Stratageme de a scapa de presiunea creditului ipotecar

Nu am putut constientiza ce inseamna povara unui credit ipotecar pana nu am trait-o. Fiecare om e unic, daca pentru mine e clar investitie si una buna pentru ca am cumparat sub pretul pietei si eventuala chirie acopera rata, dar pentru altii e o povara zi de zi ce nu o pot suporta. De ex. prima ipoteca a fost obositoare si pentru mine in perioada cand eram un singur venit.

Daca va e greu si nu dormiti noaptea de ideea ca veti plati pana la 70 de ani, atunci consider ca sanatatea fizica si psihica sunt prioritare si e musai de facut ceva. Am adunat cateva stratageme de abordat rezolvarea ipotecii, ideile fiind nu doar de la mine ci mai ales de la colegi, de la rude, de pe net, dar si de la angajatii bancii. Pe net am gasit o grama de povesti, fiecare  unica, fiecare inspirationala in felul ei.

Cautati, ganditi, gasiti ce e potrivit voua, si daca mai aveti si alte idei, scrieti ca poate inspira si pe altii, pentru stiu ca se poate diminua greutatea unei poteci!.

 Stratagema 1. vandut casa. Asta e cea mai brutala si presupune mers la banca ca inceput inceput de procedura de vanzare a imobilului; cu banii de pe vanzare sa acopere ipoteca. Va recomand sa cereti o perioada de 1-2-3 luni (cat se poate) cumparatorului, pana la eliberare. Daca ati ajuns aici e clar ca aveti probleme mari financiare si 1-2-3 luni fara cheltuiala asta v-ar ajuta sa acoperiti alte probleme. Intre timp va mutati in locuinta mica, in chirie, faceti noi economisiri pt o achizitie viitoare, sau stat in chirie toata viata.

 

Stratagema 2: refinantare pe termen mai scurt.

Solutia va duce la rate mai mari dar la perioada mai scurta (si dobanda totala mai scurta). Nu uitati, cautati dobanda mai mica si incercat de negociat. Avantaje: scapat mai repede de ipoteca. Nu, nu ma simt bine sa mai stiu datoare pe 30 de ani (pana la pensie), asa ca am credit pe 15 ani (au mai ramas 14) si daca am ocazia sa reduc perioada si cu 1-2-3 ani, as face-o acum.

 

Stratagema 3: refinantare pe termen mai lung dar rate mai mici.

Solutia va duce la rate mai mici dar la perioada mai lunga, dar permite de trecut pe o perioada dificila (concediu de maternitate, sau perioada de studiu/job part time etc)

 

  Stratagema 4: plati efectuate in avans. In termeni bancari se numeste rambursare anticipata, si conform noilor legi (din 2010) e fara comision si se face pentru orice suma si in orice moment a lunii, cu mentiune de reducere a ratei sau a perioadei. Practic fiecare rabursare anticipata va fi o plata din principal (banii imprumutati de la banca) si asta va duce la scaderea dobanzii totale platite si cu cat mai devreme e facut cu atat scaderea e mai spectaculoasa. Ea se potriveste cui are venituri  extra din cand in cand, dar nu pot suporta o rata mai mare luna de luna (o alternativa la stratagema 2). Asta a fost abordarea mea la prima ipoteca: lunar puneam mai mult in cont, mai mult vara (mancare si incalzire si electricitate mai ieftina) si periodic faceam cerere la banca pentru efectuare de plata anticipata cu scaderea perioadei.
Am reusit sa inchit ipoteca in 8 ani. Pentru extra bani folositi orice strategie de economisit care va vine, orice extra venit. Depinde de voi: o prima, un comision, o luna fara cheltuieli majore, un cadou, bani dintr-un extra job, din economii temporare, o mostenire, etc , ganditi-va chiar si la inchiriat temporar locuinta actuala pe Airbnb.

 

Stragema 5: locuit temporar in chirie, langa noul job, si inchiriat locuinta proprietate. De vazut daca banca accepta asta, dar nu cred ca sunt singura care am inchiriat la negru. Chiria sa acopere rata e o conditie ce am indeplinit-o la achizitie, iar eventualele economii le-am folosit ca plati anticipate. Asta se potriveste cand ne pierdem jobul, sau cand noul job e prea departe/in alta localitate si nu e spectaculos platit sa ne permitem 2 locuinte sau o masina. Ideea de a locui aproape de serviciu vine si pt taiat costurile de transport mari (si de ce nu, ganditi-va sa vindeti asa masina si cu banii aplicat #4), ofera o perioada de buffer/de respiro, timp de cautat un job in zona de domiciliu stabil etc. E o solutie temporara dar uneori e tot ce avem nevoie!

 

Dupa cum vedeti, nici una nu e usoara, toate implica efort si adaptare, discutii in familie, si mai ales actiune. Actiune, fara de care cunostintele noastre ne raman doar cultura generala.

Regula lui 5 ani de locuit in noua locuinta achizitionata

(Inca un articol inspirat din discutiile cu colegii, seful e la notar acum deci scriu lejer :D. Musai sa zic ca in birou suntem persoane cu 3 si 4 imobile)

Cand am cumparat aprt. actual intrebarea din casa a fost: cat timp vom sta in locuinta asta?  De ce o asemenea intrebare? pt ca sunt atat de mari costurile achizitionarii si costurile vinderii, iar daca fac asta acum si vand si cumpar ceva mai mare peste 2 ani  s-ar putea ca sa ies mai in pierdere financiar decat daca stateam in chirie.
Ok, stiu ca aceste costuri depind de zona, costuri notar, impozit sau nu la achizitie, valoarea totala a imobilului etc. Da, pentru mine a fost important sa calculez cifrele si sa vad daca achizitia e mai eficienta decat inchirierii.
Daca sunteti in categoria inflationista ca la fiecare 2-3 ani doriti o alta masina/alt tel./alta casa mai mare, atunci s-ar putea ca
achizitia in cazul asta sa nu fie profitabila.
De aceea mi se pare o decizie de bun simt sa caut un raspuns la intrebarea: “da…eu cat voi sta in casa si ipoteca asta”  si sa aliniez durata ipotecii adecvat.
Argument: in conditiile ratei imobiliare, in primii ani la fiecare plata avem o parte din datorie si dobanda. Dobanda la inceput e cea mai mare si descreste luna de luna. Astfel ca (functie de tipul si valoarea si dobanda si durata creditului) dupa 5 ani s-ar putea sa aflu ca nu am platit prea mult din valoarea casei dar ca am ingrosat fundul bancii.

O sa argumentez pe cele 2 achizitii imobiliare facute de mine.
Prima achizitie a fost cu o ipoteca pe perioada de 28 de ani, in 2006 (dobanda 8.03 % dae – daca imi aduc bine aminte ca am deja o varsta) dar imi aduc bine aminte cand dupa 1-2 rate am citit desfasuratorul si din rata de 550 lei (mai exact era 543), 50 era principal si 500 dobanda. Totusi, investitia a fost o investitie buna pt ca chiria posibila acoperea rata (ba avui o perioada cu chirie mai mare ca rata) si ca eu scapam de chiria platita lunar. Cum acea locuinta a fost sub nivelul financiar personal (adica eu mai aveam cum face economii si am si facut dar nu in primul an de la achizitie) am reusit sa o platesc anticipat in 8 ani in plati periodice.
A 2a achizitie e cea actuala si e cu ipoteca pe 15 ani, dobanda mai mica, rata 1166 (si mai avem economii dar muult mai mici 😀 ), iar principalul este peste procent mare din rata,  asa ca daca peste 5 ani o vand, recuperez si cheltuieli notariale, si dobanda si raman cu un plus frumusel. Dar nu se va intampla asta daca vand la anul! ci ies in pierdere… Asadar pentru mine ar trebui sa raman in locuinta asta cam 5 ani pentru a face un profit (sau sa fac o plata anticipata de 10 rate).

Exceptie de la regula.
5 ani e o cifra de bun simt (“common sense” e termenul folosit de sef), nu fixa. Totul depinde evident de perioada de ipotecare. Eu reusii sa fac economii si plati anticipate si cu ipoteca dar sunt multi oameni care isi cumpara locuinta maxima pe care si-o permit (influentati prost de banci si de turma, evident). Eu imi permit sa fac plati anticipate si sa scad
perioada de rambursare si asta va scadea dobanda totala si va scadea f. mult suma principala de returnat, si apoi voi negocia drastic cu banca.
Si mai de bun simt mi se pare ca o investitie imobiliara devine buna daca locuim macar jumatate din perioada ipotecii (sau mai exact daca vrem sa ne mutam in viitor, sa facem plati anticipate pana la achitarea a unei parti bune).

Corolar:
Se adauga variabilele
-daca o posibila inchiriere acopera rata
-daca avem intre timp suficienti bani stransi pt avans la urmatoarea locuinta si pastrat prima pt inchirie atunci go for it si peste 3 ani inchiriati-va prima locuinta si mutarea in noua achizitie. Colegul meu are deja 4, nu a strans bani de a 5a dar incepe sa studieze ideea asta. Prima ipoteca se incheie in curand si are doar 33 de ani.

Si nu uitati, nu e nicio problema sa traim intr-o locuinta mica daca de la luna la luna nu ne ajung banii. Copiii pot creste si intr-un aprt. mic, copiii pot dormi in acelasi dormitor (pana pe la 10-12 ani, asa 😀 ), dar copiii nu vor creste sanatosi si fericiti cu parinti ingrijorati zi de zi. Costurile vietii urca zi de zi, asa ca studiul si calculele fac diferenta intre o investitie buna imobiliara si una proasta.

 

P.S. niciuna din aceste reguli nu se aplica daca piata imobiliara cade.

Finantele personale si sanatatea personala sunt oarecum legate

Citesc de mult timp printre  statisticile americane despre cat de prost sta la sanatate americanul obisnuit. In plus gasii ca americanul obisnuit are probleme si cu finantele. Mai precis: gasii o statistica cum SUA este clasata pe locul 9 la tarile obeze. Din lume. Si in medie un american are datorii 130 mii dolari( doar 5% din venit e media de economisit, semn ca marea masa nu economiseste  nimic) . In medie.
Iar americanii nu sunt o specie diferita de mamifere, sunt doar oameni iar cifrele sunt asemanatoare in toata lumea… (doar ca ei au mai multe statistici si incercari de imbunatatire a vietii).

Am incercat sa vad o legatura intre finante si sanatatea fizica, si de ce nu, sa copii cateva din activitatile alora care au reusit

1. Bogatii fac gimnastica

Toti stim ca  30 -60 minute de exercitii zilnic schimba mult in viata.  Se paer ca 76% din bogati fac asta zilnic  si asta e demonstrat ca reusesc sa isi mentina o sanatate fizica dar si mintala, relaxare si putere de concentrare pe mai tarziu. Si sincer sa zic, cunosc cativa americani, i-am intalnit in vacante, si da, mi se par mai “grasuti”  decat cu ce sunt obisnuita.
Da, cica gimnastica si exercitiile cardio mentin ridicat nivelul iq-ului.
Din experienta proprie, consider ca datoriile si presiunea financiara blocheaza creierul si corpul in acelasi maniera in care actioneaza carentele nutritionale.

2. mancatul haotic si cumparaturile haotice nu pot compensa neimplinirile de pe alte planuri. Fiecare problema e musai de rezolvat la timpul si locul lor.

3. mai multi pasi mici cu rezultate mari

Si obezitatea, si datoriile se acumuleaza in timp. In copilarie as fi putut manca oricat: ce era gatit de bunica era sanatos, plus miscarea  zilnica (alergat, mergeam pe jos  si 10km) erau benefice. Dupa ce am ajuns sa lucrez, (9-10 ore pe zi asezata pe scaun) miscarea mi s-a redus, accesul la ciocolate si mancaruri cumparate s-a marit asa ca am luat in greutate kg dupa kg.
O singura decizie proasta in alimentatie nu duce la o deteriorare completa. Dar facand aceeasi decizie proasta de a cumpara 1-2 ciocolate zi de zi va aduce la kilograme cumulate si dinti afectati si diabet etc.
Cu finantele lucrurile merg asemanator: datoriile se acumuleaza incetul, datorita deciziilor proaste luate zi de zi. Inclusiv decizia de a nu schimba nimic azi desi stiu ca am o problema e tot o decizie proasta.

4. Knowledge = putere

In ultimii ani am inceput sa citesc despre nutritie si finante si am invatat de la altii (carti, oameni si experiente). Din pacate in scoala nu erau cursuri nici de nutritie si nici de finante si zau ca ar fi prins mai bine de predat una din astea in loc de orele de muzica din scoala!.
Asa ca citesc acum, la 40 de ani. La orice varsta acest studiu prinde bine!

5. Actiune

Daca la punctul 4 am studiat, apai sa stiti ca nu ajunge doar studiul. E bine ca intelegem si acceptam ca avem o problema (greutate sau finante), e bine ca intelegem ca exista solutii si vedem solutiile, dar e important si sa actionam.
Pt a slabi e musai sa mancam mai rar, mai putin, mai bine, sa facem mai des exercitii. In termeni financiari: e important sa cheltuim mai rar, mai putin, si sa facem mai des economii si investitii.
Nu putem ramane in aceeasi rutina zilnica si aceeasi pasi si sa asteptam sa apara schimbarea!! e nevoie sa actiionam noi, acum.  Da, sunt multe care au functionat la altii si nu la 100% din oameni. Dar daca nu incercam, nu o sa aflam niciodata! asa ca cel mai bun moment de inceput noua viata este acum.

6. sa revenim iar si iar in forma

Fizica, zic. Aici e nevoie de prerseverenta. Si la slabit primele saptamani sunt cele mai grele (febra musculara, foame si senzatie de caderi de glicemie pt ca nu am mancat zahar). Dar daca nu mai acceptam caderile/deraierile din viata nu ne vom intoarce la aceste momente!
Si o zic pt ca am impresia ca trec anii si ca fiecare reinceput de gimnastica si de corectare a dietei e din ce in ce mai dificil. Asa ca miscarea zilnica e absolut fantastica dupa cele 8-10 ore pe scaun la birou.
Regula se aplica si in igiena financiala: e al naibii de greu  de platit datoriile in urma cheltuielilor compulsive si recuperat dupa luni in care am cheltuit haotic, dar daca tinem acelasi ritm nu vom mai avea situatii de re-start.

7. Perseverenta si echilibru

In greutatea corporala e demonstrat ca 80% e dat de ce mancam si 20% din exercitiile fizice. Disciplina, perseverenta, rabdare, ritm. Se aplica acestea si pt bugetul personal al vostru?

8. Rezultate vin in timp, nu peste noapte. Rabdare.

 

Ai vazut pana acum legatura personala intre finante si sanatate? Cat timp ti-a luat sa reechilibrezi bugetul?

Independenta financiara mai aproape de realitate

Azi m-am jucat (iar) cu un model matematic (model matematic e muult spus). Ideea mea a fost sa pun in formula eficienta economiilor raportat procentual la venitul lunar (v).
Adica urmaresc coloana de economisit un procent din venitul v pe o perioada de 10 ani.

Economisit lunar din venit Cat economisesc in 10 ani Explicatii:
v*10% v*10% *12*10= v*12 = next 12 months free ( adica pot trai 1 an cu un consum lunar la nivel de 90% din salariul v)
v*20% v*20% *12*10= v*24 = next 30 months free (2 ani si jumatate)
v*50% v*50% *12*10=v*60 = next 120months free (10 ani)
v*90% v*90%*12*10=v*120 =next 1200 months free ( adica 100 ani)

Daca economisesc 90% din venit timp de 1 an, si cheltuiesc doar v* 10% lunar, atunci:

Economisit lunar din venit Cat economisesc timp de 1 an Explicatii:
v*90% v*90%*12*10=v*120 =next 120 months free ( adica 10 ani)

Aceste calcule sunt constuite pe 2 factori care influenteaza castigarea independentei financiare:
perseverenta (pus lunar deoparte)
– nivel scazut de cheltuieli lunare.

Cifra asta, economisit 90% din venit, este o cifra pe cat de hipnotizanta pe atat de ipotetica, pentru ca intr-un ritm de cheltuit doar 10% din venit pe doar un an, economiile adunate vor putea sustine aprox urmatorii 10 ani de independenta. Dar daca as lucra 3-4 ani si as trai cu numai 10% si economisi 90%? ei bine, asta mi-ar aduce independenta pe urmatorii 30-40 de ani! Acum, nu cunosc pe nimeni care sa faca 90% economii din venit si sa traiasca cu doar 10% din venit . Ok, am gasit un blog cu un tip ce e la 80% pentru ca locuieste cu parintii si investeste 80% din venit (si are 20 ani) dar personal nu cunosc pe nimeni cu o valoare asa de mare si nici atata disciplina.
Dar citind articolele din presa, vad ca media in lume este de 5% din venit economisita. 5% mi se pare putin dar si asa e mai bine decat nimic!Atunci unde e solutia? unde e echilibrul? Ei bine, pt mine ceea ce conteaza este ce si cat ma face fericita, linistita. Deja am cativa comentatori hater-i care au spus ca sunt zgarcita etc. Pentru mine, visul independentei financiare este un vis de ani de zile, si nu vreau sa vina la 67 de ani si 40 de ani contribuiti, cat e varsta mea legala de pensionare.Pt mine aceste calcule m-au ajutat sa constientizez ca la aniversarea de 40 ani ( mai am 1 an jumate pana acolo) nu ma pot “pensiona” (cum visam) dar ca peste inca 10 ani e posibil, foarte posibil.
Aceste calcule, impreuna bugetul lunar ce il fac de ani de zile ( buget ce m-a ajutat sa inteleg ca noi ca familie ne descurcam cu 50% din venit), imi arata ca daca incep la aniversarea a 40 ani si pana la cea de 50 ani (10 ani) sa economisesc la nivel de 50% din venit , imi voi putea oferi o pauza de munca de la 50 la 60 de ani chiar de nu am facut eforturi mai devreme! .
Ce nu am evaluat pt acesti ani este inflatia, dar o compensez estimativ: in momentul in care nu voi mai lucra sunt cateva cheltuieli care vor disparea, cheltuieli ce imi sustin astazi jobul. Daca mai adaugam si o investitie a banilor cu un randament satisfacator mie, cifrele devin si mai “credibile”. Dar si pentru asta e nevoie de perseverenta si citit periodic.

Intrebare catre cititori: cat la % din venit va ajunge acum pentru cheltuielile lunare?

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Dupa ce am ajuns la o casa locuibila si nu mi-am mai consumat timpii si gandurile (si banii) cu amenajari si zugraveli si cutii etc, dupa ce am  acumulat multa oboseala, am  inceput sa meditez la ce  e important pentru mine si ce timp (energie) ii acord.

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Probabil multi oameni au auzit de fraza “time is money” . O cunosc si o consider adevarata, doar ca in ultimul timp  balanta s-a schimbat si timpul a devenit mai valoros decat banii. Sa am libertatea (si timpul!! ) de a face lucrurile care le doresc in plus fata de jobul full time  plus treburile casnice de rigoare – asta e tinta independentei mele financiare. Viata e prea scurta pentru mine sa petrec 1/3 din timp facand … sa stau la dispozitia sefului.
Inca un lucru ce iau in considerare este energia si concentrarea petrecuta la munca. Dupa o saptamana grea perecuta la munca, imi mai ramane putina energie sa ma ocup de ce imi doresc in cele 2 zile de weekend si cele 6-8 sapt de concediu anual.
Uneori ma gandesc ce as face daca nu as avea jobul: in cele 11 ore zilnice in care nu as mai fi pe fuga catre metrou si de la metrou, as face ce? CE VREAU! gradinarit? cusut? citit? reinceput jogging si invatat sa innot? reinceput orele de pian? …

Jobul e responsabilitate

Responsabilitatea familiei este unul (si marele motiv) pt care nu imi dau demisia acum.  Daca ar fi sa ma “ingrijesc” doar de mine probabil as opri serviciul acum, pentru ca am suficiente investitii (imobiliare) si as contura un mic venit din alte parti. Dar mai am ipoteca, copila, mamaia …
Pe de alta parte jobul nu e atat de nasol! nu vin obosita si stresata de la munca, seful este nemaipomenit, iar ziua cand intra banii in cont e o zi veseeeela.
Da, am ajuns in punctul in care grija financiara  nu mai e atat de mare grija. E momentul cand vad echilibrul financiar, ca am ingrederea ca ma pot descurca cu un minim (ipoteca, apa, curent, net, mancare) , si in care imi doresc mai mult timp pt mine si familie, chiar daca asta inseamna mai putini bani. De aceea am ales sa tai anumite cheltuieli ( facturi, rar la supermarket, si mai rar haine, deloc cosmetice): pentru ca inclusiv banii cheltuiti pe astea imi ataca din timpul ce l-as putea petrece cu copila/cu pasiunile mele.
Ba mi-am facut o lista de prioritati cu lucrurile faine din viata:
-copil
-gradina
-miscare
-casa
-cusut
-casa (curat+gatit)
-job
-citit
Astea sunt prioritatile… Dar cat timp petrec cu ele?  Cel mai mult petrec cu jobul…si nu, nu e el cel mai important din lista, asta dupa cum se si vede.

Pentru ca banii nu pot cumpara timp, ia spuneti, ce conteaza cu adevarat pentru voi? si timpul e direct proportional (cifre dar si calitate) cu prioritati? ca la mine nu.

Cum sa castig 200 lei pe luna cu 15 minute de efort

Ce titlu comercial mi-am tras 🙂 Dati click aici, si in 15 minute de efort zilnic veti castiga, garantat, din prima zi.
Da, 200 in plus lunar in buzunar nu strica nimanui. inSeamna peste 2000 pe an! sunt fix banii de o vacanta frumoasa, sau de o investitie, e fix suma de economii ca buget de avarie ce poate face pe multi sa doarma linistiti. In 10 ani inseamna 20% din o garsoniera – si ar putea fi avansul.

Si asta nu se invata la scoala. Scoala m-a invatat sa lucrez, sa castig bani, dar si cum sa ii cheltui cat mai repede asa ca … gatiti-va pachet pt pranzul de maine!

Cum eu tin la alimentatie si nu mananc orice prostie de 2 lei, o masa ok la pranz presupune multe legume si fructe, si costa (minim 10 pe zi…si mai mult). Da, costa.

Gatiti-va singuri pranzul!
In 15 minute pot gati o masa sanatoasa, si pt 15 minute de efort sa primesc 10 lei inseamna un job foarte bine platit!

Mi-am adunat pe pinterest o lista de meniuri rapide, cu ingrediente la indemana, ce implica un minim de gatit si asta ma ajuta sa nu raman in pana de idei si  si sa nu mai pic in panica si disperare ca acolo in 1-2 minute  sigur gasesc  vreo idee. Am zile cand nici macar
aceste 15 minute nu le petrec, pt ca duminica gatesc pentru toata saptamana si imi “pre”- pregatesc cateva ingrediente ce devin
componente pt 2-3 zile (de ex. am naut fiert) pe care il completez cu salata, branza, masline, o conserva ton etc.
Ia ziceti, sunteti  pregatiti de asemenea castig?1

 

 

Salveaza resturile in bucatarie

Moto-ul meu de ceva ani de zile e sa simplific bucataritul. Astazi gatesc de 2 maxim 3 ori pe saptamana, portionez si  pun in frigider/congelez ingredientele, astfel ca merg la cumparaturi 1 data pe saptamana cu lista facuta.
Mai multe idei si faine gasiti la Carmen.
As adauga o idee pe care Carmen inca nu a speculat-o : achizitia de produse la limita garantiei. Eu iau produsele care le cunosc si folosesc des, in general produse de baza (fructe si legume). Cu ceva timp in urma am luat banane coapte bine, deja innegrite pe alocuri. Pretul era la jumatate, dar  cum erau banane mici si aromate, fairtrade, nu am ratat ocazia: 2kg de banane au ajuns in casa la pret de 1.  O parte am mancat pe drum, restul am portionat in congelator ( gata tocate, pungute cu cate o portie) astfel ca au devenit mai tarziu:

1

-smoothie

-cupcakes cu banane

-iaurt cu fulgi de ovaz si banane

Am mai practicat asta si cu resturile de banana. Cand iau banane normale, nu reusesc sa mananc una intreaga, si daca o las pe masa se oxideaza asa ca… o pun in punguta la congelator pt smoothie-ul de a 2a zi.

Voi salvati resturile de alimente?

 

Cadourile primite, moment de donatie

Cu ani in urma mi-am impus o limita de haine. Decizia a venit dupa o evolutie de ani de zile in care dimineata ma scarpinam in cap maimutzeste in fata sifonierului burdusit: eu cu ce ma imbrac? . Da, azi am 2 perechi de pantaloni ce imi plac si le folosesc, cateva tricouri, o camasa, plovere, 3 rochii si 4 fuste etc. Fiecare achizitie presupune plecatul initial a altui produs ce e prea vechi/nu imi place. Cum nu am multe haine acestea le port mai des asa ca se uzeaza mai repede – asadar .. ocazie sa iau altceva apare, asa ca profit de solduri. Ei bine, mai sunt si alte surse de item-uri: cadourile. De obicei cadourile sunt practice – dar nu au pasul initial de …eliberare loc. Ce fac? De refuzat nu pot sa-l refuz si mai ales daca imi place. E momentul sa descoper ceva ce era prea vechi (nu e dificil) sau care nu imi place sau nu imi sta prea bine, si uite asa fac… un pachetel pt donat. Doar si altii din jur sa se bucure de cadouri, nu? Am eliminat asa problemele gen: – unde mai pun noul obiect – curatat de praf, ogranizat, mentinut, hranit (in cazul animalelor sau plantelor) – baterii si alte accesorii – dificultati la mutat in noua casa – timp petrecut cu toate astea etc. Voi ati calculat vreodata pana unde ajunge costul unui item comparat cu costul achizitiei… dar oare merita? Care e costul real al unui produs?

Si cum aproape am golit bucataria

Decluterring in bucatarie e o problema spinoasa! Da, am reusit sa ma apuc serios de asta in weekendul asta, dar inceputurile si tatonarile le aveam de mult timp. Inca mai am 4 rafturi de triat, dar acolo am nevoie de acordul intregii familii 😀

Ce am aruncat:
– ce era expirat. Da, aveam condimente expirate!
– ce nu am folosit de un an sau deloc. Da, aveam condimente ce nu le-am folosit niciodata in viata …
– mai mult de jumatate din hartiile de cupcakes. Oricum fac rar. As putea sa mai arunc din ele dar o fac tura viitoare 😉
– scurs din 3 pungi de faina intr-o singura punga
– aruncat alte borcane (am mai gasit veo 3)
– aruncat betele de la mararul de muraturi. Nu, nu mai pun muraturi paan la anul, le tineam intr-o punga mare ce umpleau un raft ca poate… Am scurs semintele si aruncat betele, gata!.
– lumanarile si ceara adunata; aruncat tot ce am colectat ca poate bricolez.  Nu, nu am facut nimic cu astea, dar de 1 an le tot strang.
– 2 prosoape de bucatarie nasoale au plecat
– am descoperit 2 borcane de compot de prune 🙂 si vor pleca in burtica mea in loc de cina
– am descoperit cati bureti de vase am!! si eu tot cumparam ca nu ii gaseam ….
– am descoperit cata sare de muraturi am: 3kg :). Ok, de acum incolo asta consum.
– am descoperit 3 tipuri de zahar in casa! . Sunt o nehalita, nu imi ajunge unu??? :))
– am triat si pus label-uri la ceaurile culese si uscate de mine; o parte le-am scos la indemana si le consum
-relocat din colectia de chei, pixuri, suruburi, baterii consumate, becuri arse etc.

Acum, in final am 4 rafturi goale (2 jumate sunt de la marea borcaneala). Am mai putin praf. Mai putine zone de umplut cu praf. Am mai mare viziune ce si unde am, asa ca nu voi mai cumpara anumite lucruri, ca deja…exista.

Ce mai am de triat sunt paharele si cani;  seturile de farfurii si castroane. Aici vom face sedinta de familie, asadar sa ii pregatesc moral :). Si de golit din toate alea care le tin pe bufet, toate mi se par …musai si neaparat acolo :)))

Simplificarea casei (decluterring)

Cuvantul decluterring a aparut pe undeva prin ‘americania’  fiind expresia pentru  eliminarea multitudinii de item-uri ce zac imprastiate prin toata casa, depozitate, nefolosite.
Datorita consumerismului si tendintei firesti mie de a colecta lucruri, m-am trezit cu casa plina de lucruri. Iar. Si cum ma pregatesc de mutare am decis ca e momentul sa curat si simplific, acuum si nu dupa!!
Pasii urmati sunt aceeasi din trecut: deschis dulap, tras tot jos, triat ce pastrez (si pun inapoi) si ce nu; ce nu pastrez le iau iar la mana si le impart in 3: gunoi, donat, vandut; . Ei bine, fiecare dulap inceput, fiecare zona atacata este o durere si moment de oboseala si frustrari.
Unii i-au zis: oboseala deciziilor (cica apare cand avem din prea multe de ales). Imaginea cu dulapuri deschise, rafturi curatate, dezordine peste tot imi dau neliniste. Mizerie. Asta e tot ce vad in jurul meu in momentul de aia zic: vvreau sa  scot tot ce nu folosesc din viata, si mai ales din ganduri.

Asa ca mi-am inhatat 2 cutii, un scaun, niste carpe si …planul de bataie:

Si imi dau seama de ce am abandonat de atatea ori procesul de ‘decluttering’ atat de repede: pt ca e brutal si dureros de a scoate si vedea atatea ascunse prin colturi, aruncate, prafuite, abandonate, neutilizate. Greu de a vedea toate obiectele astea in fata, lucruri fata de care am un atasament sentimental.
Stiu ca e dureros inceputul dar pana la urma merita finalul!!! Si intr-o zi o sa ma apuc si de dulapurile din bucatarie.  Si nu, nu sunt singura in procesul asta.
Cu ce incepem? Ei bine, incepem cu ce e mai usor – sa nu obosim asa de rau 🙂 . Bucataria am decis, ramane la urma 🙂