14 februarie e ziua dragostei, nu a consumerismului

Putem sa ne sarbatorim si fara bani.  Fara ciocolate zaharoase ce vor aduce zile de regim si drumuri la dentist.  Fara jucarii de plush la supra pretz  ce ajung sa zaca,  pline  de praf (cine e cu alergii stie  de  ce) ; fara alcoale ce distrug minti si portofele.

Dar e ziua cand avem in primul rand  responsabilitatea de a ne a arata dragostea fatza de noi: sa port bluza aia noua ce o evit mereu ca e prea eleganta, sa imi zambesc mie in oglinda, in timp ce periez dintii mai mult decat de obicei,  sa merg pe jos 15 min mai mult decat de obicei  pt ca si corpul meu are nevoie de dragoste si grija.  Sa programez vizita la dentist/dr de familie/ psiholog/ maseuza etc si sa cer si acea marire de salariu ce o merit de ceva ani. Si musai musai musai  sa ma duc la culcare putin mai devreme, dupa ce imbratisez,  inca o data,  pe fiecare biped din casa.
Ca sa pot iubi am invatat incet incet ca e nevoie sa ma iubesc pe mine si sa am grija de mine, si sa inteleg ca si cei din jurul meu la fel da faca. Un om care se autodistruge are o iubire shtirba fatza de el si fatza de creatia lui Dumnezeu.   Ca sa pot avea grija de ceilalti e nevoie sa am grija de mine si daca nu pot/vreau sa am grija de mine corespunzator voi fi un exemplu prost in ochii copiilor/iubitului.
(Mesaj inspirat de 2 doamne ce au lasat loc  unei gravide in metroul aglomerat; din geci nu se vad burtzile dar doamnele astea au intrebat tare daca cineva vrea sa stea pe scaunul cald eliberat si gravidutza a cerut cu o voce timida si s a scuzat pt sarcina cu o voce si mai timida)

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Dupa ce am ajuns la o casa locuibila si nu mi-am mai consumat timpii si gandurile (si banii) cu amenajari si zugraveli si cutii etc, dupa ce am  acumulat multa oboseala, am  inceput sa meditez la ce  e important pentru mine si ce timp (energie) ii acord.

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Probabil multi oameni au auzit de fraza “time is money” . O cunosc si o consider adevarata, doar ca in ultimul timp  balanta s-a schimbat si timpul a devenit mai valoros decat banii. Sa am libertatea (si timpul!! ) de a face lucrurile care le doresc in plus fata de jobul full time  plus treburile casnice de rigoare – asta e tinta independentei mele financiare. Viata e prea scurta pentru mine sa petrec 1/3 din timp facand … sa stau la dispozitia sefului.
Inca un lucru ce iau in considerare este energia si concentrarea petrecuta la munca. Dupa o saptamana grea perecuta la munca, imi mai ramane putina energie sa ma ocup de ce imi doresc in cele 2 zile de weekend si cele 6-8 sapt de concediu anual.
Uneori ma gandesc ce as face daca nu as avea jobul: in cele 11 ore zilnice in care nu as mai fi pe fuga catre metrou si de la metrou, as face ce? CE VREAU! gradinarit? cusut? citit? reinceput jogging si invatat sa innot? reinceput orele de pian? …

Jobul e responsabilitate

Responsabilitatea familiei este unul (si marele motiv) pt care nu imi dau demisia acum.  Daca ar fi sa ma “ingrijesc” doar de mine probabil as opri serviciul acum, pentru ca am suficiente investitii (imobiliare) si as contura un mic venit din alte parti. Dar mai am ipoteca, copila, mamaia …
Pe de alta parte jobul nu e atat de nasol! nu vin obosita si stresata de la munca, seful este nemaipomenit, iar ziua cand intra banii in cont e o zi veseeeela.
Da, am ajuns in punctul in care grija financiara  nu mai e atat de mare grija. E momentul cand vad echilibrul financiar, ca am ingrederea ca ma pot descurca cu un minim (ipoteca, apa, curent, net, mancare) , si in care imi doresc mai mult timp pt mine si familie, chiar daca asta inseamna mai putini bani. De aceea am ales sa tai anumite cheltuieli ( facturi, rar la supermarket, si mai rar haine, deloc cosmetice): pentru ca inclusiv banii cheltuiti pe astea imi ataca din timpul ce l-as putea petrece cu copila/cu pasiunile mele.
Ba mi-am facut o lista de prioritati cu lucrurile faine din viata:
-copil
-gradina
-miscare
-casa
-cusut
-casa (curat+gatit)
-job
-citit
Astea sunt prioritatile… Dar cat timp petrec cu ele?  Cel mai mult petrec cu jobul…si nu, nu e el cel mai important din lista, asta dupa cum se si vede.

Pentru ca banii nu pot cumpara timp, ia spuneti, ce conteaza cu adevarat pentru voi? si timpul e direct proportional (cifre dar si calitate) cu prioritati? ca la mine nu.

Idei de cadouri cu mai putine deseuri

O yes!!, vine sfarsitul anului, data aia fatidica se apropieeee si ce cadouri facem la prieteni? Dar la rude? dar la colegi? Ne  asteapta disperare, panica, alergaturi in ultimul moment, ghiontiri  prin magazinele pline de oameni, trafic trafic etc. cutii de imachetat, hartii si funde etc  etc.
No, stop. Se poate fara.
Si uite cateva idei de cadouri usoare fara…prea multe deseuri
 1. Favoritul meu este: restaurant placut cu prietenii(sunt gurmanda). Da, asta mi se pare cel mai fain cadou: 2 ore amuzante, impreuna. Burta plina.  Sau o cina impreuna acasa.
 2. un set de inceput de drum fara deseuri: o geanta de cumparaturi handmade, un saculet de piine hand made, un sac de nuci de sapun de spalat  rufe, chiar si cartea: zero dechet (cu rugamintea de a o da si mai departe) etc.
3. o  vacanta. Da, asta e mereu cadoul ce il visez 😉 .
4. experiente: Bilete la teatru.  Seara la bowling. Bilete de concert/film, curs de gatit etc.
5. abonament la sala de sport. Nu pot sa fac asa cadou orisicui 🙂
6. ingrediente de gatit prajituri (da, ideea mi se pare super) – desi decoratiunile de deasupra tot deseuri sunt
7. dulciuri facute in casa
8. impachetat simplu. Am refolosit hartia de la alte cadouri primite, sacose de la alte cadouri primite, am pus o hartie alba si colorat-o, am pus totul intr-o cutie de pantofi si pus o funda etc.

Voi ce alte idei aveti?

Idei de la : http://dabblesandbabbles.com/marinated-feta/

https://www.youtube.com/watch?v=W1rxIYdXkPA

http://bakedbree.com/toffee-blondies-week-4-of-12-weeks-of-cookies

De ce incurajez cumparat/vandut la mana 2a pe grupuri locale

 De ce  incurajez cumparat/vandut la mana 2a pe grupuri locale?

1. nu imi usuca bugetul daca nu am planuit ceva din timp.
2. ma simt mai bine sa cumpar o rochie la mana 2a daca stiu ca banii raman local, la o familie, decat sa se duca la un magazin cu sediu social si taxe platite in … Cipru.
3. familia care vinde (adica eu, sau vecina) va avea mai putine lucruri in casa, mai usor de intretinut
4. pretul si rapididatea achizitiei. Da, un mixer ce mie imi zacea acolo de cateva luni nefolosit va ajunge in bucataria cuiva in seara asta.
5. abia asa am inceput sa vad cati bani am cheltuit pe produse folosite de 2-3 ori. Tot ce am castigat din vandut de la inceputul anului asta am pus intr-un borcan. Da, am mai bagat mana in borcan, de 2 ori. Ssst. Si tot am 500 adunati. Valoarea e f. mare pt ca multe produse le-am vandut la 10-20% din valoarea initiala (doar cateva la 50%). Un calcul estimativ imi indica bani cheltuiti …peste 4000 si asta in ultimii 2 ani. Si inca nu m-am luat de multe bucatarie :). 4000 sunt numai lucrurile inutilizate!
6. spatiu. Da, nu mai iau lucruri ce le voi folosi o data la 2 ani. Daca am nevoie stiu ca le gasesc la mana 2a, ieftin (dar deseori nu am mai avut nevoie 😀 ).  Nu mai am probleme cu spatiul si stochez ce utilizez (am gasit loc si pentru un sac de cartofi, pentru 10 kg de mere si 2 pungi de linte etc.), nu mai spal si sterg periodic de praf acele lucruri inutilizate(economie de bani, timp), nu mai stau sa le aranjez, sa nu mai zic cat de usor si cat reduc la costurile mutarii (inca stam cu chirie).
7. un lucru abandonat de mine devine util la altul.

Va aduc aminte ca aproximez  4000 cheltuiti inutil, da?. Si ma mai intreb de ce nu imi ajunge timpul si nici banii de avans de casa.
Si pentru asta imi repet ca Eu sunt dintodeauna toti banii necesari pentru manifestarea spiritului

Consumerismul analizat de pe marginea retelelor de socializare

 Ma uitam zilele trecute pe facebook (asa e cand nu vine somnul 😀 ) si m-a suprins cata lume isi expune acolo viata personala. Cumpara un tv nou: pac, un selfie. Ies la restaurant: 2 selfie, unu cu farfuria plina si al 2lea cu burta plina. Desface o sticla de vin din 1975:  inca o poza si share. Pleaca in concediu: notificare din bagaje, de pe aeroport, din avion, de pe plaja etc. Rasfoiesc pozele persoanelor astea si sunt atat de uimita…cine ii vede si le analizeaza crede ca le e viata numai: restaurante, baruri, telefoane cumparate, masini noi, haine noi, etc etc.
 Unu nu ar pune ca si-a facut abonament la biblioteca sau cat efort a depus pana a slabit 5kg sau ca a donat si facut ceva voluntariat sau ca a achitat creditele; unu nu ar promova ca se poate negocia contractul la Vodafone, ca e o oferta de reducere a contractului la electricitate etc.  No, acum nici eu nu as pune pe facebook: status in progress ca in 3 ani sunt independent financiar si nu voi mai lucra niciodata, si asta pt ca seful mi-este  prieten pe fb :si s-ar putea sa imi poarte pica pana la urmatoarea marire de salariu :))) . Problema e ca nu cunoastem efortul omului de acolo, nu avem nici  imaginea completa, nici eforturile fiecaruia, nu stim nici ce credite a facut pentru acel televizor/masina scumpa si nici cat a muncit ore suplimentare pentru un contract nou la firma si acum il sarbatoresc la restaurant.

 Suntem intr-o perioada de glorificare a consumerismului, si o vedem zi de zi iar asta duce la cresterea cumparaturilor impulsive, ba chiar se remarca si “dependente” de cumparaturi. Dureros, da, cand viata promovata pe facebook e cea despre ce am mai cheltuit si ce face altul. Show off. Laudarosenie. Shopoholic. Intr-o societate unde putem cumpara cu un click orice gadget-uri, haine, pantofi si cate cosmetice dorim totul e usor. E prea mult pentru mine si consider ca e prea mult si pentru societate cand vad ca lumea se calca in picioare pt niste reduceri in conditiile in care mare parte a oamenilor au sifoniere burdusite de lucruri  folosite poate de 3-4 ori, sau deloc in ultimul an.
Oare cata fericire poate sa ne aduca niste cumparaturi? Ok, cand ne e foame asta ne poate satura, cand suntem desculti si ne e frig ne poate acoperi nevoia de cald, dar cand mai am 10 pantofi, cand am deja un tv si 2 mobile, cand am deja o masina in fata blocului ce rugineste …. unde ne e limita?

 Interesant este ca presa ne indica o perioada de recesiune economica ce a navalit de 7 ani incoace,  dar asta vine in contract cu marketingul si publicitatea ce promoveaza tot felul de mesaje, ce creaza nevoi si dorinte artificiale, aducand in stadiu de victima multi tineri (si nu numai) ce ajung sa isi faca credite si sa se indatoreze excesiv in carduri, credite, rate etc… cheltuind mai mult decat castiga…

 Si de unde vine slabiciunea umana? Care e cauza? Sa nu imi ziceti ca anii de saracie comunista pt ca deja au trecut 30 ani si am avut timp suficient sa ne adaptam si sa mancam ciocolata care nu am mancat-o ani de zile; in plus majoritatea tinerilor care cumpara compulsiv nici nu au stat vreodata la cozile de atunci. Oare sa fie nevoia de a arata bine? Sa fie dorinta de epatare? Sa fie lipsa educatiei financiare? Sa fie tendinta de a cauta fericirea in exterior? Ce sa fie… ce sa fie….

 Va rog, macar nu mai glorificati consumerismul.

Imi permit sa iau un animal?

De ceva timp copila din dotare imi cere un animal in casa. Cred ca toti copiii au perioada asta – eu am avut iepuri (au sfarsit in farfurie), porumbei, vrabie, pisica, etc.

Cum decidem ca e momentul pentru un animal?
1. Timp. Avem in plus 1 ora zilnic pt plimbare/jucat cu el? Avem disponibilitatea pentru cautat concedii  animal friendly? Avem cum sa ii oferim prezenta  langa el?
2. efort si rabdare. Daca avem mobila fancy si covoare scumpe si tinem ca fiecare franjur de la covorul persan sa nu fie deranjat din perpendicularitate, atunci mai bine nu luam caine/pisica/iepure. Un animal implica rabdare, iar daca nu este  atunci renunta, pt ca amenzile si procesele pica pt prostul tratament al animalelor
3. legi. Functie de legile orasului/regulamentul blocului aflam daca putem sau nu. Da, sunt blocuri unde e interzis cu caine talie mai mare de 10kg.
Evaluati si vecinii de bloc/casa daca sunt de acord cu un patruped in jur si cu ce fel. Eu de ex. as protesta daca cineva isi ia sarpe in bloc…. iar unele tari amendeaza familiile cu caini ce latra/fac zgomot/ataca, ajungandu-se pana la eliminarea familiei din bloc sau mai rau, fortarea eutanasierii.
4. Bani. Aici sunt multe variabile
-unele blocuri ridica tariful la intretinere. Unii proprietari ridica suma de inchiriere/garantia aprt. la inchiriere
-proprietarii au dreptul sa ceara hartii/dovada ca e animalul ingrijit (zgarda,sterilizare/deparazitare etc)
-unii proprietari interzic animale atunci chiriasul cu aniaml e in situatia de a-si cauta alta chirie
-costuri lunare cu alimentatia animalului (desi nu e obligatoriu de hranit cu alimente speciale, totusi inca o gura la cratita, zi de zi, se simte)
-costuri initiale de in registrare veterinar ( chip, zgarda, sterilizare – obligatorii acum in orase)
-costuri anuale cu vizita veterinar (ca si orice membru de familie ce merge la dr pt control, si animalul are nevoie)
-costuri optionale cu medicamente/medic(desi un animal ingrijit si iubit , ca si un om  nu se va imbolnavi usor-mai  pot fi probleme genetice! ce implica medici)
-costuri anuale cu castron/zgarda/lesa/tuns/coafat/minge de joaca/cos de dormit etc ec

Dupa ce am scris acest articol, am gasit si observatiile de pe alt blog: http://moneyning.com/life-style/can-you-afford-to-get-a-pet/ si mi-am dat seama ca sunt si alte costuri cu intretinerea casei dupa animal, da si schimbarea la ce roade cainele/iepurele etc
Cateva sugestii de acolo sunt:
– daca va plac cainii, inainte de a lua unul cautati un extra job zilnic sa plimbati un caine din vecini. Experienta invata.
– luati cainii/pisicile vecinilor la voi cand sunt vecinii in vacanta. Experimentati locuitul si coabitatul cu un blanos puricos.
– voluntariat intr-un centru de ecarisaj. De cateva ori pe saptamana. Tocmai pt a fi alaturi de cei in nevoie.

Daca te descurci cu greu cu banii de la un salariu la altul – nu iti lua un animal.
Daca ai datorii si viitor nesigur – nu iti lua un animal.
Daca nu reusesti sa iti mentii o viata echilibrata si responsabila (sanatate, echilibru psihic, ritm de casa/job/miscare) – nu iti lua un animal.
Daca nu reusesti sa fii alaturi la sfarsitul vietii (problemele medicale costa…) atunci nu il lua.

Toate astea sunt pentru binele animalului. Animalul nu are nicio vina ca este luat prost, si nici nu poate spune ca sufera.

Meniu ieftin la cina cu musafiri (II)

Pentru ca Simplitaly mi-a cerut caz practic, o sa dau un exemplu de la sarbatorile anterioare cand am acoperit aperitivele la o masa cu 6 adulti mancai si 2 copii ne-mancai (plus am avut mancare acasa vreo 2 zile):

hummus :am inmuiat cateva ore nautul (ideal inmuiat 24 ore ca fierbe mai repede) apoi fiert 3-4 ore la foc mediu-mic, lasat sa se raceasca,  apoi bagat in blender pt 5 min cu celelalte ingrediente: usturoi,zama de la lamaie, ulei de masline, pasta de susan. Am facut in 2 parti, una cu mult usturoi si una cu putin usturoi.  Efort: 15 min cu tot cu asezat in castronelele de servit.
Excesul l-am congelat si scos peste 3-4 zile si folosit ca pachet la munca.

pasta de peste: fiert peste alb la foc pt 20min(peste ieftin) cu ceva condimente, apoi dezosat, dezosat peste afumat, pus totul in blender cu unt. Consuma timp si atentie dezosatul asta… Efort: 15 min cu tot cu asezat in castronelele de servit.
Excesul nu merge congelat, dar se poate folosi ca umplutura la niste clatite.

salata beuf – asta a consumat timp, cam 2-3 ore. Nu m-a deranjat, pt ca imi place mult si o fac de 1-2 ori pe an. Am curatat legumele si dat prin razatoarea de facut cartofi prajiti (am razatoare la robot si merge foarte repede) dar date inainte de fierbere, astfel ca morcovii si telina le-am fiert apoi 10-5 minute si apoi a fost nevoie sa le pun la scurs in sita, apoi pe tocator unde dau cu cutitul de cateva ori prin ei; carnea am taiat-o felii subtiri si apoi fiert-o si apoi a fost tocata tot la razatoare; castravetii murati i-am dat pe razatoarea de discuri (au iesit rondele groase) pe care si apoi am taiat marunt; maioneza am facut-o la blenderul vertical – iese in 30 secunde fix inainte de servire (aveam uleiul pregatit in borcan si ouale aduse la temperatura camerei langa borcan).

Din zeama ramasa de la fiert legumele eu fac supa de galusti, de obicei a 2-3 a zi.

Alta data am facut tabouleh: bulgur oparit cu apa clocotita si lasat la umflat sub capac; apoi am petrecut 5-10 minute de: spalat si tocat 2 legaturi de patrunjel, 2 rosii, 2 cepe verzi, stors zeama de la o lamaie, totul amestecat cu 3-4 linguri  ulei de masline. Efort: 10 min cu tot cu asezat in castronul mare de servit.

-rosioare, masline, mozarrella mica  pt copii. Astea functioneaza oricand.

La peste e mai sofisticat, dar m-am invatat minte sa rog de la pescarie sa mi-l curete si transeze ca o carte (ei au unelte mari si rapiditate): acasa eu doar spal, pun la scurs pe prosoape si apoi prajesc/bag la tava/fac gratar. La carne la fel: iau bucati mari de 2-3-4kg de pulpa de porc (ies mai ieftin ca bani) si rog vanzatoarea sa imi felieze (fie la aparatele speciale  fie la cutit).  Dar pt asta merg cat mai dimineata, sa nu fie aglomerat sa aiba motiv sa ma refuze. Le las si ceva ciubuc pt serviciul facut, deseori mi-l refuza. Eu raspund mereu cu o urare calda: multumesc, o duminica placuta, si ne vedem peste 1-2 saptamani (de obicei sunt fidela).

Oda sacosei de panza

Astazi am facut cadou unei prietene niste verdeturi si… o sacosa de panza cusuta de mine, din reciclarea unui material din casa. Stiu ca o va folosi la cumparaturi, stiu ca o va tine in poseta ei si o va folosi la nevoie.
De astazi, mai putine pungi de unica folosinta vor fi pe planeta. Da, majoritatea pungilor sunt folosite doar o data in viata lor.