si incurajez gandurile frumoase, ca sa ramana mai putin loc pt alea grele.

-uleiurile esentiale de lavanda. Mie mi se pare ca cel de lavanda e relaxant si ajuta la un somn mai bun asa ca il masina de rufe adaug la clatire 2-3 stropi de ulei esential de lavanda. Mai multe si mai bine le explica Roxana

-tehnici de respiratie. Eu am facut exercitii respiratorii la kineto( un anumit tip de kineto recomandat de Elena) respiratie adanca si lunga. La inceput adormeam pana si la kineto!! . Sub indrumarea kinetoterapeutei am gasit si pozitia cea mai potrivita de somn mie pt a nu pune tensiune pe coloana ce ma facea sa ma trezesc noaptea de dureri de spate

-facut sport dimineata si nu seara. Dupa ce alerg chiar si 30 minute, cele cateva ore dupa sunt complet energizata, asa ca ideea de a iesit la 19:00 la alergat este complet neadecvata adormitului inainte de miezul noptii

-nu mai iau tel. sau ceas in dormitor. Nu am nici tv. Numaratul trezirilor si urmarit orele cand ma trezeau ma enervau, realmente ajungeam sa plang de suparare ca m-am trezit a 6 a oara sau din ora in ora sa alaptez.

-e ok sa ma trezesc noaptea. Cu copil sau fara nu ma mai sperii de asta – nu e sfarsitul lumii daca am treziri putine sau multe, e firesc. Daca la o trezire nu reusesc sa adorm, ma duc si fac o baie relaxanta cu un pic de ulei esential de lavanda, baie nu fierbinte, si revin la adormit.

Nu va zic nici ore, nici durate, ca fiecare om e unic si se poate schimba in timp (am avut coleg de birou ce doarme 4 ore de felul lui si alta colega ce dormea 12 ore) si mai si imbatranim si ne schimbam.