Category: timp;

idei de murare rapida. Cu impact ecologic pozitiv.

Pentru cine poposeste prima data pe blogul meu musai sa informez ca sunt mare amatoare de muraturi si ca mananc pana mi se strepezesc dintii de la.  Pentru cititorii vechi nu mai e motiv de explicat de ce sustin murarea acasa: despre bacterii si probiotice e netul plin, despre rolul lor in organism si impactul dezechilibrului lor in tractul intestinal, tranzit, dermatite, alergii, candide, intolerante alimentare etc sunt multe articole pe British medical journal, oxford journal, dar si la americani pe nmbi etc. asa ca sustin murarea acasa pentru ca incurajeaza aceste bacterii nu numai in borcan ci si in afara, si ne echilibram asa eco-sistemul si bio-sistemul.
( habar nu am ce se face la dezechilibrati dar murarea e un ajutor pentru viata de zi cu zi)

De data asta vreau sa va povestesc despre o murare rapida: varza. Da, varza, leguma asta banala, cea mai ieftina din piata (parca a crescut pretul la cartofi).
Toata lumea stie de capatzanile de varza murate la butoi, dar putina lume are loc de astea ca doar suntem dame bine de oras asa ca eu murez varza la borcan, tocata. Toata copilaria aveam varza cu morcov la borcan cu frunze de dafin si piper boabe. Bun dar mi s-a acrit de acritura asta. Asa ca descoperirea secolului pentru mine a fost sa aflu de curand ca nu doar romanii mureaza varza si ca se poate mura si altfel, adicalea combinat. Am incercat cateva idei dar de parte preferata mea datorita diversitatii o reprezinta kimchi, varza murata a la coreeni.

Dupa multe incercari si retete citite (sunt cateva tipuri de kimchi!! ) eu am simplificat reteta de kimchi si fac o murare dupa ureche cu ce am in casa in mod obisnuit, adicalea un fel numit “kimchi cu ce este”:
-varza (ingredientul principal): poate sa fie si varza rosie, si varza alba, nu doar varza chinezeasca (lunguiatza) – deci varza sa fie!. Eu o toc la robot, profit ca fac o  salata din ziua aia la tot failionul,dar  restul frec cu sare din aia de muraturi si las la zacut sa lase ceva zama (si pana a 2a zi poate sta) – sare sa fie mai sarat decat o salata.
-toc (tot la robot) alte resturi din legumele din frigider:
-un mar, para (unii pun zahar, dar o bucata de mar e suficient, e nevoie de ceva glucide pt a hrani mai bine bacteriile)
-catei de usturoi (obligatoriu)
-ceapa verde sau praz (ultima data am pus  o juma de ceapa  uscata ca asta aveam) – obligatoriu
-ghimbir (obligatoriu)
-ridiche (dar am pus si gulie, ultima data am pus sfecla rosie)
-ardei iute (din belsug zic unii, reteta initiala zicea pudra de chili, eu pun 2-3 ardei iuti rosii ca nu suport prea iute, dar sunt obligatoriu, asta e farmecul lui kimchi)
-merge adaugat si castraveti, conopida, gogosari, morcovi (nu e obligatoriu niciuna) , ideea  e sa folosesc din cele din frigider

Totul toc la robot deci munca putina, varza separat ca o frec cu sare si dupa zacut (uitat) ceva timp le amestec si inghesui bine in borcane (reciclate, doar vorbim de amprenta ecologica) si apas cu pumnul sa nu ramana prea mult loc pt aer.   Datorita saramurii se produce o fermentare lactica.
Se lasa cateva zile la cald (5-10) si apoi in frigider.
Cine nu are robot, datul pe razatoare ia mai mult timp dar 10-15min!! bonus muschi la mana 🙂

De obicei fac aprox. 2 borcane de 800gr umplute la maxim dar niciodata nu imi iese fix ci raman cu ceva extra, numai bun de o salata usor picanta si cam sarata dar atat de bunaaa. Si folosesc din belsug din legumele din frigider ce altfel sunt greu de valorificat!

(stiu ca traditional se lasa frunzele intregi,  dar ei aveau butoaie, aveau beci/camara, mai puneau si apa de la faina de orez, un sos de soia, pudra de ardei iute dar eu nu am, etc – dar nu am din astea si nici nu ma complic ca doar lasa ma ca merge asa; mai stiu si ca e cunoscuta si in China de nord de mii de ani dar eu fac asa cum pot, adicalea fac o reteta de oraseanca si ce daca sunt de la oras – asta nu inseamna ca nu pot sa fac o muratura buna de mor de pofta acum ca s-o terminat si pana merg la piata mai sunt cateva zile).

Bilant petru anul care s-o dus

2017, an drag, drum bun si cale frumoasa!  e loc de un 2018 cel putin la fel de fructuos ca tine.

2017 a fost un an plin pentru mine. Pe drumul simplitatii si ecologiei bat de ceva ani, 2017 m-a adus cu ceva pasi mai departe, nici nu visam sau planuiam unde o sa ajung , acum doar privesc in urma si ma minunez si bucur.
In primul rand cea mai mare surpriza a lui 2017 e implicarea sotului in voluntariat. Daca pana acum aveam parte de aprecieri ‘mormaite’ si un sprijin ‘ursunos’ la cutiile si pachetele triate si stocate prin toata casa, 2017 l-a pus pe sot in 2 situatii noi: una ca a avut cateva iesiri cu un pensionar dinamic ce organiza iesiri tematice inspirationale, a 2a cand ong-ul pe care il sustinem  de ani sa ceara ajutor si S-A DUS si i-a placut si mai vrea. E primul moment cand priveste pe termen lung si isi doreste sa ajunga la pensie mai devreme, si sa faca din astea mai des.
Despre mine, in ultimii ani am re descoperit alimentele locale si gospodari si ferme de unde sa cumparam produse ok. Poate jumatate din ce consumam sunt de acolo( cel putin lactatele si unele legume),  mai nou insa am luat si carne de vita proaspat taiata  (10 kg) si gustul e depaaarte de tot ce am cumparat in ultimii ani din supermarket. Un nou pas pe directia asta!. Tot din gama legumelor locale am descoperit inca o sursa, mergem acolo periodic, si adus si la vecine. Ne-am format asa un grup ce consuma miere de la ruda mea de la Tulcea, ulei de masline direct de la grec ( ultimul colet dhl-ul la pierdut, le-am umplut frigiderul de carne si nu din aia bio 😀 ) , ba mai mult au inceput sa ‘vaneze’ si alte solutii (nuci) si sa imi ofere ce am dorit mereu: cumparat direct de la producator.
In continuare cumparam cu sacosele de panza. Da, pierd 30-50gr la cantarit mandarinele sau rosiile sau castravetii la piata etc. dar am castigat admiratia vanzatorilor de la piata, m-am fidelizat la cativa, si primim mereu si cate un fruct cadou.
In continuare gatesc de la zero, sau din resturi. Si cand nu imi iese perfect si a decis sotul ca se duce sa ia paine nu a supar.
In continuare tin garderoba minimalist. Doar ca dupa cei cativa ani de minimalism s-au deteriorat cele ce le aveam si a fost nevoie de schimbari (am luat fie la solduri, fie la mana a2a) si fara nicio jena sau grija. Mi-am cusut mai mult (mi-am facut un fel de plover si acum imi cos niste blugi) iar mandria de a purta ceva facut de mine este inegalabila si acopera toate defectele 🙂
Am ramas la zero machiaje (ok aproape  zero, am un creion de sprancene de ceva ani si un demachiant improvizat, deodorantul e facut de mine, iar argila alba cu vit E imi e pe post de masca) si am primit complimente si intrebari de ce creme folosesc (oare a facut mishto de mine? 😀 ) . Am primit sapun de casa cadou si am facut sapun de casa cadou.
Otetul si bicarbonatul sunt armele mele. Si acceptarea ca nu e tot perfect 🙂
Mi-am cusut si folosesc absorbante textile si ma simt mai  bine atunci cand nu ma simt bine. Am cusut mai multe  servete de masa si in sfarsit colocatarii s-au obisnuit cu ele si nu au mai cerut servetele de hartie de ceva luni (nici nu au remarcat ca s-au terminat…trecerea a fost lenta). Mai putine gunoaie.
In continuare sunt implicata in voluntariat. Si nu doar eu, suntem o mana de inimoase in jur. As putea face asta full job, atata fericire si impacare returneaza asta…Mai minunat e ca am descoperit ca eu ca om sunt bogata prin firea mea, si ca nu am nevoie de X lucruri (ok, de cartile mele si de atze sa nu va luati 😀 ) si ca dezordinea e ceva din viata mea si o accept aici. Si ca am defecte si ca ceilalti au si ei, si ca nu e bai daca supar pe altii (adica e inca bai, mai am pana ajung la acceptare totala, dar sunt pe calea cea buna…).

Am reusit sa explic fara sa ma supar ca perfectiunea in ecologie e un vis. Si ca daca sunt singura care strang hartia de pe jos, si tot e e mai bine: nu schimbam noi lumea dar asta nu scuza sa nu facem nimic – nefacutul nimic este cel mai rau rau. Si  nici nu m-a durut sufletul si enervat la situatia asta ca alte dati.

Am trecut inca un an fara niciun medicament in familia asta. Alea expirate din cutia de sus functioneaza, o sa le triez dar nu ma grabesc. Tinem acelasi stil de viata: mers pe jos zilnic, streching aproape zilnic, acelari ritm de somn, aceeasi alimentatie.
Am mai donat sange si anul asta nu m-au refuzat niciodata pe clasicul motiv de nivel de fier scazut.
Am participat la niste evenimente in cartier minunate: din care as aminti un gratar organizat in fata blocului de mai multi vecini, dar si plimbari ghidate de voluntari. Acum intalnit oameni.
Am fost in 2 vacante. Una minimalista, 2 sapt cu cortul prin Franta ne-a permis sa ne bucuram de firul ierbii, de local, de pasari si copaci, si o sa revenim in Jura si la anul. La anul o sa fie si mai bine !
Am ramas la pasi mici. Sunt in cateva grupuri pe fb pe tema unicornism-ului si zero waste si finance freedom, si faptul ca actionez constant imi da aripi.

Dar de departe cel mai fructuos lucru a lui 2017 este ca am inceput sa cos pentru bani si sa vand in directia dorita de mine: zero waste (  or almost 🙂 .  ) . Mai intai timid la cererile prietenelor, apoi cadouri, apoi am inceput sa vand. Cand ma contacteaza aceeasi persoana a 3a oara, si mai recomanda si la alte persoane, apai simt ca e bine. Habar nu am cum ar fi daca ar deveni asta jobul meu curent, acum lucrez 5-10 ore extra serile sau in weekend si cand am chef (cand nu, refuz). Ca bani, in 6 luni am strans aprox. 1200-1500 – toti deoparte.

Tot ca bani, anul 2017 a fost un an cu ‘passive revenues’ = 3600 din chirii (bani ce m-au ajutat sa platesc de cateva ori azilul mamaiei, donatiile, sa pun lunar in contul de economii al copilei, acoperit ceva cheltuieli in concediu – de genul la Dechatlon si sa mergem la primul nostru restaurant cu stea michelin), dar si alte mici ‘aranjamente’ – ce ne-au permis sa terminam niste acte (scumpe si nu prioritare dar amanate) si acum avem peste 7 mii deoparte.  Daca nu facem nimic in plus ci  tinem ritmul, 2018 va fi la fel de imbelsugat.

DAR DACA FACEM PUTIN MAI BINE?

Cum vedetele isi revin in forma fizica atat de repede?

Intrebarea asta mi-o pun de 9 ani, de cand am vazut pe Heidi Klum manechina la o defilare la 5-6 saptamani dupa nastere si arata demential. A, si are 4 copii. Si daca ar fi doar ea…. uitati-va la Jenifer Lopez, la Jesica alba, etc. dar si la alti actori sau artisti sau fotbalisti care dupa o fractura/entorsa isi revin imediat in conditia fizica de dinainte. Da, ma rod intrebari de genul cum reusesc? ce fac? ce mananca? ce comportament au? ce pastile sau maseuza sau doctor ii salveaza?

Vreau sa fiu sanatoasa si in forma, asa ca aleg sa invat de la cei care au reusit, modelele mele sunt persoane care au reusit in pofida neajunsurilor genetice/problemelor de sanatate.

 

Raspunsul a venit dupa un timp de citit: un muschi bine format chiar si dupa cateva luni de pauza isi revine la forma anterioara. Memoria efortului! Pana si gandurile tin greutatea si muschii in ritmul corect!   Pur si simplu vedetele nu si-au pierdut conditia fizica complet – cele cateva luni de repaos nu au anulat conditia de dinainte.
Bon, e musai de inteles ca in viata lor sportul e o componenta, ca un task pentru job sau un training de formare: vand imagine si au grija de imagine. Si o recunosc in interviuri. Ba mai mult, sarcina nu a fost motiv sa opreasca sportul astfel  ca una din actritele de mai sus a spus ca facut toata sarcina Yoga si spinning.

Apoi am cautat interviuril cu “personal trainer”-i din L.A. si am gasit unul care spunea ca are program de munca si meniu strict pentru fiecare clienta, in acord cu doctor, si care e respectat 100%. No shit, si eu care trisez aproape zilnic si am cate o ciocolata (2 -3) in birou… iar dimineata trisez si scurtez/sar  si cele 20-30minute de biciclit.

Apoi e si placerea de a face sport. Ma uit la seful meu, care in facultate a facut canotaj(cred? :D)si se trezea zilnic la 5 pentru antrenamente. Corpul lui are predispozitie pentru miscare, evident ca si 2-3 luni de pauza iarna ii aduc cateva kile in plus dar in 2-3 saptamani primavara a revenit in forma anterioare.

Bon, am ajuns aici incat stim ca: meniul si alimentatia nu e “rocket science”.  Si fara nutritionist si bucatar de 5 margarete putem sa citim si invatam sa gatim si facem un meniu suficient pentru corpul si stilul de viata al nostru. Nutrientii fac diferenta in a construi muschi si reduce grasimea, alimentele si ritmul sunt 100% responsabile de asta.
Si nici macar antrenamentul nu mai este “secret profesional”: cu youtube si carti si incercat si lucru se pot obtine rezultate frumoase.

Si atunci de ce nu suntem toti atletici? ca la teorie sunt as!

Ei bine, disciplina si vointa sunt 2 calitati care se invata si nu in scoala romaneasca ci se invata zi de zi…. chiar daca apar perioade in viata cand nu pot iesi la alergat, nu imi voi pierde forma si de revenit voi reveni usor. Asa ca de o saptamana fac regulat in fiecare dimineata bicicleta (uneori mai mult, uneori mai putin si lent = echivalentul unei zile de pauza) . Cand ma voi plictisi de biciclit vvoi incepe exercitii de pe youtube.

Cine e cu mine? Hai sa fim trainer-i personali reciproc 🙂 – am nevoie!

 

 

 

Kg se pierd din bucatarie

si

sanatatea se castiga prin sport

 

 

Sotul e in delegatie asa ca am timp mai mult de citit si scris! 🙂

Voluntariat pentru copiii abandonati

Sanziana mi-a adus aminte ca am cateva emailuri despre voluntariat in asteptare (sunt abonata la multe chesti…). Unul este despre voluntariat si lucrat cu copii abandonati in Bucuresti (dar nu numai).

Asociatia care organizeaza se numeste Ajungem Mari, a inceput proiectul cu ani in urma, a ajuns deja la 1300 de voluntari saptamanal implicati sa ajute la teme sau la lucru manual sau la joaca pe acesti copii. Fac cateva traininguri inainte voluntarilor, pentru a sti cum
sa interactioneze, asa ca oricine peste 15 ani cu ceva timp si suflet mare se poate implica.

Mai multe descrise aici: http://www.ajungemmari.ro/implica-te/devino-voluntar/

Primul pas este de completat formular(in spate organizatorii vor distribui cum stiu ei mai bine dupa timp si nevoi:  https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSe1ZNiH90ynCQ4Q_fE0XsI6AHETzgN6FMYiwBNAGAhVFfr6dg/viewform?c=0&w=1

Airbnb si colaborarea cu agentiile imobiliare

Ideea mi-a venit citind presa straina: si daca inainte de a ne mutat intr-o noua locatie as alege sa locuiesc pt cateva zile acolo, prin airbnb? Oare ar fi cei mai bine cheltuiti 100-200 euro pt a lua pulsul vietii de zi cu zi a cartierului, de discutat cu gazda,  de mers la magazinul de la colt, asculta noaptea zgomotul strazii sau ‘admira’ de la geam ce vecinii ce petrec seara de seara pe strada, clima, poluarea, copiii si jocurile lor etc

Articol citit pe Huffingtonpost

 

Beneficiile mersului pe jos

Acum ceva timp citii un raport american al academiei de chirugie despre mers. Si despre cat de bun e mersul pe jos!! Mai ales ca sub
10% dintre oameni participa la marathoane, ciclism, jogging, sport si sala de forta zilnic, dar mersul ramane pentru restul, masa de 90% care e ca mine si ca voi: oameni obisnuiti. Da, pt noi mersul pe jos e bun si suficient daca e facut zilnic, minim 30min -1 ora,  la orice oraaaa din zi sau din noapte. 30 minute pe jos de mers pe jos in plus inseamna 30 minute mai putin din stat in masina/tv/la calculator. Sunt sigura ca orice poate face rost de 30minute extra din viata lui, fie prin coborat mai repede din autobuz cu 2-3 statii, parcat mai departe etc.
De ce sa mergem? pai pt sanatate: in randul persoanelor ce merg pe jos  minim 30min zilnic s-a masurat statistic:
– 50% sanse mai mici de stari depresive
-50%  sanse mai mici de cancere
– 70% sanse mai mici de hipertensiune arteriala
– 70% sanse mai mici de diabet
– 30% sanse mai mici de boli de colon
– 70% sanse mai mici de a avea probleme cu circulatia periferica

etc

De ce oamenii din oras merg mai putin? Ei bine, ma uit in jur si rumeg:
– Din obisnuinta!!! au joburi din ce in ce mai statice, 1 km de mers ni se pare deja muult
– masini din ce in ce mai multe, autobuze etc (comoditate)
– trafic mare, teama de a merge pe strazi din cauza masinilor (frica)

Si nici nu e musai de mers mult. 30minute -1 ora in plus vor face diferenta! Gratis, frumos, sanatos, usor. Mersul ramane cea mai accesibila forma de deplasare, de miscare, de sport, de activat circulatia sangvina periferica fara bani sau gimnastica sau diete specifice.

In privinta slabitului, daca mentinem aceeasi alimentatie (adica traim fara frustrazi, eu sunt din gama “no frustrations, sir”), se poate slabi usor doar cu mai mult mers pe jos.
Se pare ca un mers rapid (6km pe ora) duce la consum de 400 calorii pe ora. Un calcul sumar arata ca pe saptamana la 7 ore de mers in 7 zile, inseamna aproape 3000 calorii, adica… echivalentul a jumatate de kg slabit.  Bon, nu e musai de mers 1 ora zilnic rapid, sau 6km consecutiv, dar e nevoie de un plan si de respectat. Pentru asta recomand un pedometru ( sau instalat aplicatia pe mobil) pt a contoriza efortul.  In plus eu recomand si un excel pt a face intai o evaluare pe cateva sapt a ritmului actual de viata (cu ce greutate am si cati pasi fac zilnic in mod normal) si abia apoi facut un plan si bineinteles atacat si marit cantitatea de miscare. De ex, daca fac 5 mii de pasi zilnic si am aceeasi greutate constanta, cu un numar marit  de pasi ( sa zicem cu 50% in plus) cu siguranta ca voi slabi si construi un tonus si o masa musculara.

Foarte interesanta e formula de slabit: persoanele mai grase ce merg la un ritm de 6km/h vor slabi mai mult decat persoanele normoponderale la aceeasi viteza. In plus va aparea o faza de platou ( din punct de vedere a greutatii) pentru ca musculatura nou conturata cantareste si ea.

Mici trucuri ce pot deveni rutina descoperite de mine:
-de la munca ma intorc pe jos (nu in fiecare zi, ci cand vremea e faina).
-cobor cu 2-3 statii mai devreme din mijloacele de transport
-plimbare de familie/cu prietenii in weekend
-pornit pe jos pana/de la scoala cu copilul

Poate fi plictisitor uneori, stiu. Ei bine, schimbat strada, luat un coleg, luat prietenii sau vreun vecin: in loc de iesit la o cafea cu prietenele bune, mai bine iesit la o plimbare. Weekendurile iesiti in parcuri mari/padure/munte si facem o plimbare de cateva ore.

Luati-o progresiv: mai intai fixati 3 zile pe saptamana cu extra 15-20minute, apoi cresteti ( 5 ori pe sapt, sau cresteti durata). Cum fiecare solutie e unica si fiecare om e special, mergeti treptat pana acolo unde va simtiti confortabil.

Pentru calorii consumate si eficienta, vedeti un calculator aici:
http://www.mapmywalk.com/improve/calorie_calculator/
Am facut cateva simulari si un om obez (100kg) va consuma de cateva ori mai multe calorii decat mine (57kg).  Cum 7 mii calorii arse inseamna un kg dat jos, cum mers rapid (7km /h) inseamna aprox. 3-400 calorii la mine dar 1000 de calorii la un grasut, uite ca intr-o sapt. colegul meu poate slabi un kg fara sa renunte la nimic daca….

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Dupa ce am ajuns la o casa locuibila si nu mi-am mai consumat timpii si gandurile (si banii) cu amenajari si zugraveli si cutii etc, dupa ce am  acumulat multa oboseala, am  inceput sa meditez la ce  e important pentru mine si ce timp (energie) ii acord.

TIMPUL ESTE LIMITAT!

Probabil multi oameni au auzit de fraza “time is money” . O cunosc si o consider adevarata, doar ca in ultimul timp  balanta s-a schimbat si timpul a devenit mai valoros decat banii. Sa am libertatea (si timpul!! ) de a face lucrurile care le doresc in plus fata de jobul full time  plus treburile casnice de rigoare – asta e tinta independentei mele financiare. Viata e prea scurta pentru mine sa petrec 1/3 din timp facand … sa stau la dispozitia sefului.
Inca un lucru ce iau in considerare este energia si concentrarea petrecuta la munca. Dupa o saptamana grea perecuta la munca, imi mai ramane putina energie sa ma ocup de ce imi doresc in cele 2 zile de weekend si cele 6-8 sapt de concediu anual.
Uneori ma gandesc ce as face daca nu as avea jobul: in cele 11 ore zilnice in care nu as mai fi pe fuga catre metrou si de la metrou, as face ce? CE VREAU! gradinarit? cusut? citit? reinceput jogging si invatat sa innot? reinceput orele de pian? …

Jobul e responsabilitate

Responsabilitatea familiei este unul (si marele motiv) pt care nu imi dau demisia acum.  Daca ar fi sa ma “ingrijesc” doar de mine probabil as opri serviciul acum, pentru ca am suficiente investitii (imobiliare) si as contura un mic venit din alte parti. Dar mai am ipoteca, copila, mamaia …
Pe de alta parte jobul nu e atat de nasol! nu vin obosita si stresata de la munca, seful este nemaipomenit, iar ziua cand intra banii in cont e o zi veseeeela.
Da, am ajuns in punctul in care grija financiara  nu mai e atat de mare grija. E momentul cand vad echilibrul financiar, ca am ingrederea ca ma pot descurca cu un minim (ipoteca, apa, curent, net, mancare) , si in care imi doresc mai mult timp pt mine si familie, chiar daca asta inseamna mai putini bani. De aceea am ales sa tai anumite cheltuieli ( facturi, rar la supermarket, si mai rar haine, deloc cosmetice): pentru ca inclusiv banii cheltuiti pe astea imi ataca din timpul ce l-as putea petrece cu copila/cu pasiunile mele.
Ba mi-am facut o lista de prioritati cu lucrurile faine din viata:
-copil
-gradina
-miscare
-casa
-cusut
-casa (curat+gatit)
-job
-citit
Astea sunt prioritatile… Dar cat timp petrec cu ele?  Cel mai mult petrec cu jobul…si nu, nu e el cel mai important din lista, asta dupa cum se si vede.

Pentru ca banii nu pot cumpara timp, ia spuneti, ce conteaza cu adevarat pentru voi? si timpul e direct proportional (cifre dar si calitate) cu prioritati? ca la mine nu.

Un altfel de mod de a spune multumesc

Cu ceva timp in urma la magazinul de langa mine o angajata m-a ajutat cu un anumit produs. Nimic deosebit, o situatie din viata de zi cu zi: un gest firesc dar care l-a facut cu zambetul pe buze si fara sa insist/rog sa imi comande ceva ce nu avea etc.
I-am multumit cu zambetul pana la urechi caracteristic si apoi la iesirea din magazin ii mentionez sefei de magazin ca angajata blonda m-a ajutat si e foarte draguta.  Primesc raspuns ca e propusa pentru angajatul lunii. Wow! si ce imi vine in minte? sa dau un mail magazinului si sa confirm multumirile!!!. Habar nu am daca va conta sau nu, dar tare mi-ar place sa primeasca si ceva banuti in plus pt asta.

Voi v-ati gandit la gesturi din astea? ia fix 3-5 minute de a scrie un email de multumire unui magazin pentru angajatul Costel.

Cum sa ne bucuram de iarna

Uneori cei din jur care se plang de vremea de afara ne intristeaza – cum sa ne suparam pe ceva ce vine si pleaca? Cum sa nu profitam de ce avem?. Eu ma bucur de iarna! E anotimpul cand stau mai mult in casa, cand ma regasesc printre hobby-uri si visez si planuiesc sa incep sa fac un business din astea :). Am reinceput sa cos la ie, am terminat proiecte de mult incepute si abandonate, am cusut pentru un caz umanitar, am reparat si reabilitat ceva vechi, cusut 2 sacose pentru prietene etc.

Ce ma bucura iarna: vin fiert, supe calde, o patura calduroasa, si timp pentru handmade. Pinterestul e o sursa extraordinara si daca as avea 8 maini ca o caracatita as putea sa fac o parte din cele din mintea mea.
Redescoperit plimbarile si fotografiatul. Daca se poate si cu prietenii. O geaca groasa, caciula cu urechi, manusile si iesit afara! Nu e lume multa, zapada ascunde imperfectiuni si releveaza frumuseti. Nici macar frunzele nu sunt sa acopere acoperisurile si arhitectura.
Bine, nu or sa va iasa poze la fel ca astea  dar  sigur si mie imi pot iesi minunate.

Sporturile de iarna merita incercate.Da, lasati replicile cu depresia iarna. Nu o cred! nordicii ar trebui sa o tina din depresie in depresie dar uite ca ei reusesc sa profite si de aceste momente: de copii stiu sa schieze (nu ca mine), sa patineze (nu ca mine care nici macar  copilul nu am curaj sa il duc la patinat!! – il duce tati ),  si de ce nu un sanius!

Iarna e momentul de invitat prietenii acasa. Jocuri de grup, un vin fiert cu scortisoara, muzica si biscuiti pot sa faca o atmosfera frumoasa! Ce daca e in martie, beculetele si decoratiunile de Craciun se pot lasa prin casa 🙂

2