Amintiri din comunism

Vreau sa povestesc o discutie cu o amica, Valentina, din sudul tzarii(eu sunt din nord). Si-a adus aminte povestile din satul ei, cand au venit comunistii, au pus sef la CAP pe potorosul satului. Si betiv, evident. Care s-a vaicarit sus si tare ca el e sarac pt ca asa o fost el de persecutat de chiaburi pe la care o muncit cu ziua, ocazional, si la cat a muncit el cu ziua pe la ei  tot sarac e. Al de urla mai tare a ajuns sef.
Chiaburii nu l-au bagat in seama, isi vedeau de munca lor, ca doar acasa aveau mai multe vaci, cai, porci si oi si ce mai aveau acolo, pamant de lucrat etc. si nu avea unu timp sa stea de gura betivului dar potoros. Nici “intelectualii” satului  nu i-au bagat in seama – cine baga pe inseamna betzivul si potorosul satului care face scandal de atatea ori?
Povestea Valentinei am auzit-o si la  bunicii/unchii/vecinii mei, cu forme asemanatoare. Si sigur s-a aflat si in alte parti.
Povestea din anii 50 se regaseste din nou si nou in toti anii comunisti. De ex. Capraru, marele pediatru Capraru care a scris cartile dupa care ne-am crescut copiii si am fost crescuti… a fost un simplu doctor, umil, umil pentru ca stia ca stie putine si ca mai are de studiat, dar si umilit de comunism si directori si sefi de sectie dupa cei 7 ani de inchisoare comunista.
Povestea continua si in zilele astea: sunt multi ca ei. Nu dau exemple.
Dar astazi suntem multi care sunt diferiti de ei. Suntem mai multi intelectuali. Suntem mai multi “chiaburi” .

Asa ca:

Mergem la vot, da? Votul nostru nu conteaza? ei bine, lipsa actiunii face ca votul altuia sa conteze dublu si puturosul satului cu gura mare sa fie tot sus.
Ganditi-va la asta! ganditi-va ca prostul satului decide si pt noi prin neprezentare.
Ganditi-va ca e usor sa ne lamentam (noi suntem poporul ce am scris Mioritza, opera colectiva, multi au scris la ea :D). Uitam ca viata actuala e cumulul actiunilor noastre si ca mintea ne e limitata, daca ne asezam sa ne vaicarim nu mai e loc de ganduri constructive in mintea noastra.
Ganditi-va ca fiecare alegere ne schimba viata.
De ex. e o alegere sa mergem la un doctor care respecta ce zice. Care citeste si da sfaturi si le respecta !!!! nu doar picteaza retete.  Nu pe cel care balacareste mult si degeaba, ci la cel care are liniste interioara si caldura
si empatie si rezultate vizibile la el.
O alegere e sa cautam un electrician care, daca zice ca vine la ora X, chiar vine (mdea, 3 ani cautai unu asa) si nu balacareshte munca celui de dinainte.
Mergem la coafeza pe gustul nostru tunsa.
Tot o alegere sa luam cartea unui bucatar slab si sanatos- nu las decizia sanatatii alimentare din familia mea in mana unui obez, pt ca fix ca el obez ajungem!!!
Refuz sa mai merg la patronul de macelarie care e cat usa si fiul sau la fel si se poarta urat cu angajatii- dar admir si apreciez pe vecinul’ agil si iute ca sageata si fiul ce lucreaza cot la cot.
Vreau strada curata atunci o curat eu si mai ales nu arunc eu.
Vreau sa slabesc atunci incep acum sa ma comport ca un om slab si ma imprietenesc cu cei slabi: la cina mananc o salata, merg mai mult pe jos, ma imbrac ca un om slab, fac tot posibilul sa ma simt ca un om slab.

Acum e momentul sa lasam Mioritza la gunoi si sa intelegem ca lamentarile nu ne ajuta. Traim mai bine decat bunicii nostri, muncim mai putin (ca timp de job) si in gospodarie.
Sa ma vaicaresc mai mult decat mamaia ce lucra cu ziua prin sat, cateva vaci acasa, 4 nepoti, curent lipsa – ei bine, mi se pare ipocrizie (si lene).

Tenerife, mi casa

Am mers cativa ani, iarna de iarna, in Tenerife, asa ca ne simtim ca si acasa acolo. Chiar, habar nu am de ce nu am scris un articol asa detaliat pana acum.

M-am indragostit de insula aia imediat dupa aterizare. Noi plecam iarna (profitam de vacanta de Craciun a copilului ) asa ca nici nu e greu sa fiu impresionata de diferente: urc in avion pe o vreme vantoasa/ploioasa/mazariche de am emotii ca nu poate decola, las intunericul si aterizam in plina zi cu soare si palmieri si lucratori pe aeroport  zambitori si bronzati si tricou cu maneca scurta. In aeroport las hainele groase de pe noi, ne cojim ca ceapa, si legam ce putem la brau.
Dupa cateva zile acolo am constientizat starea de liniste si relaxare, libertate. Tenerife a devenit mi casa, si nu doar pt doza de vitamina D cumulata ce imi aduce liniste si mintala si trupeasca ci si tot.

Daca e sa merg iar, tot iarna as merge. Vara, Europa este plina de locuri frumoase si accesibile, dar de Craciun singurul loc in europa unde se zboara cu buletin si se poate face  plaja il gasii in insulele Canare.

Ce au asa de minunat insulele Canare?
Pai in primul rand clima. Sunt niste pietre scuipate de vulcani timp de ani si ani, in dreptul Saharei (by the way, Teide, vulcanul din tenerife ar fi erupt acum 150 ani ultima data, oare cum sunt asigurare locuintele acolo? 😀 ). Vantul Saharei le scalda periodic, un vant uscat, cald, ce face diferenta intre zi si noapte de doar de cateva grade, ziua de Craciun a fost 23 gr iar noaptea niste amarate de 18-19 grade.
Acelasi vant aduce un nor de nisip ce filtreaza soarele, asa ca eu nu avui nevoie de crema de soare (ei, dar asta nu inseamna ca blondele sunt toate in siguranta).  Fiind niste insule in largul oceanului, temperaturile nu cresc exagerat vara- 30 grade.  Apoi mai e vulcanul. Teide. De vreo 3700m si oleaca. Impunator, abrupt, oriunde te invarti pe insula vezi fie marea, fie vulcanul.  Multe zile este vizibil 100%, dar nu sunt de lepadat nici zilele cand  vulcanul isi agatza norii in cap, ca o palarie. Si insula vecina are vulcan, dar oleaca mai mic.
Din cauza ca e f. inalt si abrupt clima e puternic impactata, vanturile cu nori ce vin din nord se sparg in vulcan asa ca partea  nordica a insulei si partea de mai sus de 1000m (aprox) sunt ploioase si mai racoroase si in plina vegetatie,  si in sud e complet uscat (cica ploua de 5-10 ori pe an) si pt a avea un palmier ii picura apa cu furtunasul la radacina, in speranta ca nu se usuca.
Din cauza ca e f. abrupt, in  nici 30min cu masina ajung de la vegetatie sub sahariana (daca 2 cactusi si 3 palmieri inseamna vegetatie) la cea mediteraneana cu portocali cu ramuri incarcate de fructe si migdali in floare de Craciun si bananieri si papaya-nieni 😀 , si dupa alte 30min  de condus e vegetatie  temperata cu meri si  barabule si iarba verde si padure de conifere.   Si zau ca variatiile astea m-a dat gata pe mine: pot sa am ce vreau.
Nu e f. cald /f frig si asta e minunat: tricou si maximum un plover cu maneca noaptea ajunge. Toate hainele cu care mergem intra in bagajul de mana si as putea ramane cu aceasta garderoba tot anul acolo.
Nu e f. cald /f. frig? locuintele sunt superficial facute, nu tre sa izoleze nimic. Nu, nu ii trage curentul (desi bate vantul colosal acolo…).   Din pacate nici fonic :)))
Mancarea nu m-a dat pe spate. E drept, noi am mancat mult mai bine in spania continentala, calamarul si pestele in tzepusa proaspat pescuit din Malaga nu poate fi egalat cu nimic.  Dar am gasit (scotocit) si in tenerife dupa cateva magazinase locale si mancat banane proaspete (80 centi kilul, urate si patate, dar ce aroma!! ) , portocale mici si strambe pe care le desfaceam si mirosul inunda toate simturile, avocado mic si pacatos, iar papaya, wow, cand ma gandesc la papaya ….
Restaurante nu ma apuc sa va recomand. Noi deseori mancam acasa, alteori am fost minunat surprinsa sau deloc surprinsa. Am evitat restaurantele pe plaja, sunt ceva mai scumpe si complet   complet turistic dar ca o concluzie in nord am mancat mai bine decat in sud.

Apoi sunt oamenii. Spaniolii au o relaxare pe care noi, romanii, un o avem. Un zambet si o seninatate ce o admir. Plus insulele canare le-am gasit pline de toate natiile: italieni, englezi (ba eu cred ca nivelul turistic al spaniei a fost ridicat de englezi) , rusi, nordici, chinezi (diin ce in ce mai multi, an de an vad) etc.
Prima data am locuit intr-o zona rezidentiala (in sud, Costa Adeje) si erau plin de englezi “retrasi la pensie” , zen, calmi, si glumeti.   Da, acolo mi-a venit ideea de a ma pensiona mai repede, ca vazui englezii de 40-50-60 ani … iar starea lor de “je m’en fiche” e contagioasa.
Alta data am stat intr-un sat. Ne turistic. De, unde am gasit pe Airbnb. Nimeni sa vb engleza acolo, doar spaniola, dar o atmosfera relaxata si o stare de liniste ce nu puteam sa nu o remarc.
Alta data am stat si in zona Los Cristianos. Mult mai agitata (baruri englezesti peste tot), restaurante la fiecare colt (al naibii, si noi mancam la un chinezesc 😀 ).

Plajele. Pai e o insula, nu mare, in 1 ora cu masina tot la ocean ajunseram, normal ca sunt plaje. Ei bine, plajele din Tenerife sunt multe, si fiecare e unica si fermecatoare. Majoritatea sunt stanci cu valuri, numai bune de surf, altele inconjurate de stanci de 1-200m de devine plaja un mic golf . Mai sunt si unele amenajate de om, artificiale, unde au adus nisip din Sahara: in sud Los Cristianos, las Americas, Del  Duque (cele mai mari) , La Troya, mica – Port colon (acolo am stat cel mai mult pt ca avea si parte cu stanci in apa unde snorkeling-stii gaseau pestisori, eu la reflux ma luptam cu aricii de mare -da, am scos unu 😀 , si nisip de lenevit, si terase de unde lua o inghetata, si tiganci sa ne buzunareasca, ce mai, ca acasa). Si mai sunt si plaje mici, lasate  cu nisipul vulcanic negru, ce rup  rasuflarea: Teresitas.
Pentru astea e minunat de inchiriat masina si oprit din plaja in plaja, comparat.  Mai sunt falezele inalte, spectaculoase, unde doar niste pasari se cocoatza:  Los Gigantes am fost de fiecare data si din larg cu vaporul si pe jos de pe uscat si  m-as intoarce iar. Si mai sunt locuri pe litoral, nu stiu cum sa numesc tazrmul care nuci faleza nu e, nici plaja, doar locul unde lava s-a intalnit cu marea si a iesit stanca sparta de apa ca branza de cascaval: Punta de Teno, Costa del Silencio, locuri care nu spun nimic  dar pt mine  au fost frumoase fiind modelate nebuneste de ocean. Altfel de  “tzarm” e in vest, unde sunt sate dupa sate, dar mult deasupra apei, asa ca mers cu masina pe acolo din sat in sat, facuram in fiecare vacanta, si ne uitam in jos la cateva sute de metri sub noi sa vedem oceanul. Mai au si piscine “naturale”, de fapt locuri unde omul a mai adaugat o piatra/un ciment, sa tzina apa aruncata de valuri mai bine, si sa fie loc de balaceala.:

Satele. Insula e mica si f. populata (1 ora cu masina din stanga in dreapta, 1 milion de oameni), dar are multe sate. Oi fi eu fata de oras, dar satele de acolo mi-au placut. Poate neingrijite, daca e sa compar cu satele dichisite din Franta sau Germania, vegetatie si pomi peste tot unde se poate creste si vai, cu sufrageria in panta  satenii acolo au fost fortati sa fie inventivi si ingeniosi, in comparatie cu satele din Romania.  Cu contrastul intre casele noi, turistice, si casele vechi. Cu gradini in trepte (vulcanul, il tineti minte?) si totul abrupt  si multa piatra asa ca
Dintre toate, un sat in care m-as muta si maine: Masca.
Mai au si un copac, Drago Milenario, pe care il recomanda toti, dar nu eu. Mie mi-au placut mia mult stradutele din satul cu copacul ala :)))
Peste tot sunt plantatii de bananieri, acoperite cu panze (pt a mentine umezeala, cred) – nu va bagati pritre ele, nici gps-ul nu va scoate, am colegul patit 😀

Parcuri de distractii: Aquapark,Loro park, Siam park. La cel de al 2lea si al 3lea m-as duce iar si iar (primul e vechi). Iesit in larg cu vaporas sa vedem balene. Multumesc balenelor ca au iesit cand eram eu acolo, si am scos capul din sacul de plastic sa le salut si apoi intors la activitatea de boracioasa.
Sus pe Teide. Musai. Musai musai. Mai intai drumul duce prin sate, apoi mai sus satele se raresc, si incepe padurea de brazi, cu niste conuri cat capul copilului de mare. Apoi, mai sus, si mai sus, se termina si brazii si ramane piatra uscata, lava racita in forme   selenare    . Lasat masina (la 2500m) si apoi telecabina duce si mai sus. Daca nu e vant, zic. Se pot face si plimbari pe sus, organizate, doar ca iarna e rece la 3000m si vanturile sunt mai dese si  am prins telecabina inchisa. Data viitoare, zic.
Totul frumos.
Si acum despre bugete.

Zburam low cost. Chiulim 1-2 zile de la scoala pt a prinde bilete mai ieftine. Cu escala in spania e si mai ieftin. De Craciun totul e scump (de ex. ryinanair bucuresti-bruxelles cer 300 euro dus intors de persoana, noi am gasit in aceleasi zile sa zburam in tenerife si la 150 euro si cine nu e legat de scoala poate scadea si mai jos!!, Wizzair iar aterizeaza).
Sunt 2 aeroporturi, cel din nord e (ceva) mai ieftin, se pot inchiria masini care sa ne astepte in aeroport si costurile ajung pe la 20 euro pe zi pt perioade lungi. Zbor cu bagaje de mana (credeti ma,incap 5 tricouri, 2 shorturi si un costum de baie, o pereche de sandale si o pijama, nu, nu e in jungla, e de unde cumpara periute si pasta de dinti si un sampon), plus cu sandwich de acasa ne iese zbor ieftin.
Cazare prin Airbnb. De Craciun e cel mai scump – cred, am dat de la 37 euro la 60 euro pe noapte.  Pt cine e in afara perioadei turistice poate gasi si la 30 euro pe noapte de aprt, ca noi cautam cu bucatarie si masina de spalat rufe. Cum stam multe zile diferenta de pret conteaza.
Transfer aeroport/cazare: am folosit transportul in comun ce merge bine (pe cat de bine se poate intr-o tara latina, nu sunt nordicii aici sa treaca autobuz la ceas 😀 ). 3-5 euro biletul de autobuz din aeroport, dar pt mai multi merita inchiriat masina.
Mancare: supermarketuri si magazine locale. Se poate manca si la terase cu 10-15 euro, ok-ish. Berea pe terase este de la 1.5 euro in sus. Nu suntem noi f. pretentiosi, aprt. fiind convenabil sa ne acoperim  mic dejun si cina.
Intrarile la atractii: scumpe. Se pot insa negocia preturile cu agentii de turism, lua pachete de 2 intrari. La unele cumparatul online poate fi convenabil ( de ex. urcat pe Teide).
Am avut cateva vacante de 14-18 zile, 3 persoane, intre 2 si 3 mii euro.

Intr-o zi voi avea curajul sa imi vand locuinta si sa cumpar 2 acolo, si sa ma mut. Cu vedere la Teide, sau la Gomera si cealalta sa o inchiriez pe airbnb si sa primesc pe toti, cu mare drag.
Colegul meu de munca (fostul, a plecat) intre timp a facut o alegere super tare: a inchiriat un aprt. intr-un satuc in afara zonei turistice si merge ba el, ba fratii/verisorii lui. Cu acte de “domiciliu” acolo are biletele de avion si acces la tranzactii la jumatate de pret – pt localnici.

 

Harta aici.

Meniu 1 – 8 martie

Sapt asta e iar speciala, pt ca fata e in tabara,  asa ca avem meniu pt 2 adulti, care  vor sa slabeasca si in virtutea obisnuintei am facut meniu si lista de cumparaturi de vineri seara.

Meniul  a iesit  simplu:
Peste la gratar
Supa crema de telina
Cartofi la cuptor cu feta de capra, cu salata de varza
Pipote cu salata de varza (sau mamaliga???)
Ceafa la gratar
Linte cocos curry.
Mic dejun sot: lapte sau oua. Banane si mere mie.
Am respectat meniul? Pe naiba.  Am uitat pestele in chiuveta si a 2a zi l am aruncat.  Am fost la cinema singuri dupa…9 ani – bohemian rapsody si ascultat queen tare, tot weekendul.
Am luat cipsuri si cola si bere si am pus cele 2 kile de ciocolata fix pe shentrul mesei cu ostentatie.  Am mancat pe canapea (dap, e interzis) pufuleti si facut firimuturi,  am lasat pat nefacut si hainele pe jos.  Nu am luat pachet la munca si iesit cu fetele. M am programat la tuns, la  masaj, maine seara mergem la teatru, si da-l naibii de meniu ca nu vom muri de foame .
V am pupat.

Strugurel de buze homemade

Ultimile sapt. nu au fost prietenoase cu buzele mele (uscate si crapate au fost toata iarna, dar parca asa sange si usturimi nu avui niciodata).
Asa ca am folosit combinatia cea mai la indemana: am luat un borcanel mic, de sticla, ce il aveam, l-am bagat la abur si in el direct am topit ceara de albine (cam 1/4 de lingura) si adaugat ca 1 lingura de ulei de masline. Lasat usor sa se raceasca si amestecat bine cu un pai de lemn . Ar fi mers si ulei de  galbenele dar evident ca nu am. Ambele componente (ceara, ulei) sunt de la tzara, netratate chimic.  Cand s-a racit am vazut ca e prea dur asa ca retopit, si inca putin ulei de masline. atentie ca frige, ceara se topeste pe la 60-70 gr.
Mi-a iesit un maglavaitz moale si colorat (uleiul nu era filtrat, macar de aveam rabdare sa se aseze si sa nu folosesc din ala tulbure…).
Borcanul e la birou asa ca am asezat de cateva ori pe zi, in strat generos, timp de cateva zile peste buze, si efectul emolient s-a vazut – pielea aia uscata ce ma deranja s-a inmuiat si cazut si senzatia de buze uscate a disparut.
Am si baut apa mai atent – hidratarea nu vine din exterior ci din interior -din experienta va zic ca buzele mi se uscuca mai ales atunci cand nu beau suficient (si cand aerul e uscat – toata vacanta in Israel facui poze cu buze crapate cu sange, si nu numai eu,  dar na, eu obisnuita ca acasa cu o sticla de 500ml de apa la mine, cand colo trebuia cu 2l …)

Din pacate strugurelul e partial emolient. Am aplicat si pe pielea cu probleme (zonele cu dermatita) a inmuiat doar exteriorul, dar cauza nu a indeparat-o, asadar tot cu dermatita sunt. Si coatele o duc ceva mai bine, dar din nou, problema este din interior, ce aplic din exterior e emolient si ajuta doar sa inmoi stratul dar cand opresc ma intorc de unde am plecat.

Meniul sapt. 23febr – 2 martie

KISS. Keep it stimple and stupid :).

Nu am mai scris pe blog de mult timp  meniul, dar acasa pe hartie da.  Vinerea seara in cateva minute ma uit ce mai am in dulap/frigider si schitez un meniu. De obicei acesta se mai schimba sambata dimineata, cand spre piata, negociem/discutam despre ce pofte avem fiecare :).

Sapt. asta suntem doar fetele acasa, asa ca meniul nostru este mult mai simplu si evident mai ieftin:
1. supa de galusti cu oase existente
2. orez cu legume
3. paste
4. cartofi la cuptor cu salata de varza
5. 2 seri cu salate cu de toate.
Mic dejun: lapte, iaurt, cereale, sau oua, paine cu unt si miere/gem (copila mananca, eu nu).

O parte din felurile astea se portioneaza la pachete pt amandoua, 5 zile pe sapt (supa nu, celelalte da).
Ce am cumparat? branza de capra, parmezan, oua (comanda) si lapte, cartofi (si barabule si cartofi dulci), o varza mare, o salata verde, 2 castraveti mari, lamai si portocale ca nu am comandat (4kg), 2 kg banane, 1 kg morcovi, juma de kg de  naut si orez, 1 kg gris, 3 avocado, patrunjel verde, 1 telina si 1 pastarnac. Mere mai avem dar nu suficiente, asta e.
Ce am facut in weekend? fiert oasele si fiert nautul(pt salate), facut un borcan de iaurt (ok, lapte prins).
Ce mai am de facut? galustile din supa;  alta zi pus orezul la umflat de dimineatza si seara sa il fac repede. Joi pun cartofii la cuptor (nu ii cojesc, ci spal bine si tai in 3-4 rondele groase, in 35 min la 220 gr sunt gata), si evident salatele. Painea la masina cand nu . Pastele cu sos rosu.
Salatele. E iarna si sectiunea asta trista si palida pt o ierbivora ca mine asa ca combin ce e de sezon prin imbratisarea robotului: varza, uneori cu marar dar deseori simpla si doar frecata cu putina sare si ulei de masline de la grecul de pe dreapta, uneori fac o maioneza (un galbenus, cateva linguri de ulei si una mica de mustar). Salata de cruditati este un succes si fara dressing, salata verde fara gust merge cu castravete si ardei rosu, frunze de ceapa verde si patrunjel (am pe balcon, patrunjel nu e suficient dar mai iau de la piatza, este preferatul nostru), si daca e singurul fel ii pun ceva proteina (fasole sau naut, ce am in congelator deja fiert..), mai adaug un ou fiert, branza sau nu. Sapt trecuta avui andive si radichio asa ca am pus in toate salatele cate putin.  In fiecare zi nu voi petrece mai mult de 15min in bucatarie, un  15 min cu tot cu pus in cele 2 farfurii de cina si 2 casolete pt a 2a zi, un 15min bine platit pt cat ReturnOfInvestment este.

(Vasele le voi aduna si spala la masina de vase la sf saptamanii 😀 – avem suficiente – uneori ma intreb daca nu ar trebui sa mai reduc din ele dar cat imi amana operatiunea spalat, ma bucura 😀 )

Nu tot ce mancam e local si de sezon sau bio – dar majoritar respecta cele dorite de mine. Si e bine, ne e bine, ne-am gasit echilibrul, a mai trecut o iarna fara nicio raceala, semn ca ce facem apai facem bine. Sa fie  si la voi.

 

Ia ziceti, voi ce mai gatiti?

Scrub de corp, cateva incercari din ultima perioada.

E iarna si in calendar si la mine in viata: ziua scurta de afara si frigul ma face sa stau mai mult in casa. De stat imi stau picioarele, ca mintea si mainile mi s-au dezghetzat repede dupa ceva clipe de alintat pe canapea invelita in patura pufoasa asa ca …mai experimentai cate ceva 🙂
Cum nu folosesc deloc geluri de corp si nici creme de corp de f. multi ani, si cum nici retetele fixe nu sunt de mine (poate de aia nu incerc sa fac sapun de casa? ) am gasit cateva combinatii minunate de gomaj/scrub potrivite pt corpul meu.
Nu voi scrie cantitati exacte pt ca eu le-am adaptat dupa cum am simtit ca pielea are nevoie: am mai adaugat uleiuri, mai ales ca pielea dupa expunerea la soare a avut nevoie. Folosesc cam o dara pe saptamana, sub dus, la sfarsitul dusului: iau cu mana din borcane si frec bine corpul (unde cred ca e nevoie) clatesc si gata.
Marea descoperire este ca produsele astea sunt ca ness-ul : 2in1, adica si indeparteaza pielea moarta de pe corp (a inceput sa se jupeasca, am 6 sapt. de la venit de la plaja) dar si functioneaza ca o crema de corp ce lasa pielea mai putin uscata. Si ca sunt la indemana: si ingredientele, combinatul ia fix cateva minute, apoi in borcan (cu capac) le am pt cateva saptamani – 5 minute de efort cu zero  deseuri si zero bani.

Reteta 1:
-zahar, nu din al cel mai zgruntzuros, cam o cana
-unt de cocos 2-3 linguri
-putin bicarbonat, cam la o linguritza
Din ce am in casa.
Am frig in bucatarie si untul de cocos se solidifica asa ca l-am topit un pic la aburi fix sa devina lichid, direct in borcanul de unde iau sa aplic pe corp, adaugat zahar si bicarbonat, amestecat cateva minute cu lingura si gata. Sub dus, iau cu mana din borcan si frec corpul si clatesc.
Ador mirosul de cocos (am luat unt de cocos bio, ne-dezodorizat, chiar, de ce vor ei sa scoata un miros atat de parfumat si e subtil, nu foarte puternic?) iar pielea e mai fina si mai catifelata datorita uleiului.

Reteta 2:
am adaugat o lingura de cacao in reteta 1.
Efectul acelasi, culoarea difera.
Tot cu ce am in casa.

Reteta 3:
– am folosit unt de cacao (cateva linguri)
– sare mare aproape o cana (era prea mare, asta aveam in casa, zaharul tos e mult mai bun, am nimerit din greseala o marca, asta vara, care nu e prea grunjoasa)
– putina argila (cam o lingura)
La fel ca la reteta unu am topit untul sa pot sa incorporez cele uscate. dupa prima aplicare am mai adaugat unt topit, ca voiam mai cremos. Ori pielea imi cerea mai multa grasime.
Din ce am in casa.

Reteta 4:
malai si ulei de masline.
Si din astea am in casa.
Am pus aprox 2 parti malai si o parte ulei de masline.  Partea faina la acest amestec este ca am ambele produse de la tzara, produse autentice (din 2 parti ale europei)
Cred ca e cel mai ieftin produs de corp posibil.
Pt pielea f. deteriorata si cu dermatite, varianta adaptata cu taratze si ulei de masline este si mai buna – cum totul e minunat pt mine de vara trecuta, ma gandesc sa inventez trimisul unei scrisori in timp, si sa imi scriu o scrisoare plina de caldura si imbratisari si conclusii din experientele din ultimii 20 de ani.

Si o reteta scumpa:
-ulei de jojoba si ulei de migdale (cam 1-2 linguri de fiecare)
-o cana mica de zahar
-vitamina E (sparg cateva capsule)
-vitamina A (cateva picaturi, este f. puternica)
Fac in cantitate mica pt ca nu e la fel de stabila “in timp” ca celelalte.
Combinarea se face la fel, se aplica la fel. Eu am astea in casa dar sunt mai scumpe achizitionarea lor, insa o data achizitionate tin poate 1 an.

Pt fata gomajul il fac cu miere si o fiola de vitamina C si oleaca de apa calda. Gomaj e pt ca mierea deja s-a zaharisit. Asta nu e un produs care sa reziste asa ca il prepar pe loc si aplic tot si gata.
Alte dati fac masca de argila, vitamina E uleioasa, si putina lamaie.  Am ten mix-gras, zeama de lamaie mi-e ok, dar pe tema asta fiecare are tenul diferit si e musai de gasit ceva adecvat.
in zona ochilor am ulei de macese, nu e de gomaj dar hraneste si inmoaie pielea.

Pt celulita foloseam zatz de cafea, 1 lingura de ulei de masline, 1 lingura iaurt.

Si am mai incercat si altele dar nu im vin in minte fix acum cand scriu articolul si imi mananc pachetul asa ca dau send si mai vad eu.

 

Edit: va rog, beti apa si mancati legume crude. Din exterior mangaiem cum putem cateva straturi de derma, ce nu hranim din interior nu poate fi compensat nici de cea mai scumpa crema.

14 februarie e ziua dragostei, nu a consumerismului

Putem sa ne sarbatorim si fara bani.  Fara ciocolate zaharoase ce vor aduce zile de regim si drumuri la dentist.  Fara jucarii de plush la supra pretz  ce ajung sa zaca,  pline  de praf (cine e cu alergii stie  de  ce) ; fara alcoale ce distrug minti si portofele.

Dar e ziua cand avem in primul rand  responsabilitatea de a ne a arata dragostea fatza de noi: sa port bluza aia noua ce o evit mereu ca e prea eleganta, sa imi zambesc mie in oglinda, in timp ce periez dintii mai mult decat de obicei,  sa merg pe jos 15 min mai mult decat de obicei  pt ca si corpul meu are nevoie de dragoste si grija.  Sa programez vizita la dentist/dr de familie/ psiholog/ maseuza etc si sa cer si acea marire de salariu ce o merit de ceva ani. Si musai musai musai  sa ma duc la culcare putin mai devreme, dupa ce imbratisez,  inca o data,  pe fiecare biped din casa.
Ca sa pot iubi am invatat incet incet ca e nevoie sa ma iubesc pe mine si sa am grija de mine, si sa inteleg ca si cei din jurul meu la fel da faca. Un om care se autodistruge are o iubire shtirba fatza de el si fatza de creatia lui Dumnezeu.   Ca sa pot avea grija de ceilalti e nevoie sa am grija de mine si daca nu pot/vreau sa am grija de mine corespunzator voi fi un exemplu prost in ochii copiilor/iubitului.
(Mesaj inspirat de 2 doamne ce au lasat loc  unei gravide in metroul aglomerat; din geci nu se vad burtzile dar doamnele astea au intrebat tare daca cineva vrea sa stea pe scaunul cald eliberat si gravidutza a cerut cu o voce timida si s a scuzat pt sarcina cu o voce si mai timida)

Sales, ianuarie 2019, bine ca v-ati incheiat

Nici anul asta nu am destabilizat bugetul la solduri. Ba chiar as putea zice ca l-am super echilibrat pe cel al familiei pt urmatoarele 6 luni, pt ca am verificat de anul trecut ce ne lipseste (rochii si bocanci si tricouri copilei, blugi sotului si mie,  2 bluze mie ca unele erau obosite, etc).
Cu lista in mana si cardurile cadou primite de Craciun, am atacat C&A si Decathlon (sorry, nu e etic, dar conjuctura situatiei ne tine pe toti acolo) probat, pozat in cabina de proba ce nu eram sigura (sa le iau alta data – si nu, nu le iau alta data),  si asta e – ne-am incadrat si in buget, si acoperit toate cele de inlocuit. Ba mia mult, cu drag zic ca am actionat relaxat si aruncat inainte cu cateva sapt. hainele ce nu le mai purtam (prea uzate) stiind ca o sa le iau in ianuarie – alta data asteptam intai sa le iau si apoi sa vad ce pleaca din sifonier dar dupa ani de purtat doar 2-3 perechi de pantaloni (si atat) nu mi s-a mai parut dramatic sa  arunc una uzata si sa port o singura pereche zi de zi.

Altfel, vazui cateva mesaje in mall, mesaje capcana:

REDUCERI PANA LA  – 70%!
Reclama capcana. M-am uitat si eu, dar surpriza e ca NU tot ce era acolo era la -70%, multe doar 10%, dar na, cifra -70% atrage atrage atrage….

BE QUICK!
mda. Induce frica, se va termina. Trist este ca frica vinde cel mai bine – o decizie sanatoasa se ia constructiv si nu de frica.

Inca mai aud persoane ce se plang de preturi crescute inainte de perioadele sales. Cum eu stiam ce vreau si probasem/verificasem pe site, inca din decembrie, nu vazui preturi marite. Dar asta nu inseamna ca nu ar fi! Fiti vigilente!
Altfel, graba asta a dus sa fie vandute produse de proasta calitate sau cu defecte. Stiu ca e monoton si plictisitor la coada la cabina de proba, dar o verificare de tiv/fermuar/cusaturi/ probat si intins maini/aplecat pt a vedea daca nu cedeaza/face cute urate etc. ne salveaza bugetul si timpul si nervii …
Si nu uitati. Suntem intr-o perioada de ambundenta: avem dreptul de a compara si alege.  S-a terminat perioada comunista…avem de unde lua, nu acum, peste 3 luni si tot gasim de unde lua.

P.S. am fost cu o prietena la un magazin scump. Scump rau. Nu aveam nimic de luat, prietena a cautat ceva, timp in care am probat vreo 5 chestii, ce mi-a placut am facut poze. Dupa juma de ora am luat rochia (reducere buna, am dat 44 euro) – acum chiar o sa port si rochii (nu am purtat de un an, zic).

 

Interviu cu Aurelia, from the other side of the world =America

Aurelia m-a surprins cu niste comentarii inspirationale. Tot ce am putut zice este ca e mai avansata pe calea independentei financiare (fara ipoteca), si mai tanara decat mine. Cum eu evoluez si datorita voua, i-am pus niste intrebari sa inteleg cu a gandit, si cum i-a evoluat viaya ei in ultimii ani, pt ca e evident ca e o femeie nemaipomenita cu un rezultat nemaipomenit!!Asa ca… i-am pus cateva intrebari si raspunsurile sunt minunate.

 

1. Bine ai venit printre noi, Aurelia. Inteleg ca ne citesti, si sper sa comentezi mai des, lucrurile vazute diferit ne deschide lumea si noua.
De cat timp economisesti?
Buna si multumesc mult pentru oportunitate. Eu cred ca nu am fost cheltuitoare de fel. Parintii mei, tata inginer si mama contabila, m-au crescut fara secrete sau menajamente. Cand n-aveau bani pentru o jucarie imi spuneau direct, asa ca imi amintesc ca strangeam alocatiile sau banii primiti de la bunici la sarbatori pentru haine si alte maruntusuri adolescentine ( Avon, reviste, un suc sau pizza cu prietenii, etc). Asadar, as zice ca economisesc din adolescenta cand mi s-a oferit posibilitatea de a-mi gestiona banii primiti.
2. am inteles ca sunteti in America. De cati ani? si cum v-a influentat responsabilitatea financiara faptul ca ati plecat departe de familie si de prieteni?
Eu am venit in SUA, New England, prima data cu un program numit Work and Travel in 2008 la 20 de ani. M-am intors in Romania pentru a-mi termina studiile. Din pacate criza financiara si lipsa locurilor de munca, desi terminaseam Magna Cum Laudae facultatea nu mi-a oferit decat pozitia de asistent universitar. Cum nici o alta usa nu s-a deschis la momentul respectiv si ca familie ai mei nu aveau finantele sa ma ajute sa merg la masterul la care fusesem acceptata in Danemarca, am decis sa plec inapoi in SUA. Asa ca la 21 de ani m-am stabilit in Statele Unite credeam eu temporar pana sa imi salvez suficienti bani pentru a merge la master. Am constientizat imediat ca nu pot conta pe familie ca safety net, diferentele economice fiind extreme intre cele doua lumi, asa ca am inceput sa citesc despre cum sa ma chivernisesc acum ca banii veneau dar si viata mea era complet diferita de tot ce facusem pana la momentul respectiv.
3. iti amintesti vreun  pas din incercarile de economisit? De obicei primii pasi sunt cei mai drag amintiti. vrei sa ne povestesti ceva?
Am lucrat doua joburi, 70-110 ore pe saptamana, banii veneau, dar se si risipeau destul de usor. Nimic nu e ieftin aici, iar colegii de munca nu imi erau de ajutor cu tentatiile pe care mi le puneau in cale. Am fost foarte onesta de la inceput cu ei si le spuneam ca desi facem cam aceeasi bani marea diferenta e ca ei au mereu un safety net in parinti. Asa ca in loc de baruri, ii invitam sa mergem cu totii la plaja, in loc sa imi cumpar carti de la magazin am descoperit biblioteca publica. Pentru haine thrift shopping sau consignment stores. Fiind o zona bogata am gasit multe multe haine faine cu eticheta inca atasata la preturi infime. Pentru mancare, initial credeam ca take out nu e chiar asa de costisitor, pana am descoperit ca imi pot face acelasi sandwich sau o salata la o treime din cost daca imi cumpar eu ingredientele. Am continuat sa folosesc autobuzul in loc sa imi cumpar masina desi imi permiteam. La inceput mi se parea ca o sa ma judece ceilalti, dar am realizat doua lucruri 1. Nu le pasa atat timp cat sunt aceeasi eu si ca imi apreciaza umorul mai degraba decat orice altceva. 2. L-am descoperit pe MMM si am inteles ca imi pot castiga independenta financiara daca continui cu “sacrificiile”.
4. Ce te-a motivat sa ai mai multe joburi? Care a  fost motivatia (mintal + emotional) de te-a manat in directia asta? si mai ales, cum te-a schimbat pe tine, ca femeie.
Dupa cum am spus mai sus cred ca teama de a nu ma descurca m-a motivat. Plus expresia “Don’t keep all your eggs in the same basket”. In 2009-2010 criza finaciara era in toi iar multe afaceri dispareau aproape peste noapte. Mi s-a parut prudent sa am doua surse diferite de venit, si m-am organizat in asa fel incat sa traiesc din salariul mai mic si sa economisesc salariul mai generos. In timp m-am obisnuit cu colegii, cu clientii, cu stilul de viata si mi-a placut enorm persoana care am devenit. De la tipa care credea ca lumea se imparte in alb si negru, la a descoperi ca sunt un numar infinit de culori intre cele doua, si ca fiecare om te poate invata ceva. Ca sa nu mai vorbesc de organizarea timpului si eficienta la care eram As!
5. ai fost singura cu deciziile astea? ai colegi/prieteni care fac asemanator, sa te inspire?
M-am inspirat de la alti expati care traiau asemanator, dar comunitatea online a fost baza principala. Cred ca pentru multi sunt un pic extreme saver, dar cand mi-am definit visul nu a mai contat ce cred ceilalti.
6.ce ai citit pt asta? carti, articole, subiecte, bloguri, orice! Daca poti da-ne nume de carti sau linkuri. Ai vorbit cu cineva? Ce parere ai de consultantii financiari?
Intreb pt ca ai plecat intr-o tara complet diferita de romania, din punct de vedere a taxelor si banilor, si vreau sa vad cat ai invatat si in cat timp si cum de ai inceput sa te intereseze astea (desi romania a preluat consumerismul american, nu am preluat si sistemul lor de pensii deductibil, si nici libertatea de a decide fiecare ce face cu banii de pensie)
Am invatat in timp. Initial de la Mr Money Mustache apoi de la Frugalwoods (nota femeii – si eu ii urmaresc) care-i treaba cu economisirea catre un vis. Desi initial pornisem de la idea de master am regandit visul si am vrut sa am suficienti bani de 2-3 apartamente in Bacau ( orasul natal) gandind ca din banii de chirie plus un job as avea o viata ok. Dupa primal an de munca mi-am dus formularul cu cat am castigat la contabil sa imi fac taxele. Initial mi se parea o treaba fantastica sa invat despre treptele de taxare, deductii, etc. Sunt americani care si la batranete nu cunosc prea mult. Dar in timp am invatat cum merge si am inceput sa imi fac singura taxele folosind TurboTax si HrBlock. Pana in 2013 cand l-am cunoscut pe sotul meu si a trebuit sa imi regandesc intreg viitorul nu am contribuit decat la Social Security care e sistemul lor de ajutor social de la care primesti un fel de “pensie” in functie de cat ai fost taxat pe perioada vietii. Se vb mult ca nu e sustenabil si va disparea pana la generatia mea. Din 2015 cand am decis ca ne cumparam casa si raman in SUA definitiv, contribui la fondul de pensie deductibil din taxe numit traditional IRA si punem $5500 si eu si sotul anual ( de anul acesta $6000). Sotul are si un Simple IRA prin servici unde depune bani dedusi din salar inainte de taxe iar compania face match 3%. Majoritatea americanilor ( cu exceptia celor care se educa in FIRE) cred ca financial advisor sunt super. In realitate sunt in mare parte manati de interese proprii si de comisioane. Noi am citit The Simple Path To Wealth a lui J.L. Collins si aplicam o metoda foarte rezervata de retirement planning. Investim in stock market prin Vanguard fondul VTSAX trad IRA anual, iar in rest CD’s cu return de 2/-3% si casa e platita integral. Stim ca pierdem neinvestind mai agresiv, dar ne-am facut o introspectie si nu suntem OK cu fluctuatiile din stock market. In 2008 imi aduc aminte de managera mea care a facut o criza cand toate investitiile ei s-au micsorat in cateva zile cu 60% iar ea era in prag de pensie. Invatam si citim permanent si ne structuram strategia in functie de nevoile si puterile noastre chiar daca pierdem in opportunity cost.
Oriunde ai fi in lume recomand Uber Frugal Month organizata de Frugalwoods. Pune in perspectiva wants over needs.
7.  ne povestesti ce ai invatat de la cei din jur? Pana la urma, fiecare are orasul lui.
Cel mai mult invat despre finante de la comunitatea online si incerc sa dau mai departe vecinilor, familiei, oricui e dispus sa invete ( fara prea mare noroc pe domeniul finante, le-am umplut capul de teorie ca sa ii vad irosind banii azi si plangandu-se maine). Dar de la cei din jur am invatat multe din povestile lor de viata: cum sa fii umil, sa ii accepti pe ceilalti chiar daca sunt diferiti. Cel mai fain in zona New England e diversitatea, dar si cat de pasionati sunt multi de cauzele pe care le sustin: vegan, politica, ecologie, protectia animalelor. Fiecare e pe drumul sau, imigrantii sunt lasati sa isi pasteze si celebreze identitatea, oamenii sunt incurajati sa se implice, sa vorbeasca sa isi impartaseasca experientele, sa fie ei insisi intr-o cumunitate. Imi place mult si cum sar in ajutor. Spre exemplu: adapostul de animale pune pe net ca au nevoie de high value treats ca hot dogs, in urmatoarele zile frigiderul se umple prin donatii de 2-3 pachete de la indivizi ca mine care cand merg la cumparaturi pun in cart si cateva pachete pentru animale. Sau acum angajatii federali nu primec salariile cat guvernul e in shut down. S-au strans donatii si pachete, s-au organizat petreceri cu mancare gratis, restaurantele ofera pizza gratis la oricine vine cu legitimatie de angajat federal. Sau se posteaza pe grupul local ca o familie are nevoie sa mobileze apartamentul primit de la oras, in cateva ore vin donatii. Oamenii nu asteapta sa ii salveze statul, sar ei in ajutor cat pot.
8. Ce faceti propriu zis cand e vorba de bugetul familiei, astazi? ati avut mai multe variante de bugetare a cheltuielolor lunare?
Noi nu avem buget propriu zis. L-am corupt si pe sot si cheltuim doar pe necesitati. Utilitati, mancare, Sail boat, masina, charity si cadouri sunt categoriile noastre principale. Am setat o suma sa ne incadram pentru fiecare, spre exemplu 60-70$ la mancare pe saptamana pentru toti trei, dar daca gasesc ceva ce imi place spre exemplu o branza din cashews care as vrea sa o incerc o cumpar fara remuscari. Traim o viata simpla si optimizam intotdeauna cand vine vorba de cheltuieli dar nu suntem constransi de buget. Mai mult suntem impinsi de cat vreau sa economisesc lunar si reduc cheltuielile in functie de asta. Asadar ne platim in primul rand pe noi prin economii si apoi fara regrete ne traim viata.
9. Ce faceti pt a “cumpara” un viitor cald?
  • Suntem foarte constiinciosi pe economisire. E dorinta noastra anuala sa punem banii la maximul permis in trad IRA. Daca se poate mai mult super daca e un de reparatii la casa ca 2018/2019 ne orientam in functie de prioritati. Suntem si open minded si nu excludem sa parasim SUA la un moment dat daca nu se schimba sistemul medical. In prezent e cel mai mare minus, avem privilegiul de a fi sanatosi dar de la o varsta in colo vizitele la medic vor fi inevitabile la fel si co-pay.
  • Incercam ca famile sa fim self-sufficient si sa ne dezvoltam abilitatile, orice inseamna casa lucram impreuna ca sa economisim: gatit, reparatii, curatenie, decorat, varuit, inlocuit terasa, faiantat etc. Am putea angaja dar preferam sa invatam in prezent fiindca nu se stie daca pe viitor o sa ne permitem.
10. Te-a schimbat pe tine ca femeie? Rutina, obisnuintele de alta data si de acum sunt aceleasi?. Dar prietenii? pt ca evident, disponibilitatea la cheltuieli si timp nu e la fel ca a unei prietene ce isi cheltuie tot salariul luna de luna
Cred ca m-am schimbat de la a fi oarecum invincibila ( asa ne consideram toti la 20 de ani) si de la a crede ca tot ce am mi se cuvine si e doar meritul meu, la a intelege ca in mare nu e meritul meu ci a celor din jur si online care au pavat calea. Imi inteleg privilegiul si oportunitatile pe care le-am avut si ajutorul imens de la Dumnezeu. Am sanatate, am parinti grozavi care au facut tot ce le-a stat in putinta sa ma ajute, un frate care imi da cate un sut metaforic si nu imi accepta anxietatea, un sot care e pe acelasi nivel la economisire si life views, care ma incurajeaza sa fiu eu insami. Cu cat imbatranesc mi se simplifica rutina, am renuntat la machiaj + chimicale, si ma accept asa cum sunt cu cicatrici si pete de la soare, cu cateva kilograme extra ( sunt un chef de pomina, la noi se mananca ca la restaurant iar asta se vede la cantar oricata miscare fac). Chiar ma iubesc pe mine insami si orice comentariu urat ricoaseaza mai degraba decat sa ma raneasca.
In ceea ce priveste prieteniile.
Avem o barca pe panze de 33 ft si ne invitam prietenii sa vina cu noi in expeditii, petrecem timp acasa la ei si ei la noi, iar eu ies le plimbari lungi cu prietenele. Cei ce ne cunosc stiu ca restaurantele nu sunt stilul nostru, mai ales ca eu fac tranzitia catre vegan si nu am mai mult de o salata ca optiune la restaurant. In plus ne simtim mai dezinvolte la o plimbare pe langa plaja decat inconjurate de oamneni intr-o cafenea.
11. ce parere au avut despre deciziile voastre prietenii apropiati/rudele?  v-au impactat parerile lor?
Parintii lui stiu ca proprietatea e platita deja, ai mei stiu ca suntem ok financiar si cam cum stam la finante. Au fost si in vizita de doua ori si au inteles ca nu suferim de nici un fel: zona e super, frigiderul plin si iesim in aventuri zilnic. In rest nu ne laudam sau aruncam cu net worth in dreapta si in stanga fiindca invidia exista peste tot. Toti stiu insa ca ne dorim sa ne pensionam mai repede si posibil sa devenim liveaboards adica sa locuim pe barca full time sau part time si sa calatorim oriunde dorim pe Atlantic. ( Caribbean islands here we come)
12. viitorul: maternitatea, copiii, batranetea sperie pe multi datorita “nevoilor” financiare crescute. Cum te simti tu in fata astora, ca ai locuinta fara ipoteca?
Teama exista oricand si oriunde cred. Dar eu toata viata am mers pe premisa ca fac tot ce pot si imi sta in puteri, “reach for the sun and if you don’t make it at least you are amongst the stars”. Nu exclud sa lucrez din nou full time daca trebuie, sau sa taiem la sange unde trebuie, daca viitorul ne cere. Suntem si in prezent foarte moderati, am putea salva sau castiga mai mult, dar suntem fericiti cu viata noastra simpla si e ok asa. Ne dorim un copil si in prezent ne confruntam cu infertilitate, si aici facem precum am spus mai sus, best we can, si daca nu e sa fie pentru noi ne bucuram de nepoti sau vom adopta. Daca va fi sa vina un bebe, simplitate si hand me dows vor fi ca de obicei cheia catre a ne pastra finantele sub control. Avem deja prieteni care ne imping sa luam haine/ accesorii de bebe aproape noi sau chiar noi ce le au de la copiii lor stiind ca incercam sa avem un copil.
13.  ai mai spus ca esti atenta la ecologie si mediu. Crezi ca atentia la buget impacteaza asta? Ne povestesti putin ce faci tu pt orasul tau?
Optimizarea si minimalismul cu siguranta sunt principalele noastre arme in a ne face datoria catre protejarea mediului inconjurator. De cate ori iesim cu catelul la plaja luam si o plasa cu noi pentru deseuri gasite, participam si in mod organizat cand e Beach Clean up Day sau Save the Earth. Piata obiectelor la mana a doua e si ea un mod de a me face datoria, cand am nevoie de ceva caut pe grupul local sa vad daca exista cineva vinde obiectul respectiv. Spre exemplu perdele am luat aproape noi cu 10% din cost de la o familie care se muta. La randul meu ce nu folosesc dau sau vand in loc sa trimit la groapa de gunoi. De obicei noi “make do or do without”, asa am renuntat la microwave pentru acel o data folosit in 3 ani de locuit aici imi ocupa mult prea mult din spatiul de lucru din bucatarie. Asa ca l-am mutat in garaj, iar dupa 6 luni in care am uitat efectiv de el l-am maritat cu o alta familie care a fost foarte fericita sa il aiba.
14. si ultima intrebare, singura in care cer o cifra de la tine: cati ani ai?
31

 

 

Felicitari pt reusite. Felicitari pt efort.
Multumesc pt interviu si ca ne-ai aratat cum e viata unei femei din alt oras. Uneori e nevoie sa iesim din rutina noastra calda sa evoluam – tu ai reusit!

De ce sa sa ne cautam un extra venit? Si cand?

Cu putzin inainte de aniversarea de 40 de ani mi-am dat seama ca cifra asta ma urmareste. Nu e de mine conceptul de 40 x 40 adica nu ma vad sa lucrez 40 ore pe saptamana, timp de 40 de ani. Nici nu sunt potrivita pentru a aplica pt joburi in companie si sa ma zbat si sa devin leader, manager, ceo si cine stie ce alte pozitii de conducere mai exista in firme, nu, locul meu e aici, caldut, linistit. Daca eram pe timpul lui ceausescu, nici macar coroana de muncitorul fruntas al lunii nu as fi primit  vreo data.  Poate sunteti voi din cei devotati muncii, dar eu cu greu m-am vazut maritata cu un barbat, d-apoi cu jobul.
Si nici macar multinationala nu ne vrea binele, loioalitatea in relatia cu o multinationala e unidirectionata: noi sa muncim.  Sa mai adug ca de pe la 50 de ani e din ce in ce mai greu de a gasi si mentine un job, d’apoi unu bine platit…

Asa ca am inceput sa ma uit pe alaturi. Out of the box. In afara rotitei de hamster… si termenii au inceput sa imi curga: independenta financiara, venituri pasive, extra venituri.
De ce vad interesante extra veniturile?

Pt ca pot transforma un hobby in sursa de bani. Habar nu aveam cum e sa traiesc din ceea ce ador a face, mai ales ca in mintea mea mi se parea un vis frumos – dar daca nu incercam, as fi ramas cu un vis. Ganditi-va de valorificat hobby-urile.
Adauga siguranta. Incredere. O extra sursa de bani  in plus fata de salariu ne pregateste pt situatii nedorite: pierzi job? nu e bai, pana gasit job, extra activitatea e acolo, acopera putzin din nevoi, ne tine in ritm, ne tine mintea si sufletul ocupate . Vreau sa platesc ceva deosebit si salariul nu ajunge si nici nu am inima ca din salariu sa dau pentru? ei bine, nu sparg economiile ci caut extra venit.
Mai adaug freedom. Nu mai stau legata de job si cu frica!
Usureaza situatia financiara: prea multe datorii? un extra venit poate ajuta la acoperitul lor ASAP, la construit un buget de urgenta, etc. atunci cand venitul curent nu permite.
Un extra venit imbunatateste viata. Din salariu e destul de greu sa rup pt lucruri mai putin importante (vacanta mea in Israel, cu care am incheiat anul 2018 dar din extra venituri da! – profit sa multumesc cititorilor pt asta, o parte din cazare a fost acoperita de linkurile afiliate).
Un extra venit impune o disciplina. Multi sunt delasatori dupa iesit de la job, cu un extra venit nu mai merge asa, zi de zi.
Si nu in ultimul caz, un extra venit m-a fortzat sa “think out of the box”, sa gandesc altfel, sa intru in contact cu altfel de oameni decat inginerii din birou sau prietenii – by the way – va repet, am colegi de birou minunati si f. educati financiar, o mare parte din blog e scrisa din motivele de aparitia lor in viata mea. In plus, pt extra activitate am fost nevoita sa citesc, studiez,  si documentat si actionat. Da, un extra m-a scos din ritm si rutina jobului caldutz unde ma complac.

Ce se poate face? Sunt multe lucruri ce se pot face:
– produs ceva (gradinaritul poate produce mancare pt care oricand va fi cerere; ganditi-va la handmade, la scris o carte etc)
– servicii (babysitting, freelancing, consultanta, cursuri si meditatii, vanzare produse, fotografie etc)
– publicitate (din blogging, din instagram, afilitate links etc)
– mai interesante sunt si serviciile gen inchiriat un aprt/uber
etc.
Si lista poate continua.

Este extra venit ceva potrivit tie? Aici numai voi puteti decide. Dar e musai de incercat.

Idei de extra venit– de unde le luati?

Discutai cu o amica despre schimbare de job, si cand. Ea era la capatul puterii, voia sa isi dea demisia pe loc si sa nu mai mearga dupa pauza de pranz la munca si sa caute intr-un domeniu complet nou, imediat.  Practic paharul i s-a umplut si a inceput sa urasca birou si sef si munca si dimineti si voia schimbarea maine. Unii chiar fac asta, isi dau demisia si pleaca din birou in 15min. Dar deseori, pt o femeie, nu e o decizie buna, mai util ar fi in loc sa sara in gol  sa caute activ cand inca mai e job, cu plasa de siguranta, pt a ateriza in locul potrivit – si gasit locul potrivit ia timp.
Cum cautam un job, cautam si extra jobul. Cum il alegem? Mai ales de la o varsta incolo?
Pai in primul rand cel mai usor mi se pare sa pornim de la ce iubim a face. Privit in noi, in urma noastra, spart jobul curent in bucati, ales feliile care plac, interesat daca exista cerere, schimbat cv si pus in fatza fic feliile astea, si cautat in directia asta.
O data trasat cateva linii, putem cauta cursuri/carti, si studiat, investit in noi.  Chiar daca nu stim inca denumirea jobului si pozitiei inca, studiatul poate aduce un pas inainte, sa ne clarifice, confirme sau infirme lucruri .

 

Probleme sau atuuri

Cred ca toti ne gandim: dar bani de investit? Ei bine, deseori nu avem nevoie de investit nimic sau apraope nimic. Ce e nevoie: de timp si motivatie.
Disciplina? cum facem? La mine solutia a venit banala: in metrou imi scriu 3-5 linii de facut, mi le scot din cap, cand am chef/timp, scot lista si execut pasii de acolo.
Timp. La mine e simplu, cateva ore pe saptamana, in seri sau unele weekenduri, imi stiu ritmul. Pt alte pers. un calendar pe gmail e mare ajutor.  Pentru cine face mult in transport, un telefon bun modern ii poate ajuta colosal pt a scrie! si converti 1 ora aparent pierduta zilnic!

Si ce facem cu teama?

Cel mai bine e de iesit din “mintea noastra” si vorbim cu ceilalti. Mi-a fost greu, f. greu.  Dar in final mi-am luat inima in dinti, intrebat, vorbit cu oameni, luat feedback direct, si cules idei.  Stiu ca nu sunt singura care sufera de o stima de sine scazuta, fara incredere in competente si supraestimat ce ar presupune jobul nou, asa ca avui nevoie sa intreb daca sunt potrivita in acel domeniu, sa culeg feedback.

Si stiti ce? nu e musai sa fie ceva complet nou, se poate lega f. bine si de munca, colegi. Pornit de la ceva -folosit de recomandarile lor si tot conteaza. Un exemplu, o amica vinde prajituri homemade…. si colegii  de birou ii sunt suficienti clienti!
Altfel, f. interesant este si puterea de dezvoltare. Cat puteti creste salariul intr-un an? 10%? 50%? nici  5% nu mi-a crescut in anul anterior si sunt f. multumita, doar 2 (din 9) in birou avem o crestere si credeti-ma, Dimitrios o merita din plin.  Dar oare cat putem creste un extra venit intr-un an? 100%? 1000%?

Stiti ce mai aduce un extra venit?
Libertatea de a zice stop si refuza. Clienti in cazul meu. Nu am stiut sa fac cu niciun sef asta, nu am facut niciodata cu un sef – cand mi-a dat de munca am muncit, dar uite asa am invatat din extra clienti sa zic NU POT, sau sa zic ca fac peste 4 saptamani (ca sunt in vacanta/ocupata).  Un lucru de invatat si la 40 ani, daca e de invatat…