factura la telefon -sa fie cat mai mica

Una din prietenele mele e intr-o situatie financiara dificila. Probleme are de multi ani, carantina doar le-a acutizat. Printre picaturi, imi spune ca fuge sa plateasca factura la telefon ca e in intarziere: 120 euro luna asta….o intreb daca vorbeste mult si spune ca da, cu clientii, cu ficele ei etc.

Nu e cazul. Cum stam mult acasa whatsapp si skype si alte aplicatii ce se leaga la wifi sunt minunate.  Un telefon poate tine mai mult cu putina ingrijire, nu avem nevoie de  un nou model cand cel vechi e bun doar pt ca e demodat.  Treceti la abonamente mici si folositi la maxim wifi, pastrati telefonul model mai vechi cat merge. Mai nou multe centre comerciale ofera gratuit wifi.  Stiu, e mai comod de apasat direct pe un singur buton decat activat wifi si  conectat la retea si deschis whatsapp. Comoditatea costa, sau mai bine spus a costat pt ca de acum incolo se poate mai bine: un abonament/cartela e suficient.  De vorbit mai scurt e suficient. De folosit skype /whatsapp /instagram pt sunat e suficient. 10 euro pe luna e suficient. Restul de  100 euro lunar punetii in buzunar – inseamna 1200 pe an, fix cat sa acopere o stricaciune la masina, o factura prea mare la energie, o problema urgenta dentara si sa nu ajungem la descoperiri de carduri de credite.
100 euro lunar mai putin inseamna 12000 in 10 ani. Ce puteti face de banii astia? Va las sa va ganditi.
Am mai auzit replica: “dar consumul sustine economia”. Zau ca putem sa sustinem economia cu altfel de consum, unul mod mai constructiv si prietenos cu portofelul propriu.

P.S. sper ca cei cu actiuni la firmele de telefonie mobila nu ma citesc 😀 😀 .

La plimbare – pansament pt trup si suflet

Mersul nu doar trateaza suflet ci si minte, corp, dar mai ales previne.

Carantina asta mi-a scos mai multe rahaturi la suprafata: ca nu pot separa job de casa in conditiile cand lucrez acasa si toate perinda in jur si prin fata ochilor, un coleg de munca de varsta noastra mort si inca 2 copilasi plecati la Dumnezeu, cat de mult urasc concedierile colegilor mei de echipa si ca ingrijorarea imi da probleme de sanatate . Sa fac o distanta intre job si casa (apropos, mentinerea casei e un al 2lea job….), am inceput sa ies la plimbare. MAi pe romaneste sa plec de-acasa si sa merg cat vad cu ochii.
Mersul dimineata devreme sau serile tarzii in apropierea casei au fost incurajate aici in vremea Carantinei, miscarea fiind cunoscuta ca o componenta a sanatatii. Fie ploaie, fie vant, fie vreme placuta, am iesit pe dreapta blocului pe cararea de pe marginea paraiasului involburat de primavara si vazut padurea ce a inverzit de la zi de zi, mai mult si mai mare, evoluand sub ochii mei. Desi ruta o facui de sute de ori, nu exagerez ca de fiecare data tot am gasit ceva nou si minunat de apreciat: noi urzici, leurda la timpul ei, flori proaspete, trandafirul ce a imbobocit si la primele flori galbene am decis sa ii fur o ramurica (e in apa, face radacini, e pe maini bune! ) , am ochit si o casa parasita ce o sa ii jumulesc o ramurica din trandafirul rosu ce atarna ca nesimtitul peste gard. Din greseala am luat gresit drumul si am nimerit o veche carare unde boschetii din stanga cu cei din dreapta s-au intalnit intr-o cupola deasupra capului. Tot din greseala pe langa aceeasi carare am nimerit noaptea in curte la un om de bine de i-am speriat cainele si cainele pe mine. Pe stanga blocului din greseala am facut 2m mai colea de trotuar si gasit o carauie facuta de stapanii plimbatori de caini, locul merita o ecologizare dar mai ales merita o apreciere nemaipomenita ca un colt de natura la nicio aruncatura de bat de calea batuta de ambulante si masini. Am invidiat stapanii de caini ce au iesit de 5 ori pe zi sa isi plimbe potaia. Ba unui vecin i-am zis sa ne imprumute o lesa- sa ma plimb cu lesa in mana cat vreau, si sa arunc explicatia ca tocmai pierdui cainele, bai baieti haideti sa ma ajutati sa il caut. Nu mai stiu numele stapanului, pe caine il cheama Whislle parca.
Am vazut veverite si vulpi. Veveritele sunt matinale si pline de energie, m-a ros invidia pe aia ce locuiesc la curte in zona verde ca pot sa puna un loc cu nuci si alune sa incurajeze veveritele sa vina in vizita. Astea au curaj ciudat, se suie pe peretele blocului si la etajul unu daca le iese ceva de acolo sau daca le latra vreun caine.
Am gasit grafitti si desene minunate. Si unele ciudate. Multe cladiri asa piestritate ies din anonimat cu petele de culoare.
Am gasit ceva copaci rupti de furtuni si cel mai cel e ca am descoperit ca imi place sa ma uit curioasa la radacinile lor si la noii copaci ce cresc din decaderea batranilor. M-am aventurat si prin hatisuri de urzici si crengi si boscheti, am urmat si alei ‘pietruite’ sau podete de lemn. M-am bucurat sa vad paraiase curatate de voluntari (vecinul de la scara 6 se plictiseste rau acasa – e instructor de sport), sa vad o doamna in etate ‘pescuind’ plastice si sarme si plastice si alte chestii aruncate in lac, copii aruncand pietre si lemne in paraias si parinti care nu s-au speriat de le-o cazut copchilul in apa de 30-40cm. Am vazut strazi si curti pregatite de primavara si gradini primenite. Multa lume a profitat de timpurile astea sa semene si sa isi faca gradina de legume, si eu mor de ciuda ca tocmai asta toamna m-a apucat corectitudinea si renuntzat la sa mai am gradina inchiriata.
Am luat paraiasul la picior si mers in lungul lui sa ii vad cursul pana unde se varsa. M-am lovit de un afluent murdar, poluat de ceva albicios, am pornit si pe asta la deal sa caut poluantul – 7 km mai colea si nu gasii nimic dar nu ma las, si cand il prind….
Am gasit cararui batute atat de faine prin locuri salbatice, am gasit altele semimarcate fix pt iubitorii de plimbare ca mine. Am gasit case vechi, am gasit case noi, am gasit biserici ce au de spus multe povesti daca as sti asculta vorba zidurilor, am gasit ditamai conacul (castel) cu ditamai aleea de intrare ascunsa de ochii omului prea grabit pe drumul spre munca, am gasit casa cu coloane dorice si la cateva minute de acolo am zarit pe fereastra un tip mancand ceva cu capul in frigider si fundul gol pusca in dreptul geamului olandez prea jos si prea fara perdele, am gasit multi oameni in varsta iesiti la plimbare cu mers rapid, si oi, si cai, si boscheti de pruni salbatici si catina si coacaze si mure si nici nu stiam cate comori sunt in natura, gata sa le culegem.
Pe aceeasi cale de sute de ori si de fiecare data mi s-a aratat altfel NATURA. Fiecare iesire dupa cateva zeci de minute m-a rupt de ritm si m-a cucerit.
Imi place sa merg. Desi copil ma vaicream mult. Am mers si cu burta in brate si 6-7 km, mers si cu carutul peste 10km, mers singura noptile, ma intorc de la birou ocazional pe jos.
De obicei merg fara un plan. Daca job si vacante si finante si treburile casei mi le dramuiesc in detaliu pe hartie, drumurile sunt doar cu 2-3 repere de atins si daca nu ajung acolo si descoper altceva, nu e bai. Enjoy the road. Ma pierd, ma reorientez, reactionez din instinct si decid pe loc, si deseori sunt surprinsa placut. Iesitul singura mi-a adus si liniste, zgomotul de fond din creieru s-a dus si aparut solutii banale si ganduri creatoare. Deseori regret ca nu am un carnetel sa mi le notez, dar imi zic ca daca sunt suficient de puternice gandurile astea or sa revina.
De cate ori am avut cate o problema grea la munca/acasa, si vazut ca nu am nicio solutie si imi intuneca seara si somnul, am iesit la plimbare. Mersul ma elibereaza de griji, pas dupa pas gandurile si grijile superficiale le las in urma, in ritm lent sau rapid dupa cata energie am, ajung sa vad lucrurile mai simplu, iar deciziile luate dupa 1-2 ore de plimbare au fost intodeauna in armonie cu suflet si ratiune.
Mersul pe jos imi consuma din energie dar mai ales aduce energie. E greu de explicat echilibrul – dar nu o data cand am halit haplea prea multi carbohidrati la o masa (am vazut deja cat ma agita zahar/gluten/orez etc si ca o masa cu exces de carbs nu lasa pe multi sa adoarma), pe cand o plimbare de 2-3 ore consuma carbohidratii din sange si lasa linistea in loc. Si invers, cand sunt bleaga si mi-e greu si sa ma rostogolesc de pe canapea, ma fortez sa ies la o plimbare si dupa 25-30minute de mers incetisor ma simt mai bine, , se aseaza starea de liniste interioara si seninatate, vine cheful de mers mai mutl si stiu ca totul trece. Un dus rece pt picioare, un dus cald pt corp, si somnul bine meritat vine. Imunitatea are nevoie de somn profund si linistitor, mintea are nevoie de scazut cortizolul din sange, burta de miscare pt digestie, mintea de liniste pentru somn.

 

 

 


Cafeaua deca este cu adevarat fara cafeina?

Dupa o pauza de ani de baut cafea (am mai gustat de la colocatar cate un pic dar efectul a fost f. vag), am baut o cafea deca. Surpriza o fost ca m-a agitat asa ca am cautat cata cofeina are cafeaua decofeinizata. Nu ma asteptam ca o cafea deca sa aiba ceva cafeina, nu ma asteptam ca niciun producator sa garanteze 100% cafeine removed, dar nici asa de multa sa fie ca sa ma agite.

Si ma apuc sa scriu ce am citit zilele astea, ca sigur o sa uit si peste un timp iar o sa beau o cafea si o sa imi aduc aminte de ce imi e bine fara:
– cafeaua decofeinizata nu e sigur 100% fara cafeina, dar sigur e cu mai putina cofeina
– o cafea deca de la un brand poate continue mai multa cofeina decat una de la alt producator
– tre’ sa credem pe cuvant cand producatorii spun ca au decofeinizat. Nu ii testeaza nimeni ca ei au pus in pachet ce au spus ca pun. De obicei contine 5-10% din cafeina standard
– cafeaua deca depinde de tipul de boabe folosite si de procesul de decofeinizare
– procesul de decafeinizare e de 3 tipuri: cu apa, cu CO2 sau cu produse chimicale. Si ne mai intrebam de ce pot aparea reactii alergice la cafea.

Pentru consumatorii obisnuiti cafeaua decofeinizata nu e nicio problema, cel mult nu ii va trezi suficient. Nu prezinta nicio problema medicala de mare risc, cafeaua in general fiind analizata si rasanalizata de cercetatori.
Doar pt cei cu alergii puternice, probleme autoimune, dereglari endocrine, se pare ca are un efect secundar prin extra productie de cortizol, ca afecteaza eficienta medicamentelor de tiroida sau diabet. Protocolul auto-imun o elimina complet asa ca eu raman, pana la sfarsitul vietii, o iubitoare de aroma de cafea placut mirositoare dar fara sa mai beau cafea, si tot visez la o vacanta intre-o ferma de cafea in Kenya in sezon de recoltat si prajit, voi gusta pt ca echivalentul la o lingura e fix in cantitate homeopatica dar nu voi mai bea cafea vreodata.

Edit: si asa am aflat ca 2 cuvinte diferite se accepta cofeina =cafeina.



cofee

I need a break

Lucratul de acasa e foarte incarcat pentru mine si nu pot sa separ cel 2 lumi, fara cele 30min in metrou ce imi permiteau mintal sa ma rup de job, sa le las alaturi de cana spalata langa monitoarele inchise, nuuu, acum problemele de la munca le-am adus pe canapea si se taraie dupa mine prin casa ca un miriapod cu mii de brate ce vor sa ma insface.  Sensibilitatea mea a crescut din motive  de concedieri, si pt ca volumul de munca e mai mare (cu doar juma de echipa cum sa fie alfel?…) , cu presiunea in cap ca sunt cea mai veche si ca eu urmez (ceilalti mai vechi colegi au fost matrashitzi misheleshte) asa ca serile mai caut cursuri/ma uit la cate un job description sa vaz cum e piatza. Proasta. Si nici cei cativa sefi ce imi dau mail/whatsapp cu cerinte pe acelasi timp/om sa le fac ca evident fiecare vede bucata lui cea mai cea, si evident ca nu inchid nici laptop, nici email nici nimic peste noapte….am coleg ce imi scrie, saracul, la 11 noaptea,  si il inteleg ca are 4 copii din care 2 de gradinita.
Am nevoie de aceasta separare. Am nevoie de seri pt hobby sau alergat sau lenevit pe scaun pe balcon cu picioarele intre flori.. Am nevoie de weekenduri si vacante pt rupturi de ritm si limpezire de creier.
Voluntariatul mi-a adus deseori ruptura asta mentala din bucla de soarec in care ma invart. Aseara am fost sa ajut la curatenie si cele 3 ore departe de calculator, departe de emailurile pe care le citesc si seara, 3 ore intr-o lume diferita emotional si mai dramatica decat orice am putut eu trai mi-au adus aminte ca avem nevoie de pauze, de weekenduri lungi in alte parti, de vacante plecate pe alte meleaguri. Mintea umana are nevoie de rupturi si relaxare pt a nu ajunge in burnout. Are nevoie de limite clare.

Daca mie toate astea sa le duc mi-s grele, d-apoi la copii.  Copiii simt la fel,  sunt si ei oameni, niste omuleti;  daca nu cumva si ei simt mai agravat toate astea cu scoala de acasa. Noi am lasat copila in ritmul ei, dat de lucru doar o ora pe zi, cand a vrut ea si nu in weekenduri. Am vazut ca daca o las in ritmul ei si nu ii repet de 10 ori pe zi ca sa faca aia/ailalta si cum sa faca, pe la 9 30 -10:00 are initiativa sa si le faca pe toate, acolo e maximul ei de concentrare si entuziasm, si lucra si 8 pagini din carte!, ba la biroul din camera ei  ba langa pt ca asta e fain la scoala de acasa: nu castreaza energetic copiii kinetici ci ii lasa libertatea de a combina miscarea ce potentzeaza creierul. In general asta era volumul ce il lucra ea la scoala intr-o zi -ea l-a concentrat  intr-o ora – acea o ora cand simtea ea cand se poate.  Ce am mai insistat e sa citeasca, nu cu program dar ce a vrut ea, in ideea ca la 12 ani e important de prins o disciplina si nu perfectionare. Si a citit, cateva carti.
Asa ca nu inteleg si nu sunt de acord cu parintii ce dau teme in plus si stau cu orele langa copii sa ii invete cum stiu ei, chiar daca multi nu au nici studii pedagogice si mai ales nu au studii la zi, cu evolutia scolara si nivelul de varsta aferent. Confortul emotional e mai important decat viteza de stapanire a calculelor. Si zau, nu faceti asta mai ales in vacante!! vacantele au rolul lor de linistire emotionala dar si neuronala, de sedimentare a informatiei anterioare si sa se cearna doar ce e important dar si de recuperare si regenerala neuronala pentru ca sistemul neuronal are nevoie de regenerare, altfel face pauze fix in perioada de scoala (chiar, nu vi s-a parut ca in anumite perioade nu intra nimic in cap? ei bine, pauza voita nu a fost la timp si nici suficient). Scriu astea pt ca vazui un parinte fost cadru didactic  nemultumit de cum s-a predat la scoala zicand ” lasa ca face cu copiii ei scoala acasa in vacanta”.  Mi-a fost mila de copila ei, ca duce frustrarile unui parinte ce nu poate accepta ca nu a lucrat cu copila in timpul anului cand au avut nevoie, ca a ales scoala nepotrivita copilei, ba critica la adresa celuilalt parinte (cadru didactic) in fata copiiilor este povara,  submineaza importanta cadrului didactic, ba mai mult parintele in toti anii de universitate nu a inteles lucrurile de baza ale caruselului de concentrare ale creierului, si mai grav care repeta greselile totalitariste ale parintilor proprii ca de, cu bota au facut om din el.
Nu dati nicio tema la copil. Vara. In vacanta. Nimic legat de scoala.
Vacanta e moment de educatie, de alfel de educatie, de descoperire, de experimentare.  Scoala face instruire si limitare mentala, nu aduceti instruirea acasa…
Vacanta e de dus la ferme sa vina copilul in contact cu miros de grajd si calcat in gunoi, de simtit fan si vazut cu batatura plina de animale .
Vacanta asta vom merge la piata, sa cumparam de la tarani, de la maini batatorite si frunte arsa de soare.
Vacanta e pentru invatat valoarea banilor, pt gatit si invatat nutritie, batut cu lingura de lemn in oale de metal si decorat prajituri sau farfuria de salata.
Vacanta e despre citit si plictisit si visat si pictat.
Vacanta e moment de experimentat bacterii. Toata paranoia in jur e exagerata fix de neintelegere ca 1% din bacterii sunt nebune dar multe altele bune- am inceput sa facem mici experimente pt a explica unui copil ca sunt bacterii bune si nebune, si cum se cresc.
Vacantele sunt pt vizitat. Din calatorit invatam cel mai mult. Din iesit din zona calduta si confortul caminului interactionam din belsug cu oameni, situatii, natura. Chiar de nu mergem in Tenerife, avem si alte orase/ dealuri /paduri/ parcuri/ strazi /garle si copaci de scotocit ca sigur au ce sa ne arate. No, acu sa va zic ca intr-o seara, pe stradutele cu casele cu geamuri mari fara perdele, vazui locatarul in interior gol pusca mancand un iaurt cu frigiderul deschis – nasol pt el cu frigul de la frigider iesind.
Vacantele sunt pentru miscare. Sanatatea fizica si mentala e strans legata de miscare, de aceea in casele mici si aglomerate uman sunt permanent conflicte si boli – avem nevoie de un spatiu minim (nu de palate, dar cativa metri distanta de altii si un loc al nostru sa ne tinem cutia de  amintiri si secrete),  avem nevoie de oxigen pt creier si celule, avem nevoie de vit D.
Vacanta  cu zile intregi fara ceva cu electricitate sau ecrane sau creioane ce obosesc ochii.
Vacanta e moment de a invata despre libertate si faptul ca putem gandi. Ca ce ni se intampla e din cumulul alegerilor anterioare.
Vacanta e moment de cercetare si documentare pt cele ce ne pasioneaza.
Vacanta incepe cu ‘how to reason and argue’. Sunt tabere de dezbateri si in romania dar totul e suspendat anul asta, asa ca ne ramane acasa.
Vacanta e cu bicarbonat si otet. Pt ca de ele o sa ne lovim multi multi ani, zilnic. Avem kg din fiecare si sunt f. ieftine.
Vacanta asta vom picta haine. Avem stampile. Mai caut cerneluri/tus ecologic.
Vacanta e cu glume. Si glume proaste. Din pacate eu incasez cele mai multe glume din famelie, gena glumelor s-a activat la altii 🙂 si nu a mai ajuns la mine.
Vom scrie vara asta: lista de bagaje de pentru vacanta, lista de mers la piata si meniul, vom tine ca si anii trecuti un jurnal de vacanta pe caiet, unde fiecare din familie va scrie o fila, un jurnal al vacantei si al recunostintei.
Vom citi vacanta asta carti de aventuri si de experiente.

 

Am nevoie de o vacanta.  Una sa fug de griji, responsabilitati, de sedinte, de proiecte ratate, de decizii, de analize. Sau probabil am nevoie de un aer conditionat acasa sa apuc sa dorm mai bine si sa vad viata mai bine a 2a zi.

(30gr azi  afara si deja ma topesc si creierul se lichefiaza, o gramada de greseli gramaticale facui dar nu mai corectez. )

Colagen sau gelatina? diferente intre, cum le consumam

Dupa o varsta si dupa ani de sedentarism la birou, durerile de coloana si mai nou de genunchi m-au adus la kinetoterapeut ( mai multi), control medical si bonus, medic specializat in medicina sportiva. Am ajuns la medici sa am probleme grave doar ca dupa  cateva ore asezata/in picioare sau alergat de 5-6 km apar tensiuni si dureri, fiecare cadru medical mi-au ridicat problema colagenului pt regenerare tesuturi.
Dupa cum ma stiti, nu ma dau banii afara din casa si niciun caz nu vreau sa ii inghesui in cont la farmacie. Asa ca am intrebat medic dupa medic si apoi cautat si pe net ce alimente contin asta.

Mai intai o scurta prezentare: colagen e un amino acid (o proteina mai mai mica, ce intra in structura pielii, par, oase, articulatii, ce mai, cea mai importanta proteina in structura corpului, cele 15 tipuri de colagen sunt prezente in 25-30% din corp) – dupa 35 ani si mai ales pt cei cu igiena de viata defectuoasa  noi nu o mai producem la fel de bine ci o pierdem.  Cel mai vizibil e la elasticitatea pielii, femeile se plang de riduri, dar si fragilitatea oaselor ar fi legata.  Gelatina are o structura mai mare decat colagenul si e …dupa cum ii stim numele: gelatinoasa.  Mai in rezumat, colagenul e o gelatina. .. hidrolizata pt a nu fi cleioasa si mai solubila si mai usor absorbabila la nivel intestinal.

Cine sa o consume? toti. Nu doar eu care m-am boshorogit dupa 40 ani – fenomen ce apare dupa 35 ani mai intai la femei si apoi si la barbati, ci si atletii, persoanele cu probleme medicale in spectru autoimun, persoane cu probleme tiroidiene, cu probleme medicale de piele, cu probleme inflamatorii, probleme de articulatii, fracturi etc;

Cum ajutam corpul ? alimentatie. Doar din alimentatie. Si asta vine din surse animale: piftia (racitura) este o fiertura indelunga de oase cunoscuta ca cea mai bogata in gelatina/colagen. In trecut oamenii consumau mai multa piele, cartilagii de animale, si astea iar sunt de mentionat, asa ca de ceva ani am revenit la vechiul obicei de a nu cumpara carne de porc ci cumpara o pulpa de porc si folosi (si refolosi) tot de acolo: piele, picioare, urechi, oase (le coc la friptura si apoi nu arunc ci pun si la fiert).   Daca vreti, cautati si dupa bone broth, in engleza mereu suna mai bine.
Apoi e cel din peste si oasele de peste. Chiftelele de peste unde dam prin robot pestii cu tot cu oase, sau ciorba de peste din Delta sau supa de scoici si peste spaniola…dar vai, de ce m-am apucat sa scriu in noaptea asta cand nu am somn dar am pofte??  Se pare ca din peste e mai prietenoasa cu pielea, pe cand cea din oase de vaca/porc e mai recomandata pt articulatii.   Ba mai mult, oasele de gaina si gaturile ar fi recomandate medical  in forma de bone broth pt cei cu artrite.
Pestele si pielea de peste. Si eu care arunc pielea de pe peste….
Albusul de ou contine o proteina ce corpul uman o transforma rapid in colagen.  Nu tin minte eu toate numele de proteine dar ca oul e mai bun decat stiam, tin minte.
Vegetarienii o duc mai rau? relativ. Au familia boabelor: fasole, naut, linte, etc. Si in ele sunt proteine. Doar ca zama de oase eu o beau, fasolea nu.

Cum mai ajutam corpul? corpul are nevoie de putin ajutor pt producerea colagenului. Doar ca mancam o zama buna nu e suficient, un pic de zinc si multa vitamina C fac minuni. Citrice, fructe de padure, usturoi, acestea ar fi adjuvantii necesari, catalizatorii.

Cum facem zama de oase? Ca pe piftie (moldoveneasca racitura): oasele (pe cat se poate sa fie bio, sa fie cat mai groase, cu cartilagii daca aveti, de ex cumpar gaturi de curcan, cozi de vita,un picior de porc, un cap de femur spart etc – toate astea sunt ieftine rau la macelarii) puse pe foc mic mic, acoperite bine cu apa si musai capac la oala. In apa adaug lamaie pt a creste extragerea de minerale,  frunze de dafin sau rozmarin, ce am chef. Usturoi si ceapa spre final. Candva puneam si telina dar acum sunt circumpsecta ca telina nu are efect antiinflamator.  3-4 ore pe foc e minunat de bine. Candva fierbeam mai lung, acum am lasat-o mai moale. Portionez in borcane, merge si congelat, si consum treptat. Cine nu are timp dar are bani, e de vanzare si pe amazon !

Cum o consum? zilele astea am fost foarte ocupata cu munca, asa ca am avut zile cand am baut doar zama de oase facuta din weekend, si ciugulit niste fructe. Practic 4 zile la rand a venit zama cu proteina ce mi-a linistit stomac, intestine (gurile rele spun ca 80% din imunitate ar fi in intestine), creier, piele.  Desi am cautat si nu gasii nimica despre legatura intre par si colagen, am primit complimente la adresa parului mie si fetei, sotului nu inca ca e chel din primii ani impreuna, saracul, deci e loc de miracole si la el.

Suplimente. E cald, e greu de gatit si un ou, d-apoi de fiert 3 ore niste oase pt o zama. Asa ca, pt cine nu face fatza, farmaciile au. Doar citit prospectul, sa vedeti cum e produsa, unde, si sa fie testata nu doar in laboratoarele proprii, si sa fiu carcotasa: fara gluten sau soia (acestea 2 au efect inflamator si pot infrana absorbtia intestinala).
Nu imi vine sa cred ca spun cuvantul suplimente. Desi sunt f. circumspecta cu suplimentele pt ca autorizate pe piata europeana sunt putine, atentie ca mare parte sunt produse in china.  Ma scuzatz, dar in afara de virus, nu stiu multe produse chinezesti asa rezistente… De ex. la vitamina C 80% e produs in China, restul lumii importa cu sacul si capseaza acasa cu ceva coloranti, si e produsa pe baza de porumb sau ceva cereala modificata genetic… asa ca, daca la gelatina/colagen as intelege vizita la farmacie, dar sa nu va prind ca luati vitamina C cand piata abunda de zmeura, pepene, afinele le vazui in parg pe munte (nu inca in piatza), ierburi si fruzne proaspete etc. Eu voi lua din DM, am cea mai mare incredere in politica medicala germana.

Cum o folosim? Ca baza de mancaruri: cu 2-3 legume iese o supa rapida – nu e nicio problema daca devine masa de 3 ori pe zi, cateva ori pe saptamana. Gelatina poate fi folosita si in ingrosatul sosurilor. Recomand de consumat fara gluten, pt ca glutenul inhiba asimilarea intestinala a unor minerale.

Miscare. E vital dar nu ajunge doar sa mancam bine, pentru ca miscarea potenteaza producerea unei retele puternice de proteine. Din pacate imbatranesc si energia fluctueaza (cu tot caruselul de emotii din ultimile luni nici nu ma mai mir) asa ca am zile cand nu sunt in stare sa alerg. Mersul e de ajuns, asa ca ma fortez sa ies la o plimbare usoara inclusiv in zilele cand simt ca nu am energie nici sa merg la toaleta, profit de unele din fluctuatiile de enegie cand imi rup din cele facute si ies la o plimbare dimineata devreme sau seara,  oboseala dulce post miscare si baia relaxanta de 15 min cu sare epsom imi aduce un somn binemeritat.
Si nu in ultimul rand: nu credeti in cosmeticele cu colagen. Structura moleculara e prea mare, prea putin e absorbit in piele, iar piele avem pe tot corpul. Mai bine dati banii pe o punga de oase pt fiert  de o zama, din interior schimbarea e mult mai minunata si e  ieftin, rapid, sanatos.

 

Ia ziceti, ati incercat colagen? de care?

 

Ca incheiere, am gasit o expresie ce imi place, e scrisa pt mine:

YOU NEED GUTS TO LIVE HEALTHIER

Care sunt lucrurile folosite zilnic pe care merita sa cheltui oricati bani?

Dupa 3 luni acasa, in casa, dupa o tentativa de debarasare firava si o simplificare pe ici/colo,  am inceput sa apreciez din belsug cate ceva din cele pe care am cheltuit:
Patul si lenjeriile de pat. Am schimbat anul trecut patul si trecut la o saltea mai subtire; nu credeam ca una de burete mai moale mi se potriveste mai bine decat cele de latex/arcuri!  Lenjeriile le am scumpe, de firma, luate evident la reducere, am 2 lenjerii ce le schimb si spal saptamanal la 60 -75 gr si arata ca noi dupa 8 ani.
Cana Brita. Dupa 8 ani am schimbat-o ca prima s-a facut urata, desi inca functiona. Ne-a salvat timpul petrecut in drumuri la supermarket, de atata gunoi produs, salvat bani.
Otet si bicarbonat. Fac curat in casa cate putin zilnic si aceste produse ma ajuta sa mentin (relativ) curat, fara parfumuri si substante ce provoaca reactii alergice, nas curgand, stranuturi, piele iritata etc Mai am si un detergent de vase ce il folosesc pe unde e musai, combinat cu bicarbonat e super de ajuns.
Prosoapele de bucatarie. Unele au cativa ani. Le spal la masina, mai arunc, arata obosite dar atatea necumparate au salvat…
Hartia igienica. De calitate. La inceputul crizei ne-am dus la supermarket, si de nevoie si lipsa de alternativa si luat cea mai scumpa hartie igienica din viata mea ca alta nu era. Hai ca e baxul mare, dar de obicei plateam 20% din valorea asta. Nu am regretat pt ca e ceva ceva mai buna calitativ decat cele ieftine (uite ca regret bideul, in unu din aprt cu chirie aveam bideu …)
Grillul de fonta, oala cu fund gros, cutitele, castronul mare de salata. Realmente acestea au fost folosite zilnic: fie oala la fiert lapte, fie la fript carne/legume sau turte asa frumos numite sourdough naan, fie la salata cea de toate zilele.
Hobby-urile. Am cusut zilele astea, tricotat, cu florile pe balcon petrec destul de mult, alergatul  tot la hobby il pun-  citit mai putin pt ca ochii au obosit si serile pic. Niciuna nu costa mult dar orice cheltuiala pe seama lor isi merita toti banii, pt relaxarea si seninatatea adusa.
Uleiul de masline. De la grec din livada coborat la capitala. L-am pus pe piele (mainile mele au suferit de la extra spalat), l-am pus in multitudinea de salate (daca salata inseamna o roshie taiata langa o bucata de branza, sau o varza tocata cu sare, si o lingura de ulei deasupra ca si asa are atatea calorii…), uleiul asta a dat gust si celei mai banale legume de pe grill sau crude.
Kinetoterapeutei. Am fost saptamanal. O pauza de cateva sapt la inceputul carantinei pana cabinetele medicale private au avut reglementari si din nou dreptul la practica (ele au deschis primele). Am avut timp acasa sa execut exerctiile invatate, fara presiune pe coloana si genunchi, am calmat tensiunile musculare si articulare. Mi-a crescut mobilitatea. Mi-a crescut rezistenta la efort.  Bani cheltuiti cu cel mai bun ROI, sunt constienta ca datorita statului la birou si deteriorarii conditiei fizice o sa am nevoie de kineto pana la sfarsitul vietii.
Becuri de calitate. Avuram ani de zile becuri ieftine. Se ardeau des. Acum ceva ani am luat o cantitate mare de becuri (led) din ikea. Nu s-au mai ars niciunul, consumul de electricitate a scazut putin. Le folosim zilnic!  Mi-am dat seama de asta cand zilele trecute s-a ars neonul in baie, neon ce are zeci de ani ca asa a venit cu aprt., l-am schimbat si vazut ca de fapt starter-ul s-a ars. Nu am mai gasit alt starter de cumparat asa ca vom chema electricianul sa scoata si sa puna becuri simple si usor de schimbat, cu led evident.
Scaunele si masa de picnic.  Vom merge mai la vara dar pana atunci le-am pus pe balcon si stat cu ochii printre ceapa verde  haat pana in copacii si parcul de peste drum. Cu putin mai multa imaginatie pot zice ca suntem la munte si cortul e mai colea.
De maine la birou, asa ca voi adapta fengshui-ul la noua ordine mondiala, cu tot ce presupune asta.

 

Ia spuneti, care sunt lucrurile pe care le-ati apreciat cel mai mult zilele astea?

Ce e de facut daca nu iti poti plati chiria?

O replica ce am auzit-o zilele astea din 2 situatii in jurul meu: nu am cu ce plati chiria.  Chiria de regula se achita pe 1 ale lunii si pana la sfarsitul lunii nu mai e cand/unde lucra/face un miracol in cele  2 sapt ramase.
O situatie terifianta. Nu am trecut prin asta, am reusit mereu sa imi acoper prima data nevoile primare – casa, apa, curent, minim de mancare, dar am avut un chirias ce a platit cu intarziere.

Ce mai poti face?
1. citeste contractul de inchiriere. De data asta atent.
Vezi si legile locale. In unele orase americane au declarat situatie de criza si niciun proprietar nu isi poate da afara chiriasii pe vreme de ciuma.
Sunt asociatii/sindicate ale chiriasilor? Ia intrebati. E foarte important sa ne cunoastem drepturile, mai ales cand vremurile sunt cum sunt.

2. contacteaza-ti proprietarul. Cat mai repede. Nu 3 zile dupa ziua de platit chiria si cand incepe el sa sune.
Realitatea e ca majoritatea proprietarilor nu vor sa isi dea chiriasul afara la prima intarziere cu plata. Cu atat mai mult cat in carantina e imposibil de organizat vizite si gasit alti chiriasi. Cu atat mai mult daca ai fost serios si nu ai avut nicio intarziere/distrugere in apartament in ultimii ani.
Cu cat mai repede cu atat mai bine, si fiti deschisi la discutie si la gasit o solutie.

3.  vedeti ce puteti plati si faceti un plan. Asta de gandit inainte de a scrie un email proprietarului. Oricum pe email e mai usor decat la telefon, are timp sa citeasca si sa se gandeasca.
Vedeti daca va calificati la somaj, ce suma e somajul, cat puteti da pe chirie si cat pe alte cheltuieli. Distributia de bun simt e 1/3 pt costurile cu locuinta (Dave Ramsey are mai detaliat).  Si mai ales in cat timp va puteti reveni financiar. De ex. daca aveti chiria de 400€, cand sunati puteti sa ii spuneti ca puteti suporta doar 200€ pe luna, timp de urmatoarele 3 luni. Chiar daca nu o sa ii placa, macar are o propunere in joben, o solutie.
O idee din jur: un amic s-a oferit sa renoveze garajul/tunda copacii/ vopseasca gardul si baia – mici lucruri ce se fac la o locuinta periodic, el fiind chiriasul casei  si a propus proprietarului serviciile astea contra chiriei. Proprietarul a acceptat (cred ca nu avea de ales, dar per total a iesit in castig si proprietarul pt ca renovarile consuma timp, efort, si complicat cand e chiriasul acolo, deseori pt renovatii e nevoie sa astepte intervalul dintre 2 chiriasi).
Oricare din idei va vin sunt idei bune, lasa loc de discutii si mai ales de castigat incredere si demonstrat maturitate.

4.  gandeste pe mai departe. E ok sa mai stai aici inca o luna. Dar e ok si sa cauti o locuinta mai mica. Sau inchiriat cu prietenii. Sau mutat cu mama. Orice e bun: in fiecare din cazurile de mai sus chiria mai mica, facturi de intretinere mai mici.

5. Cel mai rau e sa nu faci nimic. Actioneaza. Nu sta intr-un loc si astepti cel mai rau sa se intample. Sau ca proprietarul nu vede. Daca a ajuns proprietar ce inchiriaza sa stii ca nu e nici prost si nici neintelegator, a muncit si vazut mai multe decat tine, chiriasule.

6. achita prima data intretinerea. Pt a nu a ajunge la penalitati si discutii si cu administratorul. Nu o data administratorul m-a salvat recomandand o solutie practica, pentru ca e in domeniu si contact cu oamenii si mediaza situatiile cu vecinii si a vazut multe din administrarea unui aparatament, dar nu va face asta niciodata unui neglijent si indolent ba chiar ar putea sa iti faca viata mai amara.  Mai usor discut cu proprietarul ce isi poate amana/ reduce rata la banca dar administratorul nu poate sa iti reduca intretinerea, si mai ales nici nu vrei sa ai in cap si comentariiile vecinilor buni platnici -aka pensionarii.

Oricare pas faci, e bun. E dovada de imaturitate sa stai si sa astepti cu mainile in san sa fii dat afara- se poate intampla si maine, si peste 1 luna.

 

Despre cei cu ipoteca la banca vorbim mai colea.

Express gratitude

Acum aproape 40 de ani am cunoscut unu din cei mai inteligenti oameni din viata mea.  Un vecin. Era cu 6 ani mai mare decat mine, avea 3 frati mai mici toti baieti, deci foooarte bossy, si una din amintirile copilariei e cum el si fratii lui incercau experimente cu baterii, bec mic de lanterna, reflactia luminii prin rigla. Eu pe acolo printre pricioarele lor cu intrebari: “da’ de ce? “, ” da si mie”, “da’ cat e asta!?” ” da’ daca…” etc. si hushuita in colt sa desenez cuminte un om de zapada si sa nu mai deranjez treaba de baieti. Frica si admiratie, asta imi aduc aminte. Facea cele mai zburatoare avioane vazute, din foi de hartie, cu rupt bucati de aripi si adaugat mici modificari, asa ca omul meu de zapada a zburat indelung…. Am crescut si devenit inginera si pentru ca el. Poate mai ales pt ca acele experimente ce le facea nu le-am inteles de mica dar mi-au starnit curiozitate.

Mi-am adus aminte de asta acum cateva zile, cand Zorele a scris despre ziua invatatorului. Vecinul a fost cel care si-a lasat amprenta pe copilaria mea, una incarcata de frica si admiratie si curiozitate, in lipsa de model solid masculin, mai ceva decat cele 2 invatatoare avute sau cele 3 educatoare.  Abia profesorul de liceu de fizica a reusit sa se ridice la nivelul de model pedagogic prin seninatatea si placerea de a preda. Acel vecin a ramas cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut (si chiar cunoscui ceva oameni – avui sef cu buletin de Cambridge, da? 🙂 )
Asa ca am luat google la mana, si cautat, fara sanse mari pentru ca am mai cautat acum ceva ani si pt ca numele de familie Marcu e f. popular dar uite ca google a scos in fatza pe cel mai faimos Marcu din zilele astea: un baietel genial de 5 ani de la Romanii au talent, cu ochii lui taica su si sclipirea din ochi ce o vazui la acei 8 ochi frati ce urmareau cum zboara avionul din hartie cu eleroanele adaptate de ei cu un pic de scuipat dintr-un colt mototolit din alta hartie. Nu a fost greu sa ii gasesc pagina de fb a tatalui si sa ii scriu un multumesc pt ca am devenit inginera si din cauza lui.  5 cuvinte insirate lui Cezar, azi e profesor universitar in Bucuresti, preda ceva din chimie, a predat si prin strainatate, si are mai multi elevi decat cei 3 frati mai mici si ce mai picau de prin  vecini.
Pentru ca niste vorbe frumoase pot face o zi minunata cuiva. Vorbele bune si recunostinta aduc un suport bun emotional si intelectual si celui ce le primeste, si celui ce le spune. Ba mai mult, modeleaza si influenteaza personalitatea.
Cum putem transmite un mesaj de recunostinta?
Cel mai simplu e prin cateva cuvinte de apreciere a actiunii, a disciplinei. Nu a reusitei ci a efortului!!  A muncii indelungate la un proiect. A inceputului de cura de slabire dupa ani de neglijente. A inceputului unui credit ipotecar desi mai are 20 de ani de platit. La prima luna de studii, moment cand multi esueaza.   Am invatat foarte greu asta pt ca nu am primit cuvinte de apreciere nici de la mama, nici de la cadrele didactice. Imi aduc aminte ce socata am fost cand, la 2 ani dupa liceu profesoara de romana mi-a zis ca ma tine minte de o eleva foarte buna – toti anii de liceu m-am simtit proasta si nula la romana (de fapt la toate limbile, inclusiv straine). Un bravo la mate a venit dupa ani si ani de teme si teste si olimpiade impecabile, asa de greu dadea o apreciere ….
Apreciere a actiunii dar nu doar de descriere a situatiei ci in emotii. “Sunt mandra de tine si cele 5 kg slabite”. ” M-ai impresionat cu disciplina din ultimile saptamani” , “Cand vad ce bine arati mai ca ma apuc si eu, esti o inspiratie”
Spus in public.  Ei, asta nu imi iese. Eu sunt viteaza pe blog, replicile bune imi vin a 2a zi,  sau peste 40 de ani.
Diplome si trofeele sunt un mod minunat de a trimite aprecierile. Sunt palpabile, de aia si multi alearga dupa ele. Acu’ nu recomand ideea de a scrie o diploma oricui, oricand, dar cand sotul a alergat 50km la nu stiu ce cursa, l-am intampinat cu hartii si fanioane si mesaje  lipite prin casa.
Keep it simple and stupid. Asta invatata de la un sef.  . Un BRAVO, sau Well Done,  What a great number, Woman, venite in momentul potrivit in birou sunt cateva replici probabil predate la  Cambridge. Sau de mama lui.
Spus intr-o mica poveste. La sfarsit de an avem sedinta mare. Printre rapoarte si cifre scoase, la analiza proiectului,  seful a zis: ” and a half of the numbers are thanks to this lady”. Si m-am simtit bine si legata emotional de munca si de reusita si de proiect.
Nimeni nu vrea sa se simta neapreciat, nul, neimportant, nesemnificativ. Asa am fost mare parte a vietii mele. Am inteles ca asta e un instrument al peroanelor toxice, ale cadrelor didactice / sefilor toxici, incompetenti, si nu e locul de stat langa, pentru ca am ajuns sa cred pe alocuri ca eu chiar sunt neimportanta, nula, si asta e o minciuna. Am invatat sa evit persoanele acestea care imi zic ca nu voi reusi/pica, chiar daca sunt sanse mici sa nu reusesc, dar asta e worst case scenario si chiat de pic la examen tot raman cu ce am invatzat din pregatit pt examen. Feriti-va de cei ce vad doar negrul din articolul publicat, din situatia data, si insista sa se cramponeze de negru si sa va zica “nu se poate” cand nici macar nu au incercat, nu si-au dat tot interesul. Eu sterg asemenea comentarii pe blog, nu vrau sa promovez mintile intunecate de frica esecului si lenea lipsei de actiune, nu vreau sa propag frica si lipsa actiunii, desi  stiu ca e greu pt multi si pt mine  dar macar fa TOT posibilul si arata asta!.
Express gratitude. Catre ceilalti. Catre Dumnezeu. Catre ziua ce a trecut. Dar mai ales catre mine. Aprecierea are impact emotional  in cel ce o primeste dar mai ales mine ca o fac. Sincerele aprecieri primite si oferite aduc o stare de bine si emotiile sunt cele care dainuie, ne trec vreo 60mii de ganduri pe zi prin cap, haideti sa fie cat mai multe bune bune bune.

Jurnal de iunie. Initial un jurnal al recunostintei, in final un raport de carantina….

Au zburat 12 saptamani de cand lucrez de pe canapea. Initial am fost trimisi acasa  cu ideea ca va fi doar pt 1-2 saptamani care s-au lungila si latzila pana la sfantu’ asteapta. Prima perioada am tinut un jurnal al recunostintei pana cand viata s-a rostogolit in directii neasteptate. Am simtit nevoia sa pun in scris framantarile, iesirile din ritm la care cine s-ar fi asteptat. De fapt de mult timp imi insir eu din ganduri aici pe blog. Cateva din ideile scrise le-am adunat in articolul asta, fara pretentii de coerenta sau cursivitate, idei pe care le-am scos fie din draft, fi de pe email – email catre prietene, pe whatsapp la rude sau idei ce le-am lasat sa treneze printre neuronii si gandurile browniene.
Dupa cateva zile de dezorientare si impletucit prin bucatarie si printre prajituri, am reusit sa ne adaptam disciplinat la noua viata, pt ca evident si asta e o viata, cu miscare, alimentatie pt o imunitate impecabila, voluntariatul s-a schimbat dar a ramas, timpii pt hobby uri si familie si suflet si rugaciune au devenit mai mari si sa stiti ca nu m-a deranjat deloc.  Au trecut si panica asociata concedierii masive, desi ingrijorarea si dezamagirea si mila fata de colegi si de volumul mare de munca pt mine a dus la nivel crescut de cortisol si tiroida; au venit ca un valatug si dramele deceselor din jur.
Imi e dor de mers la piata si de intors cu un brat de flori la un pret minuscul. Mi-e dificil de dus vazutul cum bugetul de mancare a crescut simtitor legat de preturile nesimtit de ingrasate si rafturi pe alocuri goale la Cora; am digerat greu si vestea ca se vor taia 20% din salarii, si  inca nu m-am impacat cu ideea ca ni s-au evaporat concediile. Fara motivatii, ne-am tinut in continuare de discipline, asa cum am stiut. Am invatat ca pot manca mai simplu, pot trai cu 1-2 mese si foarte bine. Am slabit.
Recuperez si spatele si genunchii si greutate si pot  sa alerg iar.  M-am bucurat sa   alerg in ploaie si descoperit o alee pe langa bloc in plina verdeatza, paralel cu strada, perfect de alergat, desi stau in blocul asta de 4 ani. Nu ma asteptam ca ceva made in china sa ma aduca in better shape decat am fost in ultimii 10 ani. Traiasca kinetoterapeuta ce nu a inchis pravalia, ne-a primit cu cerceaful propriu si masca.
Am redescoperit linistea si puterea rugaciunii, pacea mataniilor si cat ma ajuta contra anxietatii si cortizolului sus si tiroidei ce ma sufoca.
Am replantat pe balcon multe multe multe. Dar multe. Am pus 4 seminte si nu a iesit nimic. Am pus 40 si au iesit si alea 4 de dinainte. Am impartit cu vecine si mai am de impartit. Am omorat cateva din neglijenta.  Primele saptamani de carantina am regretat amarnic ca nu mai am gradina dar asta e, am renuntat, am vrut sa fiu corecta si mai corecta decat anii trecuti ca nu mai aveam dreptul la gradina de 3 ani, la care am renuntat din motive de moralitate ca oficial nu mai aveam dreptul dar cu criza normele morale mi s-au imuiat si regret ca nu am fortzat regula romaneste cum am mai facut cu 3 ani in urma.
M-am imprietenit cu Mustik, pisica vecinilor. Pisica recuperata de vecina de pe strada, Mustik vine la geam la noi si da cu labutza – na, mananca de mai poti din peste, mai Femeie. Cum o invat sa nu imi sara in brate? Se poate dresa o matza?
Maiaua e iar la noi in casa. Inca o gura de hranit? am fript turte cu gust de copilarie si mancat calde cu lacrimi in gat…
M-am bucurat de linistea strazii fara masini, de aerul curat, de trezit cu sunet de pasarele ( au reinceput masinile si normalul nu imi mai e normal). Alerg. Iar. tiptil, cate un 10-15 min de cateva ori pe sapt au devenit 5 km, lenti dar fara oprire. Unii pot merge mai repede decat alerg eu si eu tot alerg cu zambetul tamp a lui mister Bean fericit de reusita. Recuperat ce am pierdut in ultimii 10 ani.  Am inceput sa fac constiincios, zilnic, exercitii de streching si exercitii pt coloana si genunchi. Scartii din unu din genunchi de am speriat si kinetoterapeuta. Ador zilele cand alerg si fac miscare,  si la fel de mult iubesc zilele cand nu fac nimic si pe canapea am facut o gropita cam ca cea din nisip, la mare, dupa forma fundului meu. La sfarsit de carantina schimb canapeaua, zau.
Cu atentia in 3  directii si ca pot lucra si cu copilul in cap la propriu – avui sedinta cu un picior in cap, si nu, nu sunt asa de mobila. 10-12 ore de munca nu am mai servit de multi ani… am si uitat cum e.
M-am bucurat de minunea mea de copila ce isi termina temele in nicio ora, singura. Si  ma bucur ca  se  intoarce la scoala, si o ducem  amandoi de mana fix ca in prima zi. https://youtu.be/7IRIP-hSfJ0  .Cocuta nu mai e mica, face biscuiti si prajituri si scoate vasele din masina de spalat din proprie initiativa si citeste carti dupa carti.
Am incercat sa ma tin de jurnalul recunostintei seara de seara si incercat sa vad in fiecare situatie partea buna, dupa cum citii intr-o carte, asa frumos scris, ca tot ce ni se intampla ni se intampla ca o lectie care vine in momentul potrivit. Chiar daca lectia respectiva e grea.  Dar nu stiu cum sa vad o parte buna din moartea unui copil. Din viata mamei careia i s-a ‘permis’ sa doarma, in spital, pe un scaun, langa patul unde sta in coma copilasul ei si  tatal doarme in fatza spitalului in masina, nu s-au mai dus acasa, si acestia ne sunt prieteni…. de copilutza ce de 2 ani tot in spitale cu zeci de operatii.
Viata inseamna disciplina. Multi zic de motivatie sau scop, doar asta vantura atatia speakers americani care ne vand reusita si succesul impachetate in foi de carti cu multe $$$ si pe bonul fiscal. Zau, ce scop sau motivatie sa mai am zilele astea?  Voi mai aveti ceva target in fata?  Concedii, iesiri, surse de venit, atmosfera din birou ce era atat de faina de m-a inspirat sa fac blogul- sunt doar cateva din cele spulberate si de nerecuperat, asa ca tot ce pot face e sa fac ceea ce m-a tinut mereu: disciplina. Or sa apara si motivatiile pe traseu. Or sa apara si ideile minunate si destinatiile perfecte, stiu ca sunt dupa colt alaturi de oportunitati minunate, dar pana atunci ramanem cu disciplina.
Am vecini. Vecina de deaspura are cancer de plamani si o vazui zilnic, dimineata devreme, iesind cu cainele la plimbare (face kilometri dupa kilometri la fiecare iesire). Vecina din stanga e nebuna cu acte (genul care se cearta singura cu voce tare in lipsa de medicamente desi  acum le ia corect, zilnic, e liniste de multe zile). Vecina din dreapta e psihiatru si adora prajiturile, si pe ale noastre, asa ca fosta cocutza deja domnisoara mare le strecoara pe la geamul balconului cate o cutie din ce mai prajitureste ea.  Ne-a complimentat mirosurile cand trece pe la lift, am incurajat-o sa gateasca pt ca sigur simte si mirosul de mancaruri arse, semn ca din greseli si perseverentza mergem mai departe. Cand nu simte nimic sigur mancam salata, sau rosii cu branza, sau pepene. Mancam salata si cand simte miros de ars.  Ne-a invitat la periat si plimbat calul ei. De, unele femei isi cumpara pantofi, ea un cal batran ce duce o batranete de printz tratat regeste cu morcovi si o pajiste de cateva hectare alaturi de alti 2 confrati si un periaj cu 3 perii diferite si curatzat de copite de cateva ori pe saptamana si plimbat 2-3km prin cartier la ceas de seara. Vecinii de sub noi au supra gatit si supra ingrasat, au facut ce le place mai bine.  Il mai aud pe el cand preda pe zoom, asa de tare vorbeste ca poate trezi si studentul adormit in ultimul rand de la universitate, dar nu inteleg ce preda – ceva matematici superioare, cred. Vecina de la blocul vecin si colega mea de cursuri de limba e asistenta fix pe sectia de covid. Alta asistenta ce lucreaza la acelasi spital e diagnosticata cu Covid.  La spital e filtru atent la intrare – voluntari stau in picioare pt a insoti fiecare pacient la locul potrivit si nu doar ca stau sa astepte ci si croseteaza continuu agatatori pt legat la spate mastile si salvat urechile. Vazui urechi rosii/vinetii de la masti, unii au capul mai mare decat chinezul de la fabrica de masti.
Am impus fortzat plimbarea zilnica la colocatari. Zero negociere. Bombaneli cacalau. Nu e loc de discutie asa ca ceva km zi de zi, pt toti. Bombaneli si zeci de poze. Trandafir furat. Chiar, cum se inmulteste un trandafir? ca as mai fura o ramurica. Doua. Trei. Nu cred ca imi pune cineva catuse si ca solutie stiu sa tusesc din fundul plamanilor. In plimbari Am gasit  bujori la o benzinarie de vanzare, 2 km de noi. Ma duc sa iau la cateva zile. Am invitat sotul cu mine, a zis ca imi da bani sa imi cumpar singura flori. Din carantina asta unii vor iesi shifonati.
Voluntariatul m-a adus aproape de un grup de inimoase.  Cu una din doamne m-am sincronizat asa de fain, fara sa vorbim….ce actiuni facem in viata de zi cu zi ne aduc inapoi raspunsul vietii prin oameni, evenimente, natura, toate ni se intampla  ca valurile din lac dupa ce aruncam o piatra – e important de aruncat piatra.  Si de aruncat bine. E important sa am bani in cont, dar mai valoros e ca am vecini ce stiu ca vor sari neconditionat, vecini nu neaparat aia din bloc. I am in a good place.
Prajiturile sunt bune. Gatite de copila mea si mai bune. Cantarul nu mai este bun.

 

Si dupa carantina ce vine?

Marea bucurie a relaxarii regulilor de carantina este ca se vor deschide granitele. Nu stiu cand, nu stim cate, Franta a anuntat ca deschide campingurile si acces la turisti si vor deschide si granitele asa ca pentru noi ideea de a planui vacanta de vara (2-3 sapt in camping cu alergat prin paduri si trezit in zgomot de pasarele) ne-a dat aripi.  Avem un scop in fata, un reper in calendar, motiv sa sar de pe canapea si sa verific cort si saci de dormit si mai ales ce alte zone minunate si oxigen din rezervatii naturale mai inspir prin toate narile.  Mai intai am lasat emotiile sa decida si aruncat idea sa mergem in locul unde m-am simtit super in vacanta si ce a venit din subconstient firesc si cald e  Franta, Jura. Ca pana plecam mai sunt multe saptamani de curs si seri de rumegat si sigur noi vom schimba alegerea de cateva ori, ca eu traiesc nu doar din vacante ci si din cautat, documentat, salvat linkuri si notite cu ce activitati se pot face, ce sa vizitam, istorie, mancaruri specifice, piete locale specifice, etc.

Si totusi, dincolo de planuri si asteptari si lucrat de pe canapea,  zilele de carantina au trecut pe nesimtitelea si singura mea grija extra e sa nu supra mancam ca doar e usor sa mancam cat usa si nesanatos  dar mai greu sa traim asumat si responsabil cand am frigiderul fix in fatza canapelei si vizibil doar sa ridic ochii blanzi si mari de caprioara bleaga pe deasupra laptopului, ei bine aparura alte probleme. Criza economica.  2 luni cu productia pe butuci pt multi e dramatic. Noi suntem din protejatii sortii pt ca am continuat sa lucram si sa fim rezolabil platiti, ba avui si cateva extra venituri, dar verisoara mea care lucreaza in industria filmului are firma inchisa si abia luna viitoare va primi primul somaj tehnic si acela ii acopera intretinerea si tigarile, altii sunt si mai nenorociti pentru ca lucrau la negru si nici macar acel somaj nu au dreptul.
In jur business-urile incep incet a redeschide. Nu toate. Unele au declarat falimentul sau sunt in curs de – aprox 20% din baruri si restaurante. Turismul e mort.  Vor mai aparea noi joburi pe piata? .  E criza? va mai fi un val de imbolnaviri la toamna?  Nu stim – si instabilitatea asta da de gandit.
Cum urmaresc (ocazional) stirile americane si citesc pe unele grupuri de finante, am remarcat cateva idei aparute si aplicate ce ne vor ajuta in perioada urmatoare:
Fondul de urgenta are nevoie de consolidare.  Noi o facem din decembrie incoace, ca la sf anului trecut sotul a fost fara job si bine ne-a prins sa avem ceva acolo. Acel ceva e reconsolidat, ba mai bine decat toamna trecuta, punem 25% din venit deoparte plus micile venituri ocazionale (care au fost) , ceva bani rambursati de la vacantele platite, plus lipsa activitatilor sociale si nici vacantele/iesirile din martie/aprilie/mai. In plus am decis ca anul acesta sa nu mai contribui la pensia privata, nu sunt bani multi dar pot contribui si in decembrie daca lucrurile vor zbarnai.
Pt cine nu are fond de urgenta, azi e ziua cea mai buna de  deschis un cont bancar si facut mici transferuri acolo: fie in ziua de salariu un procent din ce vin, fie renuntat la mici cheltuieli/abonamente/facturi si pus echivalentul acolo, fie pus ocazional din extra venituri (mici joburi, lucrurile vandute, cadouri, prime etc), fie un transfer automat de 20-50 lei, saptamanal, o suma mica la inceput care nu va dezechilibreaza.
Reevaluat ce obiceiuri reluam.
Colegul de birou a decis ca va veni doar cu bicicleta la munca si renunta la masina. Habar nu am daca o vinde (si are unde) dar fara costuri de benzina, fara asigurare si costuri de parcare/amenzi (da, aici se dau si pt 1km/h peste, si pentru 2min de parcare incorecta), fara  mers la spalatorie etc si sa puna banii deoparte.
Alt coleg a renuntat la fumat in carantina.  Mai intai a fumat mai rar ca nu iesea dupa tigari. Si apoi gata. Si sper ca nici nu va relua obiceiul.
Cafeaua de la Starbacks? E ok si fara pana cand lucrurile va merg bine. Rochie noua?  Ei bine, primul lucru cand am fost izolati acasa a fost sa dezactivez toate notificarile cu reduceri si promotii, si eu si inca vreo 2 prietene cu care am vorbit am spus ca avem suficiente rochii, si avem si suficiente amintiri din dificultatile cu criza din 2008.
Criza ne-a adus alte valori si prioritati. Constientizat ce e important si necesar si ne aduce fericire. Nu vom renunta la astea. Dar sunt altele pe care le putem pune deoparte, pentru o perioada.
Echilibru intre mancat acasa si mancat la restaurant. Mancam rar in oras si inainte, nu am invatat sa fac noi feluri de mancare, doar readus cateva mici obiceiuri (gen framantat cu maia – am facut turte de cateva ori, am facut paine de 2 ori si congelat – nu mai facusem de 4 ani cu maia).  Facut pizza (inainte mai comandam, stand acasa nu am renuntat la seara de pizza, 1-2 ori pe luna, dar se poate si facuta in casa: aluat cu drojdie, sos de rosii, mozarella din belsug, dovlecei si porumb si ceva slaninuta afumata pt aroma si pizza  e gata in 20 minute la 220grade). Economisirea e minuscula,  poate 10-20 extra pt noi, dar castigul e in faptul ca o gatim impreuna toti ca familie, ca fiecare face cate ceva – tati e seful la cuptor cu manusi si tava acoperita, eu toc de zor si fata le decoreaza dupa gust si optiuni, si putem sa ne simtim bine si fara a cheltui /iesi.
Reevaluat furnizori si facturi. Idee citita acum 2 luni pe canalul NBC. Ei recomandau pt business-uri de a nu intra in pierderi de suspendat toate activitatile ce se pot suspenda, sa reduca/renunte la birouri si chirii, si de luat fiecare furnizor si evaluat si renegociat/renuntat. Consultantii lor economici spuneau ca pot economisi si 30% din cheltuieli, asa. Ideile lor se pot aplica si la bugetele romanesti, presa romaneasca va vorbi oricum prea tarziu, tin minte in 2008 la inceputuri ca deja la americani se vorbeau de strategii de construit noi business-uri si la tv in romania la sf lui 2008 inca se vaicareau ca nu inteleg ce se intampla ca economia duduia.
Cate datorii mai avem?  Statul acasa a lasat timp de reflexie si analiza. Noi ne-am facut repede bilantul datoriilor si aici a fost usor ca mai avem  inca 10,8 ani la ipoteca si aproape 140K de platit, avui timp sa verific ca dobanzile pe piatza creditelor imobiliare au scazut cu 1% dar nu merita sa schimb la alta banca pt ca sunt costurile notariale prea mari pt mica diferenta, asa ca mai am doar de negociat cu banca in curs. Zero card de credit si e bine. Fata de 2008  ducem bine, atunci aveam 2 credite. Pt cine are alte datorii, e important sa le insire pe hartie, si sa faca plati anticipate asap. Bine, asta e mereu important, cei ce au multe datorii le au fix ca nu isi gasisera timp si rabdare in a pune cheltuielile pe hartie si intelege ca unele datorii sunt rele. Ei bine, chinezii ne-au dat acest timp si rabdare, bonus un virusache.
Investitii. Acest cuvant e pentru multi o utopie. Dar daca aveti internet si cititi articolul asta, aflati ca sunteti printe cei 50% mai bogati oameni din lume.  Privind la cat de mare am apartamentul si compar cu ce mici sunt ale chinezilor/japonezilor imi dau seama ca nu o ducem rau.  E loc si de investitii. Nu stiu ce, nu stiu cand, as avea cu ce, si mai ales stiu ca bune investitii se pot face in criza, cand putem achizitiona ieftin. Keep an eye into.
Investitie in educatie. Poate cea mai buna investitie pt ca nimic nu poate devaloriza ce cunoastem. Fac cateva cursuri online, dar am ajuns in punctul in care usnt asa de multe si nu stiu ce sa aleg sa aleg bine si nu un endpoint.