Alimente cu zero calorii un mit fantastic de atragator

 

 

Daca pana in 1989 noi romanii eram sub nutriti (eu nu, multumita eforturilor sustinute ale bunicilor ce aveau permanent in ograda vaci, porci, minim 100 gaini, gradina, beci si pod plin chiar in perioada fara electricitate), la 30 de ani dupa am ajuns o tara de supraponderali. Obezitatea e in floare si bolile cardiovasculare cauza a peste 60% din decese si se pot preveni  prin mici pasi..

Nu e nicio sansa sa scoatem placerea de a manca din romani, dar as vrea sa atrag atentia la placerea indoparii altora  (si nu numai la copii, ci si la musafiri, rude, prieteni etc) asa ca am adunat in ultimii ani o colectie de alimente valoroase cu …. aproape zero calorii ce pot corecta fix acest risc fara sa atacam si sa renuntam la placerea meselor.

De fapt, ce inseamna zero calorii? Realitatea e ca singurul aliment cu zero calorii e apa pura (daca are bacterii sau alge sau urme de proteine s-ar putea sa fie si acolo vreo juma de calorie 😀 ) – asadar apa e singura zero calorii.
Dar pe langa apa exista alimente care in procesul de digestie consuma suficient de mult incat sa balanseze aportul si in final corpul ramane cu aproape zero calorii dar un cumul valoros de vitamine, enzime, minerale. Aceste alimente ajuta in curele de   slabire cand INLOCUIESC bombele calorice traditionale numite sarmale, salata beuf, fripturi etc.

Bon, o sa adun aici cateva alimente la indemana ce au calorii aproape zero; lista o voi updata in timp si sper sa ma tin cat pot de ea:

  1. frunze gratis din natura: frunze de papadie, urzici, leurda, untisor. Si stiu sigur ca putem continua.
  2. fructele de padure. Daca stiti prin paduri de unde sa le culegeti, atunci faceti-o, dar aveti grija sa nu distrugeti tufisurile sa ramana si pe la anul. Padurile romaniei sunt generoase in fructe valoroase: catina, merisoare, zmeura, mure, fragute, coacaze, coarne, merisoare, afine, etc etc
    Congelati excesul – la iarna pot compune un smoothie  minunat.
  1. familia cruciferelor. Mai exact verze albe, rosii, de bruxelles, radichio, brocolli, conopida, varza chinezeasca, kale, hrean etc. etc. Crude sau murate (evit gatitul si potentez produsele crude) au calorii suficient de putine incat … o cina cu acestea (salate, dar fara adaos de maioneze) sunt cine cu cateva zeci de calorii, consumate de altfel in tocatul si pregatitul salatei.
  2. familia dicotiledonatelor. Stiti de castraveti, dar stiti si ca dovlecelul poate consumat la fel in salate?
  3. frunze gen spanac, ceapa verde, usturoi, andive, patrunjel, leustean, marar, salatele verzi, cresson, rucolla, macris, loboda, frunzele asiatice, frunze de morcovi si frunze de ridichi etc. etc. Frunzele verzi. Chiar si frunzele rosii de loboda sau de sfecla rosie.
  4. citrice. gref, si lamaie. Ok, au si zaharuri dar putine (mai putin decat portocalele si mandarinele).
  5. radacinoase: sfecla rosie, telina, ridichi, topinambur, radacina patrunjel etc. Rezista bine iarna, si se consuma si frunzele in salate.
  6. fasolea verde. Fiarta musai (nu se consuma crude). Ciupercile se consuma si crude dar si marinate.
  7. rosii si ardei. Ceapa si usturoi.
  8. mere si pere si prune. Aceste fructe au insotit poporul roman de mii de ani… se pare ca si caisele si zarzarele ar fi dar nu am cautat informatiile.
  9. alge. Si nu luati ca mine chlorella pudra 😀
  10. Ceaiurile de plante au zero calorii. Plante culese, sa se vada frunzele, nu cele la pliculete pt ca unele sunt indulcite si nicintr-un caz cele imbuteliate.
  11. germenii de seminte

Ce remarcai eu la alimentele astea? culorile vii!

 

Suficient? nu. Doar cu aceste alimente putem trai cateva saptamani-luni dar pe termen lung nu e o alimentatie echilibrata pentru ca bogata in vitamine, minerale, enzime, apa de calitate, glucide, dar nu in proteine si nici in grasimi: e nevoie sa le balansam si completam cu alte alimente, consistente.

Dar aceste alimente pot aduce beneficii minunate fix celor 60% din primul aliniat (mai ales daca mergem sa le culegem singuri 😀 pentru a combina miscarea cu necesarul),si pot creste speranta de viata cu 10-20 de ani fara a aduce pe la medic, si de ce nu, usureaza bugetul.

 

Daca mai aveti idei, va astept!

Limba mielului – o planta de crescut in gradina si de cules din natura

Planta asta a venit in gradina adusa de vant, pasari, sau Dumnezeu. Nu am plivit-o la timp si apoi vazui ca de fapt e atragatoare si cand a inflorit am recunoscut-o din cartile mele dupa poza si descriere: o o planta comestibila.
planta

In latina ii zice: Borago officinalis, in romana limba mielului, in franceza bourrache. Creste si in solurile saracite. E prietenoasa cu natura (atrage albinele), si nu invadeaza pe alte plante utile. Dar cel mai interesant pt mine este ca frunzele si florile se consuma. Frunzele au gust vag de castravete (eu le culeg numai pe cele fragede, ca sunt paroase si colocatarii le-ar identifica rapid ca sunt in farfurie, amestecate cu altele…), rup tija si rup in salate, iar florile au un aspect minunat, stelar, un albastru movalind, pe astea le-am mancat la locul faptei.  Rezista la inghet (sper!!!, vor verifica acusi ca vine baba iarna) si infloreste inca de la 10-15 gr, asa ca o voi recolta si dupa primul inghet…

Cica e bun companion pt rosii si verze. Nu am rosii dar am sadit verzele langa ea. O sa iau una si pe balcon, mi se pare decorativa si placuta.
Cica au nu stiu ce vitamine si nu stiu ce minerale si proprietari terapeutice- dar cum naturopatia nu e tarlaua mea, raman la salate 🙂 .

Eu pe ierburi uitate nu am gasit-o, si nici Mimi de la hrana vie nu a scris prea multe despre ea asa ca e musai sa o prezint.

 

(p.s. sotul si fiica nu imi citesc blogul 😀 , dar si cand or sa inceapa…vor scoate lupa sa vaza ce pun in farfurii 😀  )

 

Ghimbirul in ghiveci

Asta iarna una din radacinile de ghimbir cumparate a dat semne de incoltire. Asa ceva nu se rateaza ( desi eu cumpar atent si favorizez plantele ce dau semne de incoltire, semn ca nu sunt iradiate sau plastificate sa reziste cat mai mult, semn ca sa sunt sanatoase si se pregatesc de primavara si de fluxul natural al vietii) – asa ca am rupt o bucata din el, cu tot cu nodul de incoltire, o bucata nu mai mare decat o falanga a degetului meu.
Ghimbirul asta vivace l-am pus intr-un pamant si udat cu regularitate ( ii place umezeala dar sa nu zaca in apa) asa ca… in 1-2 luni mi-a oferit cu darnicie o planta ce imi aduce aminte de trestie sau de bambus, inlt de doar 30-40cm.  Apoi peste cateva sapt. vad ca un alt nod iese din pamant si alte frunzulite, si apoi alt nod ….ghimbirul imi intoarce cu generozitate clorofila, se indreapta spre lumina, si se ingalbeneste la uscaciune. Din cand in cand il scormonesc in pamant dupa rizomi ( asta se consuma in bucatarie, rizomii) , tai cate o bucatica de radacina pentru ca eu nici nu consum mult, si restul acoper cu pamant, pana data viitoare.
Nu o sa va povestesc despre virtutile medicinale ale ghimbirului, ci va incurajez sa cultivati planta. Ii place sa aiba pamant afanat, udat putin in fiecare zi, vrea lumina si caldura (nu soare direct), musai un drenaj bun al apei asa ca de pus niste pietre sau conuri de brad pe fundul ghiveciului, eventual o mana de nisip amestecat bine in pamant, si uite asa daca ajunge intr-un ghiveci frumos devine o planta decorativa.
Nu il lasati afara, ca mine, cand scade temperatura sub 5 gr – nu ii place, e totusi o planta din zone calde.

Dintre plantele cultivate din resturi ce poate creste in casa sau pe balcon, cred ca ghimbirul este cea mai surpinzatoare. Dati-i o sansa, nu va va dezamagi.20160620_191308

Gradinarit in containere: pe verticala

Ador florile si plantele, si cum stau la bloc, ma descurc si cu ce am, adica spatiu mai mic. Gradinaritul in containere mi-a dat libertatea la un nou experiment anul asta: etajare. Pentru a maximiza spatiul de cultivare am decis sa incerc sa imi fac (din nou) givecele mele pe verticala. De data asta inspirata de turnurile verticale de gradinarit de pe amazon, am decis sa improvizez eu si sa ies mai eftin. Si am reusit: gratis 🙂

Materiale: 2 galeti. Recuperate. Daca le cumparam, as fi dat 5-10 lei. Eu le-am salvat de la un magazin ce vinde flori si le avea de aruncat, crapate.  Jos, pt colectat apa am folosit un lighean primit. Puteti incerca cu orice ghiveci de plastic mare, si etaja si 3-4! – totul e sa fie stabil.
Pamantul la mine e gratis pentru ca lada de compost produce din belsug. Mai e nevoie musai un cutit cu  lama zimtata (cutter-ul a cedat).
Pasi: am taiat fundul la galeti pt a lasa sa circule apa, am facut gauri laterale pt introdus plantele (nu f. mari, sa treaca 2-3 degete ). Acum imi pare rau ca nu am vopsit in alb galetile (negrul se infierbanta mai rau) dar asta e.
Plantatul: am pus plantutze ce le aveam deja: capsuni, galbenele, telina, patrunjel, le-am adaugat in gauri abia cand am pus pamant suficient pana la nivelul gaurii. Musai sa apas pamantul initial adaugat, pt ca in virtutea udarii si gravitatiei, acesta se taseaza si trage planta in jos (cum am patit anul trecut).

2

1

 

 

 

 

 

 

Adaug plantele in fiecare gaura, acoper cu pamant, apas iar, adaug pamant pana la nivelul urmator de gauri.

Curaj si combinati plantele! Si profitati sa vopsiti galetile in ce culori vreti!
Eu am pus plante aromatice pentru ca va sta in zona mai umbrita (capsunii sufera…) dar plantele aromatice se descurca foarte bine!
Castig: spatiu. Daca in aceeasi suprafata puteam cultiva numai ce se vede sus,  prin adaugarea a 2 capsuni, 1 patunjel, 2 teline, busuioc si ceva ciboulette amarat, am triplat practic suprafata de plantare. Si cred ca puteam pune inca o galeata, ca un extra nivel.

Dezavantaj: sa nu stea in soare prea mult timp pt ca plasticul se incinge. In plus, e nevoie de udat din belsug pentru ca apa se evapora pe mai multe parti.
Mai multe si mai ingenioase gasii la un belgian  ce a reusit sa integreze si promoveze conceptul cu ajutorul asociatiilor, si ajuta la zeci de familii in saracie extrema din Africa si Asia, fix acolo la linia dintre saracie si mizerie.

 

rasaduri in cartoanele de la oua

Peste iarna multe s-au schimbat la gradina din lazile de pe balcon: ne-am mutat in casa noua asa ca am regestionat totul. Plantele perene s-au descurcat si supravietuit iernii ( leusteanul, patrunjelul, capsunii); bucurie mare cand am vazut mugurii si verdele lor, iar cele anuale s-au topit in lazile de lemn, dar nu e bai ca le voi inlocui.
Primavara aceasta am inceput in forta, cu rasaduri pe mai multe planuri.
In februarie am pus seminte de rosii colectate de mine de la o planta ce s-a insamantat si descurcat singura, de acum 2 ani. Rosia asta nu o tin minte foarte productiva (face rosii mici, lunguiete, nu multe pe ramurici), dar mi-a atras atentia ca o gasii crescand din lada de compost, iar aroma fructelor m-a rasplatit iar asta a fost factorul decisiv. Semintele le-am pus intr-o cutie de plastic alaturi de ghimbir ( cutii primite de la o prietena farmacista, asadat deseu reciclat de la pastilute), dar cu ele am gresit de 2 ori: prima cu pusul langa ghimbir, o planta insetata, si a 2 a ca am  semanat inainte de mutare si zugraveli si am neglijat plantutele de rosioare… au murit peste jumatate dar uite cata personalitate au de s-au descurcat cateva!
Cu frigul din ultimile zile  nici nu regret ca am amanat gradinaritul, ca unele ar fi suferit crunt afara….

Apoi mai am de anul trecut niste seminte Agrosel, altele de la tzara, altele primite cadou din Polonia. Cum calul de dar nu se cauta la dinti ci se uda din belsug, am purces la insamantari in toate vasele de prin casa: cutii de la iaurt, de la masarpone, ghivecele vechi dar si… cartoanele de la oua. Faina idee: cartonul e compostabil, asa ca in loc sa ajunga in lada de compost il pun ca recipient pentru seminte umplut cu pamantul gras din lada de compost; cartonul regleaza umezeala perfect pt o germinare. Peste 1-2 saptamani o sa tai cu foarfecul fiecare alveola de carton sa le separ si o bag in ladita ce il asteapta ca atare, cu tot cu cartonul deja inmuiat, astfel ca nu deranjez radacinile plapande.

20160501_201714[1] busuioc, castraveti20160501_201721[1] busuioc

20160501_201730[1]rosioarele zvelte20160501_201755[1] dovleceii+ciboulette in carton de oua20160501_201808[1] castraveti si loboda in plastic20160501_201814[1] 20160501_201927[1] dovleceii+ciboullete dupa 1 sapt

Cartoanele le-am bagat in punga pentru ca nu gasisem tavita suficienta pentru colectare apa dedesupt, dar apoi am vazut si un efect de sera, punga fiind aburita, perfect pt a uda rar rasadurile. Nu e foarte ecologic cu punga dar e practic 🙂
Si abia e inceputul, anul asta m-am avantat 🙂 si am planuri pe mai departe.
Mai am pe balcon insamantat direct in ghivece laptuci, ce au mijit frunzulitele in ciuda vremii nabataioase printre capsunile de anii trecuti. Dar despre astea voi scrie alta data 🙂

Ceapa verde pe timp de iarna

Pentru ca eu adaug frunze de ceapa verde constant in salate cred ca am descoperit modul cel mai usor in care sa le am proaspete si ieftin. Inspiratia a venit de pe pinterest dar a contat si neinspiratia de la pretul cepei verzi din piata asa am vrut sa incerc sa o produc pe pervaz. Si am reusit: am frunze verzi de ceapa si usturoi perfect pentru pus intr-o salata, pline de vitamine si enzime ca doar le-am cules cu 1 minut inainte.

Costurile acestei cepe sunt zero. Sau aproape zero.

Cultivatul asta vertical imi permite sa cresc si 100 de cepe!! (nu am avut eu asa de multe la dispozitie) pentru ca ele nu au nevoie de mult loc. Daca in gradina le spatiem, ceapa de frunze funtioneaza si inghesuita si in casa (sa nu fie insa peste 24-25 gr ca sufera), si pe balcoane unde sunt mai mult de 0 grade..

Am recuperat un bidon de plastic de 5l de apa.
Am recuperat niste cepe mici ce nu le consumasem dar deja dadeau mustazi verzi.
I-am dat gauri bidonului pe fund cu foarfecul ( sa aiba pe unde elimina excesul de apa) si pe la laterale cu lumanarea si foarfecul ( sa aiba pe unde scoate mustati cepile). Am pus straturi de pamant, cepele mici aliniate cu varful in exterior.
La final am ramas fara ceapa asa ca am mai infipt cativa catei de usturoi ce aveau si ei mustati verzi.

Ce am obtinut dupa 7 zile:

 

 

1 2 3
Cum ziua e inca scurta frunzele s-au lungit anormal de mult catre fereastra  dar nu e bai, le mananc asa pentru ca vor da alte frunze.

Recomand recoltatul numai frunzelor mari, cele mici se vor dezvolta in urmatoarele 1-2 saptamani.

Merge la fel si cu radacini de patrunjel si de telina puse toamna, si recoltat toata iarna, pana in primavara 🙂

 

Lectii dupa o vara de mini gradinarit

De cand am mini gradina pe pamant (ok, 50mp2, stiu) am invatat mult mai multe prin experienta.
1. lectia unu: urasc melcii. Dar zau ca ii urasc si ii omor cu placere atunci cand gasesc 3-4 cocotati pe acelasi fir de fasole… daca ma vor chema la tribunalul genocidului contra melcilor, atunci  stiti de ce. La anul voi incerca mai multe plante ce nu sunt iubite de melci: marar, patrunjel, cartofi, loboda,  condurasi, iar dintre bariere, cel mai bine functioneza plasticul.
2. lectia doi: Incet incet citesc despre sol si cum e cazul de tratat si manipulat. Daca ploua prea mult si apa musteste in zona funcioneaza sapat mici santuri printre plante sa drenez apa. Daca ploua prea rar fac santuri si plantez in vaile santurilor ca se mai aduna apa/umezeala/roua; daca e solul lutos si se usuca mult: mulci si compost, mulcirea ajuta sa scada evaporarea rapida in razele soarelui.
3. sa plantez ieftin. Oricum fac 50% 50% cu melcii
4. ce daca plantez ieftin, sa plantam ce mancam!! Daca noi uram fasolea verde… apai la anul sigur sa nu mai pun juma de teren cu fasole verde, cum facui anul asta  :))
5. buget. Buget. Sa nu cumpar compulsiv, sa caut ce mi-ar reduce bugetul de mancare saptamanala. De ex. degeaba m-am chinuit si dat bani pe salate, ca limacsii au mancat haplea tot; mai bine las papadia si o recoltez
6. sa plantez plante locale. Da, am colectat seminte de gogosari dar acestia au nevoie de soare soare soare… intr-un final au inflorit dar… nu e suficient. Conditiile de crestere coordoneaza planta.
7. seminte. In continuare voi cumpara ieftine, dar macar o parte le colectai de anul asta….
8. compost in continuare. Da, pot produce pamant singura pe balcon, din resturi, poate la anul o sa imi iau si niste rame pe balcon… sau mai bine nu 🙂
9. sa pun la incoltit din casa. E singura sansa de a supravietui atacului melcilor. Altfel…tot ce e fraged e mancat… asa ca pun in vase simple: carton de la oua, carton de la jartie igienica etc. – ieftin si usor de transplantat
10. sa pun label la ce seman. Ca uit. Da, am semanat in acelasi loc de 2 ori.
11. sa insamantez in ghivecele si tin in casa  pana da caldura, altfel… mor planutele de frig.
12. costurile udarii. Si aici nu ma refer numai la efort, ma uit ca pe balcon acum (in afara caldurii) folosesc cam 30 l de 2-3 ori pe saptamana…dar asta vara foloseam mai mult, si zilnic!. Am fi fain sa captez apa de ploaie, dar am reinvatat sa fiu economa si sa refolosesc apa din bucatarie (de la spalat cartofi, mere, salate, etc)

Oricat de mica ar fi gradina si oricat de ocupata as fi, stiu ca pot creste ceva ceva ce ma va rasplati.

Ghid pentru muraturi….

Inspirata de Elena si de linkul de la ea, voi scrie cateva articole despre murare (legume, fructe, carne) – procedeu ce in ultimii ani a decazut din preocuparile femeilor – pacat deoarece valorifica legumele si fructele ieftine, si le imbogateste prin  flora bacteriana.

Desi suntem in  plina vara si pietele abunda de legume proaspete, o sa incep sa pun muraturi pe care sa le consum pe termen scurt. Nu ca mi-ar rezista prea multe luni dar vreau sa incerc cateva retete, muraturile fiind componenta din orice alimentatie, inclusiv pt cei cei cu diete extremiste gen: de slabit Dukan, Atkins, vegetarieni, lacto-ovo-vegetarieni, Paleo  etc.
De ce sunt atat de apreciate: muraturile in saramura sunt bogate in bacterii hranitoare si probiotice ce ajuta la digestie si ridica rezistenta organismului la boli. Murarea legumelor (si nu numai!!, se pot mura si fructe, oua etc) este o metoda foarte veche de pastrare a alimentelor, s-au gasit dovezi ale murarii de acum cateva mii de ani,  lacto-fermentarea fiind un proces ce a ajutat omul sa treaca sanatos peste iarna, ce duce la pastrarea si chiar la imbugatirea legumelor de vitamine, minerale, enzime si aroma, sa nu uitam aroma…

Ghidul meu de muratuti descrie cateva avantaje, ceva retete de muraturi, ceva retete cum sa le consumam, totul legat de experiente si pareri personale, dar si idei pentru viitor. Totul e experiment si las  cale libera imaginatiei. Sa nu uitam, murarea legumelor implica si creativitate, rabdare si duce la fiecare borcan sa aiba arome unice si diferite.

Borcanele de muraturi.

Nu stiu daca mai sunt sanse de gasit borcanele mari de 10-20l de alta data, dar oricum nu le recomand pt ca nu sunt practice: se spala greu, se transporta greu, am spart unul in copilarie incercand sa il manevrez, si daca am ratat  murarea dintr-un borcan mare… mare e si mirosul.
Astazi piata abunda de alternative borcanoase asa ca eu recomand cateva solutii:
borcanele de sticla cu capac si garnitura de cauciuc. Diferite dimensiuni, refolosibile, rezista la presiunea exterioara asa ca aerul nu intra. Dar la presiunea interioara cauzata de fermentare acest cauciuc permite gazului sa iasa, fara a fi nevoie de a deschide periodic capacul. Gazul (de fapt e vorba de dioxid de carbon produs de bacterii) ia locul aerului ce este intre legume si capac, si are rolul lui: lasa bacteriile fara oxigen. O mica remarca: nu va apucati sa fierbeti cauciucul pt ca se deformeaza, I did it in perioada cand sterilizam borcanele…
borcanele cu capac metalic cu filet
Evident ca le putem folosi. Mai ales refolosi, doar le avem gratis, recuperare de la alte produse cumparate. Unele capace ruginesc datorita aciditatii muraturilor, dar se pot inlocui. Pt acest tip de borcane e nevoie periodic de un pic de desfacere, pt a permite gazului sa iasa, astfel un pic desurubat va lasa gazul de fermentare sa iasa repede; atentie ca nu e nevoie de deschis de tot pentru ca intra oxigen.
-borcane fara capac – o solutie folosibila perfect pt murarea rapida – dupa 1-2 saptamani acestea sunt gata de consumat.
Ca dimensiune, eu recomand borcane mai mici. Deoarece sunt singura mancatoare de muraturi din casa, prefer sa desfac un borcan mic si sa il consum. In plus mi-e mai usor sa pun la murat, astfel stiu sigur ca voi umple borcanul si va ramane foarte putin spatiu liber la gura borcanului, deci risc minim de aer.
Dar daca vrem sa le tinem pe perioade mai lungi, e nevoie de asigurat  ca legumele raman anaerob, deci perfect acoperite de saramura. Asa ca metoda veche ramane perfect:  pun o greutate deasupra, de obicei o farfurie, peste care bunicii puneau o piatra sa tina totul sub presiune. Astfel, legumele nu pluteau si fermentau incetisor in saramura. Evident ca acoper totul cu ceva pt a nu cadea impuritati.

In cat timp se mureaza legumele? de obicei minim 3 saptamani. Depinde si de temperatura inconjuratoare.
Cand ne dam seama ca sunt murate fara a deschide borcanul?  Cand lichidul s-a ridicat, cand sunt bule produse in borcan, sau cand e un zgomot de bolboroseaza la nivelul capacului. Unul din aceste simptome e suficient pt a ne indica fermentarea. Nu recomand deschiderea pt ca permite intrarea oxigenului si dezvoltarea floarei (sau mucegaiului) deasupra -dar si legumele acestea au o sansa la consumat: se arunca cele de deasupra si se consuma cele de dedesupt.

Muraturile ratate sunt… ok, moi, fleoscaite, miros naspa – pe cand cele bune au un miros asemanator cu cel de iaurt, sau usor a otet aromat.

Bon, deci reciclam cateva borcane, le spalam, pus la uscat, pregatim si capacele  potrivite si..

Apa:
Eu folosesc de la chiuveta, filtrata prin cana Brita. Unii recomanda fiarta apa si racita (mai iese din clor, apa clorurata nu e mediu util pt bacterii), apa de izvor, deci clar e nevoie de o apa fara clor pt ca clorul impiedica dezvoltarea bacteriilor prietenoase.

Sare:
mare, fara aditivi. Sare de mare – ok.  Sare de mina – ok. Daca sarea contine si altceva – atunci nu risc. Sare fara iod, fara fluor, fara E-uri. Doar sare. Bunicii aveau pietroaie mari de sare aduse de la salina, o parte ajungea la animale, anumite bucati deveneau muratura. Da, nu e sare pura, dar prefer ca impuritatile sa fie de pamant decat de fluor/E-uri care uu un relativ efect sterilizant si  impiedica dezvoltarea bacteriilor prietenoase iar rezultatul poate evolua in directii nedorite.
Saramura: este apa cu sare. 1l de apa cu 30gr de sare (adica o lingura si jumatate  cu varf de sare sau 2 linguri rase). Eu am lingurile mari dar nu asa de mari, asa ca adaug…ceva in plus. Gust saramura: e sarata! Amestec pana se dizolva sarea si gata.
Temperatura: la temperatura ambianta (20-22 gr) se mureaza mai repede, 2-3 sapt. e suficient pt o runda de castraveti murati. La 15-18 gr. dureaza mai multe sapt. pana se mureaza.
http://www.nicrunicuit.com/archives/2014/04/07/29591214.html
http://www.nicrunicuit.com/archives/2013/12/12/28645726.html

Si … actiune: legumele spalate le bag in borcane in asa fel incat sa fie cat mai putin loc posibil. Curat puzzle. Pe traseu, printre ele introducem condimentele. Turnam apa cu sarea dizolvata, sa acopere complet legumele si sa ramana cat mai putin aer intre apa si capac, apasam /punem o greutate (eu am asezat bucati de hrean dar am pus si un capac de la alt borcan.
Pt o murare rapida lasam la soare. Pt una pt iarna: punem borcanele la rece(de aceea cand e prea cald muraturile de iarna nu rezista), acolo unde temp. scade sub 15 gr (beciurile de alta data erau bine gandite).

Ce murai pana acum: castraveciori, gogonele, fasole pastai, mere, pepeni mici, conopida, morcovi, varza, sfecla rosie etc.

Ce condimente folosesc: marar uscat ( pt murare rapida am pus si verde), hrean, boabe de mustar, usturoi etc.

Va continua.

Si inca un articol de lauda mini gradinaritului in containere

De data asta inspirata de bloguri din Alaska: https://alaskavegetablegardening.wordpress.com/ si http://chateau-listeur.blogspot.be/2015/07/how-much-food-do-you-grow.html
No zau, daca si ei reusesc sa gradinareasca si sa acopere o parte din necesarul familiei in conditiile dure de vreme, de ce nu si noi in oras?

Practic, mini gradinaritul in containere permite deplasarea si orientarea lor dupa soare si dupa bunul plac.
Containere se adapteaza la ce spatiu avem (mic/mare). Nu e nevoie de casa cu gradina, sau proprietate mare, se poate face si in apartament si la casa, si la etaj etc.
Nu necesita timp: spatiul e mic asa ca timpul implicat e putin. Cu cat mai mult timp si vointa ai, se poate extinde.
Mobilitate. Da, se pot repozitiona dupa caz(mutare/redecorare etc).
Nu ne pasa de vreme si intemperii. Singura intemperie sunt eu.
Libertate mare de alegere plante. Mult mai mult decat intr-o gradina in camp unde calculam vant, sol, aciditate, daunatori bipezi/multipezi etc.
Culoare vietii- orice casa/balcon/colt trist se poate redecora si da viata.
Si copiii o pot face. Astfel copiii pot invata despre legume, fructe, plante, gatit. Ba chiar asa incep sa le aprecieze mai mult in farfurie.
Reducerea deseurilor. Eu refolosesc apa si resturile de legume si fructe pt gradinarit. Asta e cel mai mare castig practic: produc gunoi mai putin.
Nu e nevoie de experienta sa incep gradinaritul ca hobby.
E ieftin (se poate face si gratis) si se poate incepe acum.

Dintre plantele cele mai rapide crescute de mine:
-ridichi – recoltare in 4-5 sapt
-salata – recoltare in 4-5 sapt
-carrots – recoltare in 8-9 sapt
-spanac – recoltare in 8-9 sapt
se pot cultiva in….containere, evident, de acum : o lada de lemn/lighean vechi, pamant (compost), seminte, apa si…

Iar un tabel cu necesarul unor plante intr-un ghiveci gasiti aici.

P.S. Cateva idei inspirationale de la alask-ieni: cand mut o planta afara, pot sa ii fac o mini sera cu o sticla de plastic intoarsa in jos. Asta o va proteja cateva zile. Nu am incercat pana acum!