Primavara, bine ai venit. Asta e poate cea mai asteptata primavara din viata mea si a venit ca o pretentioasa ce isi face de cap an de an dar alintaturile astea si-au gasit un moment prost pt pamanteni in 2021.
Iarna prelungita si cu multe zile inorate, monotonia trezitului pe intuneric si lucrat pan’ se lasa seara peste mahala, lipsa concediului de iarna ce alte dati le petrecui pe vreo plaja insorita, fara city break-urile de toamna si de ziua mea si fitzele mele asociate etc au facut sa numar din februarie zi de zi cu cate minute se lumineaza mai devreme, cu cate minute asfinteste mai tarziu soarele si toate astea de dupa fereastra dormitorului unde lucrez 9-10 ore pe zi (nu, nu au angajat altii in echipa dupa concedierea din primavara anului trecut si asta mi-a daramat si mai mult concentrarea si performanta care nici asa nu erau grozave dar daca ma conediaza asta e, sa stiti ca va iubesc).
Abia pe la sfarsitul lui martie am simtit ca in sfarsit iarna a zis la revedere. Chiar de am mai prins ninsori si viscol si in aprilie, nu mi-a mai pasat de ultimul strigat al iernii, doar ne-am amuzat de cat de slabita e si doar a reusit sa amuteasca pt cateva zile cantecul pasarelelor si sa scuture putin cei cativa pomisori infloriti.
Mi-am semanat din februarie plantute pt balcoane, le-am udat temeinic si nu prea ca pe unele le-am omorat repede, am mai trecut pe la piata pe la nea Tito = florarul meu preferat si luat cate un ghiveci de petunii si lacramioare sa imi inverzesc ochii, am mai adus culese din natura niste ceapa salbateca si seminte de glicina sa onorez cum stiu eu pe Doamna Primavara si sa ii multumesc ca a oprit pe aici, ba chiar am mancat pe balcon la un 15 grade tremurand in tricou dar na, ce efort nu face o femeie pentru o lingura de vitamina D?
Si am reinceput sa alerg. De 14 ani nu am mai alergat mai mult de 3 km, ei bine, mi-au iesit 5 km si tzintesc la dublu, un 10km asa ca acum 14 ani cand scoteam un 10 km usurel din 2 ture de IOR + dus/intors alergat de acasa pana acolo. Desi ma antrenez de la Craciun, abia cand temperatura a ajuns la 7 grade am avut cohones sa ies afara sa alerg.
De ce de la Craciun? pai de la prajituri, of course, m-am trezit ca in vacanta intre Craciun si anul nou cantarul a schimbat prefixul. I-am schimbat bateria, i-am schimbat locul in casa, am dat jos bluza de trening dar cantarul arata la fel si am inteles ca nu e el de vina si nici nu e vreun defect din fabrica ci e obisnuinta de a gati si manca mult si bine si gustos si grasos si evident prajiturile copilei ce merita incurajata la asa talent si daruire. Ok, acum daruim prajituri si la vecine, sa sufere si ele.
Cum am inceput? greu. 15 minute de bicicleta/ jamping jack /sarit coarda marunt in casa. In primele 15minute ma apucau toate alea de la crampe, sete, pipi, idei de genul “ce mi-a trebuit”, “ce murdar e geamul” , “nu am dus gunoiul” si dureri de fund de la bicicleta, parca dureri de cap si parca ametzesc si alte cele superficiale ce bag sama ca unele nici nu erau reale. Am alternat, am schimbat, am deschis si netflix-ul si cautat un film captivant sa ma uit si uite asa am ajuns sa fac 15 min zilnic, 5 zile pe saptamana, uneori de 2-3 ori pe zi.
15 minute de miscare e mai mult decat nimic. Pt cine are dificultati cu mobilizat, repetat de 2-3-4 ori pe zi si uite asa devine o ora de miscare pe zi, deja e mult mai mult decat nimic, da??
Abia la sfarsitul lui februarie am simtit ca e rutina si ca nu ma mai doare fundul de la bicicleta. Aia de zic ca obisnuinta apare dupa 21 de zile nu se prea pricep la femei. Ianuarie a fost un tras de mine zi de zi sa fac macar 15 minute, din februarie am reusit de a iesi din zona de confort si sa maresc cele 15 min de exercitii zilnice la 30min, apoi la 40, apoi multimita unui serial SF am trecut de o ora zi de zi (2 episoade pe seara, da? ), apoi am crescut viteza si dificultatea, sa alternez ritmul, sa fac si exercitiile de coloana si genunchi.
Asta dupa ce in ultimii 10 ani de vizitat medic de familie, medic radiolog, medic balneo-fizioterapie, medic de medicina sportiva, cativa kinetoterapeuti, un cumul de exercitii pe care abia dupa ani am inteles ca sa imi fie bine (si nu doar oleaca mai bine) si sa scap de durere am nevoie de exercitii zilnic 5 zile pe saptamana.
De slabit nu am slabit pt ca mananc bine si zdravan si mai ales dupa alergat, dar dorm tun (si cand ma gandesc ca acum 10 ani am luat si pastile de dormit), nu ma mai dor toate cele, si ma trezesc plina de energie si entuziasm.
Ce m-a ajutat?
Ca incerc si sa alternez genul de exercitii. Iesitul iarna la alergat nu e de mine, sub 7 gr sufar (plamanii). Am incercat din ce se poate face in casa, de departe mi se par cele mai eficiente saritul corzii si jamping jack, instalat aplicatii de streching si facut zilnic, mers pe jos de cate ori am avut nevoie ( la posta de pus un plic, la spital la voluntariat, la piatza, la prietena sa ii duc o cutie in fata blocului, o plimbare lunga cu sotul etc), eventual pus ceva film usurel/videoclip in fatza sa captiveze mintea si gandurile alea ce imi apar asa repede.Sa incerc mai multe forme de sport. Am si aplicatii de streching ce le execut cu regularitate, incercat si bicicleta de apartament, si sa alerg, si sa sar coarda, si sa sar jumping jumps ( de departe cele mai solicitante exercitii cardio ! in nici un minut simt cum se ridica pulsul).
Sa merg la toaleta inainte, sa aduc o cana cu apa.
Sa ma imbrac subtire si sa fie camera racoroasa (17-18 gr) – ma motiveaza mai bine.
Sa ma apropii de persoane pe acelasi drum. Impreuna ajungem mai departe. Sa las cei care au esuat sau care nici nu au incercat, dar sa vad persoanele care din nimic, cu eforturi au reusit.
Sa iau pas cu pas si sa nu sar trepte si grabesc prea mult. Sunt o femeie adevarata, vreau totul si acum, dupa 2 luni de miscare zilnica in casa si plimbari de sub o ora, am iesit la o plimbare lunga (luat autobuz pana in oraselul vecin si venit pe jos 25 km, iarna, la – cateva grade, fara vreun un loc unde as ma asez si sa ma odihnesc, ei bine am reusit un mers de 5 ore dar urmatoarele zile febra musculara puternica).
Mi-am gasit un traseu miculutz in jurul casei scurt si pe placul meu si sa il repet iar si iar si de cateva ori in bucla. Poate pt unii pare anost dar pt mine a devenit rutina si zona de confort mai ales atunci cand nu am chef. Si mai ales ca daca vine o ploaie / astept vreun colet / inca nu s-a trezit copilul si tre sa vin repede acasa pt / daca vine pipi&caca etc etc – stiti voi scuzele astea.
Ma salut cu ceilalti alergatori /iesitori cu cainii /cu copiii in carut. Da, nu sunt singura la 7 dimineata pe tarla, sunt si altii si schimbul de priviri si zambete si saluturi aduc acea caldura si stare ca sunt intr-un loc bun.
Merg cu vecine /prietene. Am evitat toata carantina sa ne vizitam cu prietenii – din motive de sanatate si preventie. Nici nu sunt fan petrecut cu orele la telefon, in continuare sunt doar cateva minute lunar (psihoterapia pe whatsapp nu se pune aici, da? 😀 ) . Dar nu am oprit prieteniile si inghetat totul pt ca nu avem o terasa sa bem cafelutza asa ca ne-am dat inalnire in vreun parc, facut un tur de plimbare in forta, ce mai – social distance walking, inclusiv meet up financiare ( 1 la 1 ) le-am facut mergand – hrana pt creier si corp. Merg pe jos pana la vreo prietena sa ii duc ceva cumparaturi si sa o iau la o plimbare pe stradute. Ba mi-am facut noi partenere de mers – si vorbit. Cine zice ca nu se poate in lockdown – se poate, dar altfel si diferit si ciudat dar beneficiile nu sunt mai putin neglijabile.
Si in zilele cand ma doare capul /nu am energie / sunt fara vlaga am iesit. 1-2 km e mai bine decat nimic si m-am simtit mult mai bine dupa.
Evolutia implica schimbarea 100% a gandirii. Nu ne putem vindeca daca pastram gandirea pesimista care ne-a dus la lancezirea si boala.
Ce nu m-a ajutat: sa urmaresc cei care sunt natural gifted gen marathonisti, sportivii de performanta sau aproape de performanta. Nu ma ajuta pe mine. Am coleg de munca ce zburda la o viteza dublu cat mine si rezistenta de 3 ori cat mine – o gazela. Am dat unfollow si lui Tiberiu Useriu, si lui Andrei Rosu, si lui Hajnal. As da si marathonistul din patul meul afara dar nu stiu unde o sa dorm 🙂 , ei eclipseasa si ma simt descurajata, ei nici nu stiu sa incurajeze pe cineva care duce eforturi in a se ridica din pat pt 2 km si fac pasul dublu cat mine si pe cand lor le e placere in a alerga 15 km la 5 dimineata inainte de mic dejun iar mie mi-e greu sa deschid ochii …
Evit pe negativisti si lenesi si toti cei care cauta scuze inainte de a vedea solutii, ca ma trag in jos. Prioritatea mea e sanatatea proprie, a lor e alta, nu suntem in aceeasi directie. Nu ma ajuta ca nici eu nu sunt nativ motivata iar energia corpului este strans impactata de modul in care gandim iar lucrurile negative sunt contagioase. Evit persoanele neglijente. Ma simt mult mai bine cand ma vad cu vecina ce face 6-7 km in fiecare dimineata si o vad stralucind de energie si entuziasm (desi e fara job de un an…) si cand vad ce corp fain are, de parca nu a nascut 2 copii si nici stat in spital cu bebe prematur cateva luni cu emotii si hormoni si stari depresive grele.
Las deoparte si pe cei care se complac in starea lor de ani, ani si ani, care se lamenteaza ca nu stiu/nu pot – e realmente lene si daca la curatenie /mancare / bani in casa putem lasa pe altii sa faca, in locul nostru nimeni nu se poate culca la ora corespunzatoare si nici sa faca miscare pt noi.
Alt lucru ce nu m-a ajutat e ca am abandonat prea repede exercitii f. intense – de ex jumping jumps ( de departe cele mai solicitante exercitii cardio ! in secunde pulsul e in cer) – acum le fac si de 5-10 ori pe zi doar cate 30 -40 secunde – ies asa cu 3-5 minute zilnic la un loc si e mai bine decat nimic. Stiu ca presiunea educationala romaneasca (in familie sau de la scoala) e sa facem totul perfect de 10 sau altfel suntem vai si nuli, dar uite ca si feliile astea adunate impreuna sunt mai mult decat nimic si sunt grozave la un loc.
Ce continui sa fac si recomand cu tot sufletul e sa ies la plimbari – cel mai subapreciat exercitiu si la indemana fiacaruia si gratis. Chiar, nu pricep de ce e asa de subapreciat si peste tot promovam inot /mers la sala / alergat /exercitii complexe etc cand mersul este suficient de solid sila indemana pt a creste rezistenta si forta la ORICE varsta. Mai mult, urcusul la deal este aproape la fel de efectiv ca si alergatul sau saritul corzii. Costa nimic si are aproape zero efecte secundare si restrictii, mersul inseamna sanatate dar da mai bine sa arate unii muschii de la tras de fiare sau punga de medicamente pt a completa lipsa de somn saucarentele alimentare. Si poate fi facut aproape oriunde – incaltaminte sport, nici nu e nevoie de incaltaminte scumpa ci doar cu talpa suficient de groasa pt a estompa din socurile mersului pe asfalt, un loc sigur in apropiere, si iesit din casa pentru mers. Sanatatea ramane sanatate, inainte de a vana un nou tv, o noua masina sau un iubit sau job mai bun si followers mai multi pe instagram, sanatatea e cheia iar simplitatea este locul de unde sa incep. Mersul duce nu doar la ars calorii (care, by the way, nu din miscare slabim ci din igiena alimentatiei) dar scade nivelul de cortisol (hormon asociat cu stresul) , creste capacitatea pulmonara (am teste de teste de capacitate respiratorie ce arata 10% mai bine in nici 3 luni) , creste capacitatea cardiovasculara, influenteaza circulatia periferica si imbunatateste senzatia de membre reci, construieste oase si articulatii mai puternice, reduce colesterolul, reduce diabetul si tensiunile articulare etc – ce mai, mersul e o miscare fundamentala, si putem incepe cu putin (si 15 min e grozav) si creste (15min pare putin dar repetati de 3 ori pe zi, 7 zile pe saptamana si uite asa am ajuns la 2 ore de maiscare minim saptamanal).
Mental benefits. Multi uita ca starea naturala a omului din ultimile sute de mii de ani contine f. mult mers -si asta e argumentul pt care starile emotionale de baza (calm, furie, satietate si foame, frica si liniste, agitatie, energie si lipsa de energie, starea aia de lehamite si fara vlaga etc) sunt strans legate de mers. Mai nou unele studii arata ca si creativitatea creste influentata de mers si ca 12 minute schimba modul de gandire.
Asa ca dimineata devreme (e aerul cel mai curat) ies pt o plimbare, fix inainte de a se trezi copil si sot si munca. Sanatatea inainte de facebook, da?
Mersul e cea mai cunoscuta forma de activitate si isi merita toata aprecierea pt simplitate si eficiente. Fara echipamente speciale sau locatie magica, din o rutina zilnica poate fi transformat in dezvoltare musculara si crestere capacitate cardiovasculara si respiratorie (special acum, pt toti cei care sunt cu frica de covid si efecte secundare dar nu numai, pt cei ca mine cu alergii si astm si capacitate respiratorie redusa) miscarea are rol de prevenire in orice virus respirator si a scadea orice complicatie a acestora.
Daca aveti indoieli despre eficacitate, inspirati-va si din studii – 5 km zilnic de mers in plus duce la reducerea grasimii abdominale ce altfel o consumam in de cateva ori mai repede decat cei cu dieta stricta si fara mers.
La un alt nivel poate fi impins usor mersul si sa trecem la mers rapid, de ex. urcatul unui deal si mersul ritmat si rapid sunt aproape la fel de eficiente cat alergatul. Adaugat zilnic 60min de mers rapid si cateva serii de exercitii simple cardio ( 5 minute fiecare serie, nu excesiv – jumping jacks, sarit coarda, etc) vor tonifica musculatura si arde din grasimi si incorporatul exercitiilor in ora de mers rapid (fac pauza in cate un parc /o banca si imi fac exercitiile ) si astfel dintr-un mers banal devine un program de tonifiere musculara si pachet de sanatate gratuita si preventie la indemana.
E nevoie de iesit din zona de confort si incercat ceva diferit pt rezultate diferite. Totul pleaca din creier, e nevoie sa vrem, sa facem un pic mai bine azi, un pic altfel maine, energia aduce energie si un 1% in plus in fiecare zi e mai bine. Se poate si gratis si impreuna si fara sa trecem pe la farmacie.
