Voluntariat pentru copiii abandonati

Sanziana mi-a adus aminte ca am cateva emailuri despre voluntariat in asteptare (sunt abonata la multe chesti…). Unul este despre voluntariat si lucrat cu copii abandonati in Bucuresti (dar nu numai).

Asociatia care organizeaza se numeste Ajungem Mari, a inceput proiectul cu ani in urma, a ajuns deja la 1300 de voluntari saptamanal implicati sa ajute la teme sau la lucru manual sau la joaca pe acesti copii. Fac cateva traininguri inainte voluntarilor, pentru a sti cum
sa interactioneze, asa ca oricine peste 15 ani cu ceva timp si suflet mare se poate implica.

Mai multe descrise aici: http://www.ajungemmari.ro/implica-te/devino-voluntar/

Primul pas este de completat formular(in spate organizatorii vor distribui cum stiu ei mai bine dupa timp si nevoi:  https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSe1ZNiH90ynCQ4Q_fE0XsI6AHETzgN6FMYiwBNAGAhVFfr6dg/viewform?c=0&w=1

Airbnb si colaborarea cu agentiile imobiliare

Ideea mi-a venit citind presa straina: si daca inainte de a ne mutat intr-o noua locatie as alege sa locuiesc pt cateva zile acolo, prin airbnb? Oare ar fi cei mai bine cheltuiti 100-200 euro pt a lua pulsul vietii de zi cu zi a cartierului, de discutat cu gazda,  de mers la magazinul de la colt, asculta noaptea zgomotul strazii sau ‘admira’ de la geam ce vecinii ce petrec seara de seara pe strada, clima, poluarea, copiii si jocurile lor etc

Articol citit pe Huffingtonpost

 

Beneficiile mersului pe jos

Acum ceva timp citii un raport american al academiei de chirugie despre mers. Si despre cat de bun e mersul pe jos!! Mai ales ca sub
10% dintre oameni participa la marathoane, ciclism, jogging, sport si sala de forta zilnic, dar mersul ramane pentru restul, masa de 90% care e ca mine si ca voi: oameni obisnuiti. Da, pt noi mersul pe jos e bun si suficient daca e facut zilnic, minim 30min -1 ora,  la orice oraaaa din zi sau din noapte. 30 minute pe jos de mers pe jos in plus inseamna 30 minute mai putin din stat in masina/tv/la calculator. Sunt sigura ca orice poate face rost de 30minute extra din viata lui, fie prin coborat mai repede din autobuz cu 2-3 statii, parcat mai departe etc.
De ce sa mergem? pai pt sanatate: in randul persoanelor ce merg pe jos  minim 30min zilnic s-a masurat statistic:
– 50% sanse mai mici de stari depresive
-50%  sanse mai mici de cancere
– 70% sanse mai mici de hipertensiune arteriala
– 70% sanse mai mici de diabet
– 30% sanse mai mici de boli de colon
– 70% sanse mai mici de a avea probleme cu circulatia periferica

etc

De ce oamenii din oras merg mai putin? Ei bine, ma uit in jur si rumeg:
– Din obisnuinta!!! au joburi din ce in ce mai statice, 1 km de mers ni se pare deja muult
– masini din ce in ce mai multe, autobuze etc (comoditate)
– trafic mare, teama de a merge pe strazi din cauza masinilor (frica)

Si nici nu e musai de mers mult. 30minute -1 ora in plus vor face diferenta! Gratis, frumos, sanatos, usor. Mersul ramane cea mai accesibila forma de deplasare, de miscare, de sport, de activat circulatia sangvina periferica fara bani sau gimnastica sau diete specifice.

In privinta slabitului, daca mentinem aceeasi alimentatie (adica traim fara frustrazi, eu sunt din gama “no frustrations, sir”), se poate slabi usor doar cu mai mult mers pe jos.
Se pare ca un mers rapid (6km pe ora) duce la consum de 400 calorii pe ora. Un calcul sumar arata ca pe saptamana la 7 ore de mers in 7 zile, inseamna aproape 3000 calorii, adica… echivalentul a jumatate de kg slabit.  Bon, nu e musai de mers 1 ora zilnic rapid, sau 6km consecutiv, dar e nevoie de un plan si de respectat. Pentru asta recomand un pedometru ( sau instalat aplicatia pe mobil) pt a contoriza efortul.  In plus eu recomand si un excel pt a face intai o evaluare pe cateva sapt a ritmului actual de viata (cu ce greutate am si cati pasi fac zilnic in mod normal) si abia apoi facut un plan si bineinteles atacat si marit cantitatea de miscare. De ex, daca fac 5 mii de pasi zilnic si am aceeasi greutate constanta, cu un numar marit  de pasi ( sa zicem cu 50% in plus) cu siguranta ca voi slabi si construi un tonus si o masa musculara.

Foarte interesanta e formula de slabit: persoanele mai grase ce merg la un ritm de 6km/h vor slabi mai mult decat persoanele normoponderale la aceeasi viteza. In plus va aparea o faza de platou ( din punct de vedere a greutatii) pentru ca musculatura nou conturata cantareste si ea.

Mici trucuri ce pot deveni rutina descoperite de mine:
-de la munca ma intorc pe jos (nu in fiecare zi, ci cand vremea e faina).
-cobor cu 2-3 statii mai devreme din mijloacele de transport
-plimbare de familie/cu prietenii in weekend
-pornit pe jos pana/de la scoala cu copilul

Poate fi plictisitor uneori, stiu. Ei bine, schimbat strada, luat un coleg, luat prietenii sau vreun vecin: in loc de iesit la o cafea cu prietenele bune, mai bine iesit la o plimbare. Weekendurile iesiti in parcuri mari/padure/munte si facem o plimbare de cateva ore.

Luati-o progresiv: mai intai fixati 3 zile pe saptamana cu extra 15-20minute, apoi cresteti ( 5 ori pe sapt, sau cresteti durata). Cum fiecare solutie e unica si fiecare om e special, mergeti treptat pana acolo unde va simtiti confortabil.

Pentru calorii consumate si eficienta, vedeti un calculator aici:
http://www.mapmywalk.com/improve/calorie_calculator/
Am facut cateva simulari si un om obez (100kg) va consuma de cateva ori mai multe calorii decat mine (57kg).  Cum 7 mii calorii arse inseamna un kg dat jos, cum mers rapid (7km /h) inseamna aprox. 3-400 calorii la mine dar 1000 de calorii la un grasut, uite ca intr-o sapt. colegul meu poate slabi un kg fara sa renunte la nimic daca….

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Dupa ce am ajuns la o casa locuibila si nu mi-am mai consumat timpii si gandurile (si banii) cu amenajari si zugraveli si cutii etc, dupa ce am  acumulat multa oboseala, am  inceput sa meditez la ce  e important pentru mine si ce timp (energie) ii acord.

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Probabil multi oameni au auzit de fraza “time is money” . O cunosc si o consider adevarata, doar ca in ultimul timp  balanta s-a schimbat si timpul a devenit mai valoros decat banii. Sa am libertatea (si timpul!! ) de a face lucrurile care le doresc in plus fata de jobul full time  plus treburile casnice de rigoare – asta e tinta independentei mele financiare. Viata e prea scurta pentru mine sa petrec 1/3 din timp facand … sa stau la dispozitia sefului.
Inca un lucru ce iau in considerare este energia si concentrarea petrecuta la munca. Dupa o saptamana grea perecuta la munca, imi mai ramane putina energie sa ma ocup de ce imi doresc in cele 2 zile de weekend si cele 6-8 sapt de concediu anual.
Uneori ma gandesc ce as face daca nu as avea jobul: in cele 11 ore zilnice in care nu as mai fi pe fuga catre metrou si de la metrou, as face ce? CE VREAU! gradinarit? cusut? citit? reinceput jogging si invatat sa innot? reinceput orele de pian? …

Jobul e responsabilitate

Responsabilitatea familiei este unul (si marele motiv) pt care nu imi dau demisia acum.  Daca ar fi sa ma “ingrijesc” doar de mine probabil as opri serviciul acum, pentru ca am suficiente investitii (imobiliare) si as contura un mic venit din alte parti. Dar mai am ipoteca, copila, mamaia …
Pe de alta parte jobul nu e atat de nasol! nu vin obosita si stresata de la munca, seful este nemaipomenit, iar ziua cand intra banii in cont e o zi veseeeela.
Da, am ajuns in punctul in care grija financiara  nu mai e atat de mare grija. E momentul cand vad echilibrul financiar, ca am ingrederea ca ma pot descurca cu un minim (ipoteca, apa, curent, net, mancare) , si in care imi doresc mai mult timp pt mine si familie, chiar daca asta inseamna mai putini bani. De aceea am ales sa tai anumite cheltuieli ( facturi, rar la supermarket, si mai rar haine, deloc cosmetice): pentru ca inclusiv banii cheltuiti pe astea imi ataca din timpul ce l-as putea petrece cu copila/cu pasiunile mele.
Ba mi-am facut o lista de prioritati cu lucrurile faine din viata:
-copil
-gradina
-miscare
-casa
-cusut
-casa (curat+gatit)
-job
-citit
Astea sunt prioritatile… Dar cat timp petrec cu ele?  Cel mai mult petrec cu jobul…si nu, nu e el cel mai important din lista, asta dupa cum se si vede.

Pentru ca banii nu pot cumpara timp, ia spuneti, ce conteaza cu adevarat pentru voi? si timpul e direct proportional (cifre dar si calitate) cu prioritati? ca la mine nu.

Un altfel de mod de a spune multumesc

Cu ceva timp in urma la magazinul de langa mine o angajata m-a ajutat cu un anumit produs. Nimic deosebit, o situatie din viata de zi cu zi: un gest firesc dar care l-a facut cu zambetul pe buze si fara sa insist/rog sa imi comande ceva ce nu avea etc.
I-am multumit cu zambetul pana la urechi caracteristic si apoi la iesirea din magazin ii mentionez sefei de magazin ca angajata blonda m-a ajutat si e foarte draguta.  Primesc raspuns ca e propusa pentru angajatul lunii. Wow! si ce imi vine in minte? sa dau un mail magazinului si sa confirm multumirile!!!. Habar nu am daca va conta sau nu, dar tare mi-ar place sa primeasca si ceva banuti in plus pt asta.

Voi v-ati gandit la gesturi din astea? ia fix 3-5 minute de a scrie un email de multumire unui magazin pentru angajatul Costel.

Cum sa ne bucuram de iarna

Uneori cei din jur care se plang de vremea de afara ne intristeaza – cum sa ne suparam pe ceva ce vine si pleaca? Cum sa nu profitam de ce avem?. Eu ma bucur de iarna! E anotimpul cand stau mai mult in casa, cand ma regasesc printre hobby-uri si visez si planuiesc sa incep sa fac un business din astea :). Am reinceput sa cos la ie, am terminat proiecte de mult incepute si abandonate, am cusut pentru un caz umanitar, am reparat si reabilitat ceva vechi, cusut 2 sacose pentru prietene etc.

Ce ma bucura iarna: vin fiert, supe calde, o patura calduroasa, si timp pentru handmade. Pinterestul e o sursa extraordinara si daca as avea 8 maini ca o caracatita as putea sa fac o parte din cele din mintea mea.
Redescoperit plimbarile si fotografiatul. Daca se poate si cu prietenii. O geaca groasa, caciula cu urechi, manusile si iesit afara! Nu e lume multa, zapada ascunde imperfectiuni si releveaza frumuseti. Nici macar frunzele nu sunt sa acopere acoperisurile si arhitectura.
Bine, nu or sa va iasa poze la fel ca astea  dar  sigur si mie imi pot iesi minunate.

Sporturile de iarna merita incercate.Da, lasati replicile cu depresia iarna. Nu o cred! nordicii ar trebui sa o tina din depresie in depresie dar uite ca ei reusesc sa profite si de aceste momente: de copii stiu sa schieze (nu ca mine), sa patineze (nu ca mine care nici macar  copilul nu am curaj sa il duc la patinat!! – il duce tati ),  si de ce nu un sanius!

Iarna e momentul de invitat prietenii acasa. Jocuri de grup, un vin fiert cu scortisoara, muzica si biscuiti pot sa faca o atmosfera frumoasa! Ce daca e in martie, beculetele si decoratiunile de Craciun se pot lasa prin casa 🙂

2

Devino prietenul copiilor din centre de plasament!

Articol preluat de: http://edu-news.ro/devino-prietenul-copiilor-din-centre-de-plasament-cum-sa-fii-bun-si-dupa-sarbatori-daruind-2-ore-pe-saptamana/

Prin programul educaţional Ajungem MARI, voluntarii susţin cursuri interactive sau ateliere de creaţie, îi ajută pe copii la teme sau le dezvăluie lumea prin ieşiri educative din centre, punând în acelaşi timp accent pe dezvoltarea personală a copiilor.

   Programul este dezvoltat de Asociaţia Lindenfeld şi a implicat până acum 1200 de voluntari pentru a sprijini 1000 de copii din Bucureşti şi alte 14 judeţe. Ajungem MARI lansează un nou apel naţional la voluntariat pentru proiectul “Dă-ţi pasiunea mai departe”, desemnat anul acesta “Proiectul anului în educaţie” la Gala Naţională a Voluntarilor.

   Ce fac voluntarii Ajungem MARI? Merg în centre, în echipe de câte doi, pentru o şedinţă de 2 ore pe săptămână, la o grupă de 3-12 copii. Lor le transmit cunoştinţe din domeniile preferate: de la matematică şi engleză, la muzică, teatru, karate, educaţie pentru sănătate sau astronomie. Copiii primesc cu bucurie toate  informaţiile prezentate într-un mod interactiv, prin joacă. Pe lângă orele din centre, voluntarii îi pot însoţi pe copii la spectacole, la muzee sau la film, ajutându-i să înţeleagă evenimentele şi să tragă singuri concluzii.

   Progresul copiilor. Prin metodele non-formale folosite, voluntarii pun accent, pe lângă îmbunătăţirea rezultatelor şcolare, pe dezvoltarea armonioasă a copiilor. Cei mici prind încredere în ei şi în cei din jur, devin mai respectuoşi şi mai deschişi, învaţă să lucreze în echipă şi să se ajute între ei, descoperă ce le place, la ce sunt buni şi ce vor să facă mai departe. Apoi voluntarii îi îndrumă să facă paşii necesari pentru a Ajunge MARI, adulţi responsabili şi independenţi.

   Cine poate deveni voluntar? Liceeni, studenţi sau adulţi, peste 15 ani şi fără limită superioară de vârstă, spontani şi dornici să facă mici minuni pentru copii, prin joacă.

   O experienţă de învăţare. Voluntarii nu au nevoie de experienţă de predare. Ei participă la un training iniţial despre metode interactive de lucru cu copiii. Apoi merg în echipe şi primesc constant sprijin şi idei din partea coordonatorilor. Pentru a face orele mai interesante şi distractive, voluntarii au asigurate materialele educaţionale.

  Beneficii pentru voluntari. Voluntarii spun că ei primesc mai mult decât dăruiesc: îmbrăţişările copiilor, satisfacţia de a vedea progresul celor mici şi energie pentru toată săptămâna. Lucrând cu copiii, voluntarii îşi dezvoltă şi ei abilităţile de comunicare şi lucru în echipă, devin mai altruişti şi mai responsabili. La finalul unui modul de voluntariat (3-4 luni) voluntarii obţin adeverinţă şi diplomă, iar experienţa de voluntariat este recunoscută ca experienţă profesională, conform Legii Voluntariatului.

   Înscrierea pentru modulul de primăvară (februarie – iunie) se face până pe 24 ianuarie prin completarea unui formular online – http://goo.gl/forms/2hWeZNUg11. Pentru organizarea training-urilor în judeţe, este necesar un număr de peste 30 de înscrieri, aşadar doritorii sunt rugaţi să transmită apelul colegilor şi prietenilor. Mai multe detalii pe http://www.ajungemmari.ro/implica-te/devino-voluntar/, iar pe pagina de Facebook se găsesc scurte poveşti ale voluntarilor de la ore – http://on.fb.me/1sZiI70

  Ajungem MARI caută voluntari în Bucureşti şi judeţele Alba, Arad, Bihor, Brăila, Braşov, Buzău, Constanţa, Cluj, Dâmboviţa, Dolj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mureş, Neamţ, Prahova, Sibiu, Suceava, Timiş, Vâlcea, Vaslui, Vrancea.  În celelalte judeţe Ajungem MARI caută câte un coordonator implicat care să demareze activitatea, dedicând 4-5 ore săptămânal. Cei interesaţi pot trimite CV-ul şi o scrisoare de intenţie la adresa office@ajungemmari.ro.

Procrastinare versus decluttering

Nu imi place cum suna expresia Procrastinare versus decluttering: am alaturat 2 cuvinte moderne americane si le-am separat cu un cuvant din latina veche. Dar zau ca ceva din creierasul meu ma impiedica in procesul de ordine si tot aman, si tot aman…
Pentru voi ce inseamna destule produse in casa? ca eu m-am trezit zilele astea ca am umplut dulapurile din bucatarie (in conditiile in care acum 1 an jumatate aveam spatiu de depozitare aprox. 1/3 fata de acum).  Realmente m-am expandat si am tinut 30-40 de borcane goale, si zeci de recipiente si produse si condimente si vase si vasulete de copt dintr-o sete de… indestulare?
Ce inseamna sa am suficient? Daca as avea inca pe atata dulapuri in bucatarie, oare mi-ar ajunge? Wow, ce vis frumos: daca as avea casa mare sigur si musai as avea si o camara unde sa depozitez si mai multe gemuri, si compoturi, si multe muraturi si etc etc . Dada, iar borcane. Si cutii, si recipiente, si borcane.
Mai departe, ce inseamna prosperitate? Sa am  o masina? 2 masini? 10 masini?   10 borcane de gogonele cu pepeni murati?

Probabil setea de a avea nu se termina usor.  Nu e ca la foame: cand mor de foame mananc ce mananc pana stomacul/corpul zice stop: la borcane sau masini io ca om imi pot construi inca vreo 2 garaje incapatoare pe post de stomac.
Granita intre a dori si a avea e subtire si unica fiecaruia; iar educatia (nu numai financiara!!)  presupune sa ne descoperim limita. A mea am depasit-o cu borcanelele: am ajuns sa petrec prea mult timp cu aranjatul lor: