Tenerife, mi casa

Am mers cativa ani, iarna de iarna, in Tenerife, asa ca ne simtim ca si acasa acolo. Chiar, habar nu am de ce nu am scris un articol asa detaliat pana acum.

M-am indragostit de insula aia imediat dupa aterizare. Noi plecam iarna (profitam de vacanta de Craciun a copilului ) asa ca nici nu e greu sa fiu impresionata de diferente: urc in avion pe o vreme vantoasa/ploioasa/mazariche de am emotii ca nu poate decola, las intunericul si aterizam in plina zi cu soare si palmieri si lucratori pe aeroport  zambitori si bronzati si tricou cu maneca scurta. In aeroport las hainele groase de pe noi, ne cojim ca ceapa, si legam ce putem la brau.
Dupa cateva zile acolo am constientizat starea de liniste si relaxare, libertate. Tenerife a devenit mi casa, si nu doar pt doza de vitamina D cumulata ce imi aduce liniste si mintala si trupeasca ci si tot.

Daca e sa merg iar, tot iarna as merge. Vara, Europa este plina de locuri frumoase si accesibile, dar de Craciun singurul loc in europa unde se zboara cu buletin si se poate face  plaja il gasii in insulele Canare.

Ce au asa de minunat insulele Canare?
Pai in primul rand clima. Sunt niste pietre scuipate de vulcani timp de ani si ani, in dreptul Saharei (by the way, Teide, vulcanul din tenerife ar fi erupt acum 150 ani ultima data, oare cum sunt asigurare locuintele acolo? 😀 ). Vantul Saharei le scalda periodic, un vant uscat, cald, ce face diferenta intre zi si noapte de doar de cateva grade, ziua de Craciun a fost 23 gr iar noaptea niste amarate de 18-19 grade.
Acelasi vant aduce un nor de nisip ce filtreaza soarele, asa ca eu nu avui nevoie de crema de soare (ei, dar asta nu inseamna ca blondele sunt toate in siguranta).  Fiind niste insule in largul oceanului, temperaturile nu cresc exagerat vara- 30 grade.  Apoi mai e vulcanul. Teide. De vreo 3700m si oleaca. Impunator, abrupt, oriunde te invarti pe insula vezi fie marea, fie vulcanul.  Multe zile este vizibil 100%, dar nu sunt de lepadat nici zilele cand  vulcanul isi agatza norii in cap, ca o palarie. Si insula vecina are vulcan, dar oleaca mai mic.
Din cauza ca e f. inalt si abrupt clima e puternic impactata, vanturile cu nori ce vin din nord se sparg in vulcan asa ca partea  nordica a insulei si partea de mai sus de 1000m (aprox) sunt ploioase si mai racoroase si in plina vegetatie,  si in sud e complet uscat (cica ploua de 5-10 ori pe an) si pt a avea un palmier ii picura apa cu furtunasul la radacina, in speranta ca nu se usuca.
Din cauza ca e f. abrupt, in  nici 30min cu masina ajung de la vegetatie sub sahariana (daca 2 cactusi si 3 palmieri inseamna vegetatie) la cea mediteraneana cu portocali cu ramuri incarcate de fructe si migdali in floare de Craciun si bananieri si papaya-nieni 😀 , si dupa alte 30min  de condus e vegetatie  temperata cu meri si  barabule si iarba verde si padure de conifere.   Si zau ca variatiile astea m-a dat gata pe mine: pot sa am ce vreau.
Nu e f. cald /f frig si asta e minunat: tricou si maximum un plover cu maneca noaptea ajunge. Toate hainele cu care mergem intra in bagajul de mana si as putea ramane cu aceasta garderoba tot anul acolo.
Nu e f. cald /f. frig? locuintele sunt superficial facute, nu tre sa izoleze nimic. Nu, nu ii trage curentul (desi bate vantul colosal acolo…).   Din pacate nici fonic :)))
Mancarea nu m-a dat pe spate. E drept, noi am mancat mult mai bine in spania continentala, calamarul si pestele in tzepusa proaspat pescuit din Malaga nu poate fi egalat cu nimic.  Dar am gasit (scotocit) si in tenerife dupa cateva magazinase locale si mancat banane proaspete (80 centi kilul, urate si patate, dar ce aroma!! ) , portocale mici si strambe pe care le desfaceam si mirosul inunda toate simturile, avocado mic si pacatos, iar papaya, wow, cand ma gandesc la papaya ….
Restaurante nu ma apuc sa va recomand. Noi deseori mancam acasa, alteori am fost minunat surprinsa sau deloc surprinsa. Am evitat restaurantele pe plaja, sunt ceva mai scumpe si complet   complet turistic dar ca o concluzie in nord am mancat mai bine decat in sud.

Apoi sunt oamenii. Spaniolii au o relaxare pe care noi, romanii, un o avem. Un zambet si o seninatate ce o admir. Plus insulele canare le-am gasit pline de toate natiile: italieni, englezi (ba eu cred ca nivelul turistic al spaniei a fost ridicat de englezi) , rusi, nordici, chinezi (diin ce in ce mai multi, an de an vad) etc.
Prima data am locuit intr-o zona rezidentiala (in sud, Costa Adeje) si erau plin de englezi “retrasi la pensie” , zen, calmi, si glumeti.   Da, acolo mi-a venit ideea de a ma pensiona mai repede, ca vazui englezii de 40-50-60 ani … iar starea lor de “je m’en fiche” e contagioasa.
Alta data am stat intr-un sat. Ne turistic. De, unde am gasit pe Airbnb. Nimeni sa vb engleza acolo, doar spaniola, dar o atmosfera relaxata si o stare de liniste ce nu puteam sa nu o remarc.
Alta data am stat si in zona Los Cristianos. Mult mai agitata (baruri englezesti peste tot), restaurante la fiecare colt (al naibii, si noi mancam la un chinezesc 😀 ).

Plajele. Pai e o insula, nu mare, in 1 ora cu masina tot la ocean ajunseram, normal ca sunt plaje. Ei bine, plajele din Tenerife sunt multe, si fiecare e unica si fermecatoare. Majoritatea sunt stanci cu valuri, numai bune de surf, altele inconjurate de stanci de 1-200m de devine plaja un mic golf . Mai sunt si unele amenajate de om, artificiale, unde au adus nisip din Sahara: in sud Los Cristianos, las Americas, Del  Duque (cele mai mari) , La Troya, mica – Port colon (acolo am stat cel mai mult pt ca avea si parte cu stanci in apa unde snorkeling-stii gaseau pestisori, eu la reflux ma luptam cu aricii de mare -da, am scos unu 😀 , si nisip de lenevit, si terase de unde lua o inghetata, si tiganci sa ne buzunareasca, ce mai, ca acasa). Si mai sunt si plaje mici, lasate  cu nisipul vulcanic negru, ce rup  rasuflarea: Teresitas.
Pentru astea e minunat de inchiriat masina si oprit din plaja in plaja, comparat.  Mai sunt falezele inalte, spectaculoase, unde doar niste pasari se cocoatza:  Los Gigantes am fost de fiecare data si din larg cu vaporul si pe jos de pe uscat si  m-as intoarce iar. Si mai sunt locuri pe litoral, nu stiu cum sa numesc tazrmul care nuci faleza nu e, nici plaja, doar locul unde lava s-a intalnit cu marea si a iesit stanca sparta de apa ca branza de cascaval: Punta de Teno, Costa del Silencio, locuri care nu spun nimic  dar pt mine  au fost frumoase fiind modelate nebuneste de ocean. Altfel de  “tzarm” e in vest, unde sunt sate dupa sate, dar mult deasupra apei, asa ca mers cu masina pe acolo din sat in sat, facuram in fiecare vacanta, si ne uitam in jos la cateva sute de metri sub noi sa vedem oceanul. Mai au si piscine “naturale”, de fapt locuri unde omul a mai adaugat o piatra/un ciment, sa tzina apa aruncata de valuri mai bine, si sa fie loc de balaceala.:

Satele. Insula e mica si f. populata (1 ora cu masina din stanga in dreapta, 1 milion de oameni), dar are multe sate. Oi fi eu fata de oras, dar satele de acolo mi-au placut. Poate neingrijite, daca e sa compar cu satele dichisite din Franta sau Germania, vegetatie si pomi peste tot unde se poate creste si vai, cu sufrageria in panta  satenii acolo au fost fortati sa fie inventivi si ingeniosi, in comparatie cu satele din Romania.  Cu contrastul intre casele noi, turistice, si casele vechi. Cu gradini in trepte (vulcanul, il tineti minte?) si totul abrupt  si multa piatra asa ca
Dintre toate, un sat in care m-as muta si maine: Masca.
Mai au si un copac, Drago Milenario, pe care il recomanda toti, dar nu eu. Mie mi-au placut mia mult stradutele din satul cu copacul ala :)))
Peste tot sunt plantatii de bananieri, acoperite cu panze (pt a mentine umezeala, cred) – nu va bagati pritre ele, nici gps-ul nu va scoate, am colegul patit 😀

Parcuri de distractii: Aquapark,Loro park, Siam park. La cel de al 2lea si al 3lea m-as duce iar si iar (primul e vechi). Iesit in larg cu vaporas sa vedem balene. Multumesc balenelor ca au iesit cand eram eu acolo, si am scos capul din sacul de plastic sa le salut si apoi intors la activitatea de boracioasa.
Sus pe Teide. Musai. Musai musai. Mai intai drumul duce prin sate, apoi mai sus satele se raresc, si incepe padurea de brazi, cu niste conuri cat capul copilului de mare. Apoi, mai sus, si mai sus, se termina si brazii si ramane piatra uscata, lava racita in forme   selenare    . Lasat masina (la 2500m) si apoi telecabina duce si mai sus. Daca nu e vant, zic. Se pot face si plimbari pe sus, organizate, doar ca iarna e rece la 3000m si vanturile sunt mai dese si  am prins telecabina inchisa. Data viitoare, zic.
Totul frumos.
Si acum despre bugete.

Zburam low cost. Chiulim 1-2 zile de la scoala pt a prinde bilete mai ieftine. Cu escala in spania e si mai ieftin. De Craciun totul e scump (de ex. ryinanair bucuresti-bruxelles cer 300 euro dus intors de persoana, noi am gasit in aceleasi zile sa zburam in tenerife si la 150 euro si cine nu e legat de scoala poate scadea si mai jos!!, Wizzair iar aterizeaza).
Sunt 2 aeroporturi, cel din nord e (ceva) mai ieftin, se pot inchiria masini care sa ne astepte in aeroport si costurile ajung pe la 20 euro pe zi pt perioade lungi. Zbor cu bagaje de mana (credeti ma,incap 5 tricouri, 2 shorturi si un costum de baie, o pereche de sandale si o pijama, nu, nu e in jungla, e de unde cumpara periute si pasta de dinti si un sampon), plus cu sandwich de acasa ne iese zbor ieftin.
Cazare prin Airbnb. De Craciun e cel mai scump – cred, am dat de la 37 euro la 60 euro pe noapte.  Pt cine e in afara perioadei turistice poate gasi si la 30 euro pe noapte de aprt, ca noi cautam cu bucatarie si masina de spalat rufe. Cum stam multe zile diferenta de pret conteaza.
Transfer aeroport/cazare: am folosit transportul in comun ce merge bine (pe cat de bine se poate intr-o tara latina, nu sunt nordicii aici sa treaca autobuz la ceas 😀 ). 3-5 euro biletul de autobuz din aeroport, dar pt mai multi merita inchiriat masina.
Mancare: supermarketuri si magazine locale. Se poate manca si la terase cu 10-15 euro, ok-ish. Berea pe terase este de la 1.5 euro in sus. Nu suntem noi f. pretentiosi, aprt. fiind convenabil sa ne acoperim  mic dejun si cina.
Intrarile la atractii: scumpe. Se pot insa negocia preturile cu agentii de turism, lua pachete de 2 intrari. La unele cumparatul online poate fi convenabil ( de ex. urcat pe Teide).
Am avut cateva vacante de 14-18 zile, 3 persoane, intre 2 si 3 mii euro.

Intr-o zi voi avea curajul sa imi vand locuinta si sa cumpar 2 acolo, si sa ma mut. Cu vedere la Teide, sau la Gomera si cealalta sa o inchiriez pe airbnb si sa primesc pe toti, cu mare drag.
Colegul meu de munca (fostul, a plecat) intre timp a facut o alegere super tare: a inchiriat un aprt. intr-un satuc in afara zonei turistice si merge ba el, ba fratii/verisorii lui. Cu acte de “domiciliu” acolo are biletele de avion si acces la tranzactii la jumatate de pret – pt localnici.

 

Harta aici.

Bun ramas 2018, bine ai venit 2019

2018, frumos ai fost.
Poate unul din cei mai incarcati ani din viata.
Mi-am pastrat stilul de viata anterior, simplu, si adus multe actiuni in  viata mea.
Un an in care am vizitat foarte multe locuri, visate si iar visate: frumoasele sate din Normandia, Vosges, Jura, urcat pe Mont Blanc, vacanta la Paris, la Londra, pe valea Rinului, si una lunga in Israel . Visuri vechi de peste 30 ani atinse – craciun la Betleem.  7 saptamani de vacanta simtite din plin, o cifra care nu ma deranjeaza daca vine si mai incolo ;), mers cu cortul sau airbnb (multumesc cititorilor blogului), am reusit sa vizitez atatea locuri ce alta data doar le visam.
Un an in care am citit mai mult decat anii anteriori, si reintors la iubirile mele, japoneze, in vacanta.
Un an in care profesional mi-am crescut putin venitul, nu mult dar suficient de mult sa vad totul in alta perspectiva.
Un an in care m-am simtit de cateva ori in urma copilului ce aduna mai des/mai firesc/mai multe plastice de pe plaja/din mare.
Un an in care gradinaritul mi-a iesit minunat, multumita lui Dumnezeu: vremea a fost mai prielnica decat tot efortul meu, si conceptele de permacultura si multicultura si-au gasit echilibrul acolo: fasolea verde si castravetii si plantele aromatice si ceva rosii si cartofi, mai am inca coacaze congelate.
Un an in care am intins mana catre un loc pierdut din romania – capatul europei, satele din Vaslui. Doar uitati-va la poze… – am cerut si strans din prejurimi si cumparat si reusit sa trimit 16 ghiozdane, peste o suta de caiete,  sacose de creioane si carioci, peste o suta de perechi de incaltaminte de iarna, vreo 30 (daca nu mai mult) de cutii de haine. De departe cel mai reusit an.
Un an in care mi-am depasit din frici si facut prima data tiroliana printre copaci, kanoe pe rau de munte (asta nu mai incerc, gata).
Un an in care am trecut de la economisit la investit: si dividende, si p2p, si maximizat pensiile private.
Un an in care am impachetat fricile si adus curaj si deschis un magazin online pe etsy.
Un an in care am reusit sa fac niste pasi in privintza sanatatii: sa slabesc cateva kg si sa ma stabilizez la 55 kile (55.9kg se rotunjeste la 55, da? 😀 ), sa fac iar lista pe termen lung cu tot ce mananc si dr a reusit sa identifice alergeni si sa fac analizele de sange si sa elimin pe restul vietii laptele de vaca. Un an cand m-am inscris la sala si am si abandonat si nu am remuscari.  Un an in care iar nu am intrat la farmacie. Un an in care, pt a evolua pe calea sanatatii (care e minunata acum, am gasit echilibrul, dar peste tot echilibrul e fragil), am simtit ca e nevoie sa ies din capul meu si intrat in comunitate cu probleme asemanatoare si vorbit. Si evoluat, incet, pas cu pas, ca doar de mine depinde 100% ce se intampla.
Un an in care am facut si greseli. Si abateri. Si reveniri. Si ridicat din umeri.
Un an in care am avut zile cand nu am facut nimic si m-a durut in pix: mancat resturi/legume/fructe/iaurt,  eu si copil nespalat, vasele si pat nestranse. Saptamani in care nu am mai facut niciun desert si nici paine si sssst, nici nu am simtit lipsa. Saptamani cand am mancat aceeasi supa a 3a oara sau o salata cu ceva conserve (traiasca ficatul de cod). In care nu am mai inscris copil la nicio activitate extra.
Un an in care am facut schimari treptat, pas cu pas, am pornit pe o cale si ajuns pe alta.  Si ca orice rezultat mare inseamna un cumul de pasi mici.
Un an in care am invatat sa nu imi pun obiective mari dar actiuni mici.
Un an in care am actionat, pas cu pas, pe loc.
Un an in care am construit din ce stiam ca am dar nu stiam ce potential exista. Am construit din nimic.
Un an bun.
Cuvantul anului 2018 l-as scrie: CURAJ.

Franta, mon amour, vara lui 2018

Noi traim pt vacante. Am si alte hobby-uri, am activitati, prietene, casa si copil, ce mai, am viata plina, dar daca imi doresc independenta financiara e pt a lungi vacantele si nu urechile in asteptarea lor.

De data asta am facut o nefacuta si mult dorita: vacanta de 3 sapt. (pana acum cea mai mare a fost de 17 zile). 3 saptamani pline de oxigen si de paduri si miros de brad, cu lac la picioare si pasarele la cap, de lipsa poluarii si plin de oameni cu dragoste de  natura cum poti gasi prin rezervatiile naturale, de dormit cu rasina de brad in par si gust de branza de capra cu bagheta scoasa de pe vatra, de vin rosé langa un susur de izvor.

Am plecat duminica din motive de activitati copila la pranz (altfel am fi plecat vineri direct de la birou ca am mai facut-o noi)  asa ca am impachetat lista, udat balconul si dat cheile prietenei (si scris pe tel. sa nu uit sa ii iau  ceva cadou ca ii raman datoare vanduta pt cele 3 sapt. de udat turma de rosii pe vreme calduroasa de vara) si plecat. Cu cortul. Anul asta cort mai mare, tot de la Dechatlon desi am incercat si la alte firme dar Dechatlon vindea cort la reducere asa ca am luat si bun luat ca e ok pt noi.

Anul asta a fost fara multe cautari si ne-am dus in campinguri cunoscute: In Vosgi mergem in zona la Longemer langa Gerardmer, apoi in Jura mergem in Clairvaux-les-lacs.

De data sta am stat 3 sapt pline, si profitat sa facem excursii si in Elvetia, si la Chamonix. Da, un vechi vis  devenit realitate – Mont Blanc. Speram ca la anul sa si urcam pe el. Habar nu am de ce ultimii ani de viata mi-au amortit si diminuat din visele alea de umblat si descoperit, cu ani urma Mont Blanc-ul era un subiect fierbintept mine: cautam documentare, citeam carti, etc. Cu ocazia ajunsului langa Chamonix am ochit alt camping (in Argentiere) de unde vom face, sper, la anul, o parte din Trail de Mont Blanc. Doar sa mai creasca fata si sa reziste mai mult la mers.
De data asta am urcat cu teleferixul pana la 3300m (pt cei interesati, in sezon sunt cozi mari la teleferic si la 10 dim erau vandute bilete pt restul zilei – pretul e de 65 euro de pers.). Telefericul are oprire la 2300 m si de acolo se poate cobori pe jos, un fel de Jepii mari deci si pt copii). Apoi e a 2a bucla de teleferic pana la 3300 unde zapezile sunt vesnice si peisajul invita la mers dar se pare ca e acceptat numai cu ghizi. Se vedeau colea pe zapada cateva zone cu corturi montate pe zapada si montaniarzi infocati.  La anul vom lua trenulet pana la ghetar.
Despre Elvetia as vrea sa scriu inca putin. Este extraordinar de disciplinata: curata, ingrijita, ordonata, arata bogata dar nu etaleaza si nici epateaza. E drept ca am fost numai prin satele in jurul lacului, intre Nyon si geneva , am oprit din sat in sat, am stat prin parcurile de pe malul lacului Leman, parcuri simplu si frumos amenajate cu spatiu pe iarba verde, spatii de gratare dar fara pubele semn ca gunoaiele si le iau acasa, cu locuri de sport si locuri de copii, cu locuri de sporturi acvatice si banci etc.  Am mers si mai la deal cu 10-20 km si vizitat tot feluld e satuce mici, pierdut printre vii si picat in admiratia lacului si muntelui. Frumoasa tara. Curata foc. Peste tot gaseam locuri de recreere in natura si asta cred ca m-a impresionat cel mai mult.
De preturi nu va zic ca am fost cu salata de la Lidl si apa in sticla, ne-am luat doar cate o inghetata mica (3.5 euro)  si uitat la un restaurant satesc (25-30 chf un fel principal)

Si vara asta am mai facut ceva-uri pt prima data: am mers intr-un parc de aventura in copaci. Anul trecut am lasat sot si copil pt ca eu m-am impedicat si cazut ca o mamaliga si lovit de la nivelul solului asa ca nu am mai urcat prin copaci considerandu-ma un pericol public. Dar acum…asa de mult mi-a placut cu tiroliene printre brazi si rasina printre picioare de la imbratisat totul pe acolo incat am mai cerut o data, sa mai chiui de la copac la copac, sa ma ghiontesc cu copiii, sa bomban moldoveneste o baba olandeza ce nu se dadea mai repede etc. Nu m-am mai uitat in jos, 8 m de hau sub picioare pe o funie intre 2 branzi e mult pt mine, chiar si legata bine de sarme si cu bradul strans dragastos in brate.
Si ca sa fie inca o nefacuta, ne-am dus pe lacuri cu kayak-ul. Pt cine nu stie, eu nu inot ca mi-e frica de apa: apa e buna de un dush si de baut :). Am supravietuit, si pt ca a vrut copilul  ne-am dus cu tot cu kayak si pe un rau de munte, noroc ca era perioada de seceta si putina apa si mai trebuia sa impingem pe anumite portiuni. Altfel de cazut tot am cazut cu tot cu vesta, care pluteste bine 😀 . Frumos, de facut si alta data, e extraordinar sentimentul ca mi-am depasit limitele si vazut natura din alt unghi decat cel al bipedului de pe mal si ca vestele de salvare chiar functioneaza si in apa de 50cm.
Am mai vizitat o pestera. Un muzeu.

Ce am mancat? Ca si anii tercuti si asa cum ne place in vacante, am mers la targurile locale si luat rosii si branza de capra. Cate o sticla de vin. Cate o branza maturata de veci. Ceva specialitati facute pe loc (cartofi copti sau paella) dar si incercat pateuri de carne pe care franta le face atat de bine. Pui rotisat de cateva ori. Am gasit si un restaurant cu pastrav proaspat (realmente misca in acvariul din curte) si pe viitor o sa fac si eu pastrav cu sos de smantana si garnitura niste morcovi fiertzi pe jumatate –  o bunatate, da, se poate pastrav fara prajire 🙂 . A 3° oara nu au mai vrut colocatarii :). Am facut gratar si noi, si salate din belsug cu legume luate de la localnici, cu rosii cu gust si branze de capra. De dulciuri in Franta nu va mia povestesc, dar va zic ca am luat 2 kg si  nu reusesc sa scap de ele (erata, la 1 oct. am scapat).  Ca am dormit pe ruptelea. Ca ma trezeam la 6 si citeam in linistea diminetii 2 ore, pana pe la 8 dimineata cand plecam la plimbarea obisnuita de 3 km pana la patiseria din capatul satului (celalalt capat, doar sa am de unde veni) si la alalalt capat al satului dupa un litru de lapte proaspat muls. Ca am baut si cate un pahar de vin rosé de cateva ori (beau rar) si ca mi-a alunecat paharul cu bere in mana si varsat pe mine semn sa nu mai iau bere ci vin :).

Am citit cateva carti. Recitit Taiko, citit pe Mara Wagner, citit un Dan lungu naspa si 5 carti politiste de Jo Nespo (mi s-au acrit, zau, toate se intampla la nordici? – au iarna lunga si imaginatie bogata, bag sama).

Bugetul:
-100 euro cort nou. Dechatlon, reducere de la 200. Cine are noroc, apai are noroc :). Cuie am am recuperat si de la cortul vechi.
-campinguri 3 sapt. si benzine aprox 1000 euro
-suveniruri cred ca am depasit 200euro pt ca am luat si 5 sticle de vin acasa, 1.5 kg de branza (inca mai avem in congelator o ultima bucata), ceva jucarie copil, 26 de carti (unii ‘este’ tralala si e treaba mea), atza de tricotat mie (mdea 😀 oferta buna 😀 ) etc.
-mancat mic dejun: croasante, lapte proaspat, bagheta cu miere/gem local
-pranzuri si cina – gratar (avem un mic gratar electric luat asta iarna) sau branzeturi cu salata -legumele fie de la piete locale, fie de pe la magazine bio. Cand nu aveam chef taiam legume si luam un pui rotisat (bio). Lidl are o sectiune faina bio, reteaua Biocoop e fix pe gustul meu: totul bio bio.
-restaurante cu pizza, pastrav (de 2 ori, ne-am intors de drag ce ne-a fost), plate de jour, cate un pahar de vin etc.  Plate de jour cam 12-13 euro de persoana. Mancatul in targurile locale cam 7 euro de persoana.
-activitati: parkaventure 25 euro de persoana. De 2 ori. Teleferic pe MontBlanc: 65 euro de persoana. Inchiriat kanoe/paddle/hidrobicicleta cam 10-20 euro pe ora. Pestera cred ca 15 euro de persoana. Muzeul a fost ieftin, 4 euro de persoana.
Total: 2300 euro in 3 sapt.
Aparent poate parea mult, dar apoi am remarcat ca am economisit si acasa: curentul inchis din tablou (lasat frigider), apa neconsumata 3 sapt, mancare nu, copilei nu i-am platit activitati vara (care sunt destul de scumpe, 70 -100 platim saptamanal) etc. Concediul asta ar fi facubil si cu 25% mai ieftin dar 2018 e un an bun pt noi.

M-a ajutat ca am scris si anul trecut un “rezumat” al vacantei – http://iubescorasulmeu.ro/2017/08/11/cum-a-fost-vacanta-cu-cortul-prin-franta/ asa ca am pornit de acolo cu liste de bagaje si le-am facut repede.
Ce ne trebuie pe anul viitor? alt sac de dormit pt mine, mi-a fost frig 2-3 nopti asa ca am imbracat un polar peste pijama.

Cum arata draft-ul pe care l-am f acut inainte de vacanta?
Cam asa – un draft, nu l-am respectat 100% dar a fost baza.

Plecam luni dim. sau duminica direct de la Mara la stagiu?
De vb cu Adriana pt chei si udat flori.

http://www.camping-jonquilles.com/hautes-vosges/tarifs.html – nu facem rezervare, mergem in timpul saptamanii

Mergem direct in Jura? http://www.la-grisiere.com/

http://www.campingchamonix.com/?id_page=2 – stam la vila?? de sunat sa vedem daca mai au locuri si facut rezervare  (in final nu mai aveau locuri)

Bagaj din camara: cort. Altul? si arunc pe asta?
saci de dormit x 3
saltele x 3 .
Izoprene x 3.
masa plianta si 3 scaune
cele 3 prosoape de baie.
Bucatarie:  gratar
3 castroane de inox, 3 furculite 3 cutite, 3 lingurite, farfurii si cani de email x 3, 2 linguri mari, un burete de vase, 1 detergent lichid, un prosop de sters vasele, 3 servetele de masa
briceagul, 3-4 saculeti de cumparaturi vrac, sandwitch bags pt de luat mancare cu noi
patura de picnic
saci de gunoi
ciocan.

Din dormitoare, la fiecare:    5 tricouri, 5 chiloti, 5 sosete
5 pantaloni (3 lungi, 2 scurti)
2 rochii sau 2 fuste
1 pijama
1 costum de baie
esarfa
Hainele groase (polarele din punga, de spalat!!)
Rucsacii mari -camara (? ocupa loc, mai bine pun in gentile de plaja cusute)
De pe hol: incaltaminte x 2: slapi/sandale si bocancii de munte. Pt fiecare.
1 rucsac mic
geaca de ploaie

Din baie
medicamentele de astm si alergii (de verificat cu o sapt. inainte ca sunt expirate, check the doctor)
1-2 saci de panza pt rufe murdare
costumele de baie
gel de dus sau sapun si o manusha de toaleta
3 prosoape de baie mari, 2 mici
sfoara cu motocei si carligele
absorbante
hartie igiena
sudocrem
putin detergent de masina, intr-un borcan

Draps pt Chamonix. Sau inchiriem ? Din sifonier

Distractie.    CARTILE cu Franta turistica!!.
kindle-uri. Incarcator. De incarcat totul de acasa.
Jucarii Mara   se ocupa

mancare, din bucatarie:
-sare in borcan mic. Dar mic, de maxim 100gr.
-ulei in borcan mic. maxim 200ml..
-borcan de miere, cereale ovaz
-ce mai e in frigider.
-sticle mici de apa
Pun tot in:
-Lazile frigorifice si pastilele de inghetzat. Sa scriu numele pe pastile. Lazi + pastile in camara.

acte masina, carduri identitate din portofele.
Telefon? eu nu.
Facut lista cu targurile satesti din zone.
Facut lista cu ce sate vedem.

Lista cu sate:
gerardmer
Pont-à-Mousson
Abbaye des Prémontrés
Le Creux
Luxeuil-les-Bains

Jura

Lac de Lamoura
Col de la Faucille
Baume-les-Messieurs   (grote)
Château-Chalons
Arbois
Dole
Poligny
salins-les-bains
lons les saunier
arlay
sellieres
orgelet
nozeroy-ghaute vallee de la saine
saint claude
Les rousses
Thoirette le Haute
Arinthod
Moirans en Montagne
St Julien s/Suran
La Frasnée
Grusse
Cluny
Nevy-sur-Seille

Cu draft facut si tinut pe tel bagajul ne-a luat 2- 3 ore sa facem. Pot zice ca eu m-am miscat mai repede decat sotul doarca pt mine am grupat pe zone/categorii, si el umbla cam nauc prin casa cu lista si pixul in mana.

Investesc in mine: miscare

Am vorbit atata despre economisit si investit, acum e momentul sa adun toate articolele despre investitul in mine, financiar, fizic, psihic, intelectual. Miscarea este un factor care le impacteaza pe toate: miscarea duce  la costuri mici medicale,  duce la o sanatate psihica si fizica dar mai ales la o capacitate intelectuala crescuta.
Sa facem miscare pare complicat?

Ganditi-va la omul preistoric. Vizualizati-l: o piele de leopard, o sulitza, 2 picioare desculte si o figura de nehalit de 3 zile ce vede caprioara/iepurele in tufis, pandeste cu muschii incordati si o zbucheste. Stie ca are o singura sansa, e motivat de foamea ce roade si de ideea ca ocazia mai vine poate maine si daca nu ii iese acum inseamna ca ramane inca o zi nemancat si cel mai rau, departe de sat inca o noapte. Si ii iese – alearga mai repede si se intoarce cativa km (ore) de mers spre sat cu prada in spate.
( ok ok, varianta pt vegetarieni e cu barbosul slab ce merge 20km pe zi pe camp sa stranga un pumn de seminte & 3 urzici cocotzat pe stanci)

Altadata supravietuirea insemna miscare, si cu tristete ma uit in jurul meu si vad ca miscarea e la fel de importanta dar neglijata!.

Miscare e ceva firesc pt om, pt animal. E in gena. Mecanisme din corp depind de miscare. Suntem mestri in miscare, doar ca am uitat…e nevoie doar sa o redescoperim. Nu inteleg cum de am uitat ceva firesc, si cum de a devenit o corvoada….

E doar nevoie sa ne amintim. CUM?  Cum readucem miscarea in viata zi de zi?

Pai in primul rand incercam. Lasam exercitiile sofisticate care vin in pofida firii si firescului, si ne intoarcem la cele simple si de baza. Mers. urcat. Alergat. Dans, dada, de ce nu dans? Vecina la pensie s-a inscris intr-o formatie de dansuri populare. Pana si strechingul, numit atat de select streching e doar gestul firesc prin care ne intindem dimineatza ca pisicile pentru dezmorit muschi si ligamente.

E important sa gasim miscarea potrivita noua. Nu o sa ne prinda ceva ce nu ne place.  Cum ar fi eu sa ma duc la sala de fitness sa trag de fiare alaturi de o gasca de culturisti…hahaha, o data merg, si in 10min fug de acolo:)))
Apoi mi-o fost important sa inteleg ca nimic nu vine peste noapte, ci in timp. Rezultate rapide si miraculoase le vedem doar la publicitate la tv. In viata reala nu e asa, si mai suntem si diferiti si cu anii de sedentarism din ce in ce mai multa masa musculara pierdem.
Apoi e important sa fie complex. Inotul e complex dar mie mi-e frica de apa. Sarit coarda e intens,  asa ca mi-am luat o coarda din decathlon.
Bicicleta e iar o solutie, de facut pana simt ca imi fortez plamanii, dar sunt un pericol public asa ca nu pot iesi pe drumurile circulate 🙂 (am dat jos 2 biciclisti dintr-o lovitura 😀 )

Doar incercati, cat mai multe, pt cateva saptamani la rand, sigur veti gasi sportul potrivit si in armonia vietii voastre(si nu sah 😀 )

Miscarea e usoara si fireasca. Dar ca orice ce pare usor si firesc si e de adus in rutina  zilnica, implica disciplina. Cuvantul disciplina e cuvant cu greutate pentru noi, romanii. Cu frica. Zgarie creierul fix din amintirile comuniste. Revolta impotriva disciplinei e fireasca, asa ca e nevoie sa ne impunem, rational, cateva saptamani, zi de zi, cate un pic din ce in ce mai mult, totul pana intra in firesc.
Asa ca repetat si devine mai usor si mai confortabil. Ca orice inceput, de luat usurel, nu fortzat, nu incercat prea mult, ci treptat. Si din experienta, ce incepem a 2a/3a oara e si mai dificil, pt ca avem de dus si tristetea esecului anterior – uitam ca acel esec anterior poate deveni de 2 ori mai greu cu inca un esec…

Adaugati ceva placut. Sunt oameni care alearga minunat ascultand muzica. Altii merg la sala cu entuziasm impreuna cu un prieten drag.  Ba sunt exercitii de facut, stil pilates, cu cartea in mana! In Franta in vacanta la cortul vecin era o olandeza cu 3 copii, cea mica mergea de-a busilea, mama isi lua telefonul (as vrea sa cred ca era kindle) si cu un cerc de hollypop (sau cum se cheama cercul ala de rotit pe talie) facea exercitii de abdomen si spate si 30min – eu nici o rotatie nu pot face.  Streching cu muzica de meditatie. Cu o tinta – alerg pana la metrou si inapoi, daca imi decid sa duc/preiau ceva de langa metrou. Streching in metrou  -pt brate si umeri si spate sunt cateva exercitii pe care le pot face pe peron sau in metrou, agatata de bara.
Fara tinte uriase. Fara targeturi prea mari. Pt mine e demotivant sa imi propun sa alerg cate 20km de 3 ori pe sapt…nu ca nu as putea dar un esec m-ar darama mai mult decat placerea de a alerga care 2-3 km din cand in cand.

Inca ceva ce am remarcat: aversiunea de efort. Imi place sa o iau usor… ca nu imi place sa o iau greu :)). Stiu ca sunt persoane nascute sa duca luptele grele, dar eu sunt comoda si nici nu vreau  sa ma tratez, imi aleg alte razboaie de dus.

Altfel, asta e potrivit aici 🙂 – instalati-va pe tel. modern aplicatia numita pedometru si iesiti. 5000 de pasi plimbare seara, pana nu da inghetul si ora de iarna.

 

 

 

Tot la miscare as adauga o sectiune separata: respiratia. Sunt mai multe tehnici de respiratie care influenteaza corpul, pt asta voi scrie alta data.

 

Trucs et astuces pour gagner du temps

Pana pieptan noul interviu, va prezint o carte.

Dupa cum v-ati prins, e in franceza. Am primit-o acum un an de la o prietena, eu sunt potrivita sa citesc asa carte deoarece sunt implicata in multe chestii. Cartea vine din colectia Reader Digest si cred ca fiecare avem de invatat ceva din ea.

Inspirata de Iulia de la economisim.info si ultimul ei articol despre organizare, as vrea sa povestesc cateva din cele ‘prinse’ din zbor din cartea asta. Nu, nu am citit-o pe toata, realmente nu am timp :)))) – mai mult fiica mea a frunzarit si mi-a zis niste idei ce mi s-au potrivit pt lenesha de mine. (bon, modesta cum ma stiti, cred ca si cartea ar avea ce invata de la mine, hahaha).

1. impartit treburile pe taskuri si zone. Asta si Mari Kondo e intalnita. Cum am aplicat eu? imi impun cate 10-15 min pt cate un spatiu sa fac ordine.
La treburile lungi si monotone am impartit pe bucati(de ex. am geamuri mari si multe,  66mp2 de suprafata de sticla de spalat, si m-am fofarlit de anul trecut la spalatul lor. Ei bine in primavara mi-am impus sa spal cate o parte pe saptamana, aprox 30 min de fiecare runda sau chiar mai putin- si cu mandrie va zic ca in weekend am terminat si ultima bucata, doar ca e nevoie sa incep din nou sa le spal ca intre timp s-au jegosit cele spalate primele; dar nu e bai, o iau iar pe rand cu aceeasi metoda care mi-e f. potrivita mie ca nu am mai intrat in starea aia de panica daca mai aud de spalat geamuri)

2. combinat treburile. Adicalea daca plec dimineata iau si geanta de dus sticle la reciclat. Sau daca tot perii dintii 3-4 minute, pot freca si o chiuveta (am bicarbonatul in baie) – pe rand ajung sa spal toate 3 chiuvetele suficient de des sa arate ok.

3. tin lucrurile pe zone si grupate pe specificitate. Toate gecile intr-un loc, toate lingurile intr-un loc, toate cartile intr-un loc. Asta cu cartile e cea mai grea, suntem 3 impatimiti de carti, fiica mea are 5 sub perna si doarme cu ele, doamni feri si pazeste sa ii iau cartile.

4. vorbit cu vecinii. Am reusit sa avem un grup de shopping in jur, lucru care realmente ma bucura si imi salveaza in drumuri. Da, iau si pt vecine cate una/alta, dar nu imi e in afara efortului, mare chestie e cand am sacosa de cumparaturi de recuperat de la 500m ….

5. triez mai des dulapurile dar tot asa, pe sectiuni, incerc sa tin produsele grupate pe gama lor. Triez des si curat cate o zona/raft, de e. cand astept sa fiarba mamaliga sau sa se incalzeasca ciorba. Timpii astia (3-5min) alta data erau pierduti ca m-as fi foit pe langa mamaliga, acum ii ‘pierd’ cu chestii monotone si enervante. Am reusit asa sa am sub atenta supraveghere stocurile mai bine, de ex. gasii condimente ce le folosii mai rar ca uitai de ele, sau am aruncat o punga expirata.

6.  sa ordonez frigiderul. In spate/langa congelator temp e cea mai mica deci pt carne si produse f.perisabile, lada de legume si usa sunt cele mai ‘calduroase’ zone. Nu mai inghesui toate si nici nu mai pun cartoane (de ex de la oua, sau cine cumpara iaurt in cartoane) – cartonul e izolant  termic, iar aerul in frigider e musai sa circule.

7. cartea propune ambalaj pt fiecare aliment. Eu folosesc aceleasi cutii/castroane cu capac sau cu husa cusuta de mine.

8. propune mers la supermarket o data pe sapt sau la 2. Eu sunt cu piatza, ma stiti, deci nu e de mine. Cel mai fain lucru din sectiunea supermarket e ca recomanda lista si nu abateri de la traseu (fac de multi ani) si mers fix la ora deschiderii in weekend – mi se pare super recomandare pt ca imi aduc aminte de acum ceva ani cozi la case…

9. la mancare au un aliniat: Une soupe et c’est tout!.  Zic ei ce zic de avantajele supelor, doar ca recomanda sa folosim si trucuri personale. La mine trucul personal e ideea de 2 in 1: facui ciorba, au mancat colocatarii carnea, eu nu am aruncat zama cu legume dar am turnat 2 cani de orez/linte si o cutie de ciuperci si le-am tuflit un pilaf/mancare de linte a 2a zi plus facut pachete la munca.  Sau fac supa de rosii, juma condimentez ca pt paste si pastrez pt sfarsitul saptamanii in vreun borcan. Sau am fiert fasole si am 5 cutii congelate.

10. O sectiune interesanta pt mine e de organizat munca. Poate ca voi stiti astea dar eu abia cartea asta mi-a dat de gandit: fiecare om are o ciclicitate de energie unica, si listele de treburi de munca ar fi bine sa puna cele mai urgente/presante/grele fix cand suntem energici si nu cand cascam dupa o cafea/ne incearca somnul etc . Exemplul lor e ca dupa masa unele persoane casc si nu se pot concentra, si de baut o cafea tot nu ajuta, asa ca ei recomanda de profitat si relaxat 30min.  Tot de la ei o idee faina e ca in drum spre munca de pus pe lista cu treburile de facut, la fel, seara inainte de a pleca acasa pus pe hartie ceva ce e musai de facut.

11. si nu in ultimul timp termenul de triere si prioritizare. Si asta e mentionat si la sectiunea bucatarie, dulap, job, activitati de vacanta, de weekend etc. – mie mi-e potrivit, ca deseori as vrea sa le fac pe toateee 🙂

 

Hai sa aveti o sapt faina.

 

 

idei de murare rapida. Cu impact ecologic pozitiv.

Pentru cine poposeste prima data pe blogul meu musai sa informez ca sunt mare amatoare de muraturi si ca mananc pana mi se strepezesc dintii de la.  Pentru cititorii vechi nu mai e motiv de explicat de ce sustin murarea acasa: despre bacterii si probiotice e netul plin, despre rolul lor in organism si impactul dezechilibrului lor in tractul intestinal, tranzit, dermatite, alergii, candide, intolerante alimentare etc sunt multe articole pe British medical journal, oxford journal, dar si la americani pe nmbi etc. asa ca sustin murarea acasa pentru ca incurajeaza aceste bacterii nu numai in borcan ci si in afara, si ne echilibram asa eco-sistemul si bio-sistemul.
( habar nu am ce se face la dezechilibrati dar murarea e un ajutor pentru viata de zi cu zi)

De data asta vreau sa va povestesc despre o murare rapida: varza. Da, varza, leguma asta banala, cea mai ieftina din piata (parca a crescut pretul la cartofi).
Toata lumea stie de capatzanile de varza murate la butoi, dar putina lume are loc de astea ca doar suntem dame bine de oras asa ca eu murez varza la borcan, tocata. Toata copilaria aveam varza cu morcov la borcan cu frunze de dafin si piper boabe. Bun dar mi s-a acrit de acritura asta. Asa ca descoperirea secolului pentru mine a fost sa aflu de curand ca nu doar romanii mureaza varza si ca se poate mura si altfel, adicalea combinat. Am incercat cateva idei dar de parte preferata mea datorita diversitatii o reprezinta kimchi, varza murata a la coreeni.

Dupa multe incercari si retete citite (sunt cateva tipuri de kimchi!! ) eu am simplificat reteta de kimchi si fac o murare dupa ureche cu ce am in casa in mod obisnuit, adicalea un fel numit “kimchi cu ce este”:
-varza (ingredientul principal): poate sa fie si varza rosie, si varza alba, nu doar varza chinezeasca (lunguiatza) – deci varza sa fie!. Eu o toc la robot, profit ca fac o  salata din ziua aia la tot failionul,dar  restul frec cu sare din aia de muraturi si las la zacut sa lase ceva zama (si pana a 2a zi poate sta) – sare sa fie mai sarat decat o salata.
-toc (tot la robot) alte resturi din legumele din frigider:
-un mar, para (unii pun zahar, dar o bucata de mar e suficient, e nevoie de ceva glucide pt a hrani mai bine bacteriile)
-catei de usturoi (obligatoriu)
-ceapa verde sau praz (ultima data am pus  o juma de ceapa  uscata ca asta aveam) – obligatoriu
-ghimbir (obligatoriu)
-ridiche (dar am pus si gulie, ultima data am pus sfecla rosie)
-ardei iute (din belsug zic unii, reteta initiala zicea pudra de chili, eu pun 2-3 ardei iuti rosii ca nu suport prea iute, dar sunt obligatoriu, asta e farmecul lui kimchi)
-merge adaugat si castraveti, conopida, gogosari, morcovi (nu e obligatoriu niciuna) , ideea  e sa folosesc din cele din frigider

Totul toc la robot deci munca putina, varza separat ca o frec cu sare si dupa zacut (uitat) ceva timp le amestec si inghesui bine in borcane (reciclate, doar vorbim de amprenta ecologica) si apas cu pumnul sa nu ramana prea mult loc pt aer.   Datorita saramurii se produce o fermentare lactica.
Se lasa cateva zile la cald (5-10) si apoi in frigider.
Cine nu are robot, datul pe razatoare ia mai mult timp dar 10-15min!! bonus muschi la mana 🙂

De obicei fac aprox. 2 borcane de 800gr umplute la maxim dar niciodata nu imi iese fix ci raman cu ceva extra, numai bun de o salata usor picanta si cam sarata dar atat de bunaaa. Si folosesc din belsug din legumele din frigider ce altfel sunt greu de valorificat!

(stiu ca traditional se lasa frunzele intregi,  dar ei aveau butoaie, aveau beci/camara, mai puneau si apa de la faina de orez, un sos de soia, pudra de ardei iute dar eu nu am, etc – dar nu am din astea si nici nu ma complic ca doar lasa ma ca merge asa; mai stiu si ca e cunoscuta si in China de nord de mii de ani dar eu fac asa cum pot, adicalea fac o reteta de oraseanca si ce daca sunt de la oras – asta nu inseamna ca nu pot sa fac o muratura buna de mor de pofta acum ca s-o terminat si pana merg la piata mai sunt cateva zile).

Bilant petru anul care s-o dus

2017, an drag, drum bun si cale frumoasa!  e loc de un 2018 cel putin la fel de fructuos ca tine.

2017 a fost un an plin pentru mine. Pe drumul simplitatii si ecologiei bat de ceva ani, 2017 m-a adus cu ceva pasi mai departe, nici nu visam sau planuiam unde o sa ajung , acum doar privesc in urma si ma minunez si bucur.
In primul rand cea mai mare surpriza a lui 2017 e implicarea sotului in voluntariat. Daca pana acum aveam parte de aprecieri ‘mormaite’ si un sprijin ‘ursunos’ la cutiile si pachetele triate si stocate prin toata casa, 2017 l-a pus pe sot in 2 situatii noi: una ca a avut cateva iesiri cu un pensionar dinamic ce organiza iesiri tematice inspirationale, a 2a cand ong-ul pe care il sustinem  de ani sa ceara ajutor si S-A DUS si i-a placut si mai vrea. E primul moment cand priveste pe termen lung si isi doreste sa ajunga la pensie mai devreme, si sa faca din astea mai des.
Despre mine, in ultimii ani am re descoperit alimentele locale si gospodari si ferme de unde sa cumparam produse ok. Poate jumatate din ce consumam sunt de acolo( cel putin lactatele si unele legume),  mai nou insa am luat si carne de vita proaspat taiata  (10 kg) si gustul e depaaarte de tot ce am cumparat in ultimii ani din supermarket. Un nou pas pe directia asta!. Tot din gama legumelor locale am descoperit inca o sursa, mergem acolo periodic, si adus si la vecine. Ne-am format asa un grup ce consuma miere de la ruda mea de la Tulcea, ulei de masline direct de la grec ( ultimul colet dhl-ul la pierdut, le-am umplut frigiderul de carne si nu din aia bio 😀 ) , ba mai mult au inceput sa ‘vaneze’ si alte solutii (nuci) si sa imi ofere ce am dorit mereu: cumparat direct de la producator.
In continuare cumparam cu sacosele de panza. Da, pierd 30-50gr la cantarit mandarinele sau rosiile sau castravetii la piata etc. dar am castigat admiratia vanzatorilor de la piata, m-am fidelizat la cativa, si primim mereu si cate un fruct cadou.
In continuare gatesc de la zero, sau din resturi. Si cand nu imi iese perfect si a decis sotul ca se duce sa ia paine nu a supar.
In continuare tin garderoba minimalist. Doar ca dupa cei cativa ani de minimalism s-au deteriorat cele ce le aveam si a fost nevoie de schimbari (am luat fie la solduri, fie la mana a2a) si fara nicio jena sau grija. Mi-am cusut mai mult (mi-am facut un fel de plover si acum imi cos niste blugi) iar mandria de a purta ceva facut de mine este inegalabila si acopera toate defectele 🙂
Am ramas la zero machiaje (ok aproape  zero, am un creion de sprancene de ceva ani si un demachiant improvizat, deodorantul e facut de mine, iar argila alba cu vit E imi e pe post de masca) si am primit complimente si intrebari de ce creme folosesc (oare a facut mishto de mine? 😀 ) . Am primit sapun de casa cadou si am facut sapun de casa cadou.
Otetul si bicarbonatul sunt armele mele. Si acceptarea ca nu e tot perfect 🙂
Mi-am cusut si folosesc absorbante textile si ma simt mai  bine atunci cand nu ma simt bine. Am cusut mai multe  servete de masa si in sfarsit colocatarii s-au obisnuit cu ele si nu au mai cerut servetele de hartie de ceva luni (nici nu au remarcat ca s-au terminat…trecerea a fost lenta). Mai putine gunoaie.
In continuare sunt implicata in voluntariat. Si nu doar eu, suntem o mana de inimoase in jur. As putea face asta full job, atata fericire si impacare returneaza asta…Mai minunat e ca am descoperit ca eu ca om sunt bogata prin firea mea, si ca nu am nevoie de X lucruri (ok, de cartile mele si de atze sa nu va luati 😀 ) si ca dezordinea e ceva din viata mea si o accept aici. Si ca am defecte si ca ceilalti au si ei, si ca nu e bai daca supar pe altii (adica e inca bai, mai am pana ajung la acceptare totala, dar sunt pe calea cea buna…).

Am reusit sa explic fara sa ma supar ca perfectiunea in ecologie e un vis. Si ca daca sunt singura care strang hartia de pe jos, si tot e e mai bine: nu schimbam noi lumea dar asta nu scuza sa nu facem nimic – nefacutul nimic este cel mai rau rau. Si  nici nu m-a durut sufletul si enervat la situatia asta ca alte dati.

Am trecut inca un an fara niciun medicament in familia asta. Alea expirate din cutia de sus functioneaza, o sa le triez dar nu ma grabesc. Tinem acelasi stil de viata: mers pe jos zilnic, streching aproape zilnic, acelari ritm de somn, aceeasi alimentatie.
Am mai donat sange si anul asta nu m-au refuzat niciodata pe clasicul motiv de nivel de fier scazut.
Am participat la niste evenimente in cartier minunate: din care as aminti un gratar organizat in fata blocului de mai multi vecini, dar si plimbari ghidate de voluntari. Acum intalnit oameni.
Am fost in 2 vacante. Una minimalista, 2 sapt cu cortul prin Franta ne-a permis sa ne bucuram de firul ierbii, de local, de pasari si copaci, si o sa revenim in Jura si la anul. La anul o sa fie si mai bine !
Am ramas la pasi mici. Sunt in cateva grupuri pe fb pe tema unicornism-ului si zero waste si finance freedom, si faptul ca actionez constant imi da aripi.

Dar de departe cel mai fructuos lucru a lui 2017 este ca am inceput sa cos pentru bani si sa vand in directia dorita de mine: zero waste (  or almost 🙂 .  ) . Mai intai timid la cererile prietenelor, apoi cadouri, apoi am inceput sa vand. Cand ma contacteaza aceeasi persoana a 3a oara, si mai recomanda si la alte persoane, apai simt ca e bine. Habar nu am cum ar fi daca ar deveni asta jobul meu curent, acum lucrez 5-10 ore extra serile sau in weekend si cand am chef (cand nu, refuz). Ca bani, in 6 luni am strans aprox. 1200-1500 – toti deoparte.

Tot ca bani, anul 2017 a fost un an cu ‘passive revenues’ = 3600 din chirii (bani ce m-au ajutat sa platesc de cateva ori azilul mamaiei, donatiile, sa pun lunar in contul de economii al copilei, acoperit ceva cheltuieli in concediu – de genul la Dechatlon si sa mergem la primul nostru restaurant cu stea michelin), dar si alte mici ‘aranjamente’ – ce ne-au permis sa terminam niste acte (scumpe si nu prioritare dar amanate) si acum avem peste 7 mii deoparte.  Daca nu facem nimic in plus ci  tinem ritmul, 2018 va fi la fel de imbelsugat.

DAR DACA FACEM PUTIN MAI BINE?

Cum vedetele isi revin in forma fizica atat de repede?

Intrebarea asta mi-o pun de 9 ani, de cand am vazut pe Heidi Klum manechina la o defilare la 5-6 saptamani dupa nastere si arata demential. A, si are 4 copii. Si daca ar fi doar ea…. uitati-va la Jenifer Lopez, la Jesica alba, etc. dar si la alti actori sau artisti sau fotbalisti care dupa o fractura/entorsa isi revin imediat in conditia fizica de dinainte. Da, ma rod intrebari de genul cum reusesc? ce fac? ce mananca? ce comportament au? ce pastile sau maseuza sau doctor ii salveaza?

Vreau sa fiu sanatoasa si in forma, asa ca aleg sa invat de la cei care au reusit, modelele mele sunt persoane care au reusit in pofida neajunsurilor genetice/problemelor de sanatate.

 

Raspunsul a venit dupa un timp de citit: un muschi bine format chiar si dupa cateva luni de pauza isi revine la forma anterioara. Memoria efortului! Pana si gandurile tin greutatea si muschii in ritmul corect!   Pur si simplu vedetele nu si-au pierdut conditia fizica complet – cele cateva luni de repaos nu au anulat conditia de dinainte.
Bon, e musai de inteles ca in viata lor sportul e o componenta, ca un task pentru job sau un training de formare: vand imagine si au grija de imagine. Si o recunosc in interviuri. Ba mai mult, sarcina nu a fost motiv sa opreasca sportul astfel  ca una din actritele de mai sus a spus ca facut toata sarcina Yoga si spinning.

Apoi am cautat interviuril cu “personal trainer”-i din L.A. si am gasit unul care spunea ca are program de munca si meniu strict pentru fiecare clienta, in acord cu doctor, si care e respectat 100%. No shit, si eu care trisez aproape zilnic si am cate o ciocolata (2 -3) in birou… iar dimineata trisez si scurtez/sar  si cele 20-30minute de biciclit.

Apoi e si placerea de a face sport. Ma uit la seful meu, care in facultate a facut canotaj(cred? :D)si se trezea zilnic la 5 pentru antrenamente. Corpul lui are predispozitie pentru miscare, evident ca si 2-3 luni de pauza iarna ii aduc cateva kile in plus dar in 2-3 saptamani primavara a revenit in forma anterioare.

Bon, am ajuns aici incat stim ca: meniul si alimentatia nu e “rocket science”.  Si fara nutritionist si bucatar de 5 margarete putem sa citim si invatam sa gatim si facem un meniu suficient pentru corpul si stilul de viata al nostru. Nutrientii fac diferenta in a construi muschi si reduce grasimea, alimentele si ritmul sunt 100% responsabile de asta.
Si nici macar antrenamentul nu mai este “secret profesional”: cu youtube si carti si incercat si lucru se pot obtine rezultate frumoase.

Si atunci de ce nu suntem toti atletici? ca la teorie sunt as!

Ei bine, disciplina si vointa sunt 2 calitati care se invata si nu in scoala romaneasca ci se invata zi de zi…. chiar daca apar perioade in viata cand nu pot iesi la alergat, nu imi voi pierde forma si de revenit voi reveni usor. Asa ca de o saptamana fac regulat in fiecare dimineata bicicleta (uneori mai mult, uneori mai putin si lent = echivalentul unei zile de pauza) . Cand ma voi plictisi de biciclit vvoi incepe exercitii de pe youtube.

Cine e cu mine? Hai sa fim trainer-i personali reciproc 🙂 – am nevoie!

 

 

 

Kg se pierd din bucatarie

si

sanatatea se castiga prin sport

 

 

Sotul e in delegatie asa ca am timp mai mult de citit si scris! 🙂

Voluntariat pentru copiii abandonati

Sanziana mi-a adus aminte ca am cateva emailuri despre voluntariat in asteptare (sunt abonata la multe chesti…). Unul este despre voluntariat si lucrat cu copii abandonati in Bucuresti (dar nu numai).

Asociatia care organizeaza se numeste Ajungem Mari, a inceput proiectul cu ani in urma, a ajuns deja la 1300 de voluntari saptamanal implicati sa ajute la teme sau la lucru manual sau la joaca pe acesti copii. Fac cateva traininguri inainte voluntarilor, pentru a sti cum
sa interactioneze, asa ca oricine peste 15 ani cu ceva timp si suflet mare se poate implica.

Mai multe descrise aici: http://www.ajungemmari.ro/implica-te/devino-voluntar/

Primul pas este de completat formular(in spate organizatorii vor distribui cum stiu ei mai bine dupa timp si nevoi:  https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSe1ZNiH90ynCQ4Q_fE0XsI6AHETzgN6FMYiwBNAGAhVFfr6dg/viewform?c=0&w=1

Airbnb si colaborarea cu agentiile imobiliare

Ideea mi-a venit citind presa straina: si daca inainte de a ne mutat intr-o noua locatie as alege sa locuiesc pt cateva zile acolo, prin airbnb? Oare ar fi cei mai bine cheltuiti 100-200 euro pt a lua pulsul vietii de zi cu zi a cartierului, de discutat cu gazda,  de mers la magazinul de la colt, asculta noaptea zgomotul strazii sau ‘admira’ de la geam ce vecinii ce petrec seara de seara pe strada, clima, poluarea, copiii si jocurile lor etc

Articol citit pe Huffingtonpost