Pentru cine poposeste prima data pe blogul meu musai sa informez ca sunt mare amatoare de muraturi si ca mananc pana mi se strepezesc dintii de la. Pentru cititorii vechi nu mai e motiv de explicat de ce sustin murarea acasa: despre bacterii si probiotice e netul plin, despre rolul lor in organism si impactul dezechilibrului lor in tractul intestinal, tranzit, dermatite, alergii, candide, intolerante alimentare etc sunt multe articole pe British medical journal, oxford journal, dar si la americani pe nmbi etc. asa ca sustin murarea acasa pentru ca incurajeaza aceste bacterii nu numai in borcan ci si in afara, si ne echilibram asa eco-sistemul si bio-sistemul.
( habar nu am ce se face la dezechilibrati dar murarea e un ajutor pentru viata de zi cu zi)
De data asta vreau sa va povestesc despre o murare rapida: varza. Da, varza, leguma asta banala, cea mai ieftina din piata (parca a crescut pretul la cartofi).
Toata lumea stie de capatzanile de varza murate la butoi, dar putina lume are loc de astea ca doar suntem dame bine de oras asa ca eu murez varza la borcan, tocata. Toata copilaria aveam varza cu morcov la borcan cu frunze de dafin si piper boabe. Bun dar mi s-a acrit de acritura asta. Asa ca descoperirea secolului pentru mine a fost sa aflu de curand ca nu doar romanii mureaza varza si ca se poate mura si altfel, adicalea combinat. Am incercat cateva idei dar de parte preferata mea datorita diversitatii o reprezinta kimchi, varza murata a la coreeni.
Dupa multe incercari si retete citite (sunt cateva tipuri de kimchi!! ) eu am simplificat reteta de kimchi si fac o murare dupa ureche cu ce am in casa in mod obisnuit, adicalea un fel numit “kimchi cu ce este”:
-varza (ingredientul principal): poate sa fie si varza rosie, si varza alba, nu doar varza chinezeasca (lunguiatza) – deci varza sa fie!. Eu o toc la robot, profit ca fac o salata din ziua aia la tot failionul,dar restul frec cu sare din aia de muraturi si las la zacut sa lase ceva zama (si pana a 2a zi poate sta) – sare sa fie mai sarat decat o salata.
-toc (tot la robot) alte resturi din legumele din frigider:
-un mar, para (unii pun zahar, dar o bucata de mar e suficient, e nevoie de ceva glucide pt a hrani mai bine bacteriile)
-catei de usturoi (obligatoriu)
-ceapa verde sau praz (ultima data am pus o juma de ceapa uscata ca asta aveam) – obligatoriu
-ghimbir (obligatoriu)
-ridiche (dar am pus si gulie, ultima data am pus sfecla rosie)
-ardei iute (din belsug zic unii, reteta initiala zicea pudra de chili, eu pun 2-3 ardei iuti rosii ca nu suport prea iute, dar sunt obligatoriu, asta e farmecul lui kimchi)
-merge adaugat si castraveti, conopida, gogosari, morcovi (nu e obligatoriu niciuna) , ideea e sa folosesc din cele din frigider
Totul toc la robot deci munca putina, varza separat ca o frec cu sare si dupa zacut (uitat) ceva timp le amestec si inghesui bine in borcane (reciclate, doar vorbim de amprenta ecologica) si apas cu pumnul sa nu ramana prea mult loc pt aer. Datorita saramurii se produce o fermentare lactica.
Se lasa cateva zile la cald (5-10) si apoi in frigider.
Cine nu are robot, datul pe razatoare ia mai mult timp dar 10-15min!! bonus muschi la mana 🙂
De obicei fac aprox. 2 borcane de 800gr umplute la maxim dar niciodata nu imi iese fix ci raman cu ceva extra, numai bun de o salata usor picanta si cam sarata dar atat de bunaaa. Si folosesc din belsug din legumele din frigider ce altfel sunt greu de valorificat!
(stiu ca traditional se lasa frunzele intregi, dar ei aveau butoaie, aveau beci/camara, mai puneau si apa de la faina de orez, un sos de soia, pudra de ardei iute dar eu nu am, etc – dar nu am din astea si nici nu ma complic ca doar lasa ma ca merge asa; mai stiu si ca e cunoscuta si in China de nord de mii de ani dar eu fac asa cum pot, adicalea fac o reteta de oraseanca si ce daca sunt de la oras – asta nu inseamna ca nu pot sa fac o muratura buna de mor de pofta acum ca s-o terminat si pana merg la piata mai sunt cateva zile).