Fii ingerul unei femei a nimanui

Articolul este copiat de pe http://www.catchy.ro/fii-ingerul-unei-femei-a-nimanui .
M-a emotionat cum e scris, si mai ales de simplitatea si profunzimea unui gest:sa intindem un cadou mic, simbolic, femeii de langa noi.

“N-am bani”, “am rate la bancă”, “nu mă mai iubește”, “are pe alta”, “m-a părăsit”, “politicienii fură”, “mă trezesc la 4 dimineața”, “nu sunt apreciată suficient”, “mă irosesc”, “iar mă duc acasă și găsesc chiuveta plină de vase și șosetele porcului sub pat”, “mi s-a stricat mașina”, “nu-mi stă bine părul”, “nu mi-am mai cumpărat o rochie de doi ani”, “dacă nu-mi cumpăr pantofii ăia roșii, o să mor!”, “fatalitate! mi-au apărut două riduri!”, “nu am cu ce să mă îmbrac la Balul Operei”, “sistemul de învățământ e de rahat”, “sistemul de sănătate e de rahat”, ” la naiba, viața mea toată e de rahat!”…și putem continua trei zile. V-ați întrebat vreodată cum e să n-ai nimic?! Să nu fi avut niciodată nimic, decât – în cele mai fericite zile – cerul de deasupra capului și-o supă caldă? Da… nici eu nu-mi pot imagina. Știu doar că acești oameni ne văd pe noi îngeri – când nu suntem demoni.
femei amărâtă
Floarea, cerșetoarea, își făcea veacul pe străduța noastră. Așa m-am născut, cu Floarea pe străduță. N-avea vârstă – până-n ziua în care-a murit, a arătat la fel: de vreo 60 de ani, fără dinți, cu mâinile bătrâne, bătrâne. Duhnea mereu a alcool. Era bucuria ei cea mai mare să-i dai de băut. Eu nu i-am dat niciodată Îi dădeam bani, iar când am crescut și m-am prins că își lua băutura de ei, îi cumpăram mâncare. Uneori, îi mai duceam o supă caldă și ceva bun făcut de bunică-mea. Stăteam lângă ea până termina, să mă asigur că mănâncă.
Îi plăcea să vorbească – mânca numai de dragul că stăteam cu ea și-o ascultam. Of-ul ei mare era că nu și-a cunoscut niciodată mama – a crescut la casa de copii și-apoi, după 18 ani, sub cerul liber. “Se purta urât cu noi acolo. Ăla a fost iadul. Nu pot să-ți zic ție, că n-ai tu treabă să știi de d-astea, ești copil. Da’ mă gândeam des la mama – dacă s-o gândi și ea la mine un pic. Sau, poate, sărăcuța, era la doi metri sub pământ, cine știe?… Să-ți iubești mama, auzi! Să o iubești mereu și să n-o judeci!” – se-nfigea în mine și mă ardea cu privirea aia nebună. “Eu n-o judec pe mama, da’ am avut zile acolo (n.r. -casa de copii) când aș fi omorât-o cu mâinile goale dacă-mi ieșea-n cale”.
Rătăcea o vreme printre amintirile ei tulburi, apoi continua: “Când am scapat de-acolo am avut și io viață. Frig și greu și foame, da’ nu ca acolo, iad… Cel mai frumos a fost cât m-a iubit Nicu. N-avea nici el nimic, ca mine, da’ era altceva – era altu fel să ai un bărbat lângă tine. Stăteai sub cerul liber, da’ te ținea și pe tine de mână un suflet, acolo. Și mă apăra să nu mă bată nimeni. Și toate alea le împarțea cu mine… A murit Nicu. Avea TBC și-a murit și m-a lăsat iar singură sub cer. Cel mai mult am suferit că n-am știut unde l-a dus – a venit ăia și l-a luat, da’ nu știu unde l-a dus, să mă duc și io la el, să mai stau cu el, cum stăteam noi….” Și-a șters lacrimile și mucii, și supa de la gură, cu mâneca, într-un fel pentru care, dacă era actor, lua Oscarul. Apoi, pe neașteptate, mi-a luat mâna și mi-a pupat-o. M-am împotrivit, dar nu de teamă sau silă, ci de rușine – cum să-mi pupe mâna o femeie bătrână?! Mi-a tras-o cu forța și, după ce m-a pupat zdravăn, a început să mă miroasă ca un animal sălbatic: “Știam eu că ești un înger. Miroși a înger”. I-am spus că nu sunt înger, că îngerii sigur nu se dau cu cremă de mâini, dar nici n-a vrut s-audă. “Ești un înger de aici de pe pământ care se dă cu cremă pe mâini”. Și a început să râdă nebunește, repetând ca un refren “îngerul meu se dă cu cremă pe mâini”.
Într-o zi – era vară – mă duc la ea cu supă, musaca și cremă de zahăr ars. Se uită la mine, se uită la mâncare, iar la mine. „Asta e dulce?” arată spre crema de zahăr ars. Dau din cap că da. „Uite, o să iau un pic din asta, pentru tine. Să nu te superi, îngerul meu, că nu mănânc din alelalte – nu pot. Dulce îmi place, nu mă satur de dulce”. Ia o dată, de două ori, și o lasă deoparte. „Nu e bună?” o întreb. „E, cum nu?! Ăsta e dulce de îngeri! Da’ nu mai pot, mă arde tot. Dacă vrei, ia-mi o vodcă -numa’ aia-i mai a dracului ca arsura mea. Arde tot!”. Și-ncepe iar să râdă. Îi spun că eu nu-i iau de băut niciodată. Plec și vine după mine: „Îngerul meu, rochia aia a ta cu flori roșii, să n-o arunci. Și să n-o dai la nimeni! Păstreaz-o pentru mine. Să mă îngropi cu ea.” „Păi la ce-ți mai trebuie când o să mori?” – o întreb, ușor amuzată. „Vreau să mă simt și io înger. Și, când mă întâlnesc cu Nicu să vadă și el un înger”. Am urcat în casă, am luat rochia și i-am dus-o: „Uite, să te simti înger aici pe pământ, că în pământ n-o să mai simți nimic”. A amuțit de fericire. A luat rochia ca pe Sfintele Moaște, a pus-o pe lânga ea și a început să danseze mai ceva ca-n Sunetul Muzicii. M-a emoționat tare.
A doua zi au găsit-o moartă lângă Alimentara, îmbrăcată cu rochia cu flori roșii. Mi-am spus că s-a grăbit la întâlnirea cu Nicu.
Peste ani, am înțeles că Floarea de fapt voia să se simtă femeie. Dar probabil nu cunoștea cuvântul.

De 8 Martie, fiți alături de campania Femeile nimănui!

Puteți trimite micile cadouri la sediul DGASMB, din Strada Foişorului nr. 56-58, Sector 3, Bucureşti, de luni până vineri, între orele 09:00 – 16:30. Sau puteți să le dăruiți personal, duminică, 8 martie, între orele 11:00 – 15:00, la Adăpostul de Femei din Şoseaua Berceni nr. 12, Sector 4, Bucureşti. Acest mic gest este început de Conectarea Socială, în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București și continuat de dumneavoastră!
Pentru mai multe informații, apelați la purtătorul de cuvânt al DGASMB: Marius Popescu, tel: 0756.036.370.

Despre paduchi

Ei bine, se poate intampla oricui cu copii de varsta scolara, dar si celor care locuiesc in comunitati dense, ca in orase. Nu e cel mai rau lucru în viața, dar e deranjant: nu doar ca va trebui curatam paduchii si ouale din parul copilului tau, dar trebuie, de asemenea, sa verificam toata lumea din casa, curatat  casa, masina, dar si informat toti cei din jur. Cu rusinea asta am crescut toti, deseori copiii rad unul de altul, dar … se intampla. SI MIE MI SE POATE INTAMPLA!

Un mesaj  l-am remarcat la o scoala afisat pe usa: Alerta de paduchi. Astfel toti parintii vedeau dimineata si seara aveau cum sa verifice copilul daca nu cumva deja a contactat. Informarea si preventia e cel mai bun pas care se poate face in caz de…paduchi.

Pasi functionali:
1. toti din casa sor va spala cu … ceva chimicale. Se gasesc la farmacii, dar si in supermarket.
2. respectat cu strictete ce scrie pe produsele chimice. Daca spun ca la 36 ore trebuie repetat spalatul parului, atunci repetati spalarea! si nu lasat la 2-3 zile pt ca nu va mai fi eficient, ouale vor ecloza, si… o luati de la capat
3. spalat paturile, lenjerii, draperii. Totul trebuie sa fie spalat în apa fierbinte timp de cel puțin 20 de minute. Pentru acele lucruri care nu pot fi spalate se pot baga in saci  si sigila pentru cel puțin 2 saptamani.
4. impartiti task-urile in casa. mama spala copiii pe par, tatal impacheteaza hainele; implicarea trebuie sa fie unanima.
5. aspirat toate covoarele din casa si bagat in saci toate pernele si cuverturile care nu ar putea potrivi în masina de rufe
6. spalat  paltoane, palarii, esarfe, si rucsaci scoala, jucarii de plus etc.
7. Masina. Daca e de piele, e mai simplu, aspirat si sters cu carpe. Daca e de panza: aspirat si pulverizat cu ceva solutie speciala. Ei bine, in momentul asta am constientizat ca si canapelele in casa trebuie curatate..asemanator.
8. accesoriile de par. Pe site-uri am gasit ca piepteni si perii se recomanda sa stea in apa foarte fierbinte timp de 10 minute. Acum, atentie, nu se pot fierbe periile de plastic 🙂 ca se deformeaza. De aruncat/spalat si elasticile de par.
9. exista saloane speciale de…despaduchire. Si costa 🙂 – dar pt doamnele cu par lung, cret, nu vad alta solutie. Am auzit de o cunostinta care a tuns fetita…

Inainte de asta, am incercat sa inteleg cum se iau dar si cum se inmultesc. Cel mai des se iau prin haine: haine puse in cuier alaturi, imbratisat, jucat impreuna, dar si de pe haina pe haina, si asta se intampla in inghesuiala de la metrou/buz etc etc Unii spun ca doar 7 zile altii 2 saptamani e durata ca toate ouale sa eclozeze, asadar tratamentul trebuie repetat perioada asta. Probabil de aceea se tin 2 sapt. lucrurile izolate – pana la eclozarea ultimilor oua si lasat sa moara de foame :). Se hranesc numai cu sange, deci au nevoie de o gazda, altfel mor repede.

Oricine poate invata o limba straina.

Cel mai greu a fost sa gasesc metoda potrivita mie.
O sa scriu aici ce metode am incercat si ce scuze am gasit si ce a functionat pana la urma pana la mine.

1. Nevoia e cea mai buna motivatie. Imi repet asta periodic.
2. Sa nu mai caut scuze: cat imi caut scuze nu voi vedea solutia 🙂
3. scuza ca eu sunt inginera si nu sunt facuta pentru limbi a mers in liceu (aveam 10 la fizica si 5 la franceza),dar nu mai merge la 40 ani: acum pot schimba abordarea si voi reusi.
4. sa invat cum imi place, cu pasiune.  Acum citesc in franceza o carte despre gradinarit.
5. daca vreau sa invat o limba, incep sa studiez si despre cultura/natia aia.
6. copiii invata mai usor pt ca nu sunt perfectionisti, nu se supara daca fac greseli, pot spune: “Bathroom, where?” si asa se fac intelesi, si in timp avanseaza. Hai sa fim copii.
7. am 40 ani si pot sa fac greseli. E normal, din ele invat cel mai repede.
8. Sa analizez ce timp vreau sa aloc pt asta. Sa decid. Sa fiu consecventa zilnic si respect timpul.
9. sa accept ca nu rezist la program de elefant: 8 ore pe zi, 7 zile pe sapt. Am nevoie de pauze.
10. sa castig un timp practic pierdut: citesc 15 min in metrou la dus, 15 la intors. Inseamna 30min pe zi x 5 zile= 2.5 ore pe sapt . E colosal de mult!!
11. cautat o persoana cu care sa vorbesc. Fie contra bani (profesor personal) fie o persoana cu aceeasi motivatie ca si mine.
12. sa nu mai mor de grija curului altora. Da, exista persoane ‘gifted’ sau care au bani sau care au carti sau care calatoresc … nu nu nu nu. Astea sunt scuze pt mine. Sunt si altii care au 2 joburi si nici nu au net, sau carti, sau iq mai mic sau probleme de auz etc.
13. nu sunt prea batrana pt nimic. Va merge mai lent, dar voi reusi.
14. imi impart in mici target-uri. Imi scriu cuvinte. Imi scriu reguli. Le recitesc.
15. sa fiu flexibila. Nu imi ajunge sa citesc – inteleg textul dar nu pot vorbi. Asa ca renunt la citit si trec la facut scheme. Sau cantece. Sau repetat gramatica. Sau gasesc eu ce altceva.
16. sa caut asocieri de cuvinte, expresii haioase. Vecina a avut 2 sapt. post-it -uri  prin toata casa cu nume si pronuntie.
17. nu simt ca evoluez? o pauza de cateva zile si o iau de la capat dar intr-un alt mod. Faza de platou e normal, doar un pic de schimbare am nevoie si incercat o alta metoda.
18. si de fapt… de ce am nevoie limba asta straina? pentru comunicare? Ok, atunci invat comunicand cu altii, ascult radio etc. Sa citesc? ok, atunci o sa o invat citind carti/presa. Fac din motivatie o metoda.
19. ce merge pt mine nu merge pt altul. Asa ca…ia zi, ce a mers la voi?

Marea britanie a reusit sa scada consumul de energie

Niste statistici  arata ca  intre 2005-2011 Marea Britanie a reusit sa scada consumul de energie cu aproape 25%.
Ce i-a facut pe britanici sa schimbe asta?
Ecologistii spun ca trendul ecolo, de imbunatatire a vietii, reducere a emisiei de CO2, etc. Probabil si saltul tehnologic cu noile aparate ce consuma mult mai putin, dar si faptului ca oamenii reduc consumul, si au izolat termic casele etc.
Gurile rele spun ca pretul a cresut, si asta a facut ca oamenii sa fie mai cumpatati.

Statul spune ca este cauzat de subventiile pt celule foto-voltaice  . Daca in UK e posibil (unde este des noros /ploua), atunci si in Ro e posibil! Si da, aparent celulele foto-voltaice nu functioneaza numai cu soare, ci si cand e innorat, de la lumina.
O noutate la UK: un nou tip de subventie pt lucrarile de intretinere a celulelor fotovoltaice.

Ca rezultat, UK declara ca aerul e mai curat si rata de imbolnaviri de boli respiratorii e mai mica.

Daca ei au putut, putem si noi.

2 minute pt curatat (initiativa de a scoate plasticul din natura)

 

Ideea e simpla, si e englezeasca: actionam noi dar si inspiram lumea si mobilizam si pe altii, ca atunci cand trecem  printr-un loc de natura, sa acordam 2 minute (atat!!) in care  sa strangem de pe jos resturile de plastic, ramase aici de ziua trecuta sau de ani de zile. Efortul e minim, reusita maxima, daca ne mobilizam  putin.

 

Ganditi-va sa pierdeti si voi 2 minute in plus la plecarea de pe plaja, acordate pentru cules plasticele si gunoaiele de pe jos.

Toleranta la oras

Orasul modern, aparut ca loc ideal (sau idealizat) al libertatii, vine in contrast cu amabilitatea/ ospitalitatea specifica oamenilor de la tara. De fapt, o mare parte a oamenilor in ultimile secole     au pornit din satele lor catre orase, manati de mirajul libertatii alegerii.
Ce caracteristici aparte au orasenii? In primul rand diversitatea umana. Fiecare om e unic, si venind din multe zone ale tarii, fiecare vine cu bagajul cultural. Apoi complexitatea – prin interactiune, oamenii  se schimba si adapteaza, isi contureaza unicitatea dar si atributele. Ei, in conditiile aceastea, orasele  populate dezvolta o toleranta dar si intoleranta specifica. Orasul devine bipolar,  nu mai remarcam mirosurile, sunetele vecinilor, mizeria, dar nici nu facem nimic, continuam cu ea asa, din obisnuinta.
Un alt atribut al oraselor si orasenilor este competitia. Competitia intre orase, intre indivizi, intre magazine/ farmacii, intre masini, portofele, performante etc. duc  la obisnuinta unor fraze gen: oasele trebuie, orasenii vor etc
In acest amalgam si intersectie de sfere umane, ajunge omul sa se recunoasca, sa isi vada adevarata fata. Poate si de aceeas sunt mai multe tensiuni si confilcte in orase.
Toleranta prespune abandonarea stereotipurilor, prejudecatilor, cunoasterea si acceptarea celui de alaturi care este diferit, prespune intelegere si abandonarea fricilor. E greu? e usor? E diferit. Diferit de atmosfera satului, unde ierarhia familiala domina viata, unde jumatate din sat e ruda cu cealalta jumatate, unde contactul cu strainii este rar si privit cu ochi critic.
Toleranta construita permite adaptarea mai bine a vietii cotidiene,  cu tot dinamismul specific orasului. Pentru a tolera inconvenientele vietii, deseori trebuie sa nu ne lasam prinsi, sa luam evenimentele ca atare, si lejer  sa avansam.

Cum ne conservam aroma primaverii?

Au inenbunit salcamii
La fiecare plimbare prin oras, ma opresc sa miros si sa respir aroma. Dupa ploaie mirosul e mai fin,  mai discret, dar de o candoare aparte. Fiecare adiere de vant este speciala.

Astazi incerc sa inchid intr-un borcan aroma de salcami pe tot anul. Am cules 10-20 flori de salcam, de dimineata si le-am pus la uscat  intre 2 straturi de hartie de copt.  In 7-10 zile sunt suficient de uscate. le voi pune intr-un sac de panza sau de hartie.

La iarna, ceaiul imi va incanta serile, mie si prietenilor.