Interviu cu Cristina – o armonie intre ceea ce ii place, ceea ce face, si buget

Cristina comenteaza pe aici des. Ce m-a cucerit si lasat mult pe ganduri a fost comentariul ei de aici, unde povesteste asa de frumos despre bazele educatiei financiare primite in familie, de timpuriu.
Apoi altceva ce ma cucerit la ea este ca calatoreste, mult pentru unii, putin pt altii, dar suficient pt ea. Tot ce ne povesteste e plin de armonie si bucurie, cu disciplina si focus pe ce ii place, un lucru pe care mi-l (vi-l) doresc.
Asa ca  s-au conturat cateva intrebari si raspunsuri de la ea, care, sper, sa inspire pe fiecare si mai ales pe noi, parintii, despre cum abordeaza bugetul si vacantele, dar si partea ecologica. Ceva ce a invatat din orasul altora.

1. Cristina, am remarcat ce frumos ai povestit despre exemplele de disciplina financiara de la parinti. Ne povestesti mai pe larg? daca iti aduci aminte ce varsta aveai si ce reprezentau banii de buzunar si care ne ar ajuta sa gandim diferit in special pe noi,mamele de aici

Parintii mei au avut in general un stil anume de a educa, unul oarecum lipsit de constrangeri. Nu mi-au spus niciodata “faci asa si asa” legat de bani si, de altfel, nu mi-au spus asa despre nimic. Au fost putin mai relaxati, desi vorba ceea, sunt oameni simpli, de la tara. Spre exemplu, eu nu aveam ora de culcare. Stiam ca trebuie sa ma trezesc la ora 6:30, iar ei imi spuneau doar atat: “la ora 6:30 te trezesti sa te pregatesti de scoala, ca mergi la somn la 10 seara sau la 1 noaptea e treaba ta.” Am mers eu la somn la 1 noaptea o zi, doua, trei, dar apoi n-am mai rezistat si a trebuit sa ma culc devreme.
Asa si cu banii – locuiam intr-un satuc si incepand din clasa a cincea trebuia sa fac naveta cu autobuzul in primul oras din jur. Erau doar 7 kilometri, dar ai mei mi-au facut un buget care includea banii de autobuz pentru ca nu erau abonamente si bani de buzunar pentru snacks-uri sau ce mai voiam eu sa-mi cumpar. Pana am terminat gimnaziul mi-au dat banii saptamanal, iar incepand cu liceul mi-i dadeau lunar, ca pe un salariu. Am cheltuit eu haotic la inceput, dar n-am ramas nici macar o zi fara banii de autobuz, sa stii :)) Insa mi-a prins tare bine mai apoi, cand chiar am avut un salariu.

2. te-a deranjat in anii adolescentei sa ai grija si de bani? Cum te simteai atunci?
Nu, nu m-a deranjat. De fapt nu-mi amintesc sa ma fi simtit diferit, cred ca la varsta aia nu te prea gandesti la asemenea lucruri, era pur si simplu normalul meu, nu stiam cum e altfel.

3. acum, cu ochii de adult, simti ca te-a ajutat? ai schimba ceva? Ai reprosa ceva parintilor? (eu sunt parintele ala acum, de aia te intreb, de aia si scriu).
Da, cred ca m-a ajutat enorm, m-a responsabilizat fara sa-mi dau seama, ba chiar si economiseam. Tin minte ca era o editura, Prietenii Cartii se numea, aveau tot felul de colectii legate fain, imi comandam carti de la ei si le primeam prin posta. Ba, ai mei mai faceau si tot felul de artificii: se “imprumutau” de la mine pana la finele lunii sau pentru cateva zile, iar la
data “scadentei” imi dadeau banii inapoi. 
De reprosat nu stiu ce sa zic, eu cred ca orice copil la un moment dat se uita la parinti si cu un  ochi mai critic, e firesc sa fie astfel si oricat de bun parinte ai fi tot o dai putin in bara. Dar in privinta asta nu, nu am ce le reprosa, ba chiar le multumesc si pentru partea financiara, dar si pentru ca m-au crescut o fire mai independenta in general.

4. am vazut ca calatoresti des. cate vacante/mini vacante ai avut anul asta? Esti bogata? 🙂 (intrebare intentionat rautacioasa,  stiu ca ai mai primit glume proaste din astea, vreau sa ne explici cum te simti tu si cum de iti permiti sa calatoresti)

Cred ca nu calatoresc atat de mult pe cat pare sau pe cat mi-as dori, dar exista iluzia asta pentru ca momentan locuiesc intr-un loc in care lumea merge de obicei in vacanta, Thailanda sa fiu mai exacta. Daca merg pentru cateva zile intr-o mini-vacanta in Krabi sau Khao Yai lumea se gandeste ca ma plimb mult pentru simplul fapt ca nu locuiesc in Bucuresti si nu merg la Mamaia in mini-vacanta. E o chestiune de perceptie, cred.
Altfel, anul asta am fost, pana in prezent, in Kuala Lumpur (Malaezia), Bali, Hoi An (Vietnam), Milano si Cinque Terre in Italia si chiar acum ma aflu pentru trei saptamani in Romania. Plus cateva zile pe ici pe colo prin Thailanda, dar n-am pus la socoteala.
Nu sunt bogata, daca as fi chiar ca numai pe drumuri as sta. Muncesc pentru banii de vacante ca orice om normal, iar calatoriile sunt prioritatea mea numarul unu asa ca la fiecare doua-trei luni incerc sa merg undeva, chiar si daca e doar pentru 5-6 zile.

5. cum iti alegi destinatiile unde mergi si cum faci bugetul?. Ne trasezi in cifre ce si cum planuiesti inainte de vacanta si cum ajungi sa cheltui in realitate?
Traiesc cu un permanent dor de duca, asta e clar.
Am doua bugete de vacanta: unul pentru vacanta mare de 4 sau 5 saptamani (in general atunci merg in Romania + alta parte). Acea “alta parte” e aleasa de obicei in functie de unde am oprire cand vin in Romania. Anul asta am prins un zbor bun dinspre Bangkok spre Milano asa ca am profitat si am stat o saptamana in Milano (de fapt 5 zile in oras, una in jurul lacului Como si una in Vigevano) si 5 zile in Cinque Terre. Bugetul asta e de obicei “construit” de-a lungul unui an de zile. 
Pentru restul mini-vacantelor care sunt in general sub doua saptamani, ba adesea chiar sub o saptamana, strang banii in doua-trei luni repetand mantra: munceste-economiseste-calatoreste. Atunci aleg destinatiile intr-un mod cat se poate de ineficient si nerecomandat: intru pe skyscanner si la destinatie aleg “everywhere” cu plecare din Bangkok. Asa ma trezesc cu o lista de destinatii si de acolo incep sa ma joc, ma uit de vreme, caut cazare, ma razgandesc de vreun milion de ori si intr-un final plec – asa am ajuns in Hoi An anul asta spre exemplu, erau cele mai convenabile bilete la datele alese de mine.
Acum nu te gandi ca asta e un obicei, de cele mai multe ori merg “cu directie”: Bali a fost o destinatie planuita inca din ianuarie. La fel si Kuala Lumpur, oras in care incerc sa ajung des pentru ca imi place foarte mult.
Cat despre bani…sa stii ca sunt varza in sensul ca nu-s stricta. Imi fac un buget aproximativ si incerc sa ma tin de el, dar daca nu reusesc nu-i mare paguba, oricum nu depasesc foarte mult. 
Niciodata nu mi-am tinut o socoteala stricta la cheltuielile de vacanta, am facut-o pentru prima data anul asta in Bali pentru ca voiam sa vad exact pe ce se duc banii pentru un articol pe blog (pe care nici acum nu l-am scris, lenesa de mine). Evit in general sa scriu cifre pentru ca fiecare are stilul lui de a calatori si ce mi se potriveste mie nu se potriveste altuia, dar probabil va trebui sa incep sa fiu mai deschisa in privinta asta, mai ales daca voi incepe sa scriu mai des.

6. muzee, expozitii, evenimente, sau mancare – pe ce dai mai mult? Ce cauti mai mult in vacante?
Cam de toate, incerc sa merg cel putin intr-un muzeu de fiecare data cand merg pe undeva, dar la fel de mult incerc sa fac ceva si prin natura, atat cat e posibil. Imi place natura, pacat ca-s grasa si nu ma tine sa fac atat de mult pe cat mi-as dori, dar promit sa remediez partea asta. Imi plac mult si povestile de razboi, de aceea am mers chitita la Hiroshima sau Killing Fields in Phnom Penh, in Cambodgia.
Uneori imi planuiesc vacanta in jurul unui eveniment, cum a fost plecarea la Belgrad de acum cativa ani buni pe care am planuit-o in jurul turneului de tenis ATP care se disputa atunci in capitala Serbiei. Asta era inainte ca tenisul sa devina un sport asa popular la noi. Alteori caut pur si simplu evenimente in timpul vacantei mele acolo. Cum a fost in Bali anul acesta cand m-am nimerit in timpul Ubud Food Festival. La fel de mult imi place sa incerc experiente pe unde merg: un curs de gatit, un tras la tinta cu pusca, un restaurant mai de fite, un bar mai cu schepsis.

7. cat  cat la suta din venitul tau se duce pe ceea ce iti place si te implineste: calatoriile?
Hm, as zice ca in jur de 40%, uneori mai mult, alteori mai putin. In general cam pe calatorii si diverse experiente (concerte, cursuri, evenimente) se duc banii dupa ce mi-am platit darile obligatorii precum chirie si facturi.
Stiu, nu-i prea sanatos financiar, cititorilor tai s-ar putea sa nu le placa. Pentru mine, insa, calatoriile si experientele sunt bani bine cheltuiti si asta mi-am dorit, mai multa flexibilitate la lucru si mai mult timp de duca, de aceea mi-am dat demisia de la jobul din Romania si am plecat.

8.  ce excursie te-a impresionat cel mai mult? ne povestesti putin?
Killing Fields din Phnom Penh in Cambodgia. Musai cu ghidul audio care e cred cel mai bun ghid audio pe care l-am intalnit pana acum, cu marturii ale supravietuitorilor si foarte emotionant. In perioada 1975-1979 in timpul regimului lui Pol Pot au fost ucisi si ingropati peste un milion de oameni pe locul cunoscut azi sub numele de “Killing Fields”. La intrare e o stupa care adaposteste craniile victimelor. Nu ai cum sa nu pleci de acolo trist si abatut.

9.  ai calatorit mult singura, dar si ne-singura. Cum e mai ieftin? In grup cheltui diferit si de ce?

Singura cheltuiesc mai mult pe cazare in general. Cred ca in grup sau cuplu e mai ieftin pentru ca  se impart anumite cheltuieli cum ar fi cazarea sau benzina sau inchiriatul unei masini, daca e cazul. Plus tururile, spre exemplu in Bali as fi facut trekking pe vulcanul Batur, mai toate companiile cer minim doi oameni de grup, iar daca esti singur tot platesti aproape cat pentru doi. Bine, intr-un final am gasit un grup care accepta calatori solo, zic numai ca trebuie sa cauti. 
Pe de alta parte, singura am vacante un pic mai bogate pe care le fac fix cum vreau eu, fara niciun compromis. Dar daca vorbim strict de bani e mai scump de una singura. 

10.  tu esti in partea cealalta a globului. Dpa ce aiv azut alte lumi, alte orase, alti oameni, spune, cum e nivelul de curatenie/ecologie/reciclare? Cum sunt cei de acolo? ai ceva remarcant de povestit?
In Bangkok, unde locuiesc eu, ecologia si reciclarea nu-s atat de importante, iar de plastic nu mai zic, noi chiar glumim ca iti dau punga la punga. De anul asta am sesizat ceva schimbare, multe restaurante si baruri au renuntat la paie de plastic, iar la 7-11 esti intrebat daca vrei punga. Copiii invata in scoli despre cat de important e sa recicleze si sa economiseasca (apropo, invata si ca e bine sa economiseasca bani, nu doar resurse). Posibil generatia urmatoare sa fie mai cu grija pentru planeta decat aceasta.
Poate ma insel, dar cred ca ecologia si reciclarea sunt problemele unei lumi civilizate la care omul se gandeste dupa ce si-a rezolvat problemele de baza precum hrana si adapostul. Asia de Sud-Est este, in mare parte, inca in dezvoltare. E greu sa se gandeasca la planeta cand au grija zilei de maine.
De Singapore si Japonia nu-ti spun ca alea sunt tari SF unde totul e eficient si curat si miroase frumos.

11. si ce planuri ai pe viitorul apropiat? unde pleci? cum de ai ales destinatia asta? ti-ai trasat buget?
Sunt in vacanta chiar acum asa ca n-am planuri exacte pentru urmatoarea. Ma bate gandul sa merg undeva la finele lui decembrie si ma gandeam la Taiwan. Dar vremea nu e foarte prietenoasa atunci in Taiwan asa ca nu am luat inca niciun bilet, ma decid la finele lunii.

 

 

Multumesc Cristina, si iti doresc un an in continuare la fel de frumos!
Sa te bucuri de vacante, si sa ne impartasesti din cele ce vezi!

 

Interviu cu Diana.

Astazi iau interviu unei Diana. Cea care comenteaza cu numele “Princess Diana” ( am ales sa ii schimb numele pt a nu confunda cu Diana de la https://mamaocupata.wordpress.com/)  si cred ca i se potriveste asta dupa eleganta cu care scrie.

 

  1. Buna Diana, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la bani. Momentul X, zic.

Nu pot spune cu certitudine ca a fost un moment anume. Intotdeauna am fost atenta la bani si constienta de importanta lor. Probabil ca ‘momentul’ s-a insamantat cand eram studenta in Ro si cand, impreuna cu partenerul meu, visam sa avem casa noastra si sa scapam de chirii dubioase si camine. De atunci si pana cand am reusit sa ne cumparam acea casa au trecut 10 ani si 7 de cand nu mai locuim in Romania, si in tot acest timp am incercat sa economisim si sa ne gandim constient si asumat la balanta ‘facut’ bani / ‘cheltuit’ bani / ‘investit’ bani.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, bloguri, orice! Daca poti da-ne nume de carti sau linkuri. Sau ai vorbit cu cineva?
Nu am citit nimic, si pana sa iti gasesc blogul si sa cunosc comunitatea formata aici, nici nu ma gandeam intr-un mod concret si organizat despre asta. De la tine am aflat si de Mr Money Moustache si i-am citit blogul. Apoi discutam acasa cu partenerul meu despre comunitatea asta, si cam atat.

  1. ai mers singura pe drumul bugetarii? cat a contat asta pt tine?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?

    S-a mai discutat aici – mentionat de Diana poate? – si asa e si in cazul meu, partenerul meu crede ca e mai important sa te focusezi pe a castiga mai mult decat pe a economisi mai mult dintr-un salar mic – cum faceam parintii nostri de exemplu. Eu cred in schimb ca poti economisi indifferent de venit. In rest nu prea vb cu cei din jur despre chestiile astea – in parte pt ca cei din Ro vad altfel lucrurile si ori supra-apreciaza, ori sub-estimeaza viata noastra de aici; si pe de celalata parte pt ca printre colegii si prietenii nostri, suntem singurii care depunem eforturi de economisire, bugetare si cumparat imobil etc. Majoritatea dintre ei calatoresc cu banii stransi, iar in mom in care se gand la cumparat prima casa primesc ajutorul parintilor – in general sub forma unor conturi si sume special create de parinti pt copiii ajunsi la maturitate. Noi doi nu avem acest ‘safety net’ si asta vine cu avantajele si dezavantaje.
    Nimic nu ma face diferita de ceilalti  dimpotriva, daca eu pot – sa economisesc si in acelasi timp sa traiesc echilibrat, sa mananc sanatos si sa am timp si bani si pt distractii – oricine poate!

  1. ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui 🙂 – de ex. eu am inceput blogul fix pt a prezenta ce invatai de la altii, informatia sa circule :).

Foarte multe am invatat, si mi-au dat de gandit, postarile tale si comunitatea formata aici. Personal, m-a ajutat si sa stiu ca maj dintre voi nu locuiti in Ro, si mi se pare f interesant de a afla franturi despre viata in Fr, Be, Nl. (probabil e fix invers pt cine citeste din Ro, nu stiu). Dupa ce ti-am descoperit blogul (si comentariile!) am inceput sa fiu muuult mai constienta de impartirea venitului. Eu ma ocup de bugetarea meselor – si aici mi se pare ca am facut economii f mari de cand fac un buget saptamanal si gatesc totul acasa de la 0.

Intr-adevar fiecare avem ‘orasul’ nostru, si il ‘iubim’ in felul nostru. Eu locuiesc intr-un oras f mare, plin de tentatii, oportunitati de cheltuit bani si distrat. In ultimii doi-trei ani am redus aproape total mancatul in oras si multe calatorii – si asta s-a simtit considerabil la buget. Si totusi sunt intr-o permanenta dilema interioara despre care e balanta potrivita intre economisire si ‘doar o viata avem!’ – de ex. cate alimente organice sa cumpar? Cat de des sa mancam in oras? Cat de des ca calatorim? Cat de des sa cumpar bilete la opera/teatru/musicals etc? Cat de mult sa investim in haine, pantofi etc? Cat de des sa merg la coafor – sa ma si vopsesc acolo? Etc etc.

Si totusi, orasul meu – pe langa dilemele materiale – mi-a daruit o imensa libertate (mai ales in gandire), deschidere spre nou, spre informatie, spre diversitatea de orice fel, calm si incredere – pe care, personal, consider ca nu le-as fi avut daca ramaneam in Ro.  

  1. Ai un procent din venit economisit? s-a schimbat cu anii asta?

Momentan fiecare dintre noi doi economiseste 30% din propriul venit – e cel mai bun procent al nostru de pana acum si speram sa-l mentinem tot asa. Procentul asta nu il reuseam deodata amandoi acum cativa ani, dar chiar si atunci, cu multe fluctuatii de venit si circumstante diferite, tot timpul am incercat sa economisim.

7. investitiile. Primul pas cum a fost? Ce gandeai inainte despre ele si ce gandesti acum?

Inca nu pot spune ca stiu multe despre asta, nivelul meu aici e inca f basic. In afara de casa pe care am cumparat-o recent, nu am alte investitii, dar e ceva ce ma intereseaza si la care vreau sa ma gand mai mult in viitor. 

8. extra job?  pro sau contra? . E un extra job sa grija bugetului si a investiilor – cati timp  acorzi (studiu, munca, etc)?

Pro extra job, cu siguranta. Spre deosebire de partenerul meu care de-a lungul doctoratului a avut bursa ce acoperea taxele plus ‘mini salar’ (science 😊), eu imi platesc doctoratul (humanities… nu sunt fonduri 😞) si asa ca de-a lungul studiilor am tot avut joburi extra – lucrat in scoli, nanny, diverse joburi academice etc. Chiar si asa, plata studiilor reprezinta o investitie in mine/in cariera. 

9. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii?

Nu atentia pe finantare si bugetare m-a schimbat, ci faptul ca traiesc intr-un mediu in care nu trebuie sa investesti f multi bani pe aspectul exterior, masini etc, asa cum vad la prietenii ramasi in tara. Prietenii sunt aceasi, plus atii noi – nici unii, nici altii nu m-au influentat gandirea spre o constientizare a bugetului.

10. Ai si copii? Influenteaza asta bugetul tau?

Nu inca, sper in viitorul apropiat insa. Ma sperie procupa detaliile financiare legate de concediu de materninate si mai ales paternitate – care depind mult de angajator, negocieri etc. In jurul meu aud doua scenarii 1. ‘fa copii cat sunteti tineri si sanatosi, nu mai asteptati, banii vin si trec, copiii cresc pe langa tine, bunicii din Ro toti sunt plictisiti dornici sa calatoreasca ajute’ J vs 2. ‘neaparat locuit in zona cu scoli bune; cont separat + investitii pt copii; calatorit cat mai mult pt a le arata culturi diferite; lucrat cu parintii/tutor acasa extra pt a avea un avans la scoala si/sau burse de studiu; trimis in tabere de sport/muzica’ etc. (din nou acea balanta de care vb mai sus si care e greu de descifrat). In final cred ca varsta noastra ne va infuenta cel mai mult sa grabim deciziile J

11. ai mai spus ca esti atenta la ecologie si mediu. Crezi ca atentia la buget impacteaza asta? Ne povestesti putin ce faci tu pt orasul tau?
In afara de reciclat meticulous si o grija pt ‘less waste’ nimic altceva. Dar e un subiect care ma preocupa.

11. Ce faci propriu zis cand e vorba de finante? si unde crezi ca mai ai nevoie de lucrat si intentionezi in viitorul apropiat?
Planuit, planuit planuit! bugetat organizat, research online, cumparat cumpatat, romanescul ‘daca pot face eu ceva, nu il platesc pe altu sa faca pt mine’ (desi visez guilty la un cleaner)

In viitorul apropiat sper sa navighez cu bine (ma gand aici la cariera si buget) spre materninate si consolidarea carierei. Spre deosebire de multe pers de aici de pe blog, eu nu ma gand la independenta financiara, ci la o consolidare si fructificare indelungataaaa a carierei in care am investit atata timp si bani.

13. si ultima intrebare, singura in care cer o cifra de la tine: cati ani ai?

32 .

 

 

 

Iti multumim si mai poftim pe la noi cu povesti frumoase.

Londra, la rece, cateva constatari ecologice

Am vazut locuri de cumparat cafea – cine venea cu cana lui avea 50 pounds reducere (la Pret  a Manger). Ideea mi s-a parut extraordinara, nu ca paharul lor le-ar costa ceva atat de mult, dar ca isi fidelizeaza niste clienti eco-responsabili.
La magazine eram intrebata daca vreau sacosa de la inceput. Am zis nu de fiecare data, sacosa o avui de acasa, dar si rucsacul a fost util.
O punga de migdale si stafide ne-a salvat plictiseala de pe drum. Si e mai simplu de facut decat un sandvwich.
Apa de la robinet e buna la Londra, chiar daca calcaroasa.
Sunt zone fara cosuri de gunoi. In gari si metrouri am pus frumos gunoiul in buzunar de unde a venit, si am plecat mai departe.
Se recicleaza. Gunoaiele si sortarea ne-a dat putin de cap. Pt data viitoare ma pregatesc inainte.
Lumea circula majoritar cu transport in comun: camasi si costume scortoase si laptop pe brat e ceva firesc in metrou, parcari in zone centrale sunt rare,  ambuteiaje si  coloane de masini nu vazui. E drept ca nici nu am circulat in multe zone.
Metroul este extraordinar de bine adaptat sa fie in folosul omului, chiar daca dateaza de acum 100 de ani. Evident ca usability concept a fost dezvoltat la Londra. Sunt trenuri de metrou fara conductor, evident ca asta e viitorul. Sunt metrouri noaptea (nu toate) – poate ca sunt din alea fara conductor?. Au vagoane mai vechi ca bucurestenii si totusi functioneaza bine – deci se poate repara?. Si cu lucrari ongoing sunt bine amenajate indicatoare sa fluidizeze traficul. Scarile sunt marcate sa fie evident: pe o parte stam, pe stanga sunt cei ce avanseaza.

Keep it Simple and Stupid a fost inventat la Londra.

 

Oare putem sa aplicam si noi din astea in viata de zi cu zi?

Vreau o tara ca in afara

Si voi ca si mine sigur ati auzit replica asta: ‘vreau o tara ca in afara’ de zeci de ori, ba si eu am gandit-o de muulte multe ori:  de cate ori am vizitat un oras / tara in strainatate si mi-a placut ceva, de cate ori am vazut un lucru facut de straini si am gandit: da’ ce simplu e si la noi de ce nu e? etc. Nu vorbesc de autostrazi sau de catedrale majestuoase si altele arhitecturale cu munca de zeci de ani si multe zerouri, eu ma refer fix la  lucrurile marunte pot fi aplicate in viata de zi cu zi, imediat.
O sa adun cateva idei aici:
– nu dau spaga, nu las nimic rest. Serviciul e platit, chiar daca putin, dar asa ar trebui sa creasca costurile. Nu am vazut asta decat in Romania, Egipt, Turcia, dar nu in Franta sau spania sau Belgia sau olanda  (inca :D).
– salut la urcarea in autobuz, sau intratul intr-un magazin. Si angajatii aia merita un zambet. In Spania am remarcat asta in multe locuri.
-calm si zambete si toleranta cu toti copiii. Inclusiv fata de copilasii agitati sau cu probleme – cel mai adesea nu e vina lor, copilasii sunt doar victime ale oboselii sau mai rau a neglijentei parintilor. Din spania am vazut cat de dragut se poarta si strainii cu copiii, o toleranta mai mare fata de copii nu am gasit nicaieri
– am grija de orice gunoi. Pot sa il duc in buzunar inca 1 km. Pot ridica de pe jos si gunoiul altuia.
-am grija la cat consum si cate gunoaie produc.  V-ati gandit ce fac oameini in Luxemburg ca tara e atat de curata desi gunoiul pe anumite strazi se ridica o data la 2 saptamani.
-ecologia nu e lux sau  moft, necesitate. Stiti ca Bruxelles (si nu numai) da subventii mamelor ce cumpara scutece refolosibile?
– nu mananc pe strada. Din Franta invatata. Habar nu am daca de asta au satele asa curate, dar masa se ia la terasa sau picnic, in calm si liniste se strange dupa si pleaca mai departe.
– voluntariat. Sunt tari unde 10% din oameni fac voluntariat, oare nu asta o fi motorul societatii lor ?
– bicicleala si rabdare sa treaca bicicletele. Din Olanda culeasa, evident!!
-respectul fata de propriul corp si propriul suflet. Cred ca la frantuzoaice am remarcat prima data seninatatea si relaxarea asta, o fericire si un zambet, haine simple si cochete, machiaje simple (sau fara), grija pentru miscare si greutate etc.
-o cladire in ruina/zid cenusiu/casa anosta? cu ceva picturi murale o usa/ un zid poate fi transformata intr-un loc vanat si pozat de zeci de turisti zilnic. Portugalia m-a dat gata cu usi si pereti asa faine deghizate sub vopseluri….
-un magazin mic/un vecin care primeste pt livrare si cosuri de produse de la producatori locali ( franta si branza de capra proaspata si baghetele….)
-sarac dar curat. M-a impresionat olanda, am vazut haine destul de ponosite repurtate, dar foarte curate!! in conditiile in care ploua mult iar bicicleta e bicicleta… (si Diana a remarcat asta)
-o vorba buna la momentul bun, orice solutie e mai buna ca nimic. M-a impresionat un englez cand a lasat romanul nostru vaicaretz sa isi spuna oful, calm. Si la final l-a intrebat: “si ai vreo alta solutie? ca la asta ai gasit defectele”
-simtul corectitudinii de la nordici. Eu avui treaba doar cu finlandezi si ceva suedezi, dar am fost impresionata de ce respect fata de corectitudine au.
-cainii in lesa si stapanii cu punga in mana.

etc

Romania e codasa Europei la multe dar noi putem sa ridicam frana de pe vagoanele cele mai lente.  Asa ca ia ziceti, ce lucruri v-au impresionat in vizitele occidentale pana la reactia “Dar ce simplu si usor si fain e, mai frate !!!!” ?

 

Edit: cititi si articolul asta https://republica.ro/z-doamna-marinescu-ce-va-trebuie-scandal-trenul-spre-busteni-actrita-medeea-marinescu-si-protestul-solitar

 

Grow your food. Just grow something

Cel mai usor de a ne imbunatati viata si a imbunatati viata orasului nu vine nici de la presedinte, prim ministru, politicieni sau oficialitati, ci de la noi.  Si cel mai simplu mod de a schimba lumea este de a actiona. V-ati gandit ca cea mai la indemana actiune este de a planta ceva? Imi ia 10-20 minute  in a planta un copac, 5 bulbi de ceapa in in containere, 10 flori in jardiniere, 20 fire de salata sau plante aromatice  etc. niste pasi simpli si imediati, ieftini, la indemana, cu un impact mai mult decat puteam sa il concep. Pentru ca  prin faptul ca imi cresc singura ceva din mancare reusesc sa:

– merg mai rar la supermarket. Trec mai rar pe la marile companii poluate si poluante, am produse proaspete imediat (5 frunze de busuioc in salata zilnic, rosioare sezonier, rozmarin si menta am uscat si pe iarna etc)
– gradinaritul este un hobby dar e si miscare, e sanatate psihica dar si fizica. E mare minune sa vad dintr-o samanta salvata dintr-o rosie anul trecut  crescand o planta.
– mai putine chimicale in cresterea plantelor. Ok, cumpar granule contra melcilor in perioadele ploioase colcaie in gradina….
– m-am imprietenit cu alti “micro-gradinari” pasionati. Facem schimb de seminte, de idei, de rasaduri, de solutii etc. E un grup confortabil, cu discutii pe aceeasi unda
– ma simt bine ca nu sunt doar un parazit al planetei 🙂 : produc si ceva oxigen, compostul imi scade cantitatea de deseuri produse si amprenta de CO2 pe planeta, produce un pamant fertil.
– nu imi mai e frica de pierderea serviciului, stiu ca nu voi muri de foame (dar nici nu imi va fi prea bine….)
– am pregatit cadou cateva plante. Cadouri simbolice pentru persoane care stiu ca or sa aprecieze. Rozmarin din ramurelele tunse in ghivece, ghimbir incoltit etc etc.
– ies mai ieftin, traiesc mai ieftin
– suntem mai sanatosi.

 

Suntem un colectiv

Acum cat sunt departe de Bucuresti am stat cu ochii pe presa online, pe facebook, si pe discutiile cu rude si prieteni. Imi pare rau ca nu sunt alaturi de voi la donat sange, la dus mancare la spitale, sau pe strada la demonstratii. Imi pare rau.

Important esa nu uit si sa merg inainte. Ideea e sa invat ceva din tragedia asta oribila si sa schimb ceva la tine. Sa nu mai dau spaga, sa nu mai tolerez spaga data, sa nu ma duc in locuri cu risc, sa nu mai depasesc viteza la masina, sa nu mai arunc chistoace aprinse dar nici sa nu mai tolerez asta la altii samd. Altfel, totul o sa fie degeaba si nu mai avem nicio sansa ca societate.

Astazi sunt mandra si cu emotie in glas: S-A TREZIT ROMANIA FRUMOASA!

S-A TREZIT ROMANIA FRUMOASA!

 

 

Datoriile, gaura neagra a bugetului personal

Daca am reusit sa ‘salvam’ cate ceva de la taxe, atunci prioritatea ar fi sa ne inchidem datoriile.
De ce consider datoriile o forta neagra ce ne afecteaza bugetul personal? Pt ca ele pun presiune psihica si ma forteaza prin legaturi sa stau la un job ca imi place/nu imi place, imi limiteaza deciziile si initiativa dar si pt ca imi subtiaza bugetul lunar.
E foarte important sa intelegem si sa invatam ceva din datorii dar si natura lor. In primul rand ce e o datorie? Niste bani ce i-am imprumutat si cheltuit dar inca nu i-am muncit si castigat. Asa sunt datorii datorita investitiilor ce treptat aduc mai multi bani.  Mai sunt datorii pt studii (vezi imprumuturile pentru scolarizare care sunt ceva obisnuit in America/SUA) dar care aduc joburi cu venit de 3-4 ori mai mare ca cel fara calificare.  Mai sunt datorii si facute pt un moft sau pt lipsa de mobilizare financiara (vacanta scumpa/o alta masina mai scumpa)? . Mai sunt si cardurile de credit pe minus, in urma cheltuielilor lunare. Oricare datorie are lectia ei si sper ca ne-am invatat-o, dar acum o platim.
Imprumuturile sunt ceva bun DACA se face un calcul inainte si se vede un profit pe termen mediu/lung, si DACA particip cu un avans, semn ca pot sustine lunar o suma pusa deoparte:
1. ipoteca este o datorie buna daca e egala cu valoarea chiriei si inlocuieste chiria lunara platita anterior. Nu inseamna ca nu mai facem economii dupa!
2. creditul de studii e iar bun daca rata e acoperita cu diferenta de salariu de la jobul de zugrav de dinainte si noul salariu al inginerului
3. credit la masina e iar bun daca masina permite extinderea afacerii suficient de mult sa acopere si rata, si + noua asigurare + noul consum + service-ul
etc

Facturile lunare nu sunt datorii: factura la electricitate, apa, internet, gaz, telefon, sala de gym si reviste etc.  sunt de fapt servicii de care ne folosim lunar si pe care le platim la sfarsitul lunii, servicii pe care putem sa le folosim luna asta dar daca luna viitoare nu am job/suficienti bani atuni pot sa decid sa intrerup abonamentul si nu voi avea de platit.

In fiecare caz al datoriei ne ramane o singura solutie: achitat cat mai repede si asta fie ca se face prin plati anticipate la credit dupa credit, fie ca se face cu un credit  nou de refinantare ce duce la o perioada mai scurta si dobanda mai scurta, platile anticipate anuleaza si costuri bancare lunare pe care aparent nu le vedem: comision de administrare cont, comision de alimentare, comision de transfer, dobanda, dobanda la dobanda, asigurarea atasata etc. Luati desfasuratorul, uitati-va la cum e compusa o luna (rata din sold + dobanda + comisioane + asigurare), cat sold mai aveti de platit, si mai ales uitati-va la ultima pagina unde e notat cata dobanda se plateste in total – abia acolo putui vedea costul total al creditului, si eu l-am calculat exact abia cand am terminat creditul si facui o interogare pe cont sa vaz cati bani a scos, in total, banca, luna de luna.

Faceti calculele nu pe luna!! ci pe an. Faceti calculele cat se duc pe total.
Nu calculai ca dau rata de 550 lei la casa, ci ca pe an se duceau 6000 lei la banca din care doar 20% erau din sold si restul dobanzi si comisioane. Adica 4000 se duc aiurea – si deja perspectiva e alta si incep sa caut solutii pt a sustine asta.

O  problema mai delicata a datoriilor este imposibilitatea platii. Fie ca datoria e la o ruda  fie ca e la banca, ne duce ‘credibilitatea pe piata’ jos, dar si penalizari ametitoare, ce pot dezechilibra si bugetul lunilor urmatoare.

Si nu uitati, indatorarea este ca o sabie cu 2 taisuri: in primul rand taie din bugetul personal, dar si acesti bani virtuali creati de banca/guvern duc la inflatia economiei.

Imi permit sa iau un animal?

De ceva timp copila din dotare imi cere un animal in casa. Cred ca toti copiii au perioada asta – eu am avut iepuri (au sfarsit in farfurie), porumbei, vrabie, pisica, etc.

Cum decidem ca e momentul pentru un animal?
1. Timp. Avem in plus 1 ora zilnic pt plimbare/jucat cu el? Avem disponibilitatea pentru cautat concedii  animal friendly? Avem cum sa ii oferim prezenta  langa el?
2. efort si rabdare. Daca avem mobila fancy si covoare scumpe si tinem ca fiecare franjur de la covorul persan sa nu fie deranjat din perpendicularitate, atunci mai bine nu luam caine/pisica/iepure. Un animal implica rabdare, iar daca nu este  atunci renunta, pt ca amenzile si procesele pica pt prostul tratament al animalelor
3. legi. Functie de legile orasului/regulamentul blocului aflam daca putem sau nu. Da, sunt blocuri unde e interzis cu caine talie mai mare de 10kg.
Evaluati si vecinii de bloc/casa daca sunt de acord cu un patruped in jur si cu ce fel. Eu de ex. as protesta daca cineva isi ia sarpe in bloc…. iar unele tari amendeaza familiile cu caini ce latra/fac zgomot/ataca, ajungandu-se pana la eliminarea familiei din bloc sau mai rau, fortarea eutanasierii.
4. Bani. Aici sunt multe variabile
-unele blocuri ridica tariful la intretinere. Unii proprietari ridica suma de inchiriere/garantia aprt. la inchiriere
-proprietarii au dreptul sa ceara hartii/dovada ca e animalul ingrijit (zgarda,sterilizare/deparazitare etc)
-unii proprietari interzic animale atunci chiriasul cu aniaml e in situatia de a-si cauta alta chirie
-costuri lunare cu alimentatia animalului (desi nu e obligatoriu de hranit cu alimente speciale, totusi inca o gura la cratita, zi de zi, se simte)
-costuri initiale de in registrare veterinar ( chip, zgarda, sterilizare – obligatorii acum in orase)
-costuri anuale cu vizita veterinar (ca si orice membru de familie ce merge la dr pt control, si animalul are nevoie)
-costuri optionale cu medicamente/medic(desi un animal ingrijit si iubit , ca si un om  nu se va imbolnavi usor-mai  pot fi probleme genetice! ce implica medici)
-costuri anuale cu castron/zgarda/lesa/tuns/coafat/minge de joaca/cos de dormit etc ec

Dupa ce am scris acest articol, am gasit si observatiile de pe alt blog: http://moneyning.com/life-style/can-you-afford-to-get-a-pet/ si mi-am dat seama ca sunt si alte costuri cu intretinerea casei dupa animal, da si schimbarea la ce roade cainele/iepurele etc
Cateva sugestii de acolo sunt:
– daca va plac cainii, inainte de a lua unul cautati un extra job zilnic sa plimbati un caine din vecini. Experienta invata.
– luati cainii/pisicile vecinilor la voi cand sunt vecinii in vacanta. Experimentati locuitul si coabitatul cu un blanos puricos.
– voluntariat intr-un centru de ecarisaj. De cateva ori pe saptamana. Tocmai pt a fi alaturi de cei in nevoie.

Daca te descurci cu greu cu banii de la un salariu la altul – nu iti lua un animal.
Daca ai datorii si viitor nesigur – nu iti lua un animal.
Daca nu reusesti sa iti mentii o viata echilibrata si responsabila (sanatate, echilibru psihic, ritm de casa/job/miscare) – nu iti lua un animal.
Daca nu reusesti sa fii alaturi la sfarsitul vietii (problemele medicale costa…) atunci nu il lua.

Toate astea sunt pentru binele animalului. Animalul nu are nicio vina ca este luat prost, si nici nu poate spune ca sufera.

Si inca un articol de lauda mini gradinaritului in containere

De data asta inspirata de bloguri din Alaska: https://alaskavegetablegardening.wordpress.com/ si http://chateau-listeur.blogspot.be/2015/07/how-much-food-do-you-grow.html
No zau, daca si ei reusesc sa gradinareasca si sa acopere o parte din necesarul familiei in conditiile dure de vreme, de ce nu si noi in oras?

Practic, mini gradinaritul in containere permite deplasarea si orientarea lor dupa soare si dupa bunul plac.
Containere se adapteaza la ce spatiu avem (mic/mare). Nu e nevoie de casa cu gradina, sau proprietate mare, se poate face si in apartament si la casa, si la etaj etc.
Nu necesita timp: spatiul e mic asa ca timpul implicat e putin. Cu cat mai mult timp si vointa ai, se poate extinde.
Mobilitate. Da, se pot repozitiona dupa caz(mutare/redecorare etc).
Nu ne pasa de vreme si intemperii. Singura intemperie sunt eu.
Libertate mare de alegere plante. Mult mai mult decat intr-o gradina in camp unde calculam vant, sol, aciditate, daunatori bipezi/multipezi etc.
Culoare vietii- orice casa/balcon/colt trist se poate redecora si da viata.
Si copiii o pot face. Astfel copiii pot invata despre legume, fructe, plante, gatit. Ba chiar asa incep sa le aprecieze mai mult in farfurie.
Reducerea deseurilor. Eu refolosesc apa si resturile de legume si fructe pt gradinarit. Asta e cel mai mare castig practic: produc gunoi mai putin.
Nu e nevoie de experienta sa incep gradinaritul ca hobby.
E ieftin (se poate face si gratis) si se poate incepe acum.

Dintre plantele cele mai rapide crescute de mine:
-ridichi – recoltare in 4-5 sapt
-salata – recoltare in 4-5 sapt
-carrots – recoltare in 8-9 sapt
-spanac – recoltare in 8-9 sapt
se pot cultiva in….containere, evident, de acum : o lada de lemn/lighean vechi, pamant (compost), seminte, apa si…

Iar un tabel cu necesarul unor plante intr-un ghiveci gasiti aici.

P.S. Cateva idei inspirationale de la alask-ieni: cand mut o planta afara, pot sa ii fac o mini sera cu o sticla de plastic intoarsa in jos. Asta o va proteja cateva zile. Nu am incercat pana acum!

Gest simplu pentru un suflet mare

Cand am deschis blogul m-am gandit sa caut si sa promovez gesturi mici de sustinere si ajutare a celor din orasul meu. Nu, nu ma gandeam ca voi gasi un gest atat de frumos:

http://www.huffingtonpost.com/entry/boy-asks-mailman-junk-mail-books-read_55b6b002e4b0224d88338ba4

Un postas e impresionat de un copil ce isi doreste sa citeasca si nu are nici ce, nici cum ajunge la biblioteca, asa ca scrie un mesaj scurt pe facebook:

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10204914133473265&set=a.1421566699351.2060112.1238195036&type=1

In cateva zile sute de carti au ajuns la acest copil. E doar un simplu copil.  Iar postasul un simplu postas.