De ce iubesc orasul meu?

Locuitul la oras mi-a adus multe avantaje. Cateva care  vreau sa le amintesc sunt:

  • Pot folosi transportul public sau mersul pe jos sau bicicleta sa ajung oriunde am nevoie fara a cumpara o masina
  • Pot gasi un job aproape de casa (sau casa aproape de job) pentru ca sunt multe oportunitati
  • In 10 minute ajung la o biblioteca de unde imprumut orice carte imi doresc, si gratis –
  • in loc sa tund gradina si gardurile imi petrec timpul alergand in parc
  • intalnesc oameni deosebiti usor – diversitatea umana e mare in orasul meu
  • am un apartament mic cu putine lucruri si usor de intretinut in ordine
  • in loc de tv ies afara la concerte si filme, multe gratuite
  • festivalurile de film, teatru, concerte aproape de casa
  • piscina de la coltul blocului
  • distantele mici: pot sa ma intorc pe jos si la 3 noaptea, si fara masina

Despre curatenie – ca nu se mai poate

M-am plans mereu ca sunt comoda (sa nu zicem lenesa), am buget/meniu/hobby-uri super organizate dar la partea de curatenie …dezorganizata. De fapt nu imi place.
Astazi – a nu stiu cata oara o atac. Necuratenia. Da, am liste cu ce am de facut, am planuri, am si lene. Si asta se repeta de ani de zile
Astazi mi-am propus o alta abordare: am luat un cutie si …am extras din camera tot ce nu ar trebui sa fie in camera aia. Am gasit in dormitor asa: carti, jucarii (3 in pat!!!),  o crema expirata (:??!???!), 2 mape,  niste desene, 2 monezi, si multe haine imbracate o data dar nu suficient de murdare sa fie spalate si  care stau in cel mai fain sifonier care exista: PE SCAUN.

Am triat din sifoniere si ambalat tot ce e de iarna si bagat in cutia cu haine de iarna, scos cele de primavara, donat vreo 3 lucruri si…am mai mult spatiu in sifonier acum!! Sa bag oare acolo tot ce… pe scaun? 😀

Apoi am fost in bucatarie. Curaj pe mine: am scanat rafturile de pahare si cani si am scos pe cele ciobite, cele urate, cele ce nu ne plac. A fost usor asa ca am abordat si cartile de bucatarit: mi-am dat seama ca nu le-am deschis de luni de zile asa ca…donez si de acolo. Am si cateva foi cu notite si printuri, dar alea le triez alta data – e suficient si ce am facut azi.

Ajunge pentru astazi :))) – 10 minute in dormitor si 10 in bucatarie si deja am ooobosit la curatenia asta. Si inca nu am scos din bucatarie lucrurile ce nu au ce cauta acolo 😀

Simplificarea sifonierului si a imbracatului

De cand am redus spatiul din dulap alocat hainelor mele mi s-a simplificat  si  viata dar si dificultatea deciderii din fiecare dimineata.
Ce am eliminat:
-hainele inca cu eticheta
-hainele ce nu imi mai vin (ca poate o sa mai in revin in forma de acum ceva ani)
-hainele ce le consider urate
-hainele ce nu le-am mai purtat de peste 1 an
-haine ce nu ma caracterizeaza, ce nu am cu ce le combina, ce nu as avea ocazia sa le port curand
Cel mai greu a fost sa  incep aceasta triere, practic dificultatea a fost  sa renunt la atachamentele emotionale:
blugii din facultate (ape care am terminat-o de 14 ani…)  sau tricoul cu buric la vedere de dinainte de sarcina etc.
Pentru a face trecerea mai usoara am pus totul  in saci pentru cateva saptamani si nu, nu m -am razgandit si nici nu am simtit lipsa vreuneia.
Dupa o perioada am reluat sacii la triat: o parte au devenit carpe de menaj, o alta parte am donat.
Dupa alte cateva saptamani am reexaminat sifonierul si eliminat hainele cu amintiri dureroase, triste. Decizie buna de altfel.

Astazi am asa:
-2 perechi de pantaloni similari si un blug
-3 fuste
-2 rochii
-10 tricouri cu maneca scurta sau lunga
-3 camasi
-5 plovere(cu sau fara nasturi)
-4 geci (de iarna, toamna/primavara, 2 de ploaie de vara/toamna)
-2 pantofi,1 adidas, 2 ghete de iarna, cizme de cauciuc, sandale

Ce am castigat? timp.
Consum mult mai putin timp cu spalat/asezat/ordonat in sifonier
Consum mult mai putin timp cu shopping.
Consum mult mai putin timp cu decisul vestimentatiei/tinutei/asortatul lor.
Astazi imi pregatesc haine pt  cateva  zile, si fac asta in fiecare duminica seara in ideea de a-mi usura 
diminetile( si fac aceleasi pregatiri pt copil). Am o garderoba ce intra in 2 rafturi de sifonier, mai simpla si mai putine alegeri. La haine, varietatea nu este condimentul ce il caut – simplitatea mi-e mai aproape de suflet.

Idei pentru meniul de la munca dar si de acasa

Un lucru foarte scump pentru mine este mancatul in oras/ deplasare asa ca am decis sa imi pregatesc pachetele cat mai des posibil.
Cateva din meniurile alese pt caserola la munca:
-sandvish cu omleta si verdeata/castravete/ardei.
-salata de orez fiert, fasole, ciuperci, salata verde
-salata de cartofi, salata verde, praz (optional), ardei sau castravete
-tabuleh: bulgur cu patrunjel, rosii, ulei de masline, branza feta/telemea
-salata de avocado cu branza telemea si salata verde si ridichi
-drob cu mulya verdeata, portionat si congelat – scot cate o portie langa salate
-telina si morcovi fierti – dressing de salata

Pt  mic dejun: uneori il sar, dar de obicei e smoothie/lapte/branza/humus/pate de ficat/pasta de peste. Pt cine fac friptura la tava pt   2 3 4 zile, si supe/borsuri, unde urmaresc  legumele ieftine de sezon. De ex. iarna am supa crema de telina, supa crema de morcovi, supa de linte, bors de sfecla rosie, etc iar primavara urzici culese de mine etc

Imi fac meniu vineri pentru toata saptamana, ma uit ce ingrediente imi lipsesc, scriu lista de cumparaturi si cantitatile si merg cu ea in mana.  Profit de oferte doar pt fructe, acestea  le avem din belsug (5 -10kg). Excesul de legume il congelez/portionez si va intra la urmatoarea salata sau daca e congelat la urmatoarea supa ( fac rar asta, dar daca stiu ca plec/ nu gatesc 1 sapt prefer sa congelez decat sa arunc).

Imi pastrez mereu in congelator ceva… rapid de gatit fix pentru momentele cand sunt in pana de idei: fasole fiarta, peste portionat, creveti, bucati de quiche sau de drob imi salveaza deplasarile etc

Cum imi structurez ziua?

Dupa o discutie cu Iulia si IuliaBe  pe economisim.info , am decis sa scriu  si sa imi exemplific traseul unei structuri.
Am aceeasi intrebare de colegi si prieteni: cum imi structurez ziua ca femeie cu job full time, copil cu  teme + joaca, cursuri online, fiind singura menajera si singura la cratita din casa, pasionata de mini-gradina , hand made, citit, chat cu fetele 🙂

Intradevar, in ultimii ani muncesc mai mult si asta nu inseamna ca am mai multe lucruri terminate ci mai multe neterminate- asa ca marea mea evolutie interioara a fost sa accept ca nu pot sa mi le fac pe toate si perfect asa cum le vizualizez in capul eu.
Asa ca… nu stiu altii cum sunt dat eu am nevoie de planificat, si asta   si pt treburile casnice, si pt ce fac la job.

Sunt curioasa daca regulile mele se potrivesc oricarui tip de job/viata/om/tara, asa ca o sa va rog sa imi raspundeti.

Pasi urmariti sunt:
1. accept ca nu pot sa le fac pe toate, nu pot sa le fac perfect (brrr, stiu, e greu sa accept ca nu sunt perfecta)
2. imi scriu o lista si o tin la vedere (sunt maestra in a pierde listele, dar acum imi dau seama si ca o lista pierduta ma ajuta ca mi-am reevaluat gandurile..)
3. prima data fac ce este urgent(semnat un contract etc) sau ce este blocant pentru alte taskuri
4. fac mai intai task-urile cu impactul cel mai mare
5. tin lista aproape sa ma ajute in a ma concentra, si a nu pierde timpul – a privire pe ea ma ajuta sa stiu ce urmeaza.
6. urmaresc tehnica pomodori(la fiecare 30min o pauza desi unii zic ca e suficient la 1 ora si jumatate) – asa ca imi programez si pauzele
7. alternez taskurile – cele care nu imi plac cu cele care imi plac
8. cand fac ceva care nu imi place procesul, ma gandesc la beneficiile rezultatului (nu imi place sa spal geamuri dar imi plac geamuri curate)
9. eficientizez drumurile si cumparaturile, reduc timpul petrecut in supermarketuri si mai ales reduc timpul piiieerdut aiurea 🙂
10. cand sunt obosita/ in stare de leneveala imi fac taskurile usoare, nu cele enervante. Sau ar trebui sa ma iau de alea enervante ca ele sigur ma trezesc mai ceva ca o cafeluta 🙂
11. una pe rand. Cand ma concentrez pe 10 chestii, le fac varza. Deci cate una.
12. ies afara. Da, si pe ploaie 5 min afara(un drum la posta) sau doar de stat in soare si facut cateva exercitii de streching/sau ras cu colegii fac mai bine decat o pauza pe facebook/citit mail etc.
13. (ToDo – nu il respect, dar fac eforturi sa imi intre in rutine) dupa ce termin un task,as vrea sa imi iau cateva min sa il analizez si sa ma laud singura. Nu reusesc mereu sa imi iau aceste minute, dar de cateva ori mi-am dat seama astfel ca ar mai avea nevoie de putin efort sa iasa perfect.

Draga parinte din parc

Astazi inaugurez ciclul: mesaje de printat si lipit pe stalpii din parcurile de copii. E deja cald, sesiunea de joaca afara a inceput, copiii isi petrec 1-2 ore si mai mult afara, iar unii parinti au nevoie de putina reamintire a bunei conduite.
Ideea nu e a mea – vine de pe niste stalpi din Alba Iulia dar o preiau si o continui. Printati, va rog, documentele, si lipiti-le de stalpi – copacii nu au nicio vina.  Foaia printata va fi jumatate din A4 – nici nu e nevoie de mai mult.

Draga parinte din parc,

Nu mai fuma printe copii. Nu, faptul ca tigara indreptata intr-o parte duce fumul in sus nu rezolva problema, o parte din fumul cancerigen tot intre copii ajunge. Nu mai arunca chistoacele pe jos, unii din copii vor crede ca sunt de mancare si le vor gusta.
Poate chiar al tau!?!?!?

Draga parinte din parc,

In cazul in care copilul tau e singurul din par ce are caciula si geaca sa stii ca nu toti ceilaltii copii sunt imbracati prea subtire.

Draga parinte din parc,

Nu iti mai obliga copilul sa imparta jucariile cu ceilalti. pe tine nu te obliga nimeni sa imparti nevasta (da, sigur o iubesti, dar si copiii isi iubesc plasticoseniile si plusoseniile). Ii pti explica de ce e  bine  sa lase si pe altii, il poti ruga dar nu obliga; nu asa il inveti sa fie generos, cu forta)


Draga parinte din parc,

Daca tot ii dai de mancare la locul de joaca si il alergi cu casoleta plina de terci de cereale, fructe cu scobitori infripte in ele, pufuleti, tocana de ciuperci, daaca iti cade din sufertasul sau din gura copilului un spirc de de mancare n-o lasa acolo pe topogan, ca mai vin si alti copii care n-or sa se bucure sa calce sau sa isi bage mana in sosuletul vostru.

In format word poate fi printat si lipit. Cu cat mai multe afise, cu atat mai bine pentru toti

Economie verde – un nou concept

In ultimii ani omenirea a inceput sa incetineasca consumerismul agresiv si sa caute solutii prietenoase cu mediul si cu vecinii. Economia verde e o solutie: mai putina energie si mai aproape de oameni – sunt pasii de baza. De unde a aparut acest curent? Din nevoia de a gasi solutii rapide la resursa petrol ce se termina, de la benzina ce devine din ce in ce mai scumpa (in ultimii 10 ani pretul s-a triplat) si pana la lupta contra poluarii. Anul acesta Bristol este capitala Verdeee. Cateva idei experiemtate acolo ar putea fi sursa de inspiratie pentru oricine din orasul nostru. Si eu incurajez un mod creativ de a re gandi viata, si de ce nu, sa ne inspiram din ideile lor. Unele por fi aplicate cu usurinta: sa ne cultivam un minim de alimente singuri, folosit magazine si servicii locale, alimente locale, reducerea plasticilor si ambalajelor, reducerea si reciclarea ambalajelor, crestesa numarului de biciclete in defavoarea numarului de masini, cresterea partajarii masinilor/drumurilor cu masini, energie verde etc etc.

Mesaj pozitiv catre toate femeile, 8 martie

Daca primul articol a fost unul marginal, o sa adun cateva TED-uri cu femei care au invins, care influenteaza viata mult altor femei, si de ce nu, pe a noastra.
Putem invata din astea. Si putem sa le invatam pe alte persoane.
Mai jos puteti asculta catevA femei ce isi iubesc orasul lor, ce si-au influentat activ viata comunitatii lor.

Fii ingerul unei femei a nimanui

Articolul este copiat de pe http://www.catchy.ro/fii-ingerul-unei-femei-a-nimanui .
M-a emotionat cum e scris, si mai ales de simplitatea si profunzimea unui gest:sa intindem un cadou mic, simbolic, femeii de langa noi.

“N-am bani”, “am rate la bancă”, “nu mă mai iubește”, “are pe alta”, “m-a părăsit”, “politicienii fură”, “mă trezesc la 4 dimineața”, “nu sunt apreciată suficient”, “mă irosesc”, “iar mă duc acasă și găsesc chiuveta plină de vase și șosetele porcului sub pat”, “mi s-a stricat mașina”, “nu-mi stă bine părul”, “nu mi-am mai cumpărat o rochie de doi ani”, “dacă nu-mi cumpăr pantofii ăia roșii, o să mor!”, “fatalitate! mi-au apărut două riduri!”, “nu am cu ce să mă îmbrac la Balul Operei”, “sistemul de învățământ e de rahat”, “sistemul de sănătate e de rahat”, ” la naiba, viața mea toată e de rahat!”…și putem continua trei zile. V-ați întrebat vreodată cum e să n-ai nimic?! Să nu fi avut niciodată nimic, decât – în cele mai fericite zile – cerul de deasupra capului și-o supă caldă? Da… nici eu nu-mi pot imagina. Știu doar că acești oameni ne văd pe noi îngeri – când nu suntem demoni.
femei amărâtă
Floarea, cerșetoarea, își făcea veacul pe străduța noastră. Așa m-am născut, cu Floarea pe străduță. N-avea vârstă – până-n ziua în care-a murit, a arătat la fel: de vreo 60 de ani, fără dinți, cu mâinile bătrâne, bătrâne. Duhnea mereu a alcool. Era bucuria ei cea mai mare să-i dai de băut. Eu nu i-am dat niciodată Îi dădeam bani, iar când am crescut și m-am prins că își lua băutura de ei, îi cumpăram mâncare. Uneori, îi mai duceam o supă caldă și ceva bun făcut de bunică-mea. Stăteam lângă ea până termina, să mă asigur că mănâncă.
Îi plăcea să vorbească – mânca numai de dragul că stăteam cu ea și-o ascultam. Of-ul ei mare era că nu și-a cunoscut niciodată mama – a crescut la casa de copii și-apoi, după 18 ani, sub cerul liber. “Se purta urât cu noi acolo. Ăla a fost iadul. Nu pot să-ți zic ție, că n-ai tu treabă să știi de d-astea, ești copil. Da’ mă gândeam des la mama – dacă s-o gândi și ea la mine un pic. Sau, poate, sărăcuța, era la doi metri sub pământ, cine știe?… Să-ți iubești mama, auzi! Să o iubești mereu și să n-o judeci!” – se-nfigea în mine și mă ardea cu privirea aia nebună. “Eu n-o judec pe mama, da’ am avut zile acolo (n.r. -casa de copii) când aș fi omorât-o cu mâinile goale dacă-mi ieșea-n cale”.
Rătăcea o vreme printre amintirile ei tulburi, apoi continua: “Când am scapat de-acolo am avut și io viață. Frig și greu și foame, da’ nu ca acolo, iad… Cel mai frumos a fost cât m-a iubit Nicu. N-avea nici el nimic, ca mine, da’ era altceva – era altu fel să ai un bărbat lângă tine. Stăteai sub cerul liber, da’ te ținea și pe tine de mână un suflet, acolo. Și mă apăra să nu mă bată nimeni. Și toate alea le împarțea cu mine… A murit Nicu. Avea TBC și-a murit și m-a lăsat iar singură sub cer. Cel mai mult am suferit că n-am știut unde l-a dus – a venit ăia și l-a luat, da’ nu știu unde l-a dus, să mă duc și io la el, să mai stau cu el, cum stăteam noi….” Și-a șters lacrimile și mucii, și supa de la gură, cu mâneca, într-un fel pentru care, dacă era actor, lua Oscarul. Apoi, pe neașteptate, mi-a luat mâna și mi-a pupat-o. M-am împotrivit, dar nu de teamă sau silă, ci de rușine – cum să-mi pupe mâna o femeie bătrână?! Mi-a tras-o cu forța și, după ce m-a pupat zdravăn, a început să mă miroasă ca un animal sălbatic: “Știam eu că ești un înger. Miroși a înger”. I-am spus că nu sunt înger, că îngerii sigur nu se dau cu cremă de mâini, dar nici n-a vrut s-audă. “Ești un înger de aici de pe pământ care se dă cu cremă pe mâini”. Și a început să râdă nebunește, repetând ca un refren “îngerul meu se dă cu cremă pe mâini”.
Într-o zi – era vară – mă duc la ea cu supă, musaca și cremă de zahăr ars. Se uită la mine, se uită la mâncare, iar la mine. „Asta e dulce?” arată spre crema de zahăr ars. Dau din cap că da. „Uite, o să iau un pic din asta, pentru tine. Să nu te superi, îngerul meu, că nu mănânc din alelalte – nu pot. Dulce îmi place, nu mă satur de dulce”. Ia o dată, de două ori, și o lasă deoparte. „Nu e bună?” o întreb. „E, cum nu?! Ăsta e dulce de îngeri! Da’ nu mai pot, mă arde tot. Dacă vrei, ia-mi o vodcă -numa’ aia-i mai a dracului ca arsura mea. Arde tot!”. Și-ncepe iar să râdă. Îi spun că eu nu-i iau de băut niciodată. Plec și vine după mine: „Îngerul meu, rochia aia a ta cu flori roșii, să n-o arunci. Și să n-o dai la nimeni! Păstreaz-o pentru mine. Să mă îngropi cu ea.” „Păi la ce-ți mai trebuie când o să mori?” – o întreb, ușor amuzată. „Vreau să mă simt și io înger. Și, când mă întâlnesc cu Nicu să vadă și el un înger”. Am urcat în casă, am luat rochia și i-am dus-o: „Uite, să te simti înger aici pe pământ, că în pământ n-o să mai simți nimic”. A amuțit de fericire. A luat rochia ca pe Sfintele Moaște, a pus-o pe lânga ea și a început să danseze mai ceva ca-n Sunetul Muzicii. M-a emoționat tare.
A doua zi au găsit-o moartă lângă Alimentara, îmbrăcată cu rochia cu flori roșii. Mi-am spus că s-a grăbit la întâlnirea cu Nicu.
Peste ani, am înțeles că Floarea de fapt voia să se simtă femeie. Dar probabil nu cunoștea cuvântul.

De 8 Martie, fiți alături de campania Femeile nimănui!

Puteți trimite micile cadouri la sediul DGASMB, din Strada Foişorului nr. 56-58, Sector 3, Bucureşti, de luni până vineri, între orele 09:00 – 16:30. Sau puteți să le dăruiți personal, duminică, 8 martie, între orele 11:00 – 15:00, la Adăpostul de Femei din Şoseaua Berceni nr. 12, Sector 4, Bucureşti. Acest mic gest este început de Conectarea Socială, în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București și continuat de dumneavoastră!
Pentru mai multe informații, apelați la purtătorul de cuvânt al DGASMB: Marius Popescu, tel: 0756.036.370.

Orasul altora: orasul chinez


De data asta abordez drama oraselor industrializate chineze. Stiu ca multi ati vazut poze in genul asta:

Documentarul vazut azi (inca nu tot) se numeste Under the Done – un documentar impresionat depsre poluarea in China, investigata de jurnalistta Chai Jing.
China inca este tara comunista: au aceptul sa vorbeasca despre poluare, dar sa nu acuze guvernul: le este interzis!!
Din pacate, discutiile pe tema data sunt deseori  sterse: si unele bloguri/forumuri inchise/sterse.
Discutiile legate acuza sectorul energetic si reprezinta  o parte foarte sensibila. Se pare ca guvernul comunist a decis sacrificiul mediului pentru cresterea economica. Nu mai exista absolut deloc protectie a mediului, iar singura sansa sa scape de smog (ceata poluanta) este o criza puternica economica. 
Dar mai bine vedeti documentarul in chineza si dublat cu franceza

aaa
sau in engleza:

https://www.youtube.com/watch?v=PjHyAl0h4t8