14 februarie e ziua dragostei, nu a consumerismului

Putem sa ne sarbatorim si fara bani.  Fara ciocolate zaharoase ce vor aduce zile de regim si drumuri la dentist.  Fara jucarii de plush la supra pretz  ce ajung sa zaca,  pline  de praf (cine e cu alergii stie  de  ce) ; fara alcoale ce distrug minti si portofele.

Dar e ziua cand avem in primul rand  responsabilitatea de a ne a arata dragostea fatza de noi: sa port bluza aia noua ce o evit mereu ca e prea eleganta, sa imi zambesc mie in oglinda, in timp ce periez dintii mai mult decat de obicei,  sa merg pe jos 15 min mai mult decat de obicei  pt ca si corpul meu are nevoie de dragoste si grija.  Sa programez vizita la dentist/dr de familie/ psiholog/ maseuza etc si sa cer si acea marire de salariu ce o merit de ceva ani. Si musai musai musai  sa ma duc la culcare putin mai devreme, dupa ce imbratisez,  inca o data,  pe fiecare biped din casa.
Ca sa pot iubi am invatat incet incet ca e nevoie sa ma iubesc pe mine si sa am grija de mine, si sa inteleg ca si cei din jurul meu la fel da faca. Un om care se autodistruge are o iubire shtirba fatza de el si fatza de creatia lui Dumnezeu.   Ca sa pot avea grija de ceilalti e nevoie sa am grija de mine si daca nu pot/vreau sa am grija de mine corespunzator voi fi un exemplu prost in ochii copiilor/iubitului.
(Mesaj inspirat de 2 doamne ce au lasat loc  unei gravide in metroul aglomerat; din geci nu se vad burtzile dar doamnele astea au intrebat tare daca cineva vrea sa stea pe scaunul cald eliberat si gravidutza a cerut cu o voce timida si s a scuzat pt sarcina cu o voce si mai timida)

Sales, ianuarie 2019, bine ca v-ati incheiat

Nici anul asta nu am destabilizat bugetul la solduri. Ba chiar as putea zice ca l-am super echilibrat pe cel al familiei pt urmatoarele 6 luni, pt ca am verificat de anul trecut ce ne lipseste (rochii si bocanci si tricouri copilei, blugi sotului si mie,  2 bluze mie ca unele erau obosite, etc).
Cu lista in mana si cardurile cadou primite de Craciun, am atacat C&A si Decathlon (sorry, nu e etic, dar conjuctura situatiei ne tine pe toti acolo) probat, pozat in cabina de proba ce nu eram sigura (sa le iau alta data – si nu, nu le iau alta data),  si asta e – ne-am incadrat si in buget, si acoperit toate cele de inlocuit. Ba mia mult, cu drag zic ca am actionat relaxat si aruncat inainte cu cateva sapt. hainele ce nu le mai purtam (prea uzate) stiind ca o sa le iau in ianuarie – alta data asteptam intai sa le iau si apoi sa vad ce pleaca din sifonier dar dupa ani de purtat doar 2-3 perechi de pantaloni (si atat) nu mi s-a mai parut dramatic sa  arunc una uzata si sa port o singura pereche zi de zi.

Altfel, vazui cateva mesaje in mall, mesaje capcana:

REDUCERI PANA LA  – 70%!
Reclama capcana. M-am uitat si eu, dar surpriza e ca NU tot ce era acolo era la -70%, multe doar 10%, dar na, cifra -70% atrage atrage atrage….

BE QUICK!
mda. Induce frica, se va termina. Trist este ca frica vinde cel mai bine – o decizie sanatoasa se ia constructiv si nu de frica.

Inca mai aud persoane ce se plang de preturi crescute inainte de perioadele sales. Cum eu stiam ce vreau si probasem/verificasem pe site, inca din decembrie, nu vazui preturi marite. Dar asta nu inseamna ca nu ar fi! Fiti vigilente!
Altfel, graba asta a dus sa fie vandute produse de proasta calitate sau cu defecte. Stiu ca e monoton si plictisitor la coada la cabina de proba, dar o verificare de tiv/fermuar/cusaturi/ probat si intins maini/aplecat pt a vedea daca nu cedeaza/face cute urate etc. ne salveaza bugetul si timpul si nervii …
Si nu uitati. Suntem intr-o perioada de ambundenta: avem dreptul de a compara si alege.  S-a terminat perioada comunista…avem de unde lua, nu acum, peste 3 luni si tot gasim de unde lua.

P.S. am fost cu o prietena la un magazin scump. Scump rau. Nu aveam nimic de luat, prietena a cautat ceva, timp in care am probat vreo 5 chestii, ce mi-a placut am facut poze. Dupa juma de ora am luat rochia (reducere buna, am dat 44 euro) – acum chiar o sa port si rochii (nu am purtat de un an, zic).

 

Interviu cu Aurelia, from the other side of the world =America

Aurelia m-a surprins cu niste comentarii inspirationale. Tot ce am putut zice este ca e mai avansata pe calea independentei financiare (fara ipoteca), si mai tanara decat mine. Cum eu evoluez si datorita voua, i-am pus niste intrebari sa inteleg cu a gandit, si cum i-a evoluat viaya ei in ultimii ani, pt ca e evident ca e o femeie nemaipomenita cu un rezultat nemaipomenit!!Asa ca… i-am pus cateva intrebari si raspunsurile sunt minunate.

 

1. Bine ai venit printre noi, Aurelia. Inteleg ca ne citesti, si sper sa comentezi mai des, lucrurile vazute diferit ne deschide lumea si noua.
De cat timp economisesti?
Buna si multumesc mult pentru oportunitate. Eu cred ca nu am fost cheltuitoare de fel. Parintii mei, tata inginer si mama contabila, m-au crescut fara secrete sau menajamente. Cand n-aveau bani pentru o jucarie imi spuneau direct, asa ca imi amintesc ca strangeam alocatiile sau banii primiti de la bunici la sarbatori pentru haine si alte maruntusuri adolescentine ( Avon, reviste, un suc sau pizza cu prietenii, etc). Asadar, as zice ca economisesc din adolescenta cand mi s-a oferit posibilitatea de a-mi gestiona banii primiti.
2. am inteles ca sunteti in America. De cati ani? si cum v-a influentat responsabilitatea financiara faptul ca ati plecat departe de familie si de prieteni?
Eu am venit in SUA, New England, prima data cu un program numit Work and Travel in 2008 la 20 de ani. M-am intors in Romania pentru a-mi termina studiile. Din pacate criza financiara si lipsa locurilor de munca, desi terminaseam Magna Cum Laudae facultatea nu mi-a oferit decat pozitia de asistent universitar. Cum nici o alta usa nu s-a deschis la momentul respectiv si ca familie ai mei nu aveau finantele sa ma ajute sa merg la masterul la care fusesem acceptata in Danemarca, am decis sa plec inapoi in SUA. Asa ca la 21 de ani m-am stabilit in Statele Unite credeam eu temporar pana sa imi salvez suficienti bani pentru a merge la master. Am constientizat imediat ca nu pot conta pe familie ca safety net, diferentele economice fiind extreme intre cele doua lumi, asa ca am inceput sa citesc despre cum sa ma chivernisesc acum ca banii veneau dar si viata mea era complet diferita de tot ce facusem pana la momentul respectiv.
3. iti amintesti vreun  pas din incercarile de economisit? De obicei primii pasi sunt cei mai drag amintiti. vrei sa ne povestesti ceva?
Am lucrat doua joburi, 70-110 ore pe saptamana, banii veneau, dar se si risipeau destul de usor. Nimic nu e ieftin aici, iar colegii de munca nu imi erau de ajutor cu tentatiile pe care mi le puneau in cale. Am fost foarte onesta de la inceput cu ei si le spuneam ca desi facem cam aceeasi bani marea diferenta e ca ei au mereu un safety net in parinti. Asa ca in loc de baruri, ii invitam sa mergem cu totii la plaja, in loc sa imi cumpar carti de la magazin am descoperit biblioteca publica. Pentru haine thrift shopping sau consignment stores. Fiind o zona bogata am gasit multe multe haine faine cu eticheta inca atasata la preturi infime. Pentru mancare, initial credeam ca take out nu e chiar asa de costisitor, pana am descoperit ca imi pot face acelasi sandwich sau o salata la o treime din cost daca imi cumpar eu ingredientele. Am continuat sa folosesc autobuzul in loc sa imi cumpar masina desi imi permiteam. La inceput mi se parea ca o sa ma judece ceilalti, dar am realizat doua lucruri 1. Nu le pasa atat timp cat sunt aceeasi eu si ca imi apreciaza umorul mai degraba decat orice altceva. 2. L-am descoperit pe MMM si am inteles ca imi pot castiga independenta financiara daca continui cu “sacrificiile”.
4. Ce te-a motivat sa ai mai multe joburi? Care a  fost motivatia (mintal + emotional) de te-a manat in directia asta? si mai ales, cum te-a schimbat pe tine, ca femeie.
Dupa cum am spus mai sus cred ca teama de a nu ma descurca m-a motivat. Plus expresia “Don’t keep all your eggs in the same basket”. In 2009-2010 criza finaciara era in toi iar multe afaceri dispareau aproape peste noapte. Mi s-a parut prudent sa am doua surse diferite de venit, si m-am organizat in asa fel incat sa traiesc din salariul mai mic si sa economisesc salariul mai generos. In timp m-am obisnuit cu colegii, cu clientii, cu stilul de viata si mi-a placut enorm persoana care am devenit. De la tipa care credea ca lumea se imparte in alb si negru, la a descoperi ca sunt un numar infinit de culori intre cele doua, si ca fiecare om te poate invata ceva. Ca sa nu mai vorbesc de organizarea timpului si eficienta la care eram As!
5. ai fost singura cu deciziile astea? ai colegi/prieteni care fac asemanator, sa te inspire?
M-am inspirat de la alti expati care traiau asemanator, dar comunitatea online a fost baza principala. Cred ca pentru multi sunt un pic extreme saver, dar cand mi-am definit visul nu a mai contat ce cred ceilalti.
6.ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, bloguri, orice! Daca poti da-ne nume de carti sau linkuri. Ai vorbit cu cineva? Ce parere ai de consultantii financiari?
Intreb pt ca ai plecat intr-o tara complet diferita de romania, din punct de vedere a taxelor si banilor, si vreau sa vad cat ai invatat si in cat timp si cum de ai inceput sa te intereseze astea (desi romania a preluat consumerismul american, nu am preluat si sistemul lor de pensii deductibil, si nici libertatea de a decide fiecare ce face cu banii de pensie)
Am invatat in timp. Initial de la Mr Money Mustache apoi de la Frugalwoods (nota femeii – si eu ii urmaresc) care-i treaba cu economisirea catre un vis. Desi initial pornisem de la idea de master am regandit visul si am vrut sa am suficienti bani de 2-3 apartamente in Bacau ( orasul natal) gandind ca din banii de chirie plus un job as avea o viata ok. Dupa primal an de munca mi-am dus formularul cu cat am castigat la contabil sa imi fac taxele. Initial mi se parea o treaba fantastica sa invat despre treptele de taxare, deductii, etc. Sunt americani care si la batranete nu cunosc prea mult. Dar in timp am invatat cum merge si am inceput sa imi fac singura taxele folosind TurboTax si HrBlock. Pana in 2013 cand l-am cunoscut pe sotul meu si a trebuit sa imi regandesc intreg viitorul nu am contribuit decat la Social Security care e sistemul lor de ajutor social de la care primesti un fel de “pensie” in functie de cat ai fost taxat pe perioada vietii. Se vb mult ca nu e sustenabil si va disparea pana la generatia mea. Din 2015 cand am decis ca ne cumparam casa si raman in SUA definitiv, contribui la fondul de pensie deductibil din taxe numit traditional IRA si punem $5500 si eu si sotul anual ( de anul acesta $6000). Sotul are si un Simple IRA prin servici unde depune bani dedusi din salar inainte de taxe iar compania face match 3%. Majoritatea americanilor ( cu exceptia celor care se educa in FIRE) cred ca financial advisor sunt super. In realitate sunt in mare parte manati de interese proprii si de comisioane. Noi am citit The Simple Path To Wealth a lui J.L. Collins si aplicam o metoda foarte rezervata de retirement planning. Investim in stock market prin Vanguard fondul VTSAX trad IRA anual, iar in rest CD’s cu return de 2/-3% si casa e platita integral. Stim ca pierdem neinvestind mai agresiv, dar ne-am facut o introspectie si nu suntem OK cu fluctuatiile din stock market. In 2008 imi aduc aminte de managera mea care a facut o criza cand toate investitiile ei s-au micsorat in cateva zile cu 60% iar ea era in prag de pensie. Invatam si citim permanent si ne structuram strategia in functie de nevoile si puterile noastre chiar daca pierdem in opportunity cost.
Oriunde ai fi in lume recomand Uber Frugal Month organizata de Frugalwoods. Pune in perspectiva wants over needs.
7.  ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui.
Cel mai mult invat despre finante de la comunitatea online si incerc sa dau mai departe vecinilor, familiei, oricui e dispus sa invete ( fara prea mare noroc pe domeniul finante, le-am umplut capul de teorie ca sa ii vad irosind banii azi si plangandu-se maine). Dar de la cei din jur am invatat multe din povestile lor de viata: cum sa fii umil, sa ii accepti pe ceilalti chiar daca sunt diferiti. Cel mai fain in zona New England e diversitatea, dar si cat de pasionati sunt multi de cauzele pe care le sustin: vegan, politica, ecologie, protectia animalelor. Fiecare e pe drumul sau, imigrantii sunt lasati sa isi pasteze si celebreze identitatea, oamenii sunt incurajati sa se implice, sa vorbeasca sa isi impartaseasca experientele, sa fie ei insisi intr-o cumunitate. Imi place mult si cum sar in ajutor. Spre exemplu: adapostul de animale pune pe net ca au nevoie de high value treats ca hot dogs, in urmatoarele zile frigiderul se umple prin donatii de 2-3 pachete de la indivizi ca mine care cand merg la cumparaturi pun in cart si cateva pachete pentru animale. Sau acum angajatii federali nu primec salariile cat guvernul e in shut down. S-au strans donatii si pachete, s-au organizat petreceri cu mancare gratis, restaurantele ofera pizza gratis la oricine vine cu legitimatie de angajat federal. Sau se posteaza pe grupul local ca o familie are nevoie sa mobileze apartamentul primit de la oras, in cateva ore vin donatii. Oamenii nu asteapta sa ii salveze statul, sar ei in ajutor cat pot.
8. Ce faceti propriu zis cand e vorba de bugetul familiei, astazi? ati avut mai multe variante de bugetare a cheltuielolor lunare?
Noi nu avem buget propriu zis. L-am corupt si pe sot si cheltuim doar pe necesitati. Utilitati, mancare, Sail boat, masina, charity si cadouri sunt categoriile noastre principale. Am setat o suma sa ne incadram pentru fiecare, spre exemplu 60-70$ la mancare pe saptamana pentru toti trei, dar daca gasesc ceva ce imi place spre exemplu o branza din cashews care as vrea sa o incerc o cumpar fara remuscari. Traim o viata simpla si optimizam intotdeauna cand vine vorba de cheltuieli dar nu suntem constransi de buget. Mai mult suntem impinsi de cat vreau sa economisesc lunar si reduc cheltuielile in functie de asta. Asadar ne platim in primul rand pe noi prin economii si apoi fara regrete ne traim viata.
9. Ce faceti pt a “cumpara” un viitor cald?
  • Suntem foarte constiinciosi pe economisire. E dorinta noastra anuala sa punem banii la maximul permis in trad IRA. Daca se poate mai mult super daca e un de reparatii la casa ca 2018/2019 ne orientam in functie de prioritati. Suntem si open minded si nu excludem sa parasim SUA la un moment dat daca nu se schimba sistemul medical. In prezent e cel mai mare minus, avem privilegiul de a fi sanatosi dar de la o varsta in colo vizitele la medic vor fi inevitabile la fel si co-pay.
  • Incercam ca famile sa fim self-sufficient si sa ne dezvoltam abilitatile, orice inseamna casa lucram impreuna ca sa economisim: gatit, reparatii, curatenie, decorat, varuit, inlocuit terasa, faiantat etc. Am putea angaja dar preferam sa invatam in prezent fiindca nu se stie daca pe viitor o sa ne permitem.
10. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii? pt ca evident, disponibilitatea la cheltuieli si timp nu e la fel ca a unei prietene ce isi cheltuie tot salariul luna de luna
Cred ca m-am schimbat de la a fi oarecum invincibila ( asa ne consideram toti la 20 de ani) si de la a crede ca tot ce am mi se cuvine si e doar meritul meu, la a intelege ca in mare nu e meritul meu ci a celor din jur si online care au pavat calea. Imi inteleg privilegiul si oportunitatile pe care le-am avut si ajutorul imens de la Dumnezeu. Am sanatate, am parinti grozavi care au facut tot ce le-a stat in putinta sa ma ajute, un frate care imi da cate un sut metaforic si nu imi accepta anxietatea, un sot care e pe acelasi nivel la economisire si life views, care ma incurajeaza sa fiu eu insami. Cu cat imbatranesc mi se simplifica rutina, am renuntat la machiaj + chimicale, si ma accept asa cum sunt cu cicatrici si pete de la soare, cu cateva kilograme extra ( sunt un chef de pomina, la noi se mananca ca la restaurant iar asta se vede la cantar oricata miscare fac). Chiar ma iubesc pe mine insami si orice comentariu urat ricoaseaza mai degraba decat sa ma raneasca.
In ceea ce priveste prieteniile.
Avem o barca pe panze de 33 ft si ne invitam prietenii sa vina cu noi in expeditii, petrecem timp acasa la ei si ei la noi, iar eu ies le plimbari lungi cu prietenele. Cei ce ne cunosc stiu ca restaurantele nu sunt stilul nostru, mai ales ca eu fac tranzitia catre vegan si nu am mai mult de o salata ca optiune la restaurant. In plus ne simtim mai dezinvolte la o plimbare pe langa plaja decat inconjurate de oamneni intr-o cafenea.
11. ce parere au avut despre deciziile voastre prietenii apropiati/rudele?  v-au impactat parerile lor?
Parintii lui stiu ca proprietatea e platita deja, ai mei stiu ca suntem ok financiar si cam cum stam la finante. Au fost si in vizita de doua ori si au inteles ca nu suferim de nici un fel: zona e super, frigiderul plin si iesim in aventuri zilnic. In rest nu ne laudam sau aruncam cu net worth in dreapta si in stanga fiindca invidia exista peste tot. Toti stiu insa ca ne dorim sa ne pensionam mai repede si posibil sa devenim liveaboards adica sa locuim pe barca full time sau part time si sa calatorim oriunde dorim pe Atlantic. ( Caribbean islands here we come)
12. viitorul: maternitatea, copiii, batranetea sperie pe multi datorita “nevoilor” financiare crescute. Cum te simti tu in fata astora, ca ai locuinta fara ipoteca?
Teama exista oricand si oriunde cred. Dar eu toata viata am mers pe premisa ca fac tot ce pot si imi sta in puteri, “reach for the sun and if you don’t make it at least you are amongst the stars”. Nu exclud sa lucrez din nou full time daca trebuie, sau sa taiem la sange unde trebuie, daca viitorul ne cere. Suntem si in prezent foarte moderati, am putea salva sau castiga mai mult, dar suntem fericiti cu viata noastra simpla si e ok asa. Ne dorim un copil si in prezent ne confruntam cu infertilitate, si aici facem precum am spus mai sus, best we can, si daca nu e sa fie pentru noi ne bucuram de nepoti sau vom adopta. Daca va fi sa vina un bebe, simplitate si hand me dows vor fi ca de obicei cheia catre a ne pastra finantele sub control. Avem deja prieteni care ne imping sa luam haine/ accesorii de bebe aproape noi sau chiar noi ce le au de la copiii lor stiind ca incercam sa avem un copil.
13.  ai mai spus ca esti atenta la ecologie si mediu. Crezi ca atentia la buget impacteaza asta? Ne povestesti putin ce faci tu pt orasul tau?
Optimizarea si minimalismul cu siguranta sunt principalele noastre arme in a ne face datoria catre protejarea mediului inconjurator. De cate ori iesim cu catelul la plaja luam si o plasa cu noi pentru deseuri gasite, participam si in mod organizat cand e Beach Clean up Day sau Save the Earth. Piata obiectelor la mana a doua e si ea un mod de a me face datoria, cand am nevoie de ceva caut pe grupul local sa vad daca exista cineva vinde obiectul respectiv. Spre exemplu perdele am luat aproape noi cu 10% din cost de la o familie care se muta. La randul meu ce nu folosesc dau sau vand in loc sa trimit la groapa de gunoi. De obicei noi “make do or do without”, asa am renuntat la microwave pentru acel o data folosit in 3 ani de locuit aici imi ocupa mult prea mult din spatiul de lucru din bucatarie. Asa ca l-am mutat in garaj, iar dupa 6 luni in care am uitat efectiv de el l-am maritat cu o alta familie care a fost foarte fericita sa il aiba.
14. si ultima intrebare, singura in care cer o cifra de la tine: cati ani ai?
31

 

 

Felicitari pt reusite. Felicitari pt efort.
Multumesc pt interviu si ca ne-ai aratat cum e viata unei femei din alt oras. Uneori e nevoie sa iesim din rutina noastra calda sa evoluam – tu ai reusit!

De ce sa sa ne cautam un extra venit? Si cand?

Cu putzin inainte de aniversarea de 40 de ani mi-am dat seama ca cifra asta ma urmareste. Nu e de mine conceptul de 40 x 40 adica nu ma vad sa lucrez 40 ore pe saptamana, timp de 40 de ani. Nici nu sunt potrivita pentru a aplica pt joburi in companie si sa ma zbat si sa devin leader, manager, ceo si cine stie ce alte pozitii de conducere mai exista in firme, nu, locul meu e aici, caldut, linistit. Daca eram pe timpul lui ceausescu, nici macar coroana de muncitorul fruntas al lunii nu as fi primit  vreo data.  Poate sunteti voi din cei devotati muncii, dar eu cu greu m-am vazut maritata cu un barbat, d-apoi cu jobul.
Si nici macar multinationala nu ne vrea binele, loioalitatea in relatia cu o multinationala e unidirectionata: noi sa muncim.  Sa mai adug ca de pe la 50 de ani e din ce in ce mai greu de a gasi si mentine un job, d’apoi unu bine platit…

Asa ca am inceput sa ma uit pe alaturi. Out of the box. In afara rotitei de hamster… si termenii au inceput sa imi curga: independenta financiara, venituri pasive, extra venituri.
De ce vad interesante extra veniturile?

Pt ca pot transforma un hobby in sursa de bani. Habar nu aveam cum e sa traiesc din ceea ce ador a face, mai ales ca in mintea mea mi se parea un vis frumos – dar daca nu incercam, as fi ramas cu un vis. Ganditi-va de valorificat hobby-urile.
Adauga siguranta. Incredere. O extra sursa de bani  in plus fata de salariu ne pregateste pt situatii nedorite: pierzi job? nu e bai, pana gasit job, extra activitatea e acolo, acopera putzin din nevoi, ne tine in ritm, ne tine mintea si sufletul ocupate . Vreau sa platesc ceva deosebit si salariul nu ajunge si nici nu am inima ca din salariu sa dau pentru? ei bine, nu sparg economiile ci caut extra venit.
Mai adaug freedom. Nu mai stau legata de job si cu frica!
Usureaza situatia financiara: prea multe datorii? un extra venit poate ajuta la acoperitul lor ASAP, la construit un buget de urgenta, etc. atunci cand venitul curent nu permite.
Un extra venit imbunatateste viata. Din salariu e destul de greu sa rup pt lucruri mai putin importante (vacanta mea in Israel, cu care am incheiat anul 2018 dar din extra venituri da! – profit sa multumesc cititorilor pt asta, o parte din cazare a fost acoperita de linkurile afiliate).
Un extra venit impune o disciplina. Multi sunt delasatori dupa iesit de la job, cu un extra venit nu mai merge asa, zi de zi.
Si nu in ultimul caz, un extra venit m-a fortzat sa “think out of the box”, sa gandesc altfel, sa intru in contact cu altfel de oameni decat inginerii din birou sau prietenii – by the way – va repet, am colegi de birou minunati si f. educati financiar, o mare parte din blog e scrisa din motivele de aparitia lor in viata mea. In plus, pt extra activitate am fost nevoita sa citesc, studiez,  si documentat si actionat. Da, un extra m-a scos din ritm si rutina jobului caldutz unde ma complac.

Ce se poate face? Sunt multe lucruri ce se pot face:
– produs ceva (gradinaritul poate produce mancare pt care oricand va fi cerere; ganditi-va la handmade, la scris o carte etc)
– servicii (babysitting, freelancing, consultanta, cursuri si meditatii, vanzare produse, fotografie etc)
– publicitate (din blogging, din instagram, afilitate links etc)
– mai interesante sunt si serviciile gen inchiriat un aprt/uber
etc.
Si lista poate continua.

Este extra venit ceva potrivit tie? Aici numai voi puteti decide. Dar e musai de incercat.

Idei de extra venit– de unde le luati?

Discutai cu o amica despre schimbare de job, si cand. Ea era la capatul puterii, voia sa isi dea demisia pe loc si sa nu mai mearga dupa pauza de pranz la munca si sa caute intr-un domeniu complet nou, imediat.  Practic paharul i s-a umplut si a inceput sa urasca birou si sef si munca si dimineti si voia schimbarea maine. Unii chiar fac asta, isi dau demisia si pleaca din birou in 15min. Dar deseori, pt o femeie, nu e o decizie buna, mai util ar fi in loc sa sara in gol  sa caute activ cand inca mai e job, cu plasa de siguranta, pt a ateriza in locul potrivit – si gasit locul potrivit ia timp.
Cum cautam un job, cautam si extra jobul. Cum il alegem? Mai ales de la o varsta incolo?
Pai in primul rand cel mai usor mi se pare sa pornim de la ce iubim a face. Privit in noi, in urma noastra, spart jobul curent in bucati, ales feliile care plac, interesat daca exista cerere, schimbat cv si pus in fatza fic feliile astea, si cautat in directia asta.
O data trasat cateva linii, putem cauta cursuri/carti, si studiat, investit in noi.  Chiar daca nu stim inca denumirea jobului si pozitiei inca, studiatul poate aduce un pas inainte, sa ne clarifice, confirme sau infirme lucruri .

 

Probleme sau atuuri

Cred ca toti ne gandim: dar bani de investit? Ei bine, deseori nu avem nevoie de investit nimic sau apraope nimic. Ce e nevoie: de timp si motivatie.
Disciplina? cum facem? La mine solutia a venit banala: in metrou imi scriu 3-5 linii de facut, mi le scot din cap, cand am chef/timp, scot lista si execut pasii de acolo.
Timp. La mine e simplu, cateva ore pe saptamana, in seri sau unele weekenduri, imi stiu ritmul. Pt alte pers. un calendar pe gmail e mare ajutor.  Pentru cine face mult in transport, un telefon bun modern ii poate ajuta colosal pt a scrie! si converti 1 ora aparent pierduta zilnic!

Si ce facem cu teama?

Cel mai bine e de iesit din “mintea noastra” si vorbim cu ceilalti. Mi-a fost greu, f. greu.  Dar in final mi-am luat inima in dinti, intrebat, vorbit cu oameni, luat feedback direct, si cules idei.  Stiu ca nu sunt singura care sufera de o stima de sine scazuta, fara incredere in competente si supraestimat ce ar presupune jobul nou, asa ca avui nevoie sa intreb daca sunt potrivita in acel domeniu, sa culeg feedback.

Si stiti ce? nu e musai sa fie ceva complet nou, se poate lega f. bine si de munca, colegi. Pornit de la ceva -folosit de recomandarile lor si tot conteaza. Un exemplu, o amica vinde prajituri homemade…. si colegii  de birou ii sunt suficienti clienti!
Altfel, f. interesant este si puterea de dezvoltare. Cat puteti creste salariul intr-un an? 10%? 50%? nici  5% nu mi-a crescut in anul anterior si sunt f. multumita, doar 2 (din 9) in birou avem o crestere si credeti-ma, Dimitrios o merita din plin.  Dar oare cat putem creste un extra venit intr-un an? 100%? 1000%?

Stiti ce mai aduce un extra venit?
Libertatea de a zice stop si refuza. Clienti in cazul meu. Nu am stiut sa fac cu niciun sef asta, nu am facut niciodata cu un sef – cand mi-a dat de munca am muncit, dar uite asa am invatat din extra clienti sa zic NU POT, sau sa zic ca fac peste 4 saptamani (ca sunt in vacanta/ocupata).  Un lucru de invatat si la 40 ani, daca e de invatat…

E ok sa scriu pe blog despre banii mei?

 

Daca esti ca mine( unu din cei 90% din romani), educatia financiara a fost cvasi zero acasa iar exemplul si cerintele primite au fost banale: am de mers la scoala si sa fiu cea mai buna, am de mers la fabrica si sa fiu cea mai buna pt 40 ani cate 40 ore pe saptamana, luna de luna asteptat salariu si organizat fiecare cum poate sa ramana ceva si pus pe carnetul de CEC, si ramas de trait cu o pensie cat juma din ultimile salarii.
Pentru cei nascuti dupa 1985, perspectiva a fost usor schimbata:  copilaria in perioada inflatiei, caritas si alte sisteme piramidale,  magia bogatasilor in contrast cu bombanelile parintilor ce dadeau vina pe aia bogati ca au provocat crizele financiare si inflatia (la mine acasa orice ar fi fost, era vina evreilor, paradoxal ca am 2 evrei in jur si aparent par nevinovati si mai cheltuitori decat mine 😀  :)) ) – ce a dus la idei preconcepute ca e rau / e specula sa am actiuni si f rau sa joc la bursa (juca, da? Vedeti cuvantul folosit, juca, si nu a investi, nimic sa arate cat timp e de studiat, sau a alege, sau a cumpara/actiona …).  Imi si revin in minte vorbele mamei unde sa ai afacere inseamna bishnitza si asta e rusinos!
Eu am facut scoala comunista unde comunistii au venit si luat pamantul de la chiaburii care exploatau pe aia saraci. Abia la 14-16 ani auzii discutii ca de fapt chiaburii erau oameni ce munceau din greu si aia saraci erau fie puturosii, fie betivii satului….  Si sa nu uitati,  ca sunt nascuta la nici 30km de Flamanzi.
Sa fie si mai minunat, avem si povara ortodoxiei in care bogatia e vazuta ca o pervertire/ sansa zero pt rai, dar care incununeaza saracia si milostenia si lasat grijile in mana Domnului si neasumat situatia actuala ca o consecinta a propriilor fapte si nici macar sa ne facem vreun plan de viitor ( si chiar daca doar 10% din romani sunt ortodocsi cu adevarat, restul….la fel gandesc sau mai rau: nu le pasa).
Ba mai mult, in jurul meu am cateva familii de unde mi s-a zis: vai, draga, dar e problema barbatului! Si apoi: vai, dar sotul meu e foarte stresat si de aia bea…
Chiar si pt cei ce vin din familii cu venit mediu, educatia financiara probabil a cupris doar ideea de a merge la munca zilnic, si de a economisi din salariu.

Si acum, cu acest bagaj foarte “ajutator”, eu citesc si incerc sa gasesc “secretul” ce ma va transforma din omida muncitoare de pe plantatia de zi cu zi in fluturele liber financiar. Si mi-am propus sa scriu acest secret– cum primesc/culeg informatia de la altii, asa o returnez, asteptati imediat ca vine secretul fix asa:

By the way: secretul nu exista. Toata lumea stie despre disciplina – e un secret   pt voi?  Nu, nu imi iese asa usor, si nici perfect, si dau rateuri pe ici pe colo, imi tot repet ca ce fac e “good enough” si, asa cum ziceau multe teoreme matematice in liceu, disciplina este o conditie necesara dar nu suficienta,pt ca in plus e important sa pun  banii sa munceasca si ei si sa “produca” ceva si asta implica o actiune (minim) din partea noastra.

Pana aici totul in teorie suna bine dar cazurile practice sunt atat de diverse si confuze incat avui o perioada de citit saptamanal cateva articole, carti, timp de multi ani. Aveam nevoie de confirmare dar si de inspiratie, am cautat solutii dar am cautat si sa inteleg viitorul.  Nu am inteles nimic, si nici nu facui nimic. De aici mi-a venit ideea de  scrie “tatonarile” mele financiare si de a intoarce inapoi, pt altii. Cum am fost inspirata de altii, poate ajuta o idee de la mine si la altii. Scriind mi-am pus gandurile in ordine si primit si guidance de la voi, astfel ca astazi actionez, haotic, dar e o mare diferenta.

Altfel, fiecare suntem unici. Fiecare avem nevoi unice, asteptari unice, si mai ales putere, rezistenta la efort, motivatie unica, griji, si perceptie unica.

Repet, ce e bun pt mine, pt altii poate parea bleah. Achizitia unei garsoniere si inchiriere pt mine e o reusita, pt altii e reusita e un chiosc si bisnitza, pt altii aprt. de achizitionat e musai de 4 camere pent house.

Cine m-a inspirat fain? MMM Mustache. Fara a fi mustachian-ca, calculele si pasii lor mi s-au parut de bun simt si am rezonat cu multe articole, citeam si dadeam din cap: “I could do it, too!” . I-am ramas fidela, in citesc din cand in cand.  Apoi FrugalWoods.  La fel, dupa ani, mai revin pe blogul lor. Mai putin moderati decat mustachienii, mai dramatici si mai aproape de natura si firescul meu, mult mai ecologisti decat media, cu astia am avut timp pt ceva ani un “click” – setea lor de libertate e emanata prin toti porii articolelor lor si asta atrage si captiveaza, traiesc in magia  padurii si fara griji majore … Fain e si comunitatea Women on FIRE, majoritar americana dar si de acolo e ceva de invatat si amintit de tinut linia dreapta.
Foarte faine au fost cartile: Milionarul de langa noi si Tim Ferris – 4 hours work week  – cartea a 2° am citit-o prima, prea devreme pt asa ceva, am abandonat-o repede considerand o utopie, dar revenit peste vreo 4 ani cand deja am vazut solutia. Ca orice carte care vine la timpul ei, acestea imi vin in minte, au mai venit si altele, si plecat si uitat, deci nu e momentul sa le scriu aici. Si daca eu am citit de la altii, de ce sa nu citeasca si altii de la mine? . Intr-o zi o sa imi aduc aminte toate cartile despre educatie financiara si sa fac o prezentare, una cerebrala, cu ce am ramas din ele si ce am aplicat.

O  mare motivatie este ca scrisul mi-a pus ordine. In ganduri, in buget. Scrisul a cerut scris. Scrisul mi-a adus fluiditate in idei si recomand pt oricine sa faca experienta jurnalului, de rupt cateva minute dupa un ciclu de evenimente (la sf zilei, sau dupa un curs, sau dupa un salt emotional). Daca am reusit sa va scriu/explic/fac sa intelegeti, inseamna ca am inteles eu in primul rand – scopul initial sunt eu!!. Scrisul banilor initial a fost doar sa “adun” cheltuielile la un loc. Un jurnal sa urmaresc unde se duc banii. Acolo am vazut un minim necesar, dar si zona de confort. Acolo am vazut si pe unde mi se scurg fishfireii si ceva pasi. Povestitul deapana si rumega aventura, pasii, actiunile de zi cu zi si nu doar scopul /finalul atins. Ma uit in urma si asa imi dau seama cate am facut si schimbat, chiar daca marele scop nu l-am atins inca – still on going, si enjoying the road. Privind stict cifrele imi dau seama ca am facut gesturi financiare mai atente de cand scriu. Un jurnal tinut in caiet cu coperti frumos decorate m-ar fi ajutat la fel de mult? Poate.  Dar cu un caiet care ajunge unde nu imi place pot f. usor sa il fac piersdut, pe cand blogul e interactiv, imi raspunde, ma mai trage de urechi, imi aduce aminte, ma ajuta cu un branci sau cu schimbat viteza, si mai ales voi imi dati idei out of the box.

O a 3° motivatie este ca imi doream/imi cautam  evolutia. Daca inainte aveam asa, o parere, acum am dovada ca femeia de acum 5 ani avea alt buget si alte prioritati si alte venituri. Si e bine!  Ma simt bine, in momentele de nerabdare articoelle vechi mi-au aratat ca  lucrurile au un curs al lor!

Si nu in ultimul timp, mi-am gasit o comunitate ce imi confirma/ridica ritmul. Criticile pot fi constructive!!.  Vorba aia, impreuna mergem mai departe! si mai repede. As aminti aici, la partea de disciplina si rutina o gasca faine de doamne. Dar la actiune de departe Bogdan mi-a accelerat  ritmul (2 ani am citit si fasait informatiile  investitii, pana am obosit, nu reuseam sa ma decid, a venit Bogdan si a raspuns la toate intrebarile si dezlegat toate indoielile mele si am deja venit pasiv din dividende, si daca nu era el, probabil mai stateam cu banii in cont cu o dobanda de 0.8% pe an). Tot din cauza lui mi-am facut pt prima data IPS (planul pe restul vietii), care scris pare mult mai “realizabil”.

Va urma.

Seria Mari Kondo e pe netflix.

De Mari Kondo am auzit de mult timp, de la simplitaly. Apoi am citit cartea ei: magia ordinii (ok, rasfoit, citit numai capitolele interesante). Am perceput-o ca un mod de alegere a lucrurilor ce le tinem in viata, am preluat metoda de impaturire a hainelor pt a fi mult mai “visibile” si usor de scos/bagat, de pastrat numai a ce ne aduce bucurie ( ea a fost mult timp la un templu shinto sau shaolin sau ce stiu eu  cum s-or numi si are ceva diferit de noi: o rutina a recunostintei si apreciere a momentelor si lucrurilor din viata noastra)  si am aplicat-o f. usor la sectiunea haine unde am putine si le port si toate imi plac si efort minim.
Dar daca de ani de zile Mari Kondo e ok in zona haine, nu putui sa ii gasesc o aliniere la bucatarie, carti sau hobby.  Si sincer, e usor sa ma ocup plina de sparking de haine putine, si care imi plac. Si pinterest e plin cu metode de aranjat haine, inspirationale dar f. dificil la bucatarie, care nu imi place (gatesc de nevoie, gatesc ca stiu ca e ieftin si sanatos, daca ar fi ceva sa imi placa sa gatesc atunci prajiturile sunt dar acestea aproape au disparut din viata mea din motive de alergii si efort de a mentine greutate) asa ca … de unde sa gasesc eu “sparking joy” acolo??
Pana la serialul de pe netflix pe care l-am vazut in cateva seri! (nu avui somn asa ca statui pana la un 2 noaptea, am vazut mai pe saritelea, traiasca mouse-ul, pt ca, dupa cum am zis, sectiunile de haine nu ma intereseaza, garaj si camara/debara nu am) probleme am la bucatarie si carti si sectiune de hobby. Il recomand de vazut, cu ingaduinta, ca un reality show cu familii diferite din america ce nu erusesc sa gaseasca ordinea in viata din varii motive. Multe lucruri de acolo nu se pot aplica la noi, romanii, dar cu putina bunaviontza multe  se pot aplica imediat!!
Etapele propuse de mari Kondo sunt:
– scot tot din dulapuri, pe sectiune. Nu pe zona din casa, ci pe sectiuni (haine, sau carti etc). dar scos toate si fac o gramada.
O etapa dureroasa pt ca…poate speria. De asta mi-a fost frica, sa nu fug de acasa cand vad tot :)))
-iau lucru cu lucru si decid ce imi e util si imi aduce bucurie.
– ce nu imi aduce bucurie => pleaca din casa.
– grupez pe mini categorii
– grupez pe marimi
– pun sus ce folosesc mai rar

Asa ca sa imi fac curaj m-am inspirat din reality show pt cateva moduri de aranjare (am cautat niste cutii potrivite sa delimitez pe sectiuni), am identificat un raft unde nu stiu ce sa fac si delegat consumatorului din casa (cafele si cesti si pahare de bere, nu le folosesc) si uite ca…. lucrurile par deja mult mai simple. Am mai intrebat pe grup de fb, am mai primit poze inspirationale si…purces la treaba.
Ei bine, etapa unu ma speria dar gata!!. Pt ca nestiind unde sa le pun si cum sa le pun, scenariul cu scos tot si eu sa ma duc la culcare si sa las muntele in bucatarie  era apasator.
La etapa 2 imediat am stiut cu ce incep si anume singurele lucruri din dulapuri ce imi sunt f. dragi: stocurile de miere si stocurile de ulei de masline (le cumpar o data pe an direct de la producator si le folosesc pana la recolta urmatoare).
Acum, ia ziceti, restul din bucatarie le arunc? :))))). Ca daca e dupa mine as tine numai cutit si tocator si 2 castroane de salata, si 3 furculite :))) Ok, si slow cooker.
Marele miracol de pe pinterest si din serialul de pe film in viata mea a fost cand am invatat sa pun impreuna toate casoletele de plastic si sa le tin intr-o cutie pt grupare, asezate vertical (avem multe, pt pachete la toti, la munca). Asa voi avea sub ochi si cutia, si capacul, si cu putina ordonare cand scot una nu voi rasturna feng shui-ul celorlalte!!
Cateva inspiratii alese:

(inca nu am gasit cartoanele de mai sus potrivite largimii borcanelor mele, dar mi le voi face)
La grupat pe categorii nu m-am priceput, dar nu e perfect asa ca voi imbunatati treptat si gasi o solutie usor de folosit si de mentinut. Pana atunci am pus intr-un loc toate caserolele de plastic, alaturi de capace, aruncat ce nu are capac, si pus vertical sa fie usor sa le vad. De data asta am separat de castroanele de sticla cu capac de plastic ce le nimeream dimineatza in fuga si le mai scapam peste picioare … Mai am la tacamuri si alte maruntzele, am vreo 3  idei in cap, si nu ma pot decide (o femeie adevarata).

Am mai separat rafturile cu condimente, ceaiuri, ingredientele de prajituri, si fiecare raft in zona de mici si zona de mari.

Concluzii dupa aceasta ordonare? ca treaba a mers rapid, 1 ora. Nu, nu a fost dureros. E evident ca nu am multe in bucatarie de le-am dat jos si pus inapoi in 1 ora (daca nu mai putin), si de aruncat nu am aruncat mare lucru, aproape toate au fost utilizate in ultimile 3 luni. Ce facui – e departe de a fi perfect facut, nu am rabdare la perfectiune, ar trebui sa mai intru in detalii, dar e loc de perfectat. Da, o sa mai fie  nevoie sa gasesc pozitia perfecta la unele cutii, dar imi va lua fix 2 miunte sa le mut cu 20cm mai colea, pt ca e o cutie cu toate,  pana gasesc pozitia cea mai la “indemana” ochiului.
Ca nu e doar in mintea mea. Si colocatarii, dupa ce au utilizat ceva, au pus la locul ei. Au reusit singuri sa le gaseasca locul in casa!
Ca sotul si-a ordonat zona cesti de cafea si pahare de bere.  A aruncat 2 ce erau zgariate si a zis ca sunt urate, nici macar nu i-am zis ca fac sau sa faca ceva si el, pt ca el dormea/citea cand am dereticat eu, i-a scapat ce s-a intamplat. Dar cand ai claritate de imagine si alaturi este ordine, devine inspirational.  Si cel mai grozav e ca a scos la masa de duminica seara 2 pahare, o singura data folosite, pahare de vin cu picior de care am uitat…. Si ca desi masa a fost banala, m-a bucurat mult mai mult. Si ca, alta data in cateva ore era totul jale (la urmatoarea cina cand gateam si pregateam cutiile pt a 2a zi…). Ei bine, sunt cateva zile si inca e in ordine!! Ordinea asta se mentine singura, firesc!, fara sa deretic iar (nu ca as fi dereticat prea des dar zau).

Profit sa pun niste linkuri ce mi-au exprimat in vorbe ceea ce simteam legat de  “refuzul” de a ordona anumite zone… in lucruri ne ascundem frici, probleme, emotii  https://twitter.com/moorehn/status/1081342700920680448?s=21&fbclid=IwAR37yo49i0027058N6MFreRm1GY9o0KAyr0lSgsyh7L1R58U3hrwxr5LEtM
https://www.nytimes.com/2019/01/03/well/mind/clutter-stress-procrastination-psychology.html 

 

Pe viitor o sa ma iau de carti, apoi de  hobby. Despre carti… numai de bine, articolul asta ma consoleaza https://www.theguardian.com/books/2019/jan/07/what-we-gain-from-keeping-books-and-why-it-doesnt-need-to-be-joy-marie-kondo. Inca nu suntem pregatiti sa facem ordine la carti, dar sigur nu voi da eu prea multe iar colocatarii…nici atata.

Bun ramas 2018, bine ai venit 2019

2018, frumos ai fost.
Poate unul din cei mai incarcati ani din viata.
Mi-am pastrat stilul de viata anterior, simplu, si adus multe actiuni in  viata mea.
Un an in care am vizitat foarte multe locuri, visate si iar visate: frumoasele sate din Normandia, Vosges, Jura, urcat pe Mont Blanc, vacanta la Paris, la Londra, pe valea Rinului, si una lunga in Israel . Visuri vechi de peste 30 ani atinse – craciun la Betleem.  7 saptamani de vacanta simtite din plin, o cifra care nu ma deranjeaza daca vine si mai incolo ;), mers cu cortul sau airbnb (multumesc cititorilor blogului), am reusit sa vizitez atatea locuri ce alta data doar le visam.
Un an in care am citit mai mult decat anii anteriori, si reintors la iubirile mele, japoneze, in vacanta.
Un an in care profesional mi-am crescut putin venitul, nu mult dar suficient de mult sa vad totul in alta perspectiva.
Un an in care m-am simtit de cateva ori in urma copilului ce aduna mai des/mai firesc/mai multe plastice de pe plaja/din mare.
Un an in care gradinaritul mi-a iesit minunat, multumita lui Dumnezeu: vremea a fost mai prielnica decat tot efortul meu, si conceptele de permacultura si multicultura si-au gasit echilibrul acolo: fasolea verde si castravetii si plantele aromatice si ceva rosii si cartofi, mai am inca coacaze congelate.
Un an in care am intins mana catre un loc pierdut din romania – capatul europei, satele din Vaslui. Doar uitati-va la poze… – am cerut si strans din prejurimi si cumparat si reusit sa trimit 16 ghiozdane, peste o suta de caiete,  sacose de creioane si carioci, peste o suta de perechi de incaltaminte de iarna, vreo 30 (daca nu mai mult) de cutii de haine. De departe cel mai reusit an.
Un an in care mi-am depasit din frici si facut prima data tiroliana printre copaci, kanoe pe rau de munte (asta nu mai incerc, gata).
Un an in care am trecut de la economisit la investit: si dividende, si p2p, si maximizat pensiile private.
Un an in care am impachetat fricile si adus curaj si deschis un magazin online pe etsy.
Un an in care am reusit sa fac niste pasi in privintza sanatatii: sa slabesc cateva kg si sa ma stabilizez la 55 kile (55.9kg se rotunjeste la 55, da? 😀 ), sa fac iar lista pe termen lung cu tot ce mananc si dr a reusit sa identifice alergeni si sa fac analizele de sange si sa elimin pe restul vietii laptele de vaca. Un an cand m-am inscris la sala si am si abandonat si nu am remuscari.  Un an in care iar nu am intrat la farmacie. Un an in care, pt a evolua pe calea sanatatii (care e minunata acum, am gasit echilibrul, dar peste tot echilibrul e fragil), am simtit ca e nevoie sa ies din capul meu si intrat in comunitate cu probleme asemanatoare si vorbit. Si evoluat, incet, pas cu pas, ca doar de mine depinde 100% ce se intampla.
Un an in care am facut si greseli. Si abateri. Si reveniri. Si ridicat din umeri.
Un an in care am avut zile cand nu am facut nimic si m-a durut in pix: mancat resturi/legume/fructe/iaurt,  eu si copil nespalat, vasele si pat nestranse. Saptamani in care nu am mai facut niciun desert si nici paine si sssst, nici nu am simtit lipsa. Saptamani cand am mancat aceeasi supa a 3a oara sau o salata cu ceva conserve (traiasca ficatul de cod). In care nu am mai inscris copil la nicio activitate extra.
Un an in care am facut schimari treptat, pas cu pas, am pornit pe o cale si ajuns pe alta.  Si ca orice rezultat mare inseamna un cumul de pasi mici.
Un an in care am invatat sa nu imi pun obiective mari dar actiuni mici.
Un an in care am actionat, pas cu pas, pe loc.
Un an in care am construit din ce stiam ca am dar nu stiam ce potential exista. Am construit din nimic.
Un an bun.
Cuvantul anului 2018 l-as scrie: CURAJ.

RefuseReuseRecycle Plastic

Bun, in articolul anterior am indicat cum o femeie influenteaza bugetul, prin disciplina/indisciplina la cumparaturi. Ei bine, aceeasi femeie poate imbunatati situatia plasticului prin atentie la ce cumparam, prin refuz.

In lumea ecologiei, exista conceptul RRR (refuse, reuse, recycle), cel mai eficient pas fiind primul: Refuza.
Despre plastic am tot scris.
Daca e ceva de repetat pt plastic, atunci o sa repet: REFUSE.
Reciclarea in Europa a luat un sut in coaste anul asta pentru ca China refuza sa mai preia plastice la reciclat. Mai sunt si alte tari unde Europa exporta ce triaza/colecteaza (Indonezia, filipine, etc) deci am gasit temporar alte gropi de gunoi in locul chinei.
De ce sustin sus si tare: REFUZA?
Pt ca nu toate plasticele se recicleaza. Ele sunt facute din diferite amesteruri/polimeri.
Pana aici, stiu sa se recicleze doar:
-polyéthylène   – cea care mergea majoritar in China. Ei bine, China nu il mai vrea, i s-a acrit de gunoiul europei.
-polipropilena
(si sunt sigura ca sunt si alti polimeri reciclabili dar eu nu ii stiu)
Cei 2  polimeri sunt de asa natura ca se pot recicla dar doar in un ciclu, si nu la infinit!! pt ca…structura lor se degradeaza! Adica nu e ca la metal/sticla, ce le retopim de mii de ori si raman metal/sticla.

Exista un nou curent, de plastic biodegradabil. Probabil stiti pungutele noi, subtiri, de pe piata. Acesta nu se recicleaza dar are avantajul ca anumite bacterii il descompun. De facut, tot din petrol se face, mai are niste aditivi/rasini. ( aici amintesc un polivinil, esteri de celuloza). Vad viitorul in asta, tocmai datorita instabilitatii.
Musai sa amintesc, faptul ca e biodegradabil nu il face compostabil. Procesul de compost este diferit: transforma materii organice in humus, pe cand plasticul biodegradabil nu devine niciun humus ci bacteriile il metabolizeaza in CO2 si apa.

Plasticul e un polimer ciudat, proprietatrile le are datorita structurii/rasinilor adaugate.
Codul de rasini le gasim numerotate pe sticle: 1,2,3,4,5,6,7 (nu copii de pe net, mi-e din lene, va zic ca 1 sunt unele peturi)     DAR NU totul e numerotat. Din astea va zic ca doar 1 si 3 sunt cele mai reciclate, altele deloc.

Ce se intampla cu restul, marea parte a plasticului? In cel mai bun caz sunt arse. Cel mai nasol caz e ca ajung in gropi comune (vizitati Glina, va rog, sau gunoiul clujului de la Pata Rat, sau tribunalul de la Suceava ce a refuzat sa construiasca o noua groapa de gunoi!!! in padure…), sau mai rau, sfarsesc in natura desirate pana la dimensiuni vizibile cu lupa.
O metoda mai “buna”  (daca buna e ceva acceptabil aici) este incinerarea. Sunt tari ce scot energie din incinerare, un trend in crestere. Astazi mi se pare cea mai buna solutie  pt ca tot produsul energiei e poluant, daca putem face sa dispara si niste gunoaie, si local, de ce nu?

Dar eu reciclez! vorba auzita de zeci de ori.
Ce e, de fapt, procesul de reciclare?
Faptul ca pun pet-ul intr-un reciclator, nu ajunge, e important sa intelegem ce se intampla dupa aia.
Unde pleaca pet=ul? Se duce intr-un centru special unde e comprimat, tocat, topit, portionat in “fulgi”, spalat apoi sa elimine hartia. Am gasit 3 fabrici ce fac asta in romania: Caracal , Buzau , SF Gheorghe ,  spun ca romania nu “selecteaza” suficient pt nevoia lor asa ca aduc si din… alte tari . Daca mai stiti altele, va rog, scrieti.
Unde pleaca acesti fulgi de plastic ? in fabrici speciale ce le “topesc” si amesteca cu alte rasini.  Avem insa prea putine in europa, multe ajung in…china iar.

Acum, spuneti, cate obiecte ati cumparat sa scrie ca sunt facute din plastic reciclat? Eu  am gasit unul. UNUL!!! si chiar citesc etichetele. E drept, nici nu merg des la supermarket 😀 , Dar  pt ca se recicleaza prea putin plastic, si mare parte din plasticul reciclat se duce in ambalaje de izolare ce apoi nu se mai recicleaza. Dar am auzit o gramada de promisiuni (Ecover si Procter &Gamble, ca vor pune in anumite ambalaje, in anumite procente – 25% fiind plastic reciclat, si peste ani)

Refuzati plasticul unde alternativa e posibila, este marea solutie acum.
Si daca nu va pasa de ecologie, macar sa va pese de sanatatea voastra.
O sacosa poate fi refuzata. O haina mai putin, si mai ales la cele sintetice. O incaltaminte de calitate rezista mai multi ani decat 5 incaltaminti de plastic ieftine. O masina mai mica sau o casa mai mica vor consuma mai putine plastice.

Refuzat plasticul unde alternativa e posibila: paiele nu sunt reciclabile,  dirty plastic nu e reciclabil ( punguta cu oleaca de ketchup ce vine la pizza comandata, o stiti? ei bine, nu se recicleaza!),  paharele de cafea de plastic nu, styrofoam nu, pet-ul de gel de dus nu, punguta din piata nu, tzipla de plastic de pe castravete nu, etc

Refuzat este solutia acum. Putem refuza 80% din plastice, pt ca suntem femei si impactam 80% din cumparaturi. Incearca un NU.

P.S. zilele trecute la cantina am cerut supa in recipient de portelan, nu styrofoam. Au zis ca nu au asa ca mananc un mar si scrisei un email cu propunerea asta.  O alta colega a dat mail acum 2 sapt. sa ceara la cantina sa se renunte la vanzarea de capsule mici de ketchup/maioneza/sare/zahar – recipiente mari cu dozator/lingurita de luat sunt o solutie mai putin poluanta si de azi e deja  aplicata la cantina, astept curand sa vad canile la supa.

Calendarul de Avent, altfel

Aceasta e o traditie occidentala dar pe care o ador si am adoptat-o si noi . Pt fiecare zi de la 1 decembrie pana la Craciun pregatesc cate o mica surpriza pe care sa o descopere fetitza dimineatza. Am cusut un calendar de avent doar de dragul ideii! iar anii trecuti am avut fiecare 24 de buzunarel umplut cu mici ciocolatzele dar din motive de plictiseala si exces de plastice si chimicoase si zahar, anul asta am vrut sa il fac diferit asa ca …il umplu cu hartiute.
In fiecare dimineatza copila va cauta intr-un un buzunaras si va gasi o hartie cu mesaje minunate si idei de activitati peste zi:
1. facem bradul (musai sa calculez asta sa pice in weekend)
2. vizitat vreo piatza de Craciun (as putea face o lista cu cat mai multe, sa iesim 3-4 seri).
3. vizitat un muzeu
4. pregatit etichetele de cadouri de Craciun
5. pregatit biscuiti
6. cautat /ascultat colinde toata ziua (disperam rockerul casei cu Hrusca si Impodobeste mama bradul ? 😀 – o sa plece de acasa?)
7. citit din Biblie din fiecare scriptura, bucatile despre nasterea lui Iisus.
8. organizat mesele pe dos (mic dejun la cina, cina la mic dejun, sau pranzul incepem cu desert si supa la urma 😀 😀 ) – ideea copilei.
9. pregatit felicitari de Craciun pt cei dragi.
10. seara film tematica Noel (ok, deja am inceput 😀 )
11. seara de facut ghirlande/decoratiuni brad
12. zi cu ciocolata calda si clatite
13. iesit in padure sa culegem decoratiuni pt casa (tot sa am grija sa pice in weekend)
14. seara la patinoar cu caciulile de craciun
15. impachetat cadouri si decorat hartiile de impachetat (am strans anul asta  hartie de ambalaje, vreau sa o refolosim si sa o coloram cu stelute albe, inimioare, sfori si pompom-i)
16. facut liste cu rudele si prietenii dragi de sunat si urat de craciun
17. sunat pe cei de la 16.
18. decorat geamurile cu desene albe – nononono, ca stiu ca e greu de spalat – scriu aici pt voi, pt mine nu 🙂
18. iesire surpriza (treaba mea unde ii duc, probabil tot sa dam morcovi la caii mei dragi )
19. ziua de imbratisari, adica toata ziua cum ne vedem/intalnim prin casa,sa ne imbratisam

Haideti, mai dati-mi idei, am 24 casute de umplut cu fericire, si daca tot fac ieftin, atunci sa scriu din ideile creme a la creme!
Craciunul e sarbatoarea lui Iisus, nu a consumerismului, nu voi iesi in supermarketuri pt umplut sufletul cu obiecte.

 

(poze vor veni de sambata 😉

Meniul saptamanii

Noi inca mai avem salatele la putere, juma din meniu si chiar mai mult ne e inca crud (salata verde, castravete, codite de ceapa +parunjel + frunze de telina de pe balcon, morcov si telina rasa) dar pun si multa proteina (naut sau fasolica, branza sau ou fiert sotul, vreau sa incerc si cu branza de capra la cuptor si nuci).  Legumele le luam de la piata de la o producatoare (are sere doamna, nu sunt cele mai gustoase ca nici soare nu e dar sigur sunt din cele mai proaspete; ce m-a impresionat e ca face fertilizare in sere cu…albine, a adus o bucata de stup inchis intr-o cutie de sticla sa ne arate, copiii dar si eu cu ei erau f. incantati sa le vedem)
Pt decembrie ianuarie-februarie insa situatia se schimba in favoarea supelor/legumelor la cuptor, vorbesc din experienta 😉 .

Meniul sapt urmatoare e la fel de simplu ca cele anterioare:
– supa crema de rosii (si altele ascunse acolo)
– pilaf cu pipote (perfect pt cina si pachete) si fasolica verde fiarta alaturi (congelata din gradina 😉 )
– lapte si oua si branze si mere/banane/mandarine pt cei care consuma mic dejun (o sacosa de mere, una de mandarine, 2 kg de banane)
– paste cu somon si ficat de cod si brocoli
– cartofi la cuptor (si albi si dulci) cu salata de varza alaturi si am promis sa fac si o maioneza la cartofi.
– salata tabouleh cu conopida in loc de bulgur  – niste cunostinte au deschis un mini restaurant in Brasov si ma mai inspir din  meniul lor 

Am introdus iar ficatul de cod in alimentatie, 2-3 conserve pe saptamana; e iarna asa ca fac un “piure” cu avocado si o conserva mica, 2 felii de paine prajita, ceapa tocata (am codite de pe balcon) si scot si niste castraveti murati si am o masa consistenta, copioasa, energie pt o zi de sambata cand am drumuri de facut, nu mai mananc nimic pana seara!.

Ca plastice aduse in casa: sticla de lapte, folia de la branza proaspata de capra (o preimpacheteaza vanzatorul de acasa), brocoli (era pre impachetat), plus 2 hartii cerate (untul….). Mi-am intrebat producatoarea de castraveti de ce ii infoliaza (avea si infoliati si neinfoliati, a zis ca astia fara folie sunt culesi de dim. si nu a avut timp inainte de piatza sa ii tzipleze – ce nasol, mi-am zis ). Mi-a zis ca la magazinul unde ii livreaza asa ii cer … (wtf…) – pe de alta parte o inteleg ca ea are sere mari si contractele cu magazinele sunt sursa importanta de vanzare si vrea sa respecte conditiile, nu poate trai doar din ce vinde la piatza o zi pe sapt. As putea mai mult sa diminuez dar cred ca ar trebui sa fac eforturi, asa ca, daca mentin ritmul,  consider asta ca “good enough”.

Cum cumparam noi? mergem cu totii la piata, eu cer pe drum idei pt meniu, ceilalti dau din colt in colt si zic cartoficartofi, eu de acasa am pregatit sacose de panza, cutiile de la oua, sacosele pt cumparaturi vrac, etc, eu tin lista daca nu o pied cumva de tot(pe lista familiei mai adaug pt inca 4- 5 sapt. si legume si fructe pt o familie internata la spital pe termen lung asa ca mai bine tin lista la mine),  ne impartim la tarabe fiecare, (sotul cu copila se duc la patiserie sa isi ia covrigii si strudelul obisnuit), ne reintalnim la taraba vanzatoarei mele preferate, apoi  ne ducem cu totii la un pahar de vorba cu Nea Radu (sursa noastra de legume si fructe si must din Moldova),  apoi inca 2-3 tarabe preferate de unde luam cam aceleasi fructe/legume, sotul si fata se opresc intr-un loc sa isi mai ia ceva fructe daca vor, si eu mai dau o raita la 2-3 tarabe/chioscuri pt chestii ocazionale gen atza/fermuar ce pe ei nu ii priveste 🙂 .
Da, mersul la piata la noi a devenit si moment de socializare, cine ar fi crezut la la 8:30 avem chef de povesti si glume? .