Hello, December

Hello, sweet December.

Au mai ramas nici 5% din zilele lui 2022. Cand a zburat anul asta? un an imens, incarcat pentru mine.
Cele 6 luni lipsa de pe blog s-au materializat in viata reala cu o schimbare de job. Cum inainte scriam articolele in metrou si apoi copy paste si publicam in pauzele de la munca, ei bine, cu schimbarea de calculator am pierdut si timp, si prioritate mentala, si user parola dar nici nu mi-a venit sa incerc sa resetez parola pt ca real life mi-a sufocat gandurile si prioritatile. Un pas mare pentru ca am negociat salariu mai mare. Si ca sa fie sindromul impostorului si mai mare, la sf anului am cerut indexare cu inflatia. Si am primit. Toate astea inca nu le diger bine, ar trebui sa ma bucur pt curajul de a iesi din zona de confort, pentru interviurile luate, pt ca am dus interviul in 2 limbi nematerne, pt ca m-am pregatit consistent emotional pt a negocia (
pt prima data in viata am cerut o marire, bine, cererea a fost pe email, tare curajoasa ma stiti, mie la laptop imi vin replicile bune, si abia apoi discutie fata in fata). Cum luptam cu ideea ca am ceva mai mult decat merit? cum ne impacam constiinta ce s-a multumit mereu cu putin si creierul ce s-a simtit fericit si in limitele date?
Un am ce mi-a adus si multe multe vacante, si in Romania, si in italia, 3 city break-uri in Paris cu prietenele. Ar trebui sa ma bucur si de ele si din nou e parca prea mult si ma intreb daca le merit.
In agitatia anului am decis ca nu am timp si de gradinarit, voluntariatul e pus deoparte dupa 2 cazuri la spital ce s-au terminat prea repede si prea trist si prea greu asa ca am decis sa iau putina distanta cu asta. Umerii mei sunt mai grei dupa lacrimile unei mame ce a stat luni de zile langa patutul copilului in agonie, langa ingeras. Apoi sotul in somaj. Si decesul unei rude. Si extins un hobby la nivel de extra venit, ce imi place mult mult si mi-ar placea sa ramana job full time dar realist vorbind, nu e posibil.
2022 am continuat plimbari lungi si satioase duminicile, peste 70k de pasi saptamanal. Am facut multe vacante (in vacante peste 100k pasi pe sapt). Acelasi mod de alimentatie, la fel de sanatosi (ok, o fractura la ora de sport la copil?) , analize bune, greutate tinuta sub control cu grija ( dulciurile sunt marele meu viciu).
Asa ca nu avui ce sa scriu. Si cum. Scrisul pe blog la mine a avut efect terapeutic, dar ca 2022 nu a facut loc nici de asta . Asta a fost.. Pana cand m-a sunat, acum o saptamana, o prietena nervoasa ca nu gaseste si ea niste rosii bune. Pe 1 decembrie in solul inghetat? sau de import din africa de sud ?.. Asa ca o sa reiau republicarea lunara a alimentelor de sezon care sunt si ieftine si gustoase si peste tot accesibile.
Se termina un an greu, ce l-am simtit ca o cursa de 1932 garduri, cursa pe care o termin curand si in lotul fruntas dar toate gardurile alea lasa si vanatai la gioale, virtual vorbind. Am obosit si daca mai iau o pauza, sa imi fie cu iertare.

La multi ani 2022, drum bun, sa lasi loc pt un an mai bun.

nimic nu poate suplini lipsa de miscare

Primavara, bine ai venit. Asta e poate cea mai asteptata primavara din viata mea si a venit ca o pretentioasa ce isi face de cap an de an dar alintaturile astea si-au gasit un moment prost pt pamanteni in 2021.
Iarna prelungita si cu multe zile inorate, monotonia trezitului pe intuneric si lucrat pan’ se lasa seara peste mahala, lipsa concediului de iarna ce alte dati le petrecui pe vreo plaja insorita, fara city break-urile de toamna si de ziua mea si fitzele mele asociate etc au facut sa numar din februarie zi de zi cu cate minute se lumineaza mai devreme, cu cate minute asfinteste mai tarziu soarele si toate astea de dupa fereastra dormitorului unde lucrez 9-10 ore pe zi (nu, nu au angajat altii in echipa dupa concedierea din primavara anului trecut si asta mi-a daramat si mai mult concentrarea si performanta care nici asa nu erau grozave dar daca ma conediaza asta e, sa stiti ca va iubesc).
Abia pe la sfarsitul lui martie am simtit ca in sfarsit iarna a zis la revedere. Chiar de am mai prins ninsori si viscol si in aprilie, nu mi-a mai pasat de ultimul strigat al iernii, doar ne-am amuzat de cat de slabita e si doar a reusit sa amuteasca pt cateva zile cantecul pasarelelor si sa scuture putin cei cativa pomisori infloriti.
Mi-am semanat din februarie plantute pt balcoane, le-am udat temeinic si nu prea ca pe unele le-am omorat repede, am mai trecut pe la piata pe la nea Tito = florarul meu preferat si luat cate un ghiveci de petunii si lacramioare sa imi inverzesc ochii, am mai adus culese din natura niste ceapa salbateca si seminte de glicina sa onorez cum stiu eu pe Doamna Primavara si sa ii multumesc ca a oprit pe aici, ba chiar am mancat pe balcon la un 15 grade tremurand in tricou dar na, ce efort nu face o femeie pentru o lingura de vitamina D?
Si am reinceput sa alerg. De 14 ani nu am mai alergat mai mult de 3 km, ei bine, mi-au iesit 5 km si tzintesc la dublu, un 10km asa ca acum 14 ani cand scoteam un 10 km usurel din 2 ture de IOR + dus/intors alergat de acasa pana acolo. Desi ma antrenez de la Craciun, abia cand temperatura a ajuns la 7 grade am avut cohones sa ies afara sa alerg.
De ce de la Craciun? pai de la prajituri, of course, m-am trezit ca in vacanta intre Craciun si anul nou cantarul a schimbat prefixul. I-am schimbat bateria, i-am schimbat locul in casa, am dat jos bluza de trening dar cantarul arata la fel si am inteles ca nu e el de vina si nici nu e vreun defect din fabrica ci e obisnuinta de a gati si manca mult si bine si gustos si grasos si evident prajiturile copilei ce merita incurajata la asa talent si daruire. Ok, acum daruim prajituri si la vecine, sa sufere si ele.
Cum am inceput? greu. 15 minute de bicicleta/ jamping jack /sarit coarda marunt in casa. In primele 15minute ma apucau toate alea de la crampe, sete, pipi, idei de genul “ce mi-a trebuit”, “ce murdar e geamul” , “nu am dus gunoiul” si dureri de fund de la bicicleta, parca dureri de cap si parca ametzesc si alte cele superficiale ce bag sama ca unele nici nu erau reale. Am alternat, am schimbat, am deschis si netflix-ul si cautat un film captivant sa ma uit si uite asa am ajuns sa fac 15 min zilnic, 5 zile pe saptamana, uneori de 2-3 ori pe zi.
15 minute de miscare e mai mult decat nimic. Pt cine are dificultati cu mobilizat, repetat de 2-3-4 ori pe zi si uite asa devine o ora de miscare pe zi, deja e mult mai mult decat nimic, da??
Abia la sfarsitul lui februarie am simtit ca e rutina si ca nu ma mai doare fundul de la bicicleta. Aia de zic ca obisnuinta apare dupa 21 de zile nu se prea pricep la femei. Ianuarie a fost un tras de mine zi de zi sa fac macar 15 minute, din februarie am reusit de a iesi din zona de confort si sa maresc cele 15 min de exercitii zilnice la 30min, apoi la 40, apoi multimita unui serial SF am trecut de o ora zi de zi (2 episoade pe seara, da? ), apoi am crescut viteza si dificultatea, sa alternez ritmul, sa fac si exercitiile de coloana si genunchi.
Asta dupa ce in ultimii 10 ani de vizitat medic de familie, medic radiolog, medic balneo-fizioterapie, medic de medicina sportiva, cativa kinetoterapeuti, un cumul de exercitii pe care abia dupa ani am inteles ca sa imi fie bine (si nu doar oleaca mai bine) si sa scap de durere am nevoie de exercitii zilnic 5 zile pe saptamana.
De slabit nu am slabit pt ca mananc bine si zdravan si mai ales dupa alergat, dar dorm tun (si cand ma gandesc ca acum 10 ani am luat si pastile de dormit), nu ma mai dor toate cele, si ma trezesc plina de energie si entuziasm.
Ce m-a ajutat?
Ca incerc si sa alternez genul de exercitii. Iesitul iarna la alergat nu e de mine, sub 7 gr sufar (plamanii). Am incercat din ce se poate face in casa, de departe mi se par cele mai eficiente saritul corzii si jamping jack, instalat aplicatii de streching si facut zilnic, mers pe jos de cate ori am avut nevoie ( la posta de pus un plic, la spital la voluntariat, la piatza, la prietena sa ii duc o cutie in fata blocului, o plimbare lunga cu sotul etc), eventual pus ceva film usurel/videoclip in fatza sa captiveze mintea si gandurile alea ce imi apar asa repede.Sa incerc mai multe forme de sport. Am si aplicatii de streching ce le execut cu regularitate, incercat si bicicleta de apartament, si sa alerg, si sa sar coarda, si sa sar jumping jumps ( de departe cele mai solicitante exercitii cardio ! in nici un minut simt cum se ridica pulsul).
Sa merg la toaleta inainte, sa aduc o cana cu apa.
Sa ma imbrac subtire si sa fie camera racoroasa (17-18 gr) – ma motiveaza mai bine.
Sa ma apropii de persoane pe acelasi drum. Impreuna ajungem mai departe. Sa las cei care au esuat sau care nici nu au incercat, dar sa vad persoanele care din nimic, cu eforturi au reusit.
Sa iau pas cu pas si sa nu sar trepte si grabesc prea mult. Sunt o femeie adevarata, vreau totul si acum, dupa 2 luni de miscare zilnica in casa si plimbari de sub o ora, am iesit la o plimbare lunga (luat autobuz pana in oraselul vecin si venit pe jos 25 km, iarna, la – cateva grade, fara vreun un loc unde as ma asez si sa ma odihnesc, ei bine am reusit un mers de 5 ore dar urmatoarele zile febra musculara puternica).
Mi-am gasit un traseu miculutz in jurul casei scurt si pe placul meu si sa il repet iar si iar si de cateva ori in bucla. Poate pt unii pare anost dar pt mine a devenit rutina si zona de confort mai ales atunci cand nu am chef. Si mai ales ca daca vine o ploaie / astept vreun colet / inca nu s-a trezit copilul si tre sa vin repede acasa pt / daca vine pipi&caca etc etc – stiti voi scuzele astea.
Ma salut cu ceilalti alergatori /iesitori cu cainii /cu copiii in carut. Da, nu sunt singura la 7 dimineata pe tarla, sunt si altii si schimbul de priviri si zambete si saluturi aduc acea caldura si stare ca sunt intr-un loc bun.
Merg cu vecine /prietene. Am evitat toata carantina sa ne vizitam cu prietenii – din motive de sanatate si preventie. Nici nu sunt fan petrecut cu orele la telefon, in continuare sunt doar cateva minute lunar (psihoterapia pe whatsapp nu se pune aici, da? 😀 ) . Dar nu am oprit prieteniile si inghetat totul pt ca nu avem o terasa sa bem cafelutza asa ca ne-am dat inalnire in vreun parc, facut un tur de plimbare in forta, ce mai – social distance walking, inclusiv meet up financiare ( 1 la 1 ) le-am facut mergand – hrana pt creier si corp. Merg pe jos pana la vreo prietena sa ii duc ceva cumparaturi si sa o iau la o plimbare pe stradute. Ba mi-am facut noi partenere de mers – si vorbit. Cine zice ca nu se poate in lockdown – se poate, dar altfel si diferit si ciudat dar beneficiile nu sunt mai putin neglijabile.
Si in zilele cand ma doare capul /nu am energie / sunt fara vlaga am iesit. 1-2 km e mai bine decat nimic si m-am simtit mult mai bine dupa.
Evolutia implica schimbarea 100% a gandirii. Nu ne putem vindeca daca pastram gandirea pesimista care ne-a dus la lancezirea si boala.

Ce nu m-a ajutat: sa urmaresc cei care sunt natural gifted gen marathonisti, sportivii de performanta sau aproape de performanta. Nu ma ajuta pe mine. Am coleg de munca ce zburda la o viteza dublu cat mine si rezistenta de 3 ori cat mine – o gazela. Am dat unfollow si lui Tiberiu Useriu, si lui Andrei Rosu, si lui Hajnal. As da si marathonistul din patul meul afara dar nu stiu unde o sa dorm 🙂 , ei eclipseasa si ma simt descurajata, ei nici nu stiu sa incurajeze pe cineva care duce eforturi in a se ridica din pat pt 2 km si fac pasul dublu cat mine si pe cand lor le e placere in a alerga 15 km la 5 dimineata inainte de mic dejun iar mie mi-e greu sa deschid ochii …
Evit pe negativisti si lenesi si toti cei care cauta scuze inainte de a vedea solutii, ca ma trag in jos. Prioritatea mea e sanatatea proprie, a lor e alta, nu suntem in aceeasi directie. Nu ma ajuta ca nici eu nu sunt nativ motivata iar energia corpului este strans impactata de modul in care gandim iar lucrurile negative sunt contagioase. Evit persoanele neglijente. Ma simt mult mai bine cand ma vad cu vecina ce face 6-7 km in fiecare dimineata si o vad stralucind de energie si entuziasm (desi e fara job de un an…) si cand vad ce corp fain are, de parca nu a nascut 2 copii si nici stat in spital cu bebe prematur cateva luni cu emotii si hormoni si stari depresive grele.
Las deoparte si pe cei care se complac in starea lor de ani, ani si ani, care se lamenteaza ca nu stiu/nu pot – e realmente lene si daca la curatenie /mancare / bani in casa putem lasa pe altii sa faca, in locul nostru nimeni nu se poate culca la ora corespunzatoare si nici sa faca miscare pt noi.
Alt lucru ce nu m-a ajutat e ca am abandonat prea repede exercitii f. intense – de ex jumping jumps ( de departe cele mai solicitante exercitii cardio ! in secunde pulsul e in cer) – acum le fac si de 5-10 ori pe zi doar cate 30 -40 secunde – ies asa cu 3-5 minute zilnic la un loc si e mai bine decat nimic. Stiu ca presiunea educationala romaneasca (in familie sau de la scoala) e sa facem totul perfect de 10 sau altfel suntem vai si nuli, dar uite ca si feliile astea adunate impreuna sunt mai mult decat nimic si sunt grozave la un loc.

Ce continui sa fac si recomand cu tot sufletul e sa ies la plimbari – cel mai subapreciat exercitiu si la indemana fiacaruia si gratis. Chiar, nu pricep de ce e asa de subapreciat si peste tot promovam inot /mers la sala / alergat /exercitii complexe etc cand mersul este suficient de solid sila indemana pt a creste rezistenta si forta la ORICE varsta. Mai mult, urcusul la deal este aproape la fel de efectiv ca si alergatul sau saritul corzii. Costa nimic si are aproape zero efecte secundare si restrictii, mersul inseamna sanatate dar da mai bine sa arate unii muschii de la tras de fiare sau punga de medicamente pt a completa lipsa de somn saucarentele alimentare. Si poate fi facut aproape oriunde – incaltaminte sport, nici nu e nevoie de incaltaminte scumpa ci doar cu talpa suficient de groasa pt a estompa din socurile mersului pe asfalt, un loc sigur in apropiere, si iesit din casa pentru mers. Sanatatea ramane sanatate, inainte de a vana un nou tv, o noua masina sau un iubit sau job mai bun si followers mai multi pe instagram, sanatatea e cheia iar simplitatea este locul de unde sa incep. Mersul duce nu doar la ars calorii (care, by the way, nu din miscare slabim ci din igiena alimentatiei) dar scade nivelul de cortisol (hormon asociat cu stresul) , creste capacitatea pulmonara (am teste de teste de capacitate respiratorie ce arata 10% mai bine in nici 3 luni) , creste capacitatea cardiovasculara, influenteaza circulatia periferica si imbunatateste senzatia de membre reci, construieste oase si articulatii mai puternice, reduce colesterolul, reduce diabetul si tensiunile articulare etc – ce mai, mersul e o miscare fundamentala, si putem incepe cu putin (si 15 min e grozav) si creste (15min pare putin dar repetati de 3 ori pe zi, 7 zile pe saptamana si uite asa am ajuns la 2 ore de maiscare minim saptamanal).

Mental benefits. Multi uita ca starea naturala a omului din ultimile sute de mii de ani contine f. mult mers -si asta e argumentul pt care starile emotionale de baza (calm, furie, satietate si foame, frica si liniste, agitatie, energie si lipsa de energie, starea aia de lehamite si fara vlaga etc) sunt strans legate de mers. Mai nou unele studii arata ca si creativitatea creste influentata de mers si ca 12 minute schimba modul de gandire.
Asa ca dimineata devreme (e aerul cel mai curat) ies pt o plimbare, fix inainte de a se trezi copil si sot si munca. Sanatatea inainte de facebook, da?
Mersul e cea mai cunoscuta forma de activitate si isi merita toata aprecierea pt simplitate si eficiente. Fara echipamente speciale sau locatie magica, din o rutina zilnica poate fi transformat in dezvoltare musculara si crestere capacitate cardiovasculara si respiratorie (special acum, pt toti cei care sunt cu frica de covid si efecte secundare dar nu numai, pt cei ca mine cu alergii si astm si capacitate respiratorie redusa) miscarea are rol de prevenire in orice virus respirator si a scadea orice complicatie a acestora.
Daca aveti indoieli despre eficacitate, inspirati-va si din studii – 5 km zilnic de mers in plus duce la reducerea grasimii abdominale ce altfel o consumam in de cateva ori mai repede decat cei cu dieta stricta si fara mers.
La un alt nivel poate fi impins usor mersul si sa trecem la mers rapid, de ex. urcatul unui deal si mersul ritmat si rapid sunt aproape la fel de eficiente cat alergatul. Adaugat zilnic 60min de mers rapid si cateva serii de exercitii simple cardio ( 5 minute fiecare serie, nu excesiv – jumping jacks, sarit coarda, etc) vor tonifica musculatura si arde din grasimi si incorporatul exercitiilor in ora de mers rapid (fac pauza in cate un parc /o banca si imi fac exercitiile ) si astfel dintr-un mers banal devine un program de tonifiere musculara si pachet de sanatate gratuita si preventie la indemana.

E nevoie de iesit din zona de confort si incercat ceva diferit pt rezultate diferite. Totul pleaca din creier, e nevoie sa vrem, sa facem un pic mai bine azi, un pic altfel maine, energia aduce energie si un 1% in plus in fiecare zi e mai bine. Se poate si gratis si impreuna si fara sa trecem pe la farmacie.

Menu planning pentru o saptamana extrem de ocupata

Am terminat de zugravit o camera. Si de spalat, de asezat. La munca volumul e mare, deci 9-11 ore de munca. Am si ceva extra de cusut. Si de pregatit balcoanele pentru renovarea ce vine, de cazat florile si plantele. Copil cu scoala acasa care ma intrerupe des. Astea toata intr-o saptamana – in asta care a trecut.
Asa ca am ales sa simplific si sa minimizez efortul in bucatarie la nivelul de 15minute pe zi.
Cum?
In primul rand am delegat. Sotul spala vasele si face ceaiuri. De 2 ori pe zi. Nu, nu ma ajuta, evitati expresia asta, el face asta pt casa si pentru ca e nevoie, e important de transmis mesajul si la copii si sot ca oi fi eu mama si super woman dar vasele si el le foloseste, ceai si el bea, gunoi si el face (noroc ca sunt ecolo si fac putzin). Sunt mama si sotie full time dar nu sunt sluga. Am dat treburi si copilei, adecvat varstei. Ea oricum e in bucatarie printre picioarele mele de mica, dar acum am lasat-o responsabila sa stranga de prin casa pahare, cani, haine, carti, chestii care la noi ‘cresc’, subit, peste tot, sa scoate/bage prin masina, sa aranjeze ce ii place.
Am mai renuntat la cateva activitati saptamana asta: nu merg la curs si nici nu vorbesc mai mult de 2-3min la telefon, mai ales cu cine nu am chef – azi nici nu am raspuns unui tip si I don’t care.
Planificarea meniului si cumparaturilor saptamanale o fac de ani de zile, imi e ceva firesc. Asa ca sambata am fost cu lista la piatza (si lista pentru prietena mea) si intors cu o cantitate mare de fructe, legume, si facut asa:
– sos de tomate (si inca ceva legume) – in 2 borcane, numai bune pt 2 cine rapida unde fierb pastele pt cateva minute. Nimic complicat, in 5-10 min facui sosul (sos de rosii, dovlecei si usturoi, condimente si pe foc)
– oala de ciorba. Aveam carnea in congelator, am 2 zile acoperite, si pranz si cina. Am pus legumele intregi pt ca efortul de tocat e time consuming si legumele sunt bio deci nu le cojii doar spalai vinz.
-carne la gratar si mancat 2 zile din ea. Efortul de a gati e mic, efortul de curatat gratarul e mare, carnea e portionata de la macelarie.
– salata de varza. Am tocat la robot din belsug (profitat asta dupa piata, in weekend, cand facui si sosul de paste), pus si 2 borcane de varza la murat (kimchi) , o parte a stat in frigider pana seara
– fried egg rice. Cu resturile de orez ce statea fiert de 2 zile in frigider. 5 min si a iesit un fel nou
-cartofi si morcovi la cuptor. I-am luat bio deci nu decojesc si doar spal si pun intregi. Alaturi am salata de varza, ardei felii, castraveti felii, branze.
– un brownie umed (la asta murdarii 2 castroane si o furculita cu care mestecai si in unu, si in altul).
Niciunul din feluri nu mi-a impus mai mult de 15min in bucatarie, am ramas la alimente sanatoase, fara compromisuri, si cu aceeasi sanatate radianta, bagat in pat la 23 seara franta fizic dar nu cu frustrari. S-au terminat cele 7 zile marathon fara povara emotionala, fara oboseala, cu satisfactia ca am gatat ceva-uri de facut. Si mare parte din astea le voi tine pe viitor ca femeie, ca merit timp si liniste pentru mine. Gatitul si mai ales ganduri de genul: “ce mai gatesc azi” consuma timp si energie, tine legata femeia de lucruri banale si asa taie din aripi, din creativitate, din libertate de gandire si actiune. Sa nu zic de cati bani se economisesc din planificarea meniului – bani care impovareaza tot femeia.

Dificultatile unui job ce nu se ridica la nivelul visurilor si pregatirii noastre

Covid a lasat multa lume fara joburi, fie in somaj complet, fie lucrand part time. Ce facem cand nu stim altceva ce sa facem?
Pentru multi 2020 era anul cand planuiam sa muncim. Unii sa facem cariera. Eu visam schimbare de job si de salariu. Prietena mea incepuse un curs ce o ducea la un super job. Alta cunostinta aplicase pt un post de contractor la nasa – NASA din statele unite, sa fim foarte specifice, da? . O alta cunostinta zicea ca la sfarsitul lui martie ii va veni bonusul de pe 2019 si cu asta si ce economii are isi face plata in avans sa isi cumpere casa si sa se mute din apartament. Eu speram sa termin de zugravit aprt. propriu si sa il inchiriez la pret dublu.
Anul 2020 s-a uitat la fiecare planurile din noi, mi-a dat berea si zis usor: “hold on, lady“.

Cum ne-au fost rotunjite vietile?

Cum nu am vrut. Cam asa, luate la pila, sa iasa tractor din planuri de avion….O cunostinta, tinerel, ce a terminat facultatea in 2019, avut ceva joburi stagiar/part time(platite la minimum pe economie, suficient sa isi dea seama ce vrea sa faca mai departe si sa inceapa din 2020 cu vise de ceva cu creativitate, cu poze, media, din astea. Vinde la supermarket si acum si inca isi duce viata de student cu 3 colegi de camera.
O alta cunostinta, ce in 2019 si-a gasit colaborari cu 3 scoli si stagii de weekend/animator de tabere si spunea ca e fericit ca lucreaza cu copii si fata mea incantata ca il are animator atat in weekendurile de cercetasi cat si in taberele scoale si il vede la ore si la scoala generala de acum si la liceul ce va incepe. I s-a terminat totul lui Damian, sambata ne vedem cu el si o sa il intreb cum e, ca bine nu e.
O alta amica a ajuns in somaj din motive covid, dupa multi multi ani in acel job. Incotro sa o ia? cursuri? unde sa aplice? ce se cauta? ce mai e pe piata? Somajul e mic, cat o ajuta?

Marea provocare o reprezinta pierdea jobului.

La mine echipa s-a injumatatit: la 2 din echipa contractul s-a intrerupt, al3lea a primit o oferta salariala asa de mica incat a plecat si gasit repede ceva fix la inceputul carantinei. Pe unul din ei l-am intrebat ce face, si a zis ca s-ar apuca de studiu ceva inteligenta artificiala, are ceva bani cu ce sta acasa cateva sapt si asa va mai aplica si mai divers. Cand unul din cei 2 a fost intrebat de vrea sa mai ramana inca cateva luni ca nu gasesc sa angajeze pe nimeni si e nevoie de munca (really), omul a zis fericit ca ramane ba a adus in birou atata ciocolata buna buna ca tre sa fac inconjurul orasului pe jos. De 2 ori. E bine, el ca si-a gasit repede un domeniu de studiu ce il intereseaza, si-a gasit un scop si sa studieze ceva pe inteligenta artificiala. Si-a gasit locul lui? E pe nivelul lui de calificare si suficient sa il provoace intelectual? nu stim. Si-a gasit o directie dupa cateva luni de deriva….
O alta prietena, dupa cateva luni de somaj tehnic, a fost informata de somaj definitiv. F. greu dupa ani si ani de zile intr-un loc. E drept ca accesul la somaj ii va da o mica gura de aer financiara, dar cat? si incotro sa o i-a dupa 20 de ani de munca fara obisnuintza pauzelor si a cautarii de job? ce sa studieze? cum sa faca un CV? cum sa se imbrace la un interviu? e o mare iesire din zona de confort.
O ruda in luna mai a ajuns sa se intoarca inapoi in tara, la Dorohoi. Nici 2 luni de carantina i-a pus mica afacere pe butuci si lasat fara chirie.
Un alt amic a ajuns in un pseudo concediu de maternitate, argumentul fiind ca daca tot e acasa nu mai are rost sa plateasca cresa. Gateste, spala, face paine, se trezeste noptile, ca sa lucreze sotia lui cat mai linistit. Genul de barbat cu studii universitare, cu job de decizie si care nu s-a dat in viata lui deoparte in a repara o mobila daca a fost nevoie, asa ca acum a devenit tatic casnic pt o perioada, nu stie cat, nu stie cum.

Pentru amantotzi acestia descrisi problema pierderii jobului inseamna in primul rand o pierdere financiara si asta afecteaza calitatea intelectuala, chiar si pentru cei cu joburi devenit part time, dar si concentrarea in studiu si de cautare a unui nou job. Sentimentul de inferioritate si de inutilitate si frica paralizeaza multi neuroni. Inclusiv la mine, care ma simt cu musca pe caciula si vizata ca eu voi fi urmatoarea concediata…fiecare problema aparuta la munca imi aduce aminte de scenariul asta si simt ca nu ma pot concentra la maximum.Multa lume are nevoie de un loc al nostru. De o directie. De un scop. Si cele mai bune directii ne vin nu din cele impuse de situatie ci cele gandite, rumegate, incercate, visate. Acum suntem pe mod de avarie, intr-o directie in care nu avem de ales si intr-o directie unde nu ne simtim locul.Un job part-time este mai bun ca nimic. Desi e greu sa vedem recunostinta in programul redus…ma mai impac cu ideea ca nu sunt singura in situatia asta si faptul ca vorbesc cu prietenele ca fiecare duce si astea dau peste cap….

Altfel de job, orice de job.

Un job de umplutura gen ajutor menaj/vanzator la autoservire/ croitoreasa/babysitter e o realitate ce ne inconjoara zilele astea. Pentru multi e dificil insa de a duce asa situatie, ce abia abia ne acopera cheltuielile cu mancare si casa dar nu acopera capacitatile intelectuale si demoralizarea si neimplinirea si anxietatea legata de asta ne trage in jos de ajungem sa le facem prost.

Cariera, incotro?

Nu ca as fi eu carierista, dar am lucrat continuu de peste 20 de ani, marea pauza dintre joburi fiind de cateva zile si alea luate pt probleme administrative…. Asa ca in perioada asta am inceput cursuri. Online. Netul e plin, directia nu mi-o stiu pt ca e haos si in economie, si pe piata joburilor, si in mintea mea. Si nu doar eu, cateva persoane din jur spun ca se gandesc sa studieze aia/ailalta, de aceea le-am mentionat in articol. Minunat, macar unii din ei macar se gandesc la ceva si ii admir, ca la mine in minte sunt prea multe idei, prea vagi, inceput de prea multe cursuri, prea multe abandonate. Si nu mi-e bine, simt ca tot ce fac e prost: la job, in bucatarie, la cursuri, in relatia cu familia, in relatia cu prietenele… ca merg pe avarie, cum zice o prietena psiholog.

Si stiti ce? E in regula sa traiesc si asha, in afara planurilor si directiilor…

Scriu asta pentru că oamenii evita sa vorbeasca despre esecuri. Publicam pe facebook poze cu diplome, scriem pe linkedln noul job, rudele imi vad noua casa achizitionata si alte reusite, dar in general ascundem rateurile si infrangerile, incercarile si nereusitele. Da, am inceput vreo 10 cursuri pe linkedln si pe udemy si pe coursera, mai mult de jumatate abandonate si cele terminate am impresia ca le facui degeaba. Da, am facut rasol la munca si nici nu am raspuns la invitatia pt interviu pt ca m-am simtit in momentul zero profesional si incompetenta. Da, am ratat sanse ce altii ar fi dat bani sa le aiba. Da, am contactat o scoala pt inscriere la o luna dupa ce au inchis inscrierile…. Incerc sa imi spun ca fiecare e doar un esec minor, o incercare marunta a vietii si ca voi invata din asta. Si vreau si voua sa va spun ca deseori am invatat mai mult din esecuri decat din reusite, si ca valoarea voastra nu e doar din ce realizati ci si din infrangeri, poate mai mult din infrangeri si ridicat dupa fiecare si ca ma iubesc si respect si pentru cele 20 de rateuri si nereusite si gafe, nu doar pt examenele luate si lucrurile bune facute, ca dragostea pt mine s-a dezvoltat incet, incet, cu tot cu imperfectiuni si slabiciuni. Si stiu chiar daca am peste 40 de ani, voi reusi sa gasesc un curs sau o carte sau o suta unde sa zic: da, aici as putea face ceva care cred ca mi-ar placea si face as visez si sa lupt in directia aia.
Stiu ca voi gasi. Poate chiar azi.

Petrecere in vremea carantinei – ” tea party”

O activitate ce a ocupat si relaxat copila din dotare pt cateva ore si se poate potrivi oricarei familii cu sau fara copii: tea party.
Habar nu am cum de am ajuns noi la ideea asta, dar a fost o idee simpla si potrivita situatiei: TEA PARTY in stil englezesc, cu prajitura facuta in casa ( de copila – activitate ce i-a luat vreo 2-3 ore si mie 15 min dupa aia sa curat bucataria), cu scos cescutele alea mici de ceai si pregatit ceaiuri, cu asezat masa si invitat pe skype si rude/prieteni, un urs de plush etc. toate astea ne-au rupt din monotonia zilelor si adus aminte ca putem sa ne distram si simplu.

Copila are un comporament mai copilaros de cand acasa, de la uitat la desene animate de 3 ani (peppa pig + wfh => wtf ) si maimutareli specifice varstei de 3 ani pana la alintat in brate (si are 40 kileeeeee, cand isi ia avant si sare in brate ma darama tot ca tancul si coloana mea doare de se intoarce si Brancusi in mormant de mila suferintei mele) pana l-a cerut cineva sa o adoarma…. asa ca acest Tea Party e tot o intoarcere la jocurile copilaresti de gradinita, o versiune avansata, adicale avui parte de ceai adevarat si nu canutze cu aqua chioara cum baui eu acum ceva ani pt ceva ani, mancai o prajitura proaspata si frumos pudrata si de data asta chiar i-a iesit f. buna (acum o sapt am mancat una facuta de ea tare nasoala dar cum trebuia incurajat orice initiativa am tolerat gustul excesiv de bicarbonat si mancat-o atunci) , bonus si spalai toate alea iar ca de, ce alta treaba pot sa am??.
Nici jucariile de plus asezate pe scaune nu au fost deranjate de invitatie, ele zacand abandonate de vreun 1-2 ani inghesuite intr-un puf cu fermoar folosit ca scaun, ocazional. Ba a 2a zi dupa TeaParty a avut initiativa singura si nepropusa de moi sa faca si un tri in ele si am un sac de gunoi pe juma umplut cu o parte din plushuri… si 2 au revenit in pat cu ea, sa doarma impreuna.
Iar de decorat masa asa cu servetele si cescute si platou de fructe sa ne alegem fiecare… nici nu tin minte de cand nu am mai decorat, sigur nu anul asta, si chiar a prins bine pentru moralul nostru, asa ca sa mai facem tea party din astea.
Atmosfera de english tea party ar fi fost mai faina daca era la o patiserie englezeasca din Tenerife sau Malta sau Londra ( pe unde le-am incercat), dar nu imi vine sa mai fac mofturi.

Asta am facut si noi ceva fain si fara costuri mari financiare si tare ne-a placut si poate va insira si pe voi, asta pe langa zilele de lancezire si serile culcat cu vasele stiva in chiuveta, zile cand nu am iesit din pijama si nu am citit nimica nimica, zile cand nu am dormit de durerea de a vedea jumatate din echipa mea concediata si volumul meu de munca dublat, tristetea de a citi mesajele de la colegii din birourile vecine unde unu cate unu, pe rand, au fost concediati misheleshte la distanta de cateva saptamani ca sa nu sara nimeni de la fortzele de munca pt concedieri colective, si am mai iesit din gropitza de pe canapea ce a luat forma fundului meu si arata ceva cam ca forma din nisipul de pe plaja …

Factura de energie sub lupa, iar.

Periodic examinez consumul de curent. O data la 1-2 ani revad daca avem alt consum, daca este alt pachet de plata disponibil (si schimb daca pot plati 5-10% , luna de luna).
Ma uit si la consumatori in casa.
Cat stateam in chirie faceam asta mai des (schimbarile impacteaza energia), acum ca proprietari mai rar.
De ce am nevoie de asta? Pt ca viata ne e dinamica si consumul organic, se schimba in sensul de expandare, nu sunt eu minimalista din subconstient ci prin alegere rationala. Asa ca 15-30min de analiza a casei, o data pe an sau cand imi aduc aminte, ar putea duce la o reducere a facturii de 5-10% luna de luna – un efort de 15-30min o data dar recomensat lunar (un fel de venit pasiv, da? 😀 ). Mai adaug ca eu am si incalzirea electrica si plita electrica si cuptorul electric, asadar motivatia (factura) e mai mare :).

Si mi-au cazut ochii pe infograph-ul asta. Si lucrurile dintr-o data s-au clarificat pt mine, o lenesa, pentru ca mi-a luminat prioritatile!! atentie la cei mai mari 4-5 consumatori face mai mult decat atentie la toti ceilalti consumatori mici.
Astfel, o schimbare a fost acum 2 ani cand mi-am luat un slow cooker – consuma de cateva ori mai putin decat cuptorul (eu gatesc 1 data pe saptamana asa), raman prajiturile la cuptor.
O alta imbunatatire a fost cand am inteles ca unele aparate electrocasnice consuma in standby, asa ca, atunci cand plecam in vacanta (si 2018 a fost cu 7 sapt. in deplasare) , sa inchidem tot tabloul de electricitate (mai putin frigiderul).
A 3a imbunatatire am facut-o pornind de la poza: am schimbat becurile, trecui (inca trec, nu e terminat schimbarea) de la becuri pe halogen la becuri pe led. Cum nu am avut buget sa schimb cele 18 din casa dintr-un shut si nici nu m-am obosit sa imi fac buget, mi-am facut un plan amuzant: am un magazinas in piatza cu becuri cu led si cumpar unu pe saptamana, si le-am schimbat mai intai in locurile unde lustra sta cel mai mult aprinsa (deasupra masinii de cusut/biroului) si abia la final in locurile unde deschidem doar 10-20min pe zi. Repet, nu am facut schimbarea de dragul schimbarii, ci cum se ard periodic am ales sa nu mai cumpar becuri pe halogen ci pe led. Pana aici pot zice ca nu mi s-a ars niciun bec pe led dar mai vorbim noi 🙂 .
Apoi nu mai calc decat daca nu arde. De ani de zile imi iau haine care merg purtate sifonate, iar cele sifonabile le spal si apoi usuc pe umerashe pt usurare calcat. Recomand youtube pt a invata calcatul mai repede, nu de alta dar salvez si timp si nervi si electricitate (o lenesa, v-am mai zis, dar de ani de zile am ajuns sa calc o camesa barbateasca in 4-5 min si zau ca imi pare rau ca nu am descoperit youtube-ul in 1995).
Spal rufe mai organizat. Ultima data cand am mai ajuns sa spal de urgenta o fost ca o venit copilul cazut in balta de la scoala 😀 in singura geaca groasa – spalat si uscator. Azi spal numai in weekend – astfel nu mai spal jumatati de masina pe fuga. Am suficiente prosoape/sosete etc. sa ajunga din weekend in weekend (dar vai,daca nu spal duminica, nu mai am altele luni:D ).
Frigiderul nou (nou din 2012) tin minte ca a costat putin mai scump dar e clasa energetica A+, si nu doar am verificat litera sa fie A ci si consumul de energie (de ex. erau frigidere A+ cu 299kw/an la o firma, si la alta tot A+ cu 360kw/an – nu e mare diferenta dar e un criteriu mai realist, da?) si nu luat un A+++ cu 100-200 euro in plus pt ca diferenta era f. mica la consum energie.
Ne-am obisnuit de multi ani sa dormim la 18-19 gr. E iarna, folosim si o bluza de trening in casa (eu, ca sot si copila nu au nevoie) dar daca doctorul a zis ca e mai sanatos, il ascultam.
Si nu il ultimul timp, iarna (cand avem consumul cel mai mare de incalzire si luminat si gatit) noi plecam in o vacanta sa importam vitamina D.

Vedeti, fara sa fac atentie sa inchid becuri compulsiv-obsesiv /feon/taiat coada la pisica sau la alte chestii marunte si dese, doar cateva gesturi (pe care le-am decis eu fara sa toc la cap membrii familiei, fara sa le explic si sa rog sa schimbe comportamente, care, by the way, eu sunt aia ce nu inchid becurile cand ies dintr-o incapere, si sunt apostrofata de copila) dar in total am subtiat factura mea. Ca doar femeia din mine face ce vrea in casa ;).

Franta, mon amour, vara lui 2018

Noi traim pt vacante. Am si alte hobby-uri, am activitati, prietene, casa si copil, ce mai, am viata plina, dar daca imi doresc independenta financiara e pt a lungi vacantele si nu urechile in asteptarea lor.

De data asta am facut o nefacuta si mult dorita: vacanta de 3 sapt. (pana acum cea mai mare a fost de 17 zile). 3 saptamani pline de oxigen si de paduri si miros de brad, cu lac la picioare si pasarele la cap, de lipsa poluarii si plin de oameni cu dragoste de natura cum poti gasi prin rezervatiile naturale, de dormit cu rasina de brad in par si gust de branza de capra cu bagheta scoasa de pe vatra, de vin rosé langa un susur de izvor.

Am plecat duminica din motive de activitati copila la pranz (altfel am fi plecat vineri direct de la birou ca am mai facut-o noi) asa ca am impachetat lista, udat balconul si dat cheile prietenei (si scris pe tel. sa nu uit sa ii iau ceva cadou ca ii raman datoare vanduta pt cele 3 sapt. de udat turma de rosii pe vreme calduroasa de vara) si plecat. Cu cortul. Anul asta cort mai mare, tot de la Dechatlon desi am incercat si la alte firme dar Dechatlon vindea cort la reducere asa ca am luat si bun luat ca e ok pt noi.

Anul asta a fost fara multe cautari si ne-am dus in campinguri cunoscute: In Vosgi mergem in zona la Longemer langa Gerardmer, apoi in Jura mergem in Clairvaux-les-lacs.

De data sta am stat 3 sapt pline, si profitat sa facem excursii si in Elvetia, si la Chamonix. Da, un vechi vis devenit realitate – Mont Blanc. Speram ca la anul sa si urcam pe el. Habar nu am de ce ultimii ani de viata mi-au amortit si diminuat din visele alea de umblat si descoperit, cu ani urma Mont Blanc-ul era un subiect fierbintept mine: cautam documentare, citeam carti, etc. Cu ocazia ajunsului langa Chamonix am ochit alt camping (in Argentiere) de unde vom face, sper, la anul, o parte din Trail de Mont Blanc. Doar sa mai creasca fata si sa reziste mai mult la mers.
De data asta am urcat cu teleferixul pana la 3300m (pt cei interesati, in sezon sunt cozi mari la teleferic si la 10 dim erau vandute bilete pt restul zilei – pretul e de 65 euro de pers.). Telefericul are oprire la 2300 m si de acolo se poate cobori pe jos, un fel de Jepii mari deci si pt copii). Apoi e a 2a bucla de teleferic pana la 3300 unde zapezile sunt vesnice si peisajul invita la mers dar se pare ca e acceptat numai cu ghizi. Se vedeau colea pe zapada cateva zone cu corturi montate pe zapada si montaniarzi infocati. La anul vom lua trenulet pana la ghetar.
Despre Elvetia as vrea sa scriu inca putin. Este extraordinar de disciplinata: curata, ingrijita, ordonata, arata bogata dar nu etaleaza si nici epateaza. E drept ca am fost numai prin satele in jurul lacului, intre Nyon si geneva , am oprit din sat in sat, am stat prin parcurile de pe malul lacului Leman, parcuri simplu si frumos amenajate cu spatiu pe iarba verde, spatii de gratare dar fara pubele semn ca gunoaiele si le iau acasa, cu locuri de sport si locuri de copii, cu locuri de sporturi acvatice si banci etc. Am mers si mai la deal cu 10-20 km si vizitat tot feluld e satuce mici, pierdut printre vii si picat in admiratia lacului si muntelui. Frumoasa tara. Curata foc. Peste tot gaseam locuri de recreere in natura si asta cred ca m-a impresionat cel mai mult.
De preturi nu va zic ca am fost cu salata de la Lidl si apa in sticla, ne-am luat doar cate o inghetata mica (3.5 euro) si uitat la un restaurant satesc (25-30 chf un fel principal)

Si vara asta am mai facut ceva-uri pt prima data: am mers intr-un parc de aventura in copaci. Anul trecut am lasat sot si copil pt ca eu m-am impedicat si cazut ca o mamaliga si lovit de la nivelul solului asa ca nu am mai urcat prin copaci considerandu-ma un pericol public. Dar acum…asa de mult mi-a placut cu tiroliene printre brazi si rasina printre picioare de la imbratisat totul pe acolo incat am mai cerut o data, sa mai chiui de la copac la copac, sa ma ghiontesc cu copiii, sa bomban moldoveneste o baba olandeza ce nu se dadea mai repede etc. Nu m-am mai uitat in jos, 8 m de hau sub picioare pe o funie intre 2 branzi e mult pt mine, chiar si legata bine de sarme si cu bradul strans dragastos in brate.
Si ca sa fie inca o nefacuta, ne-am dus pe lacuri cu kayak-ul. Pt cine nu stie, eu nu inot ca mi-e frica de apa: apa e buna de un dush si de baut :). Am supravietuit, si pt ca a vrut copilul ne-am dus cu tot cu kayak si pe un rau de munte, noroc ca era perioada de seceta si putina apa si mai trebuia sa impingem pe anumite portiuni. Altfel de cazut tot am cazut cu tot cu vesta, care pluteste bine 😀 . Frumos, de facut si alta data, e extraordinar sentimentul ca mi-am depasit limitele si vazut natura din alt unghi decat cel al bipedului de pe mal si ca vestele de salvare chiar functioneaza si in apa de 50cm.
Am mai vizitat o pestera. Un muzeu.

Ce am mancat? Ca si anii tercuti si asa cum ne place in vacante, am mers la targurile locale si luat rosii si branza de capra. Cate o sticla de vin. Cate o branza maturata de veci. Ceva specialitati facute pe loc (cartofi copti sau paella) dar si incercat pateuri de carne pe care franta le face atat de bine. Pui rotisat de cateva ori. Am gasit si un restaurant cu pastrav proaspat (realmente misca in acvariul din curte) si pe viitor o sa fac si eu pastrav cu sos de smantana si garnitura niste morcovi fiertzi pe jumatate – o bunatate, da, se poate pastrav fara prajire 🙂 . A 3° oara nu au mai vrut colocatarii :). Am facut gratar si noi, si salate din belsug cu legume luate de la localnici, cu rosii cu gust si branze de capra. De dulciuri in Franta nu va mia povestesc, dar va zic ca am luat 2 kg si nu reusesc sa scap de ele (erata, la 1 oct. am scapat). Ca am dormit pe ruptelea. Ca ma trezeam la 6 si citeam in linistea diminetii 2 ore, pana pe la 8 dimineata cand plecam la plimbarea obisnuita de 3 km pana la patiseria din capatul satului (celalalt capat, doar sa am de unde veni) si la alalalt capat al satului dupa un litru de lapte proaspat muls. Ca am baut si cate un pahar de vin rosé de cateva ori (beau rar) si ca mi-a alunecat paharul cu bere in mana si varsat pe mine semn sa nu mai iau bere ci vin :).

Am citit cateva carti. Recitit Taiko, citit pe Mara Wagner, citit un Dan lungu naspa si 5 carti politiste de Jo Nespo (mi s-au acrit, zau, toate se intampla la nordici? – au iarna lunga si imaginatie bogata, bag sama).

Bugetul:
-100 euro cort nou. Dechatlon, reducere de la 200. Cine are noroc, apai are noroc :). Cuie am am recuperat si de la cortul vechi.
-campinguri 3 sapt. si benzine aprox 1000 euro
-suveniruri cred ca am depasit 200euro pt ca am luat si 5 sticle de vin acasa, 1.5 kg de branza (inca mai avem in congelator o ultima bucata), ceva jucarie copil, 26 de carti (unii ‘este’ tralala si e treaba mea), atza de tricotat mie (mdea 😀 oferta buna 😀 ) etc.
-mancat mic dejun: croasante, lapte proaspat, bagheta cu miere/gem local
-pranzuri si cina – gratar (avem un mic gratar electric luat asta iarna) sau branzeturi cu salata -legumele fie de la piete locale, fie de pe la magazine bio. Cand nu aveam chef taiam legume si luam un pui rotisat (bio). Lidl are o sectiune faina bio, reteaua Biocoop e fix pe gustul meu: totul bio bio.
-restaurante cu pizza, pastrav (de 2 ori, ne-am intors de drag ce ne-a fost), plate de jour, cate un pahar de vin etc. Plate de jour cam 12-13 euro de persoana. Mancatul in targurile locale cam 7 euro de persoana.
-activitati: parkaventure 25 euro de persoana. De 2 ori. Teleferic pe MontBlanc: 65 euro de persoana. Inchiriat kanoe/paddle/hidrobicicleta cam 10-20 euro pe ora. Pestera cred ca 15 euro de persoana. Muzeul a fost ieftin, 4 euro de persoana.
Total: 2300 euro in 3 sapt.
Aparent poate parea mult, dar apoi am remarcat ca am economisit si acasa: curentul inchis din tablou (lasat frigider), apa neconsumata 3 sapt, mancare nu, copilei nu i-am platit activitati vara (care sunt destul de scumpe, 70 -100 platim saptamanal) etc. Concediul asta ar fi facubil si cu 25% mai ieftin dar 2018 e un an bun pt noi.

M-a ajutat ca am scris si anul trecut un “rezumat” al vacantei – http://iubescorasulmeu.ro/2017/08/11/cum-a-fost-vacanta-cu-cortul-prin-franta/ asa ca am pornit de acolo cu liste de bagaje si le-am facut repede.
Ce ne trebuie pe anul viitor? alt sac de dormit pt mine, mi-a fost frig 2-3 nopti asa ca am imbracat un polar peste pijama.

Cum arata draft-ul pe care l-am f acut inainte de vacanta?
Cam asa – un draft, nu l-am respectat 100% dar a fost baza.

Plecam luni dim. sau duminica direct de la Mara la stagiu?
De vb cu Adriana pt chei si udat flori.

http://www.camping-jonquilles.com/hautes-vosges/tarifs.html – nu facem rezervare, mergem in timpul saptamanii

Mergem direct in Jura? http://www.la-grisiere.com/

http://www.campingchamonix.com/?id_page=2 – stam la vila?? de sunat sa vedem daca mai au locuri si facut rezervare (in final nu mai aveau locuri)

Bagaj din camara: cort. Altul? si arunc pe asta?
saci de dormit x 3
saltele x 3 .
Izoprene x 3.
masa plianta si 3 scaune
cele 3 prosoape de baie.
Bucatarie: gratar
3 castroane de inox, 3 furculite 3 cutite, 3 lingurite, farfurii si cani de email x 3, 2 linguri mari, un burete de vase, 1 detergent lichid, un prosop de sters vasele, 3 servetele de masa
briceagul, 3-4 saculeti de cumparaturi vrac, sandwitch bags pt de luat mancare cu noi
patura de picnic
saci de gunoi
ciocan.

Din dormitoare, la fiecare: 5 tricouri, 5 chiloti, 5 sosete
5 pantaloni (3 lungi, 2 scurti)
2 rochii sau 2 fuste
1 pijama
1 costum de baie
esarfa
Hainele groase (polarele din punga, de spalat!!)
Rucsacii mari -camara (? ocupa loc, mai bine pun in gentile de plaja cusute)
De pe hol: incaltaminte x 2: slapi/sandale si bocancii de munte. Pt fiecare.
1 rucsac mic
geaca de ploaie

Din baie
medicamentele de astm si alergii (de verificat cu o sapt. inainte ca sunt expirate, check the doctor)
1-2 saci de panza pt rufe murdare
costumele de baie
gel de dus sau sapun si o manusha de toaleta
3 prosoape de baie mari, 2 mici
sfoara cu motocei si carligele
absorbante
hartie igiena
sudocrem
putin detergent de masina, intr-un borcan

Draps pt Chamonix. Sau inchiriem ? Din sifonier

Distractie. CARTILE cu Franta turistica!!.
kindle-uri. Incarcator. De incarcat totul de acasa.
Jucarii Mara se ocupa

mancare, din bucatarie:
-sare in borcan mic. Dar mic, de maxim 100gr.
-ulei in borcan mic. maxim 200ml..
-borcan de miere, cereale ovaz
-ce mai e in frigider.
-sticle mici de apa
Pun tot in:
-Lazile frigorifice si pastilele de inghetzat. Sa scriu numele pe pastile. Lazi + pastile in camara.

acte masina, carduri identitate din portofele.
Telefon? eu nu.
Facut lista cu targurile satesti din zone.
Facut lista cu ce sate vedem.

Lista cu sate:
gerardmer
Pont-à-Mousson
Abbaye des Prémontrés
Le Creux
Luxeuil-les-Bains

Jura

Lac de Lamoura
Col de la Faucille
Baume-les-Messieurs (grote)
Château-Chalons
Arbois
Dole
Poligny
salins-les-bains
lons les saunier
arlay
sellieres
orgelet
nozeroy-ghaute vallee de la saine
saint claude
Les rousses
Thoirette le Haute
Arinthod
Moirans en Montagne
St Julien s/Suran
La Frasnée
Grusse
Cluny
Nevy-sur-Seille

Cu draft facut si tinut pe tel bagajul ne-a luat 2- 3 ore sa facem. Pot zice ca eu m-am miscat mai repede decat sotul doarca pt mine am grupat pe zone/categorii, si el umbla cam nauc prin casa cu lista si pixul in mana.

Analiza meniului sapt 1-7 sept.

cam asa arata lista cu care merg la piata. Ok, de obicei scriu mai urat — Meniul saptamanal

Cum blogul imi are rol de jurnal, voi scrie, temporar, meniul saptamanal. Aceste articole le vreau sa imi pot urmari consumul, sa imi caut retete in trecut, sa inteleg ce e bio si cat si daca pot imbunatati, ce cumpar de pe piata locala, si mai ales sa vad ce pot simplifica si imbunatati.
Cu fiecare meniu imi voi face niste meditatii si subiect de imbunatatit.
Consider ca meniul nostru e suficient de sanatos pt nevoia noastra datorita sanatatii radiante de care dam dovada (analize de sange bune, nicio raceala in familie de multi ani).

Cam asa arata o schema de cumparaturi saptamanala la noi – merg o data pe saptamana la piata, suprmarket doar iarna si ocazional. Acopera 7 zile pe saptamana, 3 mese pe zi, 3 persoane. Avem pachete toti. Fiica mea mananca la fel ca mine (cantitati) noi oricum gatim cu mai putina sare de cand am inceput sa hranesc copilul. Fara zile decise, adica felul de marti pot sa il fac joi si invers, dar vineri si sambata seara nu am pachete pt a 2 zi deci pot pune ciorbe/pizza in meniu.
Saptamana asta cumparaturile le facui la piata, si mai am cate ceva folosit din dulapuri: ulei si mustar. Mai am si o gradina ce mi-a acoperit sapt. asta: patrunjel, marar, cateva rosioare, aproximativ 2 kg cartofi, 2 kg castraveti, fasolica verde, 3 frunze de kale etc.

Ce concluzii trag privind meniul?
-painea de casa nu se poate felia subtire, daca vreau tartine la pachet nu va putea musca copila. Asa ca iau una de la brutarie, si congelez cateva felii.
-mai mult de jumatate din alimentatie e cruda. Mi-ar placea mai mult dar mancam si carne si paste (eu renunt cu usurinta la astea, ceilalti 2 m-ar bate)
-am peste 15 kg de fructe si legume si e bine: pepene 5 kg, 2 kg prune, 1 kg mere, pere si piersici aproape 2 kg, salate, rosii 2 kg, castravetii. Ignoram cele 5 kg de rosii si 5 kg de prune/pere/mere puse pe iarna.
-mai repet cumparatul de rosii si facut sos de paste pe iarna in congelator.
-mai fac marmelada. Deja 2 borcane s-au mancat.
-mai mult de jumatate de cumparaturi sunt direct de la mici producatori. Mi se pare firesc sa ii sustin si vreau mai mult: ei sunt sursa mea de sanatate. Prune, rosii, lactatele si ouale, mere, pere, salata verde, piersici etc.
-sa fac iar comanda de carne de vita. Sa caut si porc. Iau cand producatorul taie, asadar sunt pe lista de asteptare impreuna cu alti 20-30 interesati, luam fiecare cate 10 kg si imi ajung 10 saptamani. Ficateii sunt ok ca sunt ieftini si usor de gatit dar nu f. ok
-s-o gatat uleiul de masline. La anul iau 3 kg de la grec. Recolta urmatoare e in noiembrie….
-sa reduc ce iau de import/sere. Pepenele, o parte din piersici, strugurii, lamai. La lamai si struguri nu putem renunta.
-fara dulce sapt. asta asa ca am facut iaurt si pus o lingura de marmelada. Desert minunat aseara, sotul si-a cumparat o chestie maro 😀
-fac iaurt la fiecare 2 sapt. Cealalta sapt. cumpar iaurtul. 2 borcane de 400ml ne ajunge.
-peste biban. Nu stiu daca e de crescatorie sau nu. Sa studiez ce pesti sunt pescuiti si ce de cultura si sa evit cei de cultura.
-limonada merge si fara miere. De cand fac fara miere beau mai putin colocatarii si beau eu 😀 deci nicio afacere.
-cerealele la micul dejun nu sunt bio… o sa iau bio, deci o vizita la DM.
-inca produc plastice, de la sticlele lapte, unt, iaurt, smantana, as incerca sa il rog sa puna si in sticle de sticla si sa le returnez dar realmente este coada de fiecare data. Mai am cate o punga de la struguri si de la ficatei.
-branza o cumpar in cutia mea de la inghetata, s-a invatat vanzatoarea.
-ma intorc cu cutiile de oua. Producatorii se bucura. Sa nu uit sa fac comanda de oua pt sapt urmatoare si sa ma scrie pe caiet

Dupa cum vedeti, o saptamana multumitoare pt mine.

Ia spuneti, voi ce cumparati de la producatorii locali?

Viata de zi cu zi in armonie cu gandurile mele

Cu ceva timp in urma scriam care ar fi cele mai importante lucruri din viata mea: sanatatea mea, copil, casa, hobby-uri, si cam asta e ordinea importantei pt mine. Astea sunt gandurile care ma bantuie zi de zi, asa le mi vreau eu importante.
Ziua are 24 de ore, nu e nici mai lunga si nici mai lata, din ea imi petrec cu cele dragi doar cateva. E bine? E rau? Voi decideti. Din 24 de ore, 8 ore le petrec dormind. 9,5 ore la birou + mers. Raman 6 ore, zilnic, pt cele cu adevarat importante – si nu e suficient.

Compensez cu weekenduri de calitate si vacante lungi, dar uneori simt ca nu ajunge…

De ceva timp am decis sa fac mai mult efort pt mine si pt ce imi e cu adevarat important: sanatate. Asa ca, inspirata de colegul meu de birou fost obez pt ca a pierdut aproape 20 kg in ultimul an, o sa ma ridic la fiecare ora sa merg 3-5 minute, doar pt mine, eventual sa cobor 4 etaje pana jos si sa le urc. Nu e gaura in cer daca urc pe scari zilnic, de cateva ori, in timpul programului la munca. Nici daca in loc sa dau un email/telefon ma duc la colegul din biroul vecin sa il intreb de sanatate si apoi scriu minuta discutiei pe email. Si daca in loc de scari rulante la metrou trec pe scarile obisnuite.
Sa merg pana la metrou si inapoi zilnic (aproape 2 km dimineatza, 2 seara).
Sa ma plimb in fiecare seara (aseara am chiulit, motive intemeiate) inainte de culcare. Si o sa fac asta cat e vara de lata ca la iarna vin cu alte scuze.
Sa ma vad in fiecare sapt. macar cu o prietena. Sau mai multe.
Sa rad.
Sa mananc si o ciocolata o data pe luna, dar zi de zi sa am salata ca masa principala.
Sa consum zilnic o masa de alimente crude, mai multa apa, si sa slabesc putin. Sa ma impac cu ideea ca senzatia de foame nu e ceva grav.
Sa fac eforturi pt cate un vis, pe rand, sa imi fac visurile realitate macar o parte, ca peste ani uit de visuri dar o sa imi aduc aminte de amintiri si emotii, de regrete.
Sa imi aduc aminte la cateva minute de birou sa corectez pozitia spatelui, stiu ca intr-o zi imi va intra in reflex, pana acolo e nevoie de efort si perseverenta.
Sa rog colegul sa ma corecteze daca stau stramb 🙂
Sa adorm la 23:00 , sa traiesc in armonie cu evolutia solara. Sa fac streching inainte, sa imi fac exercitiile de spate pt recuperare musculatura.

Nu imi iese mereu dar e mai bine, din ce in ce mai bine sa fiu in prezent si sa traiesc cu mintea aici, acum.

Ia spuneti, la voi cele importante au prioritatea cuvenita? ajuns astea in comportamentul zilnic? aveti armonie intre ganduri si gesturi? Mie imi pare rau ca nu mi-am pus aceste intrebari acum 20 de ani….

vara pe balcon, iulie 2018

E o perioada minunata, pe care o astept an de an si pe care mi-o imaginez si mai si vara viitoare. E cald, containerele mele sunt verzi verzi si suprrapopulate si atarna din ele rosiile si castravetii in floare, telina si salata si patrunjel si macris si frunze de ceapa verde si de ciboulette si ce mai am acolo le invit aproape zilnic cate putin prin salate.

E verde si cald si ud cu drag in fiecare dimineata si le zambesc si vorbesc.

Culeg roadele si ma bucur de fiecare strop de efort returnat: aproape totul e gratis aici, doar cu dragostea mea nepretuita. Lada de compost e fierbinte si ceva ganganii misuna, pamant perfect sa completez jardinierele si lazile. Remarc ca lazile de lemn rezista cel mai bine la soarele direct dar pierd umiditate mai mult decat
galetile de plastic negre. Nu e bai, sunt acasa zi de zi, le ud cu darnicie cu apa recuperata din bucatarie de la spalat rosii si cirese si ce alte ierburi mai trec prin farfurie.
Culeg si primele fasolici pastai. Nu sunt multe, dar cum adaug doar cateva la o oala de ciorbita, e semn de bine.
Busuiocul si telina si lamaitza si menta si rozmarin si alte aromate le voi taia scurt si toca si congela/usca, dupa cum oi avea chef. Sper ca pana ma intorc din vacantza sa isi revina. Singurul norisor ce imi incarca visul de vacantza cu cortul prin Frantza este fix ca raman plantele singure de parca prietena buna care ramane mereu cu ele nu s-a descurcat bine dar cred ca am un pic de sentimente de mama elicopter cu ele ca nimeni nu le vorbeste si ingrijeste ca mine 😀 😀
Ghimbirul se descurca meritoriu – il adaug in smoothie cu cate o ramura de telina si o juma de lamaie si daca e ceva fructe bine daca nu niste apa si gata mic dejun – se termina ele repede asa ca revin la altele umane si mestecabile, ca si dintii mei functioneaza :)Cum imi place sa organizez pe viitor, iulie e momentul de pregatit lucrurile pe mai tarziu. Am semanat kale, si mai seman un rand de fasolici in paharutze, sa le pun in locul plantelor ce ajung la maturitate. Mare parte se vor duce in gradina de unde ma pregatesc sa recoltez primii cartofi. Am si marar 🙂 .
Pe toamna mai caut si niste sfecla de frunze, din aia numita perpetual spinach, inca nu stiu cum o voi gati 🙂 dar lasa sa fie asta singura problema, clorofila e mereu bine primita in farfuria mea.

Macrisul se descurca minunat. E planta perena, o data plantata supravietuieste an de an. Tot neplantat, din seminte vechi cazute mi-a iesit niste marar pe care il las de seminte, mararul e scump cand nu il am :). Cu busuiocul nu stiu ce fac dar cumpar cate un ghivecel ma fiecare 2 luni…nu ii place la mine si pace. Asta e. Rosiile au pornit din seminte, vecina a plantat cu darnicie si mi-a dat si mie. 15 fire anul asta si daca aveam loc aveam si 30, desi stiu ca balconul meu e de fix 5-6 fire, zau ca am exagerat! .Castravetii se descurca si descurca, se intind pana unde pot, daca ma sufoca o sa ii mut in gradina unde o sa se descurce si cu melcii 🙂

Ia ziceti, ce aveti verde la voi in batatura?