Despre Londra, la cald.

Ca doar am venit de acolo de 24 de ore.

 Poate unul din cele mai dinamice orase vazute de mine. Si o sa il mai vizitez iar si iar. De ficare data il gasesc  agitat,  plin de viata,  plin de turisti, lucruri noi (si schimbari in bine!!), noi cladiri, cele vechi recuperate minunat, un suflu si o energie ce inspira si aspira.

Imens. Si cand va zic imens, ganditi-va ca are populatia a 4-5 x Bucuresti si suprafata a peste  x 10 capitale romanesti,  si 1 milion de turisti lunar,  6 aeroporturi, sute de statii de metrou si pe alocuri etajate pe cateva niveluri , si pentru ca subteranul nu mai avea loc de metrouri si tamisa si alte ape si alte cele ce au  construit de acum peste 100 de ani si care functioneaza minunat (nu e ultimul racned, da, liniile de metrou din Romania sunt mult mia noi) au pus si chestii pe deasupra.

Noi am planificat din timp vacanta asta, fiind si cadoul copilei inclus. Dar cu toate vrajitoriile facute de mine, Londra ramane o vacanta scumpa si consuma acelasi buget pe care l-am avut vara trecuta 2 sapt in Franta.

Cateva remarci la cald, sa le citesc data viitoare:

Cea mai rapida modalitate de ajungere în centru este trenul, de oriunde as veni la Londra.

Transportul in comun ramane cea mai buna varianta de a ne deplasa in Londra si de a cunoaste zone si oameni.
Si daca as veni cu masina pana aici tot undeva in afara orasului as parca-o (condusul pe partea cealalta este ceva ce ne pune probleme si cand ne gandim iar costurile de parcare si locurile putine si mai mari probleme) asa ca as lua transportul in comun.  Care e scump in draci. Cand zic scump, apai doar mentionez ca o calatorie in mijlocul zilei in mijlocul orasului – zona 1 – e 4.6 lire (dar de banii astia pot schimba 2-3 metrouri). O varianta mai convenabila este Oyster Card (2.40 lire pt calatorie in zona cea mai scumpa si  in orele de varf = pick hours) – deci vedeti diferenta.
Si asa, in 5 zile, 2 persoane (copila e gratuit inca un an) , am cheltuit aproape 80 lire amandoi pe transport.  Numai cardul Oyster costa 5 lire,  dar per total merita.
Ceva amuzant: in toata lumea metroul e cu M (metro), la engleji e cu U (underground), desi ei au fost inventatorii metroului (din 1860, cand noi abia iesieam din feudalism si renuntam la iobagie).

Daca tot luaram oyster card, am urcat si in autobuzele cu etaj. La etaj, si fix in fatza am stat, evident. Pretul e acelasi ca la metrou, mai prinseram si semafoare dar senzatia e nemaipomenita, orasul fiind cu stradute mici si inguste (de aia nici nu aveau loc de autobuze normale si le-au facut mai scurte din necesitate) iar la inaltime copacii se lovesc ocazional de autobuz (sau autobuzul se loveste de crengi), spre mirarea mea.

Ei, daca in metrou e boring, trenul usor (sau metroul  suspendat) este o noua experienta!!: opreste in cladiri de birouri si putui cobora direct in  zgarie nori de 46etaje (am numarat si eu si copila), dar mai ales e un metrou care nu are conductor ci scaune fix pe locul conductorului unde am stat. Or fi avand ei cele mai vechi metrouri si nu cele mai noi vagoane si nici cele mai line sine (tinutul de bara e obligatoriu) dar au trecut la linii conduse automat, cu senzori, si cu siguranta la costuri mai mici. Asta permite ca in Londra o parte din metrouri sa fie disponibile si noaptea, lucru nemaipomenit.

O alternativa de card este transport este London Pass. Aproape 100 lire de persoana pt cateva zile, dar sunt incluse multe muzee/biserici gratuite, altele cu reducere, plus transport gratis, si asta il face convenabil.  O data viitoare vom opta pt asta doar pt ca vrem anumite intrari, acum am avut alte prioritati, cu copilul inca nu e  varsta de a intra la toate bisericile aleas si mai ales ca erau cozi mari am decis ca nu e momentul inca.

Altceva de facut e de mers cu vaporul. Am platit cu acelasi OysterCard si in 10 minute am fost din centru fix unde locuiam.

Cazare ieftina in Londra.

Asta e “un vis” , Londra fiind extrem de scumpa nu la mancare sau servicii ci la cazare si transport. Si cazarea costa in draci si cel mai grav e ca se ocupa tot!!! si e nevoie de rezervat din timp. De fiecare data cand mergem intr-un loc noi alegem sa stam in alta parte, pt a cunoaste pulsul si viata locului. Datile anterioare am stat fie langa un parc mare fie intr-un cartier obisnuit dar de data asta am stat in Canary Warf, inima centrului financiar, fix pe malul garlei, am inchiriat un aprt. prin booking.com, si platit aprox 100 pe noapte pt  aprt cu bucatarie, dormitor, living cu canapea (perfect pt 3 persoane dar nu mai multe). Un loc pe care il recomand. Si daca va faceti cont pe Booking.com via linkul asta mai primiti si 10% reducere din prima factura .

Pentru noi a fost alegerea perfecta ca suntem 3 si calatorim numai cu rucsac asa ca ne trebuia sa avem si ceva bucatarie utilata si masina de spalat rufe (reducem din costuri asa).

Muzee cu intrare gratuita:

Muzeul de istorie naturala, British museum, Muzeul Victoria&Albert,  National Gallery.  O lista cu muzeele gratuite este aici https://www.timeout.com/london/museums/free-museums-in-london

 

Obiective : must to see

In lungul Tamisei: roata London Eye, turnul Londrei, Big Ben,  podurile, Traffalgar Square, la statuia lui Churchill , Covent garden (zona mea preferata, de fiecare data trecut pe acolo  si de fiecare data am gasit cate un cantaret de opera ce canta minunat si o incinta sonora extraordinara, plus ca sunt arii cunoscute si mare parte din spectatori canta in cor), Picadilly, dar si Chinatown (am nimerit din greseala si am fost impresionata!!),  Oxford Street (o data am fost, a 2a oara nu mai merg) dar si Palatul Buckingham si parcul de langa (de mers cu mancare pt veverite, perfect pt copii), Hyde Park sau Parcul Victoria sau Greenwich park,  si niste biserici (dupa cum vedeti nu sunt prea dusa pe la biserica asa ca o sa zic doar de catadrela Sf Paul pt ca printesa Diana s-a maritat acolo cu cine s-o fi maritat ea 😀 ).

O alta problema la Londra o reprezinta cursul de schimb valutar. Si bancile mai ciupersc la schimb valutar, asa ca am incercat sa caut cea mai buna solutie: sa imi fac card la banca englezeasca, sa alimentez cand vreau si cu cat vreau si sa platesc/scot cand arde, dar …. decizie realmente dificila! pt ca sa deschid cont la o banca in Marea britanie inseamna o lista intreaga de acte de verificat: factura la utilitate (si factura de mobil nu ajunge, ci una de electrictate mi-a cerut una din banci) si numar national – chiar, pt cititorii care sunt din londra, cum au deschis primul card cand au ajuns acolo?

Acum incerc sa schimb din timp si de la casele valutare pe care le stiu …pt ca un schimb prost face londra si mai scumpa decat este.

 O vizita facuta de noi (cadou de ziua copilei): studiourile Warner Bross Harry Potter. Costurile le vedeti pe site. Am rezervat cu cateva luni inainte online (si asa era destul de ocupat, anumite intervaluri de ora erau 100% vandute), transportul acolo a fost cu tren din statia Euston (langa St Pancras) si din statia de tren unde am coborat am luat un  buz (cu etaj) special pt studiouri.  Pt cine merge, recomand sa aloce cel putin 6 ore pt toate astea, noi am facut incetisor, trenurile sunt la fiecae 20 minute si fac 15 minute pana acolo (atentie ca sunt 2 trenuri, unul cu 3 opriri si unu cu 10 opriri), apoi din statie sunt indicatoare catre bus-ul dedicat studiourilor.

 Ce m-a impresionat: nu sunt asa de vorbareti englezii. Desi cu cine venii eu in contact… Politicosi da (sorry peste tot, thank you-uri peste tot), grabiti, dar relaxati la imbracaminte: costum si adidasi (probabil au la birou pantofii de costum si isi iau adidasii pt drum), ba chiar sandale si haine etnice si la 5 gr. desculti in sandale si nu le pasa. Am gasit ba chiar si un nene lustrangiu de pantofi, ca alta data! .

 Mancarea: dupa ce am dat bani cacalau la transport si cazare, mancarea nu mi s-a mai parut scumpa.  Micul dejun l-am luat in aprt: 2 dimineti cu croasante si fresh de portocale de la tesco-ul din apropiere,  apoi am facut compozitie de clatite (lapte + unt + oua + faina organice de la acelasi magazin Tesco), spre incantarea colocatarilor – am facut compozitia intr-o dimineata si am avut pt 2 dimineti. Pranzul il mancam in oras si seara lluam pt cina de la tesco niste salate/sanvdishuri/ somon sau ceva indian, fiecare ce voia, aprox 4pounds o cutie pt ca oricum copila adormea repede dupa cele 15km mers zilnic asa ca iesitul seara nu era cazul pt noi. Si evident bere, dar slaba rau.

In rest, oriunde am mancat, am mancat bine, si nu am fost in locuri scumpe. realmente mancarea englezeasca e borring, dar multumita infulentei coloniilor si emigrantilor Londra e plina de mancare faina, asa ca fish & chips am mancat numai prima data cand am ajuns acum cativa ani si gata: libanezi, turci, indieni (peste tot!!!), japonezi, italieni etc..

 Altceva scump: mersul la toaletele publice. 0.50 pound o pishorceala…

 Si nu uitati: geaca cu gluga is the best, umbrele stricate si zburate am vazut minim 10, si nici macar nu a fost vreo furtuna.

 Pt cine nu are inca cont pe booking.com , aici e o reducere de 10% la prima calatorie.

Saptamana de decluttering

A plecat fiica mea in tabara la munte o sapt. Profit ca am timpi sa fac un pic  de ordine prin anumite locuri ale casel. Cum am timp, promit si sa scriu/fac poze cu ce a plecat din casa.
Mai e cineva cu mine? Incepui deja la carti si in bucatarie 😉

Pentru cine nu stie unde isi pot incepe o noua viata lucrurile inutile din viata lui, este un grup Free Cycle Bucuresti, dar eventual cautati ceva local.

O secunda face diferenta? Dar cel mai mic gest?

Unii spun ca o secunda de la fiecare nu face diferenta. Sau ca efortul meu, al tau, e doar o picatura in ocean.

Dar daca facem un pas in trafic, cand trece ambulanta?

Si acum tot langa un spital mare stau., dar am locuit multi ani pe soseaua Berceni. Stiti care? – cea care duce de la Piata sudului la spitalul Bagdazar. Zeci de ambulante zilnic trec pe acolo asa ca noi am evitat sa parcam pe soseaua aia, am evitat sa trecem cu masina (decat daca nu aveam de ales) si mai ales, daca venea o ambulanta stiam pe unde intra cu masina pentru 3-5 minute, ( fie spre intrarea la cimitir,  fie in benzinarie).

Poate aparent nu conteaza cele cateva minute de efort din partea noastra – dar ganditi-va cum e 3 minute mai repede pana la spital pentru cineva in criza respiratorie.
https://www.youtube.com/watch?v=BxJWPAWkV2o

Cum mi-am luat slow cooker

Cum mi-am luat slow cooker. La mana a2a evident.

Evident ca am calculat de acum cativa ani: la ce feluri de mancare l-as putea folosi (raspuns= un fel pe saptamana, vara nu), cat costa (raspuns=80 euro unu pe gustul meu) si in cat timp imi scot investitia (raspuns=cativa ani) si am decis sa nu cumpar. Apoi s-a ivit la mana a 2a cu juma de pret si era o data folosit si din ala fix cum voiam eu: reglare durata gatire, vas ceramic in interior, dimensiunea visata (6.5 kg) si functie de tinut la cald si mai si vindea un nene la 1 km distanta de mine si pe care deja il cunosteam ca am mai luat ceva la mana 2a de la el si l-am luat.
E la fel cum visam? E MAI MULT DECAT!
Ce fac la el?
-pui intreg cu ceva legume (musai unele de bagat in pui, ii dau gust mai bun)
-vita cu multe legume (multe legume, taiate mari)
-carne oarecare cu cartofi (ies fierti dar nu moi)
-zama de oase(viitoare piftie, viitoare baza de mancare, viitoare supa de galusti)
-paine (data viitoare o coc in hartie de copt, ideea mea de infainare a fost bestial de proasta, dar reteta de 2,5 cani de faina cu o cana apa si sare si o lingura ulei si drojdie, amestecat cu lingura 3 minute si rasturnat asa direct in slowcooker si pus temp. high pt 2.5 ore a fost o ideeeeeee minunata – a, da, nu iese rumenita dar e puuufoaaasa )

Cu ce iese avantajos fata de cum gateam inainte? Pai ma doare in pix daca uit de oala de pe foc.  Il pun dimineata(sau seara) in priza, bag acolo ingredientele si timpul (6-7 ore) si viteza slow (sau 3.30 ore pe repede) si plec. Cine vine acasa  gaseste mancarea gata facuta si tinuta la cald asa ca colocatarii care nu se pricep la gatit isi scot din interior ce vor si mananca mancare calda.
Gatesc mai repede decat inainte: carnea o bucatesc si pun, ceapa o las intreaga, cartofii/morcovii/pastarnac etc. le tai in 2 si pun. Adaug mixul de condimente si acoper -zama pun putina si practic 3/4 din alimentele de acolo se fac la aburi, carnea de la baza se face in zama adunata.  Dupa 10 minute de bagat ingredientele spal si strang chiuveta si scap minunat de repede.
Am reusit asa sa organizez mese calde si proaspete cand avui musafiri si am fost afara toata ziua cu copiii prin parcuri. Zau ca altfel ma agitam inainte cu meniuri, cu liste, cu chestii gatite in avans: nu mai am nevoie de NIMIC!  decat cumpar 2 gaini si congelez, salata o fac pe loc.
Stiam si confirm ca gateste la foc mic (clocote abia vizibile, 70grade) si ca  iese vita mai frageda decat la aragaz/cuptor obisnuit. Iar pt cine are pasari de tzara (din alea tari si atzoase dar zdravene) e iar potrivit.

Cat curent consuma? nu stiu, dar va mai zic eu 😀 .

Dezavantaje? ocupa spatiu. Si sotul i-a spart capacul din saptamana a2a si cioburile au fost realmente sticla peste tot inclusiv la piciorushele mele de dama fina ce nu poarta nici papuci nici sosete, dar am dres-o ca am pus alt capac din casa.

Recomand? da, pt cine are viata activa afara si nu are  nici chef nici rabdare sa stea cu lingura in mana. O sa fie o solutie pt cand copilul vine de la scoala sa il astepte o mancare calda (ca eu nu ma vad facand asta). E pentru cine nu ii place aceeasi mancare de 2 ori si vrea numai mancare gatita si calda: seara, pe langa gatit cina actuala se poate gati si pentru a 2a zi asa ca gatitul o runda pentru 2 zile. E pentru cine e ca mine care are frica de gaze si prefera o scula electrica. Pentru cine nu ii place sa stea langa cratita cu aburi, sa amestece, guste, din astea legate de shortz si linguroi de lemn. Pentru cine e ca mine si considera ca trasul la tigaie, sau ulei + ceapa sunt dracu’ curat ce rod din ficat, stomac, metabolism, si incalzirea globala si ca e imoral si mai si ingrasa.

PamPam.

Cosmetice facute acasa, sau cu ce m-am distrat in ziua in care am zis ca nu fac nimic

Mi-am o zi de concediu in care visam sa nu fac nimic: aparent mi-a si iesit ca am dus copil la scoala, am fost la gradina sa omor vreo cateva sute de melci si am venit uda ca plouase asta noapte, am spalat si uscat 3 masini de rufe, am aruncat ce trebuia aruncat doar cand sunt singura acasa, am si alergat 1 km si la deal si la final am pus sa fac ce voiam de mult: crema de galbenele, socata, si apa de trandafiri.
Pentru socata am jumulit un tufis ce il jumulesc de ceva ani si care anul asta s-a lungit si aplecat de am jumulit si ceva e pus la uscat pe iarna; pentru crema de galbenele am folosit unt din casa si petalele e la galbenelele uscate anul trecut, pentru apa de trandafiri am jumulit alt tufis – unul de trandafiri evident.

Socata o las acolo vreo 3 zile: o firimitura de drojdie (stie cineva? merge cu maia? ), adaugat miere (zahar nu mai am in casa de cateva saptamani) si  maine adaug lamaie ( sa cumpar).

Pentru crema de galbenele am folosit o reteta de la o cunostinta: unt de tara si petale de galbenele uscate de mine, in gradina. totul pus pe foc f. mic, atat cat sa se topeasca untul si sa elibereze /dizolve cateva proprietati ale galbenelei. Din pacate cam tarziu mi-am dat seama sa aleg doar petalele asa ca am ales cum am ales. La au stat cam 20-30 minute, ar fi fost fain sa las mai mult dar nu aveam rabdare. M=am dat deja pe zonele de egzema si mi se pare ok dar o sa imi fac o parere dupa mai multe utilizari. Greul a fost sa scurg petalele de unt: aveam niste tifon si am presat …

Pentru apa de trandafiri am aplicat principiul distilarii ca doar am facut rachiu la tataia de atatea ori! Chiar daca am urat munca si mirosul si ca puneam pe foc cateva ore cand ceilalti copii se jucau, de inteles tot l-am inteles din frageda pruncie, si uite prima data cand in aplic in viata. Sarut-mana tataie! de acolo din cer sper ca esti mandru ca sunt o moldovianca adevarata. Ei, varianta mea de cazan e …varianta mea. Am pus in cea mai mare oala de inox care o am apa filtrata sa acopere petalele de trandafir, un castron cu gura in jos ( mergea o piatra dar n-am), un castronel cu gura in sus pe fundul castronului, si apoi capacul cel mai ermetic la oala dar capac pus cu manerul in jos. Totul pe foc mai mare primele 5 min si apoi mic mic mic. Ei bine, pe capacul de sus am pus gheata, sa fie rece si sa se faca contensul cu apa si vaporii si uleiurile volatile din trandafiri. Si am incercat cateva chestii pt racit: cuburi de gheata, legumele scoase la dezghetat, cartusele de racit lada frigorifica, dar de departe cea mai buna metoda ramane o punga umpluta pe 1/4 cu apa si pus la inghetat pe plat ca apa de la cuburile de gheata de scos de acolo…era o munca neincantatoare. Cam in  o ora am oprit totul timp in care apa de pe petale s-a evaporat usor si ajuns la capacul de gheata a facut condens si prelins pe capacul pus invers  si pe manerul capacului fix in castronul no2. care era in asteptare. Si vazui abia dupa aia ce greseala mare facui: capacul avea maner de…plastic asa ca mi se pare mie ca apa mea de trandafiri are oleaca de iz e plastic.
Si ca sa fie ziua zi pana la final, cand sa curat oala cu resturile de petale (apropos, am salvat apa de acolo:D ) nu am scos prima data castronul no.1. ala cu gura in jos si datorita presiunii si temperaturii, apa a urcat in el si datorita manevrelor mele moldovenesti rapide si repezite, am turnat toata apa aia pe pantalonii mei.

 

Pozele cu borcane fac pe lumina, si data viitoare cand mai vreau cosmetice, le cumpar de la cineva mai priceput ca mine.

Edit: de la stanga la dreapta am asa:
– borcan cu crema de galbenele
-apa de trandafiri (distilata)
-zama in care au fiert petalele ( nu am vrut sa o arunc…)

Si o poza in prim plan cu crema de galbenele.

Planul pentru prima cursa de 5 km – oricine poate sa o termine

Eu nu am mai alergat de multi ani, limitata fiind de timp, bunavointa,  plamani (nu am suflu). Si totusi…as putea face 5 km, in ritmul meu.
Am rasfoit putin cartea de acasa Cum sa termin primul marathon, am cautat cateva subiecte pe forumuri de marathonisti si detaliat un plan gasit peste tot: oricine poate alerga, doar sa faca incalzirea bine!
Asa ca cine vrea sa faca miscare, o idee este sa se apuce usurel de jogging.

Pentru primii 5km planul e simplu:
-adidasi buni
-imbracaminte de bumbac (transpir in ea dar nu e momentul de cheltuit pt imbracaminte speciala)
-alocat incalzire zilnic (10-15min de exercitii de incalzire a articulatiilor, o rutina ce as vrea sa o tin pentru restul vietii)
-nu ma intereseaza performanta, viteza, sau distanta, important e sa cresc treptat rezistenta si sa imi formez o obisnuinta
-dupa ce am ritmul celor 5km in sange, poate trec la urmatorul nivel
– o zi alerg, o zi nu. In ziua de pauza fac exercitiile de incalzire si poate ceva stretching/abdomene/bicicleta, dar in ritm lejer)
-in fiecare saptamana alerg ceva mai mult
-daca la sfarsitul saptamanii nu sunt multumita, repet aceeasi saptamana

Stiti, am esuat cu tot cu schema mea de alergat. Am inceput-o plina de entuziasm, facut zilnic exercitii de incalzire, extensii, am facut bicicleta etc. iar in sapt. urmatoare de iesit afara la alergat au aparut: fie gerul din aprilie, apoi musafiri, apoi sotul plecat o saptamana,a mai trecut si o menstruatie,  o petrecere pijama acasa etc. De peste 3 sapt!
Mda, viata nu e formata numai din povesti de succes, ci si din esecuri. Ba in viata cred ca avem mai multe caderi decat reusite. O cadere insa poate deveni motivatie pt urmatoarele incercari. Si ma intreb de ce asociez esecul cu rusinea. Cu tacerea. Cu momentul in care mi-e rusine ca nu am incercat, nu am facut totul.
Voi ce faceti cand viata va da esec dupa esec?

Ce ziceti de ideea sa sarbautoresc esecul? dar nu in stilul moldovenesc cu inecat amar in bautura si mancat ca porcul cand purcica de mine e in troaca? (am exagerat, la BMI=21.5 e clar exagerare, dar la 3 saptamani de negasit o seara de alergat….).  Pur si simplu am ales sa ma vaicaresc sotului: uite, mai om, ca de 3 saptamani vreau sa ies la alergat, fac incalzire zilnic, fac bicicleta 20-30min in casa, si cand zic si eu: gata, in seara asta imi iau adidasii, pac se intampla ceva! No, acu’ mai incasez si glume si misto-uri de la el… ( el fiind cu marathoane terminate, cu un ultra marathon etc)
Dar sapt. ce vine nu mai am musafiri, zic.

 

 

P.S. am iesit la alergat. Youpppyyy!. De luni.

P.S.2: am iesit si miercuri la alergat. Si mai youuppyyy, ca nu am mai avut nevoie de pauzele de mers! ci alergat continuu 16 minute!

Alimente ieftine si la indemana, de consumat iarna la sfarsit de saptamana

De ceva ani invat sa gatesc mai ieftin. E greu in conditiile inflationiste ce impacteaza lunar pretul alimentelor, e greu cand mai am si alergii, dar si ca vreau sa respect cateva criterii de ecologie (de care sunt pasionata).
Asa ca acum o sa scriu cateva mici trucuri care le-am folosit, cu eforturi fizice minime si costuri minime: de departe no. 1 este supa de oase. Oasele dupa gatire/dezosare le adun in congelator si cand am suficiente le pun la fiert (o data pe luna, sa zicem), cateva ore, la foc mic. Oasele folosite sunt diverse: femur de curcan/gaina/gasca, picior de porc, os mare de vita etc – in general oase mari cu cartilagii etc. dar se poate si cu oase de peste sau capra.
De proprietarile supei de oase au vorbit multi: nu are nicio vitamina dar e bogata in grasimi si maduva – astea ies din oase (exista din belsug in oasele groase, mari, asa ca daca sunt sparte va fi si mai mult), bogata in colagen (iese cate putin din cartilagii) desi toti o cunoastem pe numele de gelatina, rapid absorbita in corpul uman,  in glycine (un aminoacid bine asimilat de corpul uman)  in minerale ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor etc.
Supa de oase o portionez in borcane (nu le umplu) si congelez, iar la nevoie ma scoate din situatia de a nu sti ce gati/manca, lucru care se intampla cel mai des la sfarsit de saptamana, situatie ce alta data o rezolvam cu ceva cumparat din supermarket (scump dar prost!).
Unii zic sa pun otet la fiert pt modificarea ph-ului, eu pun doar condimente si un pic de lamaie sau rosie (aciditatea modificata creste cantitatea de minerale extrasa din oase) si acoper oasele cu apa si fierb la foc mic multe ore  . Astfel obtin o supa de oase aproape gratis, care o dreg cu 1-2-3 legume ieftine din ce mai gasesc in casa (un morcov, o bucata de telina, frunze de ceapa etc – ce este!!)  si uite asa am o supa hranitoare cu preturi minime la indemana. Deseori supa de oase devine piftie (o dreg cu usturoi si sare). Alterori e baza de mancare (cu orez si 1-2 resturi de legume iese un pilaf gustos, la fel cu couscous sau linte, ce fierb repede, sau fasolea deja fiarta de mine si congelata) – toate astea sunt mancaruri ieftine.
Si cand ma gandesc cat poate costa un supliment cu aceleasi ingrediente, doar pe care scrie cartilagiu de rechin sau artro stopare…

Salvez zeama de la friptura. Ok, fripturile noastre sunt legume si carne la cuptor, cu multe condimente, daca e carnea slaba adaug cateva fasii de slanina, uneori vin sau bere. Zeama este f. gustoasa si bogata in grasimi,  asa ca o scurg intr-un borcan si congelez pana la sf saptamanii cand ma salveaza si o pun la linte/orez/couscous etc.  asa cum fac si cu supa de oase. Am mai fiert pastele in ea (cu extra apa) si am servit cu branza deasupra.

Urzicile. Efortul de a culege este singurul cost: eu le usuc dar merg si oparite si congelate. Le adaug in supe (ca pe patrunjelul uscat tocat) sau in chiftele (de legume/carne) ce le fac la cuptor. Sunt alta bomba de minerale.

Cupcakes. Sunt un desert/pachet rapid, fara batut ouale la mixer, cu 1-2-3-4 oua (daca nu am, nu am!! ), in care amestec orice fructe am extra si sunt obosite si triste acolo (banane stoflocite, bucatele marunte de mar pe juma mancat, un rest de fructe congelate, o lingura de gem uscat si zaharisit etc) – acestea ma salveaza pt momentul cand plecam in deplasare si avem nevoie de pachet pe drum. Nici macar forme speciale de copt nu e nevoie, se pot coace si in borcane de sticla (rezista la 180 gr).

Mamaliga. La sfarsit de saptamana o mamaliga calda cu un ou si branzici acolo e o solutie minunata: calda, rapida, cu stocurile existente.

Congelarea carnii din friptura. Friptura la noi contine si elgume dar eu sunt mare mancatoare de legume asa ca le mananc repede (si pun la pachet a 2a zi) si deseori ne ramane extra carne. Proteina suporta bine congelarea. Am acum in congelator 2 resturi de friptura, in zama lor, pe care le voi scoate si portiona si baga fie la un sos rosu pt paste, fie tocat marunt si pune pe o pizza homemade, in ambele cazuri pretul final al portiei de mancare va scadea dramatic (comparand cu situatia de a cumpara ceva pe loc).

Stiu ca niciuna din acestea nu au vitamine!! dar oricum mezelurile si pizza congelata sau semipreparatele si alte prostii achizitionate din supermarket nu au. Cum avem permanent de crantzanit legume si fructe de sezon, cred ca o zi pe saptamana fara sa  mancam vitamine nu mi se pare grav – asa ca aceste solutii m-au ajutat sa nu mai intru in panica: “da’ eu she mai gatesc”.
Mai multe si mai faine le gasiti la http://simplitaly.wordpress.com/

Independenta financiara mai aproape de realitate

Azi m-am jucat (iar) cu un model matematic (model matematic e muult spus). Ideea mea a fost sa pun in formula eficienta economiilor raportat procentual la venitul lunar (v).
Adica urmaresc coloana de economisit un procent din venitul v pe o perioada de 10 ani.

Economisit lunar din venit Cat economisesc in 10 ani Explicatii:
v*10% v*10% *12*10= v*12 = next 12 months free ( adica pot trai 1 an cu un consum lunar la nivel de 90% din salariul v)
v*20% v*20% *12*10= v*24 = next 30 months free (2 ani si jumatate)
v*50% v*50% *12*10=v*60 = next 120months free (10 ani)
v*90% v*90%*12*10=v*120 =next 1200 months free ( adica 100 ani)

Daca economisesc 90% din venit timp de 1 an, si cheltuiesc doar v* 10% lunar, atunci:

Economisit lunar din venit Cat economisesc timp de 1 an Explicatii:
v*90% v*90%*12*10=v*120 =next 120 months free ( adica 10 ani)

Aceste calcule sunt constuite pe 2 factori care influenteaza castigarea independentei financiare:
perseverenta (pus lunar deoparte)
– nivel scazut de cheltuieli lunare.

Cifra asta, economisit 90% din venit, este o cifra pe cat de hipnotizanta pe atat de ipotetica, pentru ca intr-un ritm de cheltuit doar 10% din venit pe doar un an, economiile adunate vor putea sustine aprox urmatorii 10 ani de independenta. Dar daca as lucra 3-4 ani si as trai cu numai 10% si economisi 90%? ei bine, asta mi-ar aduce independenta pe urmatorii 30-40 de ani! Acum, nu cunosc pe nimeni care sa faca 90% economii din venit si sa traiasca cu doar 10% din venit . Ok, am gasit un blog cu un tip ce e la 80% pentru ca locuieste cu parintii si investeste 80% din venit (si are 20 ani) dar personal nu cunosc pe nimeni cu o valoare asa de mare si nici atata disciplina.
Dar citind articolele din presa, vad ca media in lume este de 5% din venit economisita. 5% mi se pare putin dar si asa e mai bine decat nimic!Atunci unde e solutia? unde e echilibrul? Ei bine, pt mine ceea ce conteaza este ce si cat ma face fericita, linistita. Deja am cativa comentatori hater-i care au spus ca sunt zgarcita etc. Pentru mine, visul independentei financiare este un vis de ani de zile, si nu vreau sa vina la 67 de ani si 40 de ani contribuiti, cat e varsta mea legala de pensionare.Pt mine aceste calcule m-au ajutat sa constientizez ca la aniversarea de 40 ani ( mai am 1 an jumate pana acolo) nu ma pot “pensiona” (cum visam) dar ca peste inca 10 ani e posibil, foarte posibil.
Aceste calcule, impreuna bugetul lunar ce il fac de ani de zile ( buget ce m-a ajutat sa inteleg ca noi ca familie ne descurcam cu 50% din venit), imi arata ca daca incep la aniversarea a 40 ani si pana la cea de 50 ani (10 ani) sa economisesc la nivel de 50% din venit , imi voi putea oferi o pauza de munca de la 50 la 60 de ani chiar de nu am facut eforturi mai devreme! .
Ce nu am evaluat pt acesti ani este inflatia, dar o compensez estimativ: in momentul in care nu voi mai lucra sunt cateva cheltuieli care vor disparea, cheltuieli ce imi sustin astazi jobul. Daca mai adaugam si o investitie a banilor cu un randament satisfacator mie, cifrele devin si mai “credibile”. Dar si pentru asta e nevoie de perseverenta si citit periodic.

Intrebare catre cititori: cat la % din venit va ajunge acum pentru cheltuielile lunare?

Moduri de reutilizare a sticlelor de plastic de la apa

In vremurile astea sunt atatea produse in jurul nostru ce pot fi reutilizate si ar fi pacat sa nu o facem, tocmai pentru ca ele inca sunt folosibile si utile inainte de a umple sacii de gunoi. Despre sticlele de plastic eu am mai scris, ca incerc sa nu le achizitionez si apoi sa le reciclez dar deseori le refolosesc pe termen lung. Despre miturile toxicitatii, ok, e plastic, ca orice plastic are probleme, la fel de mici pe cat a avut cand am cumparat si baut apa din ele.

Cum le refolosim?

  1. le reumplu cu apa. Sau alt lichid util :). De ani de zile cand ma duc in parc am sticla de jumatate de litru reumpluta  cu apa ( dupa ce o perioada lunga cumparam cate 1-2 jumatati de litru de apa de la chioscul de la intrarea parcului….). Acum imi  reumplu sticla de apa fie de la munca, fie de acasa de la cana Brita.
    Bon, am reumplut si cu limonada, lapte de la tara, unii cu tuica 🙂
    2. mini sera. Primavara devreme am pus sticle taiate in cap la plante, ajutandu-le la climatizare. Capacul de sus l-am scos sau desurubat aproape complet pentru oxigenare.
    3. pe post de palnie sa torn lichide in spatii mici( am o sticla ca cele de lapte de alta data…. si nu o manevrez prea bine 😀 )
    4.  inghet apa in ele, si le adaug in geanta de picnic, pe post de racitor.
    5.  jucarie ieftine de copil mic: i-am pus un pumn de fasole in interior, inchis cu dopul si uite cea mai tare zornaitoare care exista.Stiu ca mai aveti si voi alte idei de folosit sticlele de plastic, inainte de a le duce la reciclat.

Topinambour in containere

Un alt experiment reusit pe balcon este in containerul cu topinambour. L-am cultivat pentru prima data, din niste radacini incoltite din cele cumparate. Asa a vrut el, sa ajunge nu il farfurie ci in pamant, asa ca cei cativa tuberculi cu radacini au pornit pe balcon in aventura vietii. S-au lasat asteptati, nestiind nici ce frunze nici timpul de vegetatie, si probabil incetinit de primavara rece si lunga, dar cand i-am transplantat am remarcat ca deja au facut noi tuberculi, numai bun de mancat.
Se pare ca unii se plang ca e o planta invaziva, dar in containere nu am riscul asta, asa ca o sa scot cate un tubercul, din cand in cand, sa il pun in mancare, si in pamant isi vor duce veacul si la iarna, ca alta stocare mai sigura nu am.
Sunt iubitori de apa, au nevoie de pamant afanat si gras. Si astea am din belsug, multumita lazii de compost.

20160621_193810 20160621_193751
O planta auto-sustenabila, ce nu are nevoie de multa intretinere, o supriza frumoasa de la natura.

Abia astept sa infloreasca!

 

20160625_133231