Express gratitude

Acum aproape 40 de ani am cunoscut unu din cei mai inteligenti oameni din viata mea.  Un vecin. Era cu 6 ani mai mare decat mine, avea 3 frati mai mici toti baieti, deci foooarte bossy, si una din amintirile copilariei e cum el si fratii lui incercau experimente cu baterii, bec mic de lanterna, reflactia luminii prin rigla. Eu pe acolo printre pricioarele lor cu intrebari: “da’ de ce? “, ” da si mie”, “da’ cat e asta!?” ” da’ daca…” etc. si hushuita in colt sa desenez cuminte un om de zapada si sa nu mai deranjez treaba de baieti. Frica si admiratie, asta imi aduc aminte. Facea cele mai zburatoare avioane vazute, din foi de hartie, cu rupt bucati de aripi si adaugat mici modificari, asa ca omul meu de zapada a zburat indelung…. Am crescut si devenit inginera si pentru ca el. Poate mai ales pt ca acele experimente ce le facea nu le-am inteles de mica dar mi-au starnit curiozitate.

Mi-am adus aminte de asta acum cateva zile, cand Zorele a scris despre ziua invatatorului. Vecinul a fost cel care si-a lasat amprenta pe copilaria mea, una incarcata de frica si admiratie si curiozitate, in lipsa de model solid masculin, mai ceva decat cele 2 invatatoare avute sau cele 3 educatoare.  Abia profesorul de liceu de fizica a reusit sa se ridice la nivelul de model pedagogic prin seninatatea si placerea de a preda. Acel vecin a ramas cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut (si chiar cunoscui ceva oameni – avui sef cu buletin de Cambridge, da? 🙂 )
Asa ca am luat google la mana, si cautat, fara sanse mari pentru ca am mai cautat acum ceva ani si pt ca numele de familie Marcu e f. popular dar uite ca google a scos in fatza pe cel mai faimos Marcu din zilele astea: un baietel genial de 5 ani de la Romanii au talent, cu ochii lui taica su si sclipirea din ochi ce o vazui la acei 8 ochi frati ce urmareau cum zboara avionul din hartie cu eleroanele adaptate de ei cu un pic de scuipat dintr-un colt mototolit din alta hartie. Nu a fost greu sa ii gasesc pagina de fb a tatalui si sa ii scriu un multumesc pt ca am devenit inginera si din cauza lui.  5 cuvinte insirate lui Cezar, azi e profesor universitar in Bucuresti, preda ceva din chimie, a predat si prin strainatate, si are mai multi elevi decat cei 3 frati mai mici si ce mai picau de prin  vecini.
Pentru ca niste vorbe frumoase pot face o zi minunata cuiva. Vorbele bune si recunostinta aduc un suport bun emotional si intelectual si celui ce le primeste, si celui ce le spune. Ba mai mult, modeleaza si influenteaza personalitatea.
Cum putem transmite un mesaj de recunostinta?
Cel mai simplu e prin cateva cuvinte de apreciere a actiunii, a disciplinei. Nu a reusitei ci a efortului!!  A muncii indelungate la un proiect. A inceputului de cura de slabire dupa ani de neglijente. A inceputului unui credit ipotecar desi mai are 20 de ani de platit. La prima luna de studii, moment cand multi esueaza.   Am invatat foarte greu asta pt ca nu am primit cuvinte de apreciere nici de la mama, nici de la cadrele didactice. Imi aduc aminte ce socata am fost cand, la 2 ani dupa liceu profesoara de romana mi-a zis ca ma tine minte de o eleva foarte buna – toti anii de liceu m-am simtit proasta si nula la romana (de fapt la toate limbile, inclusiv straine). Un bravo la mate a venit dupa ani si ani de teme si teste si olimpiade impecabile, asa de greu dadea o apreciere ….
Apreciere a actiunii dar nu doar de descriere a situatiei ci in emotii. “Sunt mandra de tine si cele 5 kg slabite”. ” M-ai impresionat cu disciplina din ultimile saptamani” , “Cand vad ce bine arati mai ca ma apuc si eu, esti o inspiratie”
Spus in public.  Ei, asta nu imi iese. Eu sunt viteaza pe blog, replicile bune imi vin a 2a zi,  sau peste 40 de ani.
Diplome si trofeele sunt un mod minunat de a trimite aprecierile. Sunt palpabile, de aia si multi alearga dupa ele. Acu’ nu recomand ideea de a scrie o diploma oricui, oricand, dar cand sotul a alergat 50km la nu stiu ce cursa, l-am intampinat cu hartii si fanioane si mesaje  lipite prin casa.
Keep it simple and stupid. Asta invatata de la un sef.  . Un BRAVO, sau Well Done,  What a great number, Woman, venite in momentul potrivit in birou sunt cateva replici probabil predate la  Cambridge. Sau de mama lui.
Spus intr-o mica poveste. La sfarsit de an avem sedinta mare. Printre rapoarte si cifre scoase, la analiza proiectului,  seful a zis: ” and a half of the numbers are thanks to this lady”. Si m-am simtit bine si legata emotional de munca si de reusita si de proiect.
Nimeni nu vrea sa se simta neapreciat, nul, neimportant, nesemnificativ. Asa am fost mare parte a vietii mele. Am inteles ca asta e un instrument al peroanelor toxice, ale cadrelor didactice / sefilor toxici, incompetenti, si nu e locul de stat langa, pentru ca am ajuns sa cred pe alocuri ca eu chiar sunt neimportanta, nula, si asta e o minciuna. Am invatat sa evit persoanele acestea care imi zic ca nu voi reusi/pica, chiar daca sunt sanse mici sa nu reusesc, dar asta e worst case scenario si chiat de pic la examen tot raman cu ce am invatzat din pregatit pt examen. Feriti-va de cei ce vad doar negrul din articolul publicat, din situatia data, si insista sa se cramponeze de negru si sa va zica “nu se poate” cand nici macar nu au incercat, nu si-au dat tot interesul. Eu sterg asemenea comentarii pe blog, nu vrau sa promovez mintile intunecate de frica esecului si lenea lipsei de actiune, nu vreau sa propag frica si lipsa actiunii, desi  stiu ca e greu pt multi si pt mine  dar macar fa TOT posibilul si arata asta!.
Express gratitude. Catre ceilalti. Catre Dumnezeu. Catre ziua ce a trecut. Dar mai ales catre mine. Aprecierea are impact emotional  in cel ce o primeste dar mai ales mine ca o fac. Sincerele aprecieri primite si oferite aduc o stare de bine si emotiile sunt cele care dainuie, ne trec vreo 60mii de ganduri pe zi prin cap, haideti sa fie cat mai multe bune bune bune.

De peste 2 sapt in carantina – cheltuielile v-au scazut?

Am vorbit pe email/la tel. in ultimile zile cu cateva prietene. Una s-a plans ca i-au crescut cheltuielile pt ca de frustrare comanda multe de pe amazon. La voi cum e?

Am stat si uitat in cont, intrebat sotul, si concluzia e ca la noi cheltuielile au scazut oleaca. Chiar daca piata de unde ne faceam aprovizionarea cu lista si menu si cu tarabele noastre s-a inchis, si mergem la supermarket unde e mai scump, chiar am oprit cheltuieli gen transport (okok, nu e mare diferenta ca eu aveam abonament si nu utilizam masina), nu mai avem pachete sau mancat in oras desi oricum mancam o data pe luna  dar stiti cum e, fix acum as fi avut chef de …. , am diminuat activitatile copilului si cursurile de pian/engleza/olandeza/kinetoterapie, s-a evaporat cheltuitul pe afterschool, niste bilete de avion ne-au fost returnate si astept cu curiozitate sa vad cat ne returneaza de la tabara copilei- sunt curioasa daca ne-o returneaza 100%.

La mancare am scos resturile din dulap din pungi ce le evitam…aveam 6 pungi de paste, fara gluten, incepute – acum de foame au fost bune si le-am gatit de cateva ori si gata; am consumat si ultimile legume din congelator seduse si abandonate (intr-o supa crema), am constientizat ca mancam mai putin pt ca noi consumam mai putine calorii, etc. – oricum ieseam la cumparaturi pt mancare o data pe sapt cu lista, acum la fel tinem ritmul- sanatatea e importanta si trece prin lista de cumparaturi.  Am ramas zero gluten si zero lactate dar la prajiturile facute de fiica mea nimic din cele de mai sus nu pune si nici nu se depune :)). Varza a ramas prietena noastra, 2 verze pe saptamana mancam pana o sa ne creasca urechi de magar ca de ras pe balcon am inceput deja…
Dar probabil vom plati dublu la electricitate, dublu la apa, de 5-6 ori mai mult la hartie igienica, daca nu mai mult 🙂  (pt ca nu am gasit decat din aia scumpa, nu am mai prins nicio oferta, si eu merg la 1-2 ore la pipi – acum, de cateva zile mi-am adaptat  ideea de bideu acasa si imi dau seama ca nu era rau deloc atunci cand il aveam), hartia si cartusul de imprimanta, etc . Apa bem la cana filtru Brita si asta e.
Ne-au ramas ipoteca  si taxele la fel.  Si astea sunt cele mai consistente. Si imi dau seama ca per total am scazut cheltuielile cu 5-6%  si sper din tot sufletul doar atata sa scada si veniturile, dar din pacate …… Pt ca noi anul trecut am trecut prin 3 luni fara unul din salariile din casa cheltuielile la noi deja erau moderate. Asa ca acum doar suspendam planul de a schimba bucataria, am verificat cum stam cu economiile si cat timp putem digera situatia, daca e nevoie vom opri economisirea + la fondul de pensii + economisitul pt copil, vacanta de vara va fi mai ‘lejera’ – nu ca mersul cu cortul reprezinta ceva scump,  si stim ca avem cum sa trecem peste o criza economica – dar nu stim cum am trece peste o imbolnavire asa ca facem miscare disciplinat, dormim disciplinat, mancam si mai disciplinat si sa raman cu aceste discipline peste ani si sa nu pic in delasare.

 

Ni s-au clarificat din nevoi si prioritati.  Unele s-au evaportat. M-am plans acum cateva saptamani ca e greu luni la munca si ca ma enerveaza italianul din birou si ca sunt platita cu cateva luni intarziere? totul s-a evaporat ca acum vreo 2 wile aflu ca juma din echipa pleaca …  Acum m-am calmat, lasat deoparte frica sa fac totul, acum, azi,  din panica si  obsedanta idee ca daca ma opresc o sa raman fara munca si dozez taskurile uniform si sa gasesc din nou timp pt hobby -uri . Descoperit ca mai bine ma mobilizez in anumite intervale orare, ca pot sa fiu propriul sef si nu un propriu sef oribil.
Stand acasa non stop am simtit cat de multe avem si cat de putine ne sunt utile cu adevarat. Eu raman cu voluntariatul meu ce imi aduce situatii emotionante si oameni sufletisti aproape doar altfel, de la distanta. Stand acasa dintr-o data curatenia a devenit o povara ce ia prea mult timp (si inainte era dar parca ma luam cu altele) asa ca am decis sa renuntam din lucruri: avem vreo 300 carti  scoase sa dam (vreo 100 la anticariat, vreo 100 in seara asta pleaca la prietene) – stati calm ca mai am inca pe atatea daca nu cumva mult mai multe, am si 3 kindle-uri, si abonamente la biblioteca pe care le folosim sau mai bine zis le-om folosi cand o trece toate. Am spalat geamurile pana am facut febra musculara (pereti din sticla 100% am vrut? asta am!! ) si deja am tehnica si tactica de imi vine sa bat pe la usi in bloc sa le spal si lor, am renuntat la perdea (aruncat-o, desi ma gandesc sa iau ceva mai colorat, dar mai incolo…),  si la vreo 2 haine si 3 chestii din bucatarie ce le tineam de nu stiu ce sau de ce.  Si ma bucur de ce am. Pt ca am, din belsug, ba din exces pe alocuri. A inceput sa imi fie dor nu de lucrurile mari gen urcat in turnul Eiffel ci de momentul din metrou cand citesc/raspund la comentariile de pe blog si alaturi o doamna tricoteaza, de cafeaua bauta cu colega, de glumele colegului.
Incerc sa fiu mai putin delasatoare: cu munca, cu hobby-urile, cu sportul, cu prietenii, cu mine, pt ca mi-e greu, si povara emotionala imi impacteaza si ratiunea, si trairile, si tot.

 

Cand viata altora e o lectie de iubire

De cateva zile incerc sa pun in cuvinte o situatie ce mi-a inmuiat sufletul.
Dupa cum stiti, fac ocazional  voluntariat la spital  -si va spun cu o bucurie  ce mi-a inundat sufletul ca sapt trecuta un copilas si mama lui au primit raspunsul ca totul e bine si pot pleca acasa la familia pe care nu au vazut-o de 1 an.  In nebuloasa care prins impachetat, bilete de avion, luat trimiterile si rapoartele medicale, sacosa de medicamente, la revedere de la camerele vecine si copiii asemanatori, o mamica din camera vecina (cu copil si ea grav bolnav) a oferit un cadou ce m-a emotionat:  ajutorul in a curata pe jos, dulap, frigider, baie (cerute la parasit camera). Dincolo de greutatile proprii si grijile ce doboara o mama din camera vecina ce asteapta analize dupa analize plangand sa afle ca are si ea copilul stabil sa fie operabil, dincolo de diferenta de limba si religie, mama asta si-a oferit ce are cu ea mai de pret: sufletul in maini.

Oare cate femei din noi putem lasa deoparte suferintele proprii si intinde mana altcuiva in nevoie? Oare cate din noi putem sa ne bucuram ca ceiluilalt ii e mai bine si ca intr-o zi si noua ne va fi la fel?  Oare nu suferinta scoate cum ne e sufletul nostru cu adevarat, la iveala? Ne bucuram pt succesul cuiva din jur ?

Ma scuzatz ca ma bucur si vad lucrurile altfel: omenirea are o sansa minunata. Sunt in locul potrivit mie. Un alt copilas va veni la spital, o alta mama plangand, eu si celelalte inimoase vom fi aici.

 

Interviu cu Diana.

Astazi iau interviu unei Diana. Cea care comenteaza cu numele “Princess Diana” ( am ales sa ii schimb numele pt a nu confunda cu Diana de la https://mamaocupata.wordpress.com/)  si cred ca i se potriveste asta dupa eleganta cu care scrie.

 

  1. Buna Diana, ne povestesti in cateva cuvinte momentul cand ai inceput sa te gandesti la bani. Momentul X, zic.

Nu pot spune cu certitudine ca a fost un moment anume. Intotdeauna am fost atenta la bani si constienta de importanta lor. Probabil ca ‘momentul’ s-a insamantat cand eram studenta in Ro si cand, impreuna cu partenerul meu, visam sa avem casa noastra si sa scapam de chirii dubioase si camine. De atunci si pana cand am reusit sa ne cumparam acea casa au trecut 10 ani si 7 de cand nu mai locuim in Romania, si in tot acest timp am incercat sa economisim si sa ne gandim constient si asumat la balanta ‘facut’ bani / ‘cheltuit’ bani / ‘investit’ bani.

2. ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, bloguri, orice! Daca poti da-ne nume de carti sau linkuri. Sau ai vorbit cu cineva?
Nu am citit nimic, si pana sa iti gasesc blogul si sa cunosc comunitatea formata aici, nici nu ma gandeam intr-un mod concret si organizat despre asta. De la tine am aflat si de Mr Money Moustache si i-am citit blogul. Apoi discutam acasa cu partenerul meu despre comunitatea asta, si cam atat.

  1. ai mers singura pe drumul bugetarii? cat a contat asta pt tine?  Ce parere au avut cei din jur si mai ales cei diferiti si cum ai trecut peste. Ce te face pe tine diferita de ceilalti?

    S-a mai discutat aici – mentionat de Diana poate? – si asa e si in cazul meu, partenerul meu crede ca e mai important sa te focusezi pe a castiga mai mult decat pe a economisi mai mult dintr-un salar mic – cum faceam parintii nostri de exemplu. Eu cred in schimb ca poti economisi indifferent de venit. In rest nu prea vb cu cei din jur despre chestiile astea – in parte pt ca cei din Ro vad altfel lucrurile si ori supra-apreciaza, ori sub-estimeaza viata noastra de aici; si pe de celalata parte pt ca printre colegii si prietenii nostri, suntem singurii care depunem eforturi de economisire, bugetare si cumparat imobil etc. Majoritatea dintre ei calatoresc cu banii stransi, iar in mom in care se gand la cumparat prima casa primesc ajutorul parintilor – in general sub forma unor conturi si sume special create de parinti pt copiii ajunsi la maturitate. Noi doi nu avem acest ‘safety net’ si asta vine cu avantajele si dezavantaje.
    Nimic nu ma face diferita de ceilalti  dimpotriva, daca eu pot – sa economisesc si in acelasi timp sa traiesc echilibrat, sa mananc sanatos si sa am timp si bani si pt distractii – oricine poate!

  1. ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui 🙂 – de ex. eu am inceput blogul fix pt a prezenta ce invatai de la altii, informatia sa circule :).

Foarte multe am invatat, si mi-au dat de gandit, postarile tale si comunitatea formata aici. Personal, m-a ajutat si sa stiu ca maj dintre voi nu locuiti in Ro, si mi se pare f interesant de a afla franturi despre viata in Fr, Be, Nl. (probabil e fix invers pt cine citeste din Ro, nu stiu). Dupa ce ti-am descoperit blogul (si comentariile!) am inceput sa fiu muuult mai constienta de impartirea venitului. Eu ma ocup de bugetarea meselor – si aici mi se pare ca am facut economii f mari de cand fac un buget saptamanal si gatesc totul acasa de la 0.

Intr-adevar fiecare avem ‘orasul’ nostru, si il ‘iubim’ in felul nostru. Eu locuiesc intr-un oras f mare, plin de tentatii, oportunitati de cheltuit bani si distrat. In ultimii doi-trei ani am redus aproape total mancatul in oras si multe calatorii – si asta s-a simtit considerabil la buget. Si totusi sunt intr-o permanenta dilema interioara despre care e balanta potrivita intre economisire si ‘doar o viata avem!’ – de ex. cate alimente organice sa cumpar? Cat de des sa mancam in oras? Cat de des ca calatorim? Cat de des sa cumpar bilete la opera/teatru/musicals etc? Cat de mult sa investim in haine, pantofi etc? Cat de des sa merg la coafor – sa ma si vopsesc acolo? Etc etc.

Si totusi, orasul meu – pe langa dilemele materiale – mi-a daruit o imensa libertate (mai ales in gandire), deschidere spre nou, spre informatie, spre diversitatea de orice fel, calm si incredere – pe care, personal, consider ca nu le-as fi avut daca ramaneam in Ro.  

  1. Ai un procent din venit economisit? s-a schimbat cu anii asta?

Momentan fiecare dintre noi doi economiseste 30% din propriul venit – e cel mai bun procent al nostru de pana acum si speram sa-l mentinem tot asa. Procentul asta nu il reuseam deodata amandoi acum cativa ani, dar chiar si atunci, cu multe fluctuatii de venit si circumstante diferite, tot timpul am incercat sa economisim.

7. investitiile. Primul pas cum a fost? Ce gandeai inainte despre ele si ce gandesti acum?

Inca nu pot spune ca stiu multe despre asta, nivelul meu aici e inca f basic. In afara de casa pe care am cumparat-o recent, nu am alte investitii, dar e ceva ce ma intereseaza si la care vreau sa ma gand mai mult in viitor. 

8. extra job?  pro sau contra? . E un extra job sa grija bugetului si a investiilor – cati timp  acorzi (studiu, munca, etc)?

Pro extra job, cu siguranta. Spre deosebire de partenerul meu care de-a lungul doctoratului a avut bursa ce acoperea taxele plus ‘mini salar’ (science 😊), eu imi platesc doctoratul (humanities… nu sunt fonduri 😞) si asa ca de-a lungul studiilor am tot avut joburi extra – lucrat in scoli, nanny, diverse joburi academice etc. Chiar si asa, plata studiilor reprezinta o investitie in mine/in cariera. 

9. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii?

Nu atentia pe finantare si bugetare m-a schimbat, ci faptul ca traiesc intr-un mediu in care nu trebuie sa investesti f multi bani pe aspectul exterior, masini etc, asa cum vad la prietenii ramasi in tara. Prietenii sunt aceasi, plus atii noi – nici unii, nici altii nu m-au influentat gandirea spre o constientizare a bugetului.

10. Ai si copii? Influenteaza asta bugetul tau?

Nu inca, sper in viitorul apropiat insa. Ma sperie procupa detaliile financiare legate de concediu de materninate si mai ales paternitate – care depind mult de angajator, negocieri etc. In jurul meu aud doua scenarii 1. ‘fa copii cat sunteti tineri si sanatosi, nu mai asteptati, banii vin si trec, copiii cresc pe langa tine, bunicii din Ro toti sunt plictisiti dornici sa calatoreasca ajute’ J vs 2. ‘neaparat locuit in zona cu scoli bune; cont separat + investitii pt copii; calatorit cat mai mult pt a le arata culturi diferite; lucrat cu parintii/tutor acasa extra pt a avea un avans la scoala si/sau burse de studiu; trimis in tabere de sport/muzica’ etc. (din nou acea balanta de care vb mai sus si care e greu de descifrat). In final cred ca varsta noastra ne va infuenta cel mai mult sa grabim deciziile J

11. ai mai spus ca esti atenta la ecologie si mediu. Crezi ca atentia la buget impacteaza asta? Ne povestesti putin ce faci tu pt orasul tau?
In afara de reciclat meticulous si o grija pt ‘less waste’ nimic altceva. Dar e un subiect care ma preocupa.

11. Ce faci propriu zis cand e vorba de finante? si unde crezi ca mai ai nevoie de lucrat si intentionezi in viitorul apropiat?
Planuit, planuit planuit! bugetat organizat, research online, cumparat cumpatat, romanescul ‘daca pot face eu ceva, nu il platesc pe altu sa faca pt mine’ (desi visez guilty la un cleaner)

In viitorul apropiat sper sa navighez cu bine (ma gand aici la cariera si buget) spre materninate si consolidarea carierei. Spre deosebire de multe pers de aici de pe blog, eu nu ma gand la independenta financiara, ci la o consolidare si fructificare indelungataaaa a carierei in care am investit atata timp si bani.

13. si ultima intrebare, singura in care cer o cifra de la tine: cati ani ai?

32 .

 

 

 

Iti multumim si mai poftim pe la noi cu povesti frumoase.

Trucs et astuces pour gagner du temps

Pana pieptan noul interviu, va prezint o carte.

Dupa cum v-ati prins, e in franceza. Am primit-o acum un an de la o prietena, eu sunt potrivita sa citesc asa carte deoarece sunt implicata in multe chestii. Cartea vine din colectia Reader Digest si cred ca fiecare avem de invatat ceva din ea.

Inspirata de Iulia de la economisim.info si ultimul ei articol despre organizare, as vrea sa povestesc cateva din cele ‘prinse’ din zbor din cartea asta. Nu, nu am citit-o pe toata, realmente nu am timp :)))) – mai mult fiica mea a frunzarit si mi-a zis niste idei ce mi s-au potrivit pt lenesha de mine. (bon, modesta cum ma stiti, cred ca si cartea ar avea ce invata de la mine, hahaha).

1. impartit treburile pe taskuri si zone. Asta si Mari Kondo e intalnita. Cum am aplicat eu? imi impun cate 10-15 min pt cate un spatiu sa fac ordine.
La treburile lungi si monotone am impartit pe bucati(de ex. am geamuri mari si multe,  66mp2 de suprafata de sticla de spalat, si m-am fofarlit de anul trecut la spalatul lor. Ei bine in primavara mi-am impus sa spal cate o parte pe saptamana, aprox 30 min de fiecare runda sau chiar mai putin- si cu mandrie va zic ca in weekend am terminat si ultima bucata, doar ca e nevoie sa incep din nou sa le spal ca intre timp s-au jegosit cele spalate primele; dar nu e bai, o iau iar pe rand cu aceeasi metoda care mi-e f. potrivita mie ca nu am mai intrat in starea aia de panica daca mai aud de spalat geamuri)

2. combinat treburile. Adicalea daca plec dimineata iau si geanta de dus sticle la reciclat. Sau daca tot perii dintii 3-4 minute, pot freca si o chiuveta (am bicarbonatul in baie) – pe rand ajung sa spal toate 3 chiuvetele suficient de des sa arate ok.

3. tin lucrurile pe zone si grupate pe specificitate. Toate gecile intr-un loc, toate lingurile intr-un loc, toate cartile intr-un loc. Asta cu cartile e cea mai grea, suntem 3 impatimiti de carti, fiica mea are 5 sub perna si doarme cu ele, doamni feri si pazeste sa ii iau cartile.

4. vorbit cu vecinii. Am reusit sa avem un grup de shopping in jur, lucru care realmente ma bucura si imi salveaza in drumuri. Da, iau si pt vecine cate una/alta, dar nu imi e in afara efortului, mare chestie e cand am sacosa de cumparaturi de recuperat de la 500m ….

5. triez mai des dulapurile dar tot asa, pe sectiuni, incerc sa tin produsele grupate pe gama lor. Triez des si curat cate o zona/raft, de e. cand astept sa fiarba mamaliga sau sa se incalzeasca ciorba. Timpii astia (3-5min) alta data erau pierduti ca m-as fi foit pe langa mamaliga, acum ii ‘pierd’ cu chestii monotone si enervante. Am reusit asa sa am sub atenta supraveghere stocurile mai bine, de ex. gasii condimente ce le folosii mai rar ca uitai de ele, sau am aruncat o punga expirata.

6.  sa ordonez frigiderul. In spate/langa congelator temp e cea mai mica deci pt carne si produse f.perisabile, lada de legume si usa sunt cele mai ‘calduroase’ zone. Nu mai inghesui toate si nici nu mai pun cartoane (de ex de la oua, sau cine cumpara iaurt in cartoane) – cartonul e izolant  termic, iar aerul in frigider e musai sa circule.

7. cartea propune ambalaj pt fiecare aliment. Eu folosesc aceleasi cutii/castroane cu capac sau cu husa cusuta de mine.

8. propune mers la supermarket o data pe sapt sau la 2. Eu sunt cu piatza, ma stiti, deci nu e de mine. Cel mai fain lucru din sectiunea supermarket e ca recomanda lista si nu abateri de la traseu (fac de multi ani) si mers fix la ora deschiderii in weekend – mi se pare super recomandare pt ca imi aduc aminte de acum ceva ani cozi la case…

9. la mancare au un aliniat: Une soupe et c’est tout!.  Zic ei ce zic de avantajele supelor, doar ca recomanda sa folosim si trucuri personale. La mine trucul personal e ideea de 2 in 1: facui ciorba, au mancat colocatarii carnea, eu nu am aruncat zama cu legume dar am turnat 2 cani de orez/linte si o cutie de ciuperci si le-am tuflit un pilaf/mancare de linte a 2a zi plus facut pachete la munca.  Sau fac supa de rosii, juma condimentez ca pt paste si pastrez pt sfarsitul saptamanii in vreun borcan. Sau am fiert fasole si am 5 cutii congelate.

10. O sectiune interesanta pt mine e de organizat munca. Poate ca voi stiti astea dar eu abia cartea asta mi-a dat de gandit: fiecare om are o ciclicitate de energie unica, si listele de treburi de munca ar fi bine sa puna cele mai urgente/presante/grele fix cand suntem energici si nu cand cascam dupa o cafea/ne incearca somnul etc . Exemplul lor e ca dupa masa unele persoane casc si nu se pot concentra, si de baut o cafea tot nu ajuta, asa ca ei recomanda de profitat si relaxat 30min.  Tot de la ei o idee faina e ca in drum spre munca de pus pe lista cu treburile de facut, la fel, seara inainte de a pleca acasa pus pe hartie ceva ce e musai de facut.

11. si nu in ultimul timp termenul de triere si prioritizare. Si asta e mentionat si la sectiunea bucatarie, dulap, job, activitati de vacanta, de weekend etc. – mie mi-e potrivit, ca deseori as vrea sa le fac pe toateee 🙂

 

Hai sa aveti o sapt faina.

 

 

Si ce fac cand sunt luata de fraiera?

Va aduceti aminte situatia Cristinei? Well, tocmai mi s-a intamplat. O doamna cerea haine pt copiii ei pe un grup, am promovat cazul, cum mai strang si pt alte cazuri m-am oferit sa triez. Dupa 3 ore cineva ma atentioneaza ca… le revinde, mi-a aratat cateva printscreen-uri de pe alte grupuri. O intreb direct de informatii si de ce se bat cap in cap si daca au ramas fara joburi de ce pe pagina ei de fb arata ca au mers in parcuri de distractii, la facut unghii etc.

Am iesit albie de porci dar asta e altceva. M-am simtit inselata.

In continuare voi ajuta cazurile mele. Mai atenta cu ceva caz nou…
Am anuntat alte grupuri similare. Si keep going.

Un nou blog pe piata

Una din comentatoarele mele preferate e Elena. Nu cred ca mai e nevoie de orice introducere: e romanca faina mutata in Franta de multi ani, preocupata de life-style, de viata sanatoasa, de simplitate si armonie cu natura, de consumat ce se poate produse locale, care se documenteaza si argumenteaza si explica pe gustul meu.
De depate cel mai fain articol al ei este despre sapunuri facute acasa. Nu mi-am facut inca, dar “rumeg” ideea asta de ani de zile ( din motive de reactii alergice la produsele din comert, si ca imi doresc sapunuri fara coloranti sau parfumuri).

Asa ca iti uram un bun venit in lumea online!

Despre Bunatate: be kind

In ultima perioada am vazut multe gesturi de bunatate si omenie in orasul meu. Nu le cauta la tv (habar nu am daca sunt acolo) ci in strada: jandarmi ce primesc ceai si flori, oameni ce daruiesc fructe, curatenie la locul demonstratiei etc.
Asta e orasul care mi-l ador si sustin.
Si nu e doar asta, sunt gesturi care le vad zi cu zi. De ex. acum cateva saptamani soferita de autobuz dupa ce am coborat a asteptat sa trec trecerea de pietoni prin fata autobuzului si a oprit traficul de langa ea (si soferii chiar au asteptat). Si astazi la metrou 4 persoane din dreptul usii au coborat sa faca loc celor care coborau, si au si zambit cald – lumea le-a multumit cu acelasi zambet cald.

E usor sa fim mai buni. Gesturile de bunatate vin din suflet. E o alegere. O alegere sa fim buni nu cu ceilalti, ci cu noi. Inteligenta e un dar divin, dar fericirea si bunatatea sunt alegeri. Asta imi reflecta gandurile, caracterul, si nu e o reactie la caracterul altuia. Asta vreau sa ma defineasca.

 

 

Airbnb si colaborarea cu agentiile imobiliare

Ideea mi-a venit citind presa straina: si daca inainte de a ne mutat intr-o noua locatie as alege sa locuiesc pt cateva zile acolo, prin airbnb? Oare ar fi cei mai bine cheltuiti 100-200 euro pt a lua pulsul vietii de zi cu zi a cartierului, de discutat cu gazda,  de mers la magazinul de la colt, asculta noaptea zgomotul strazii sau ‘admira’ de la geam ce vecinii ce petrec seara de seara pe strada, clima, poluarea, copiii si jocurile lor etc

Articol citit pe Huffingtonpost

 

Let’s do it Romania – septembrie 2016

Let’s do it Romania – septembrie 2016

Cred ca deja toti cei care au internet stiu ce poate face o actiune in grup: Let’s Do it Romania (nu stiu cine sunt in spate) dar stiu cine sunt in fata: mii si mii de romani de pretutindeni. Sa fiu de piatra si tot ma misca momentul cand vad ca mii de oameni simpli se unesc si lucreaza cu o singura directie: mai multa natura si mai curata.

Eu nu am facut nimic. Si nici nu imi e rusinica, pur si simplu avui musafiri si chestii de facut. Dar vreau sa laud prieteni de pretutindeni ce au facut (din timisoara, in Bacau, in Bucuresti etc). Ai mei, ai altora.