Bauturi calde pentru sezon rece

A venit frigul. 1 gr dimineata e deja rece asa ca am deschis incalzirea de cateva zile. Pentru a anima nasul si feng-shui-ul emotiilor, am reinceput sa consum bauturi calde.
Si ce se poate bea iarna, cald?
Mai intai am baut niste ceaiuri la pliculetz. Cum am renovat bucataria cu aruncat mobila cea veche, am trecut prin mana fiecare coltzisor si gasit varii pliculetze de ceai. Pe care le-am baut. Altele insa nu mai iau, ca sunt scumpe si poluante, putem bea ceva cald mai ieftin si mai sanatos, asa ca de ce nu???
Ce bauturi cunoasteti ieftine si aromate si sanatoase, calde?
Ceai de ghimbir. O bucatica mica de radacina fiarta, si peste 10-15 min adaug zeama de la o juma de lamaie si miere. Ghimbirul il cresc in ghiveci, creste greu…
Golden milk. Asta nu e asa de ieftin, dar e perfect inainte de culcare: lapte cu putin tumeric, scortisoara, f. putin ghimbir si piper, miere, unt de cacao.  Sunt zeci de versiuni de retete, incercati-le.
Sirop de fructe cu apa fierbinte. Siropul e primit, facut in casa, cu dragoste.
Apa fierbinte cu frunze proaspete de menta si putina lamaie. Menta am in ghiveci. Merge si cu lamaitza, busuioc.
Orice fructe fierte putin (o bucatica de mar, de para, de afine, coacaze, gutuie, catina,  etc) – un fel de zama de compot intins, de obicei fac din fructele neterminate, muscate de copil si uitate pe masa. Adaug si scortisoara la mere si pere sau coaja de citrice, am pus si nucsoara sau cuisoare, dupa ce am avut chef si prin casa.
Clasicele ceaiuri romanesti de plante uscate, cu frunze si flori culese ad labam: tei, musetel, coada soricelului (bleah), cimbru, trandafiri, lavanda, macese etc. Un mix de 5 plante (trandafir, oregano, rozmarin, tei, lamaitza), le-am luat in punga mare, de hartie, de la o piatza franceza, cu numele: Joie de vivre. Acu’ nu stiu cat emana prin scrisul meu frantuzeasca fericirea de a trai , dar puteti sa va imaginati.
Fructe uscate. O practica ce s-a pierdut in familia mea de 3 generatii, ultima data mere si prune uscate am vazut de la stramamaia, pe cand ea inca umbla in baston si eu numaram anii mei pe degete. Mai usca ea si catina, afine sau coacaze.
Nu beau cafea, nu beau ceai negru sau alte cele,  si nici nu am nevoie de ceva scump in a-mi aroma zilele de iarna.

Voi ce bauturi ati descoperit, ieftine si aromate si sanatoase, calde?

Menu planning pentru o saptamana extrem de ocupata

Am terminat de zugravit o camera. Si de spalat, de asezat. La munca volumul e mare, deci 9-11 ore de munca. Am si ceva extra de cusut.  Si de pregatit balcoanele pentru renovarea ce vine, de cazat florile si plantele. Copil cu scoala acasa care ma intrerupe des. Astea toata intr-o saptamana – in asta care a trecit.
Asa ca am ales sa simplific si sa minimizez efortul in bucatarie la nivelul de 15minute pe zi.
Cum?
In primul rand am delegat. Sotul spala vasele si face ceaiuri. De 2 ori pe zi. Nu, nu ma ajuta, evitati expresia asta, el face asta pt casa si pentru ca e nevoie, e important de transmis mesajul si la copii si sot ca oi fi eu mama si super woman dar vasele si el le foloseste, ceai si el bea, gunoi si el face (noroc ca sunt ecolo si fac putzin). Sunt mama si sotie full time dar nu sunt sluga. Am dat treburi si copilei, adecvat varstei. Ea oricum e in bucatarie printre picioarele mele de mica, dar acum am lasat-o responsabila sa stranga de prin casa pahare, cani, haine, carti, chestii care la noi ‘cresc’, subit, peste tot, sa scoate/bage prin masina, sa aranjeze ce ii place.
Am mai renuntat la cateva activitati saptamana asta: nu merg la curs si nici nu vorbesc mai mult de 2-3min la telefon, mai ales cu cine nu am chef – azi nici nu am raspuns unui tip si I don’t care.
Planificarea meniului si cumparaturilor saptamanale o fac de ani de zile, imi e ceva firesc. Asa ca sambata am fost cu lista la piatza (si lista pentru prietena mea) si intors cu o cantitate mare de fructe, legume, si facut asa:
– sos de tomate (si inca ceva legume) – in 2 borcane, numai bune pt 2 cine rapida unde fierb pastele pt cateva minute. Nimic complicat, in 5-10 min facui sosul (sos de rosii, dovlecei si usturoi, condimente si pe foc)
– oala de ciorba. Aveam carnea in congelator, am 2 zile acoperite, si pranz si cina. Am pus legumele intregi pt ca efortul de tocat e time consuming si legumele sunt bio deci nu le cojii doar spalai vinz.
-carne la gratar si mancat 2 zile din ea. Efortul de a gati e mic, efortul de curatat gratarul e mare, carnea e portionata de la macelarie.
– salata de varza. Am tocat la robot din belsug (profitat asta dupa piata, in weekend, cand facui si sosul de paste), pus si 2 borcane de varza la murat (kimchi) , o parte a stat in frigider pana seara
– fried egg rice. Cu resturile de orez ce statea fiert de 2 zile in frigider. 5 min si a iesit un fel nou
-cartofi si morcovi la cuptor. I-am luat bio deci nu decojesc si doar spal si pun intregi. Alaturi am salata de varza, ardei felii, castraveti felii, branze.
– un brownie umed (la asta murdarii 2 castroane si o furculita cu care mestecai si in unu, si in altul).
Niciunul din feluri nu mi-a impus mai mult de 15min in bucatarie, am ramas la alimente sanatoase, fara compromisuri, si cu aceeasi sanatate radianta, bagat in pat la 23 seara franta fizic dar nu cu frustrari. S-au terminat cele 7 zile marathon fara povara emotionala, fara oboseala, cu satisfactia ca am gatat ceva-uri de facut. Si mare parte din astea le voi tine pe viitor ca femeie, ca merit timp si liniste pentru mine. Gatitul si mai ales ganduri de genul: “ce mai gatesc azi” consuma timp si energie, tine legata femeia de lucruri banale si asa taie din aripi, din creativitate, din libertate de gandire si actiune.  Sa nu zic de cati bani se economisesc din planificarea meniului – bani care impovareaza tot femeia.

 

100 de lucruri ce le-am cumparat si nu le-am folosit niciodata

De ceva timp incet incet sa elimin din casa lucrurile inutile. Mai ales cele care imi reprezentau o povara si blocau spatiu ce il voiam util. Dupa ce am amuzat cu prietena mea ca “tine-o poate iti mai trebuie vreodata, asa, peste 20 de ani”, vreau sa le scriu aici sa le tin minte si sa va amuz si pe voi:

  • cizme de cauciuc. 2 perechi. Stiu ca ploua, dar ultimile le-am folosit de zero ori. Zero. Adica niciodata – scriu poate pricep si eu.
  • umbrele. Gecile cu gluga fac fatza la vanr, umbrelele nu, cu gluga pot duce sacosele in maini sau buzunarele pe maini, si mai ales nu scot ochii la altii.
  • ruj. Desi m-am dat cu el si pus masca. Azi in casa am stat cu ruj rosu si rochie rosie. In total de 4 ori. Daca nu il aveam sigur nu simteam lipsa.
  • loc de parcare desi nu aveam masina. Am inchiriat aprt cu tot cu loc de parcare, si nu m-am agitat sa il las la altcineva….
  • servetele de hartie. Ultimul sul m-a tinut juma de an. Prosoape si batiste spalabile avem cacalau (am masina de cusut si din resturi mai fac inca vreo 2 prosoape…)
  • dezinfectant. Niciodata folosit. Apa si sapunul sunt minunate.
  • balsam de rufe. L-am aruncat cand am identificat ca e una din cauzele ca ma trezeam cu gat uscat si nas curgand (alergii)
  • cuptorul cu microunde. Cand ne-am mutat l-am dat.
  • covoare. nu ma am.
  • aspirator. Fara covor, mopul si matura sunt suficiente, fitness inclus. Mop cu aburi, best decission on cleaning.
  • parfumuri. Primite. De 6-7 ani, inca pline. O sa le dau…nu inca :).
  • bigudiuri.
  • farfurii si linguri si pahare de plastic, pentru petreceri si picnicuri. In final am luat canile de tabla si tacamuri de metal si toti mi-au apreciat gestul si avut grija sa mi le returneze in cutia cu vesela de dus la spalat. Farfuriile de plastic insa le-am folosit.
  • alcool. Zau ca nu beau. Se pare ca din moldova nu am plecat ca nu ma integram, am fost data afaraaaa (imi zic prietenii moldoveni). mai am cateva sticle.
  • sirop de fructe. Sa il fac cu apa pe post de suculet. 2 sticle stau in dulap.
  • jucarii si haine scumpe. La inceput le luam pt mine, pe copilul din mine ce nu a avut. Apoi vazut ca ce fain puzzle face copila la borcanele de gogonele, ce joaca incinge cu lingurile de lemn. Si acum are rabdare si drag sa aranjeze dulapurile de bucatarie (dar va rog, spuneti mi unde e peeler-ull ca nu il mai gasesc de o saptamana…)
  • gratarul electric. In final o tigaie zdravana cu fund de fonta e baza la noi – si are si capac.
  • tocuri. Pana la sarcina si copil purtam si 10cm…
  • TV. De multi ani nu mai avem si zau ca ma intreb de ce am avut???
  • bijuterii. Acum sunt intr-o cutie, pe undeva.
  • apa imbuteliata. Drum si bani dusi degeaba, avem cana filtru acum.
  • paine. Asa simplu se face. Dar evident ca deseori lenea e mare si sotul bombane ca feliile prea groase.
  • iaurt. Il fac, ia 5min de efort, dar uneori mi-e lene/uit.
  • cutia decorativa in care puneam servetele de hartie. Adica nu am pus niciodata.

 

Ia spuneti, cate lucruri aveti in casa de care va tot loviti si totusi nu le-ai folosit niciodata? Intreb pentru o prietena, evident 🙂

End of summer nostalgia

De vreo 3 sapt am inchis geamurile noaptea, ca afara scade sub 10 grade si ziua nu reuseste sa ne incalzeasca peste 20. Bine, nici cu usa la balcon inchisa nu trecem de 21-22 grade, dar inca simt lipsa zgomotului de vrabii de noapte si ce pasari or mai fi discutand ele pe intuneric. Mai octombrie, mai, de unde ai venit asa brusc? In congelator zac cateva borcane de suc de gogosari si rosii. Miere am pentru pana la primavara. Zacusca si gemuri o sa cumpar de la o asociatie umanitara, doar doar sa terminam bucataria si planuiesc sa am un raft doar pt emotii si caldura la borcan.  Mancarurile grase au redevenit in preferintele noastre: unt, ulei de masline, slaninuta afumata din congelator au devenit mai gustoase si mi-e pofta de ele.

De la stat acasa am inceput sa imi vad defectele si dezordinile din jur, alea ce sunt acolo de ani dar acum au inceput sa ma frustreze. Bucataria e urata si veche de cand ne-am mutat aici si 5 ani au zburat si nu mi-a pasat pana acum, zona cu materiale si atze e in mai multe locuri si sunt peste tot si se extinde ca aerul dar pana acum nu le vazui si ignorat cu delasare, asa ca am inceput, incetishor, sa le gasesc un loc a lor si sa imi aduc si ceva linishte in ochi. Deja vreau si altele renovate – apucaturi de femeie casnica….

Am incetinit ritmul zilei, si apuc sa le iau, pe rand, departe de agitatie, ca o purificare din interior spre exterior. Am reinceput sa beau ceaiuri pe indelete si sa citesc. De obicei vacantele si weekendurile sunt de citit, dar si acum, de toamna, cu ochelarii pe nas citesc pana adorm. De departe as aminti pe Julia cameron cu Arts’ way si ideea ei simpla de a relaxa mintea si lasa creativitatea din noi sa curga scriind-o pe hartie. De mana. Dimineatza devreme. 3 pagini. 3 pagini mazgalite haotic cu orice ganduri zboara din jungla din capul meu, le scot pe marginea pixului si ochilor impaienjeniti si le las sa curga, sa curga. Prima pagina sunt treburile nefacute care imi taraganeaza: nu am udat florile pe balcon, nu am platit azilul mamaiei, ca de 2 sapt stam cu bucataria nelivrate si cutiile cu oale sunt peste tot, copila nu are unghii taiate, nu am mai vorbit cu vecina – oare e bine?, sa sun la dentist la dentist la dentist etc.,  apoi se ivesc si alte ganduri, unele autodistructive si autodesconsideratoare  si ce multe sunt si negre si vai, ce parere proasta am de mine asa cum nu am fatza de niciuna din prietenele mele, si apoi cand mi-am scris pe toate negrele astea si sufletul le-a scuipat din scarba parca mi s-a linistit si pacea si scriitura si mai scurg inca ceva pt a 3a pagina, ceva ce are cateva firimituri din cele nefacute si cele gandite si neiubite si ceva iesite la iveala din dorinte marunte si neglijate si visele mai mici si mai vechi ce le-am ingropat si lasat de izbeliste ca, evident, alergatura de zi cu zi incuie si creativitate si suflet si minte si curaj si actiune si pace interioara.
E momentul sa vad de ce am asa parere proasta despre mine si sa mi-o repar. Nu e nicio problema sa stau, un pic, cu mine, far laptop sau mobil, si sa imi miorlai inceputul toamnei.  
There is a time for us.
Right now.

 

 

o sapt fara bucatarie – raw

Saptamana asta nu avem bucatarie. Pe vechea am aruncat-o, a venit si mesterul Denis si schimbat faiantza rapid si eficient si noua e comandata si inca nu ne-a fost livrata (intarzieri si la altii…). Ghinion – asa ca dupa 2 zile de mancat prostii, am decis ca mergem la piatza si facem un meniu rupt de realitatea noastra: raw.
Pe drum spre piatza mi-am adus aminte ca in bagajul de camping avem un gratar electric numai bun sa il scoatem la indemana, il vom pune pe balcon langa scaunele de camping asa ca raw-ul nostru e temporar.
Totusi, ce am scris pe lista de cumparaturi, sa ne ajunga o saptamana?
– lapte si unt. 4l lapte – o parte am facut si lapte prins.
– rosii si castraveti si ardei. 6kg. Am si telemea de capra.
– varza de salate. 2
-multe fructe (ultimii pepeni galbeni, struguri, mere) 6-7 kg
-o cutie de oua
-dovlecei, vinete. O sa frig pe gratar dovlecei, vinete si fac si omleta
– mai aveam pe stoc niste conserve de ton si porumb (sa verific daca sunt expirate – ca am gasit deja o bere expirata in casa)
– ceva fasolica fiarta si congelata din timpurile bune
– mai luam paine si o sa mancam paine cu unt si gemuri ca avem …

Vom muri de foame? nu. Incercam sa evitam shawarma-ua de acum 2 zile a fost buna (mai ales ca toata ziua am fost asa de ocupati ca nu mancai nimica, am refuzat la ea sosul si cartofii prajiti dar tot shaworma e).

Am auzit multa lume ca se plange ca mancatul sanatos e scump. Toate astea de mai sus va par scumpe? Ei bine, incercati si legumele urate si forme ciudate, cautati pe alea mai mici si mai patate.  Nu fugiti de cele cu forme ciudate! Stiu ca supermarketurile ne-au obisnuit cu legumele si fructele cu forme impecabile, pentru ca ei asa le sorteaza si elimina tot ce a putut fi stramb,  dar deseori forma ciudata si petele e pentru ca planta a incercat sa se descurce in conditii vitrege, in pofida daunatorilor, agresiunii naturii sau umane. Deseori legumele mici sunt mici pentru ca nu au fost stropite si primit ingrasaminte (sau insuficiente), si in final planta a concentrat mai multi nutrienti in acel mar mic si pipernicit.  Cine merge doar la supermarket nu o sa aiba parte de asa surprize   ca aici    uglyfruitandveg  pentru ca standardul de supermarket arunca o treime din fructe si legume ca nu se incadreaza in  forma si greutatea dorita (okok, dracu’ nu e asa negru, din cele rejectate se ajunge si la gemuri, alcool, produse congelate, sau lasate pe camp ajuta la fertilizarea pamantului si se mai hranesc pasarile locale etc) dar nu la noi. Pe cand cele urate si mici si patate sunt tocmai de ce avem nevoie: mai bogate in vitamine, mai ieftine. Merita o alta sansa.
De ce s-a ajuns la asta? In primul rand consumatorii nu mai sunt interesati de ele. Nici publicitatea tv nu ne ajuta – cele mai perfecte mere/capsuni sunt folosite acolo. Plus multi din tinerii de astazi nici nu au vazut ca pot fi prune gemene lipite sau ca mare parte din merele dintr-un copac nestropit sunt patate. Am intrebat pietzarii nostri si au spus ca ei stropesc copacii pentru ca …merele patate se vand prost. Le-am propus sa le separe pe 2 categorii si 2 preturi si alea mici si cu pete si deformate de la ploaia cu gheatza/frunze lipite/omide le-am luat noi.  Nu ne pasa ca vanata are un motz sau ardeii sunt incolaciti – nu coc nimic sa fie totul fin si impecabil, dar bani mai multi in buzunar imi plac mai mult.
Un alt pietzar ( bisnitzar de meserie de peste 40 de ani) separa legumele si fructele pe categorii si asa iau banane de 2 feluri: 6 banane sa mancam in weekend si 2 kg sa mancam pe traseul restului saptamanii.  Pretul difera si prefer sa profit de asta.

Dati o sansa la legumele imperfecte. Pentru voi, nu pentru altii.

 

Dificultatile unui job ce nu se ridica la nivelul visurilor si pregatirii noastre

Covid a lasat multa lume fara joburi, fie in somaj complet, fie lucrand part time.  Ce facem cand nu stim altceva ce sa facem?
Pentru multi 2020 era anul cand planuiam sa muncim. Unii sa facem cariera. Eu visam schimbare de job si de salariu. Prietena mea incepuse un curs ce o ducea la un super job. Alta cunostinta aplicase pt un post de contractor la nasa  – NASA din statele unite, sa fim foarte specifice, da? .  O alta cunostinta zicea ca la sfarsitul lui martie ii va veni bonusul de pe 2019 si cu asta si ce economii are isi face plata in avans sa isi cumpere casa si sa se mute din apartament. Eu speram sa termin de zugravit aprt. propriu si sa il inchiriez la pret dublu.
Anul 2020 s-a uitat la fiecare planurile din noi, mi-a dat berea si zis usor: “hold on, lady“.
Cum ne-au fost rotunjite vietile? 
Cum nu am vrut. Cam asa, luate la pila, sa iasa tractor  din planuri de avion….O cunostinta, tinerel, ce a terminat facultatea in 2019, avut ceva joburi stagiar/part time(platite la minimum pe economie, suficient sa isi dea seama ce vrea sa faca mai departe si sa inceapa din 2020 cu vise de ceva cu creativitate, cu poze, media, din astea. Vinde la supermarket si acum si inca isi duce viata de student cu 3 colegi de camera.
O alta cunostinta, ce in 2019 si-a gasit colaborari cu 3 scoli si stagii de weekend/animator de tabere si spunea ca e fericit ca lucreaza cu copii si fata mea incantata ca il are animator atat in weekendurile de cercetasi cat si in taberele scoale si il vede la ore si la scoala generala de acum si la liceul ce va incepe. I s-a terminat totul lui Damian, sambata ne vedem cu el si o sa il intreb cum e, ca bine nu e.
O alta amica a ajuns in somaj din motive covid, dupa multi multi ani in acel job. Incotro sa o ia? cursuri? unde sa aplice? ce se cauta? ce mai e pe piata? Somajul e mic, cat o ajuta?

Marea provocare o reprezinta pierdea jobului.

La mine echipa  s-a injumatatit: la 2 din echipa contractul s-a intrerupt, al3lea a primit o oferta salariala asa de mica incat a plecat si gasit repede ceva fix la inceputul carantinei. Pe unul din ei l-am intrebat ce face, si a zis ca s-ar apuca de studiu ceva inteligenta artificiala, are ceva  bani  cu ce sta acasa cateva sapt si asa va mai aplica si mai divers. Cand unul din cei 2 a fost intrebat de vrea sa mai ramana inca cateva luni ca nu gasesc sa angajeze pe nimeni si e nevoie de munca (really), omul a zis fericit ca ramane ba a adus in birou atata ciocolata buna buna ca tre sa fac inconjurul orasului pe jos. De  2 ori. E bine,  el ca si-a gasit repede un domeniu de studiu ce il intereseaza, si-a gasit un scop si sa studieze ceva pe inteligenta artificiala.  Si-a gasit locul lui? E pe nivelul lui de calificare si suficient sa il provoace intelectual? nu stim.  Si-a gasit o directie dupa cateva luni de deriva….
O alta prietena, dupa cateva luni de somaj tehnic, a fost informata de somaj definitiv. F. greu dupa ani si ani de zile intr-un loc. E drept ca accesul la somaj ii va da o mica gura de aer financiara, dar cat? si incotro sa o i-a dupa 20 de ani de munca fara obisnuintza pauzelor si a cautarii de job? ce sa studieze? cum sa faca un CV? cum sa se imbrace la un interviu? e o mare iesire din zona de confort.
O ruda in luna mai a ajuns sa se intoarca inapoi in tara, la Dorohoi. Nici 2 luni de carantina i-a pus mica afacere pe butuci si lasat fara chirie.
Un alt amic a ajuns in un pseudo concediu de maternitate, argumentul fiind ca daca tot e acasa nu mai are rost sa plateasca cresa. Gateste, spala, face paine, se trezeste noptile, ca sa lucreze sotia lui cat mai linistit. Genul de barbat cu studii universitare, cu job de decizie si  care nu s-a dat in viata lui deoparte in a repara o mobila daca a fost nevoie, asa ca acum a devenit tatic casnic pt o perioada, nu stie cat, nu stie cum.
Pentru amantotzi acestia descrisi problema pierderii jobului inseamna in primul rand o pierdere financiara si asta afecteaza calitatea intelectuala, chiar si pentru cei cu joburi devenit part time, dar si concentrarea in studiu si de cautare a unui nou job. Sentimentul de inferioritate si de inutilitate si frica paralizeaza multi neuroni. Inclusiv la mine, care ma simt cu musca pe caciula si vizata ca eu voi fi  urmatoarea concediata…fiecare problema aparuta la munca imi aduce aminte de scenariul asta si simt ca nu ma pot concentra la maximum.Multa lume are nevoie de un loc al nostru. De o directie. De un scop. Si cele mai bune directii ne vin nu din cele impuse de situatie ci cele gandite, rumegate, incercate, visate. Acum suntem pe mod de avarie, intr-o directie in care nu avem de ales si intr-o directie unde nu ne simtim locul.Un job part-time este mai bun ca nimic. Desi e greu sa vedem recunostinta in programul redus…ma mai impac cu ideea ca nu sunt singura in situatia asta si faptul ca vorbesc cu prietenele ca fiecare duce si astea dau peste cap….
Altfel de job, orice de job.
Un job de umplutura gen ajutor menaj/vanzator la autoservire/ croitoreasa/babysitter e o realitate ce ne inconjoara zilele astea. Pentru multi e dificil insa de a duce asa situatie, ce abia abia ne acopera cheltuielile cu mancare si casa dar nu acopera capacitatile intelectuale si demoralizarea si neimplinirea si anxietatea legata de asta ne trage in jos de ajungem sa le facem prost.
Cariera, incotro?
Nu ca as fi eu carierista, dar am lucrat continuu de peste 20 de ani, marea pauza dintre joburi fiind de cateva zile si alea luate pt probleme administrative….  Asa ca in perioada asta am inceput cursuri. Online. Netul e plin, directia nu mi-o stiu pt ca e haos si in economie, si pe piata joburilor, si in mintea mea.  Si nu doar eu, cateva persoane din jur spun ca se gandesc sa studieze aia/ailalta, de aceea le-am mentionat in articol. Minunat, macar unii din ei macar se gandesc la ceva si ii admir, ca la mine in minte sunt prea multe idei, prea vagi, inceput de prea multe cursuri,  prea multe abandonate. Si nu mi-e bine, simt ca tot ce fac e prost: la job, in bucatarie, la cursuri, in relatia cu familia, in relatia cu prietenele… ca merg pe avarie, cum zice o prietena psiholog.
Si stiti ce?  E in regula sa traiesc si asha, in afara planurilor si directiilor…
Scriu asta pentru că oamenii evita sa vorbeasca despre esecuri. Publicam pe facebook poze cu diplome, scriem pe linkedln noul job, rudele imi vad noua casa achizitionata si alte reusite, dar in general ascundem rateurile si infrangerile, incercarile si nereusitele. Da, am inceput vreo 10 cursuri pe linkedln si pe udemy si pe coursera, mai mult de jumatate abandonate si cele terminate am impresia ca le facui degeaba. Da, am facut rasol la munca si nici nu am raspuns la invitatia pt interviu pt ca m-am simtit in momentul zero profesional si incompetenta. Da, am ratat sanse ce altii ar fi dat bani sa le aiba. Da, am contactat o scoala pt inscriere la o luna dupa ce au inchis inscrierile…. Incerc sa imi spun ca fiecare e doar un esec minor, o incercare marunta a vietii si ca voi invata din asta.  Si vreau si voua sa va spun ca deseori am invatat mai mult din esecuri decat din reusite, si ca valoarea voastra nu e doar din ce realizati ci si din infrangeri, poate mai mult din infrangeri si ridicat dupa fiecare si ca ma iubesc si respect si pentru cele 20 de rateuri si nereusite  si gafe, nu doar pt examenele luate si lucrurile bune facute, ca dragostea pt mine s-a dezvoltat incet, incet, cu tot cu imperfectiuni si slabiciuni.  Si stiu chiar daca am peste 40 de ani, voi reusi sa gasesc un curs sau o carte sau o suta unde sa zic: da, aici as putea face ceva care cred ca mi-ar placea si face as visez si sa lupt in directia aia.
Stiu ca voi gasi. Poate chiar azi. 

Aroganta omului care a ajuns bine

Cand realizam ceva doar prin propriile fortze si eforturi mari e destul de usor sa uitam de unde am plecat, sau sa uitam cat de greu e pentru cei aflati la inceput de drum.  Si asta o vazui atat din evolutia mea financiara spre o situatie stabila, si in faptul ca am reusit sa repar sanatatea, dar cred ca apare si la cei ce au terminat o facultate fata de colegii si rudele ce nici nu au inceput-o, la cei ce au terminat un marathon cand sotia abia alearga 2km fleoshcaitzi, la bucatareasa desavarsita ce aude vreo tanara nevolnica de a face o ciorba si spala si vasele etc etc.  Da, reusita ne da aripi si endorfine,  efortul ne-a adus experiente si  libertate mentala incat uitam ca si noi, cu multi ani in urma, orbecaiam sa ne gasim ritmul si locul si inceputul drumului.  .
Blogul asta imi aminteste de situatia de acum 20 de ani cand am pus 1% din salariu deoparte si la sfarsitul lunii am cautat banii aia din varii motive care acum poate par puerile dar atunci evident ca nu vedeam o alternativa. Blogul e jurnalul meu cu o parte din incercari si solutii altfel, testate de mine sau colegul de birou (by the way, a fost concediat la inceput de carantina si de cateva zile sefii s-au razgandit si il mai cateva luni in birou asa ca sigur o sa mai am niste articole noi, inspirate de el, si ce bine ca nu imi citeste blogul :D) , de la colegi, de la altii. Si imi dau seama ca mintea mea de acum e mult mai deschisa la a privi diferit lucrurile decat acum 20 de ani fix datorita tuturor celor incercate de mine.
Doar sa nu uitam pe cei la inceput de drum, ca multi nici nu au incercat ceva sau aflat ca se poate altfel, ca nu stiu de unde sa apuce sau ca exista sau ca se poate. Multi nu stiu ce carti sa ia sa studieze pentru facultate, sau ca exista acea sectie in vreo facultate, sau  poate si pentru ca li s-a repetat de acasa ca sunt prosti si nu sunt capabili. Sunt oameni in jur ce nu stiu nici ca pot sa faca ceva mai bine financiar dinviata lor cu salariu minim pe economie, poate pentru ca nici nu au incercat dar sigur nici nu au vazut pe altii varii  mici activitati acasa serile, vreun buget scris, sau oameni pregatindu-se serile pt a aplica la un alt job. Mai trist, sunt oameni ce repeta ca e normal sa se imbolnaveasca si sa dea o gramada de  bani la farmacie cand si mama si matusa si prietena fac asa, cand si medicul le scrie o reteta lunga sa scape de ei. Daca noua ne-a iesit sa slabim, sa ne intarim, sa terminam 2 facultati si 3 cursuri la Oxford in ultimii 5 ani in timp ce cresteam 5 copii si un job si job de 10 ore pe zi, sa  economisim 50% din venit si sa ii radem mortii in fata, ok, e o reusita, si conteaza sa intelegem cat efort am depus si ca altii sunt abia la inceput, si sa vorbim despre astea cu caldura cu care noi am fi avut nevoie acum 20 de ani, mai ales celora carora nu le iese, ca si noi am fost candva asa.
Da, stiu ca nu o sa citeasca asa articol Mister Money Mustache, un om ce ii admir pt eruditia lui financiara, pt economiile si investitiile lui extraordinare, pt cum a argumentat cat de paguboasa o masina poate fi pt cine nu are disciplina financiara si ca o locuinta suficient de buna e intr-o raza de cativa km de job tocmai pt a ajunge la munca pe bicicleta, etc. Faptul ca el a reusit sa isi construiasca o stabilitate financiara si o  sanatate impecabila cu multe legume si multa bicicleala e de inspirat dar nu ii da dreptul de a fi arogant la adresa importantei mastii in  perioada covid,  fiecare element are locul ei, masca nu inlocuieste salata si miscarea, pentru unii e greu sa vada diferit.  Se pot lucra pe toate planurile: sport si salata si masca, una nu exclude pe cealalta, si e nevoie sa las si eu, si el aroganta jos (apropos, cum indraznesc eu sa ma alatur lui, a? 😀 ).
Abia cand citii pe pagina lui, in iulie (o mica poza cu bicicleta si greutatile ce le ridica si salata, si mesajul contra mastii),  am inteles ca o asemenea aroganta ma mai loveste si pe mine.  Desi sunt de acord cu el ca preventia medicala se face din salate si miscare, nu le-as pune opuse contra mastii. Pur si simplu nu toti sunt capabili de efort ca el. Nici eu nu sunt capabila de efort ca el!

Ajutati-i pe cei la inceput de drum. Pt o reusita, avem nevoie in jur de oameni care au reusit: care nu au mai luat nimic din farmacie de peste 10 ani, de oameni cu disciplina financiara, de urmarit pe strava vecinii care alearga, mamele ce cu 4 baieti arata si slabe si sanatoase si serviciu, si de invatat de la fiecare cate ceva, si ajutat pe ceilalti cu cate ceva. Impreuna vom ajunge mai departe.

Ia spuneti, cand v-a cerut cineva tanar si fraged ajutorul sa in vreo directie din viata?

Din gama: si ce am mai facut zilele astea

Avem copila in tabara asa ca umblam mai mult.  Ca ne place sa mergem – o stiti, ca ne place sa umblam prin diferite locuri din orasul asta, iar o stiti.
De data asta am ales un traseu de 60km gasit pe niste site-uri,  lumea facandu-l in mai multe bucati, dar eu nu sunt orice fel de femeie. Noi am ales sa facem pe jos, si dupa 33.5 km din traseu am decis ca e prea cald (ora 15:00) si nu mai e umbra in zona aia, pt o bucata maaare, si renuntat.  Peste 40k pasi intr-o zi. Acu am 2 bashici la talpi, febra musculara e tolerabila ca  dusul rece la picioare a facut minuni.

A 2a zi insa nu as fi fost capabila de mers din nou, tot atata.
Si eu care ma gandeam la mers pe Compostela…. e mare wow si admiratie la cei ce merg, zi de zi, atata distantza!

In weekendul viitor ne trezim mai devreme sa facem restul, dimineatza soarele e mai bland, lumea mai putina, masini mai rare asa ca ne putem bucura de drum, de copaci, de casute, de blocurile ciudat vopsite, de parcuri si gradinile oamenilor. Si daca ploua usor tot nu ne vom feri, geaca cu gluga avem.
Abia astept vacanta, vom face tot asa, zi de zi, nu la fel de mult dar la fel de bine 😉

 

 

 

factura la telefon -sa fie cat mai mica

Una din prietenele mele e intr-o situatie financiara dificila. Probleme are de multi ani, carantina doar le-a acutizat. Printre picaturi, imi spune ca fuge sa plateasca factura la telefon ca e in intarziere: 120 euro luna asta….o intreb daca vorbeste mult si spune ca da, cu clientii, cu ficele ei etc.

Nu e cazul. Cum stam mult acasa whatsapp si skype si alte aplicatii ce se leaga la wifi sunt minunate.  Un telefon poate tine mai mult cu putina ingrijire, nu avem nevoie de  un nou model cand cel vechi e bun doar pt ca e demodat.  Treceti la abonamente mici si folositi la maxim wifi, pastrati telefonul model mai vechi cat merge. Mai nou multe centre comerciale ofera gratuit wifi.  Stiu, e mai comod de apasat direct pe un singur buton decat activat wifi si  conectat la retea si deschis whatsapp. Comoditatea costa, sau mai bine spus a costat pt ca de acum incolo se poate mai bine: un abonament/cartela e suficient.  De vorbit mai scurt e suficient. De folosit skype /whatsapp /instagram pt sunat e suficient. 10 euro pe luna e suficient. Restul de  100 euro lunar punetii in buzunar – inseamna 1200 pe an, fix cat sa acopere o stricaciune la masina, o factura prea mare la energie, o problema urgenta dentara si sa nu ajungem la descoperiri de carduri de credite.
100 euro lunar mai putin inseamna 12000 in 10 ani. Ce puteti face de banii astia? Va las sa va ganditi.
Am mai auzit replica: “dar consumul sustine economia”. Zau ca putem sa sustinem economia cu altfel de consum, unul mod mai constructiv si prietenos cu portofelul propriu.

P.S. sper ca cei cu actiuni la firmele de telefonie mobila nu ma citesc 😀 😀 .

La plimbare – pansament pt trup si suflet

Mersul nu doar trateaza suflet ci si minte, corp, dar mai ales previne.

Carantina asta mi-a scos mai multe rahaturi la suprafata: ca nu pot separa job de casa in conditiile cand lucrez acasa si toate perinda in jur si prin fata ochilor, un coleg de munca de varsta noastra mort si inca 2 copilasi plecati la Dumnezeu, cat de mult urasc concedierile colegilor mei de echipa si ca ingrijorarea imi da probleme de sanatate . Sa fac o distanta intre job si casa (apropos, mentinerea casei e un al 2lea job….), am inceput sa ies la plimbare. MAi pe romaneste sa plec de-acasa si sa merg cat vad cu ochii.
Mersul dimineata devreme sau serile tarzii in apropierea casei au fost incurajate aici in vremea Carantinei, miscarea fiind cunoscuta ca o componenta a sanatatii. Fie ploaie, fie vant, fie vreme placuta, am iesit pe dreapta blocului pe cararea de pe marginea paraiasului involburat de primavara si vazut padurea ce a inverzit de la zi de zi, mai mult si mai mare, evoluand sub ochii mei. Desi ruta o facui de sute de ori, nu exagerez ca de fiecare data tot am gasit ceva nou si minunat de apreciat: noi urzici, leurda la timpul ei, flori proaspete, trandafirul ce a imbobocit si la primele flori galbene am decis sa ii fur o ramurica (e in apa, face radacini, e pe maini bune! ) , am ochit si o casa parasita ce o sa ii jumulesc o ramurica din trandafirul rosu ce atarna ca nesimtitul peste gard. Din greseala am luat gresit drumul si am nimerit o veche carare unde boschetii din stanga cu cei din dreapta s-au intalnit intr-o cupola deasupra capului. Tot din greseala pe langa aceeasi carare am nimerit noaptea in curte la un om de bine de i-am speriat cainele si cainele pe mine. Pe stanga blocului din greseala am facut 2m mai colea de trotuar si gasit o carauie facuta de stapanii plimbatori de caini, locul merita o ecologizare dar mai ales merita o apreciere nemaipomenita ca un colt de natura la nicio aruncatura de bat de calea batuta de ambulante si masini. Am invidiat stapanii de caini ce au iesit de 5 ori pe zi sa isi plimbe potaia. Ba unui vecin i-am zis sa ne imprumute o lesa- sa ma plimb cu lesa in mana cat vreau, si sa arunc explicatia ca tocmai pierdui cainele, bai baieti haideti sa ma ajutati sa il caut. Nu mai stiu numele stapanului, pe caine il cheama Whislle parca.
Am vazut veverite si vulpi. Veveritele sunt matinale si pline de energie, m-a ros invidia pe aia ce locuiesc la curte in zona verde ca pot sa puna un loc cu nuci si alune sa incurajeze veveritele sa vina in vizita. Astea au curaj ciudat, se suie pe peretele blocului si la etajul unu daca le iese ceva de acolo sau daca le latra vreun caine.
Am gasit grafitti si desene minunate. Si unele ciudate. Multe cladiri asa piestritate ies din anonimat cu petele de culoare.
Am gasit ceva copaci rupti de furtuni si cel mai cel e ca am descoperit ca imi place sa ma uit curioasa la radacinile lor si la noii copaci ce cresc din decaderea batranilor. M-am aventurat si prin hatisuri de urzici si crengi si boscheti, am urmat si alei ‘pietruite’ sau podete de lemn. M-am bucurat sa vad paraiase curatate de voluntari (vecinul de la scara 6 se plictiseste rau acasa – e instructor de sport), sa vad o doamna in etate ‘pescuind’ plastice si sarme si plastice si alte chestii aruncate in lac, copii aruncand pietre si lemne in paraias si parinti care nu s-au speriat de le-o cazut copchilul in apa de 30-40cm. Am vazut strazi si curti pregatite de primavara si gradini primenite. Multa lume a profitat de timpurile astea sa semene si sa isi faca gradina de legume, si eu mor de ciuda ca tocmai asta toamna m-a apucat corectitudinea si renuntzat la sa mai am gradina inchiriata.
Am luat paraiasul la picior si mers in lungul lui sa ii vad cursul pana unde se varsa. M-am lovit de un afluent murdar, poluat de ceva albicios, am pornit si pe asta la deal sa caut poluantul – 7 km mai colea si nu gasii nimic dar nu ma las, si cand il prind….
Am gasit cararui batute atat de faine prin locuri salbatice, am gasit altele semimarcate fix pt iubitorii de plimbare ca mine. Am gasit case vechi, am gasit case noi, am gasit biserici ce au de spus multe povesti daca as sti asculta vorba zidurilor, am gasit ditamai conacul (castel) cu ditamai aleea de intrare ascunsa de ochii omului prea grabit pe drumul spre munca, am gasit casa cu coloane dorice si la cateva minute de acolo am zarit pe fereastra un tip mancand ceva cu capul in frigider si fundul gol pusca in dreptul geamului olandez prea jos si prea fara perdele, am gasit multi oameni in varsta iesiti la plimbare cu mers rapid, si oi, si cai, si boscheti de pruni salbatici si catina si coacaze si mure si nici nu stiam cate comori sunt in natura, gata sa le culegem.
Pe aceeasi cale de sute de ori si de fiecare data mi s-a aratat altfel NATURA. Fiecare iesire dupa cateva zeci de minute m-a rupt de ritm si m-a cucerit.
Imi place sa merg. Desi copil ma vaicream mult. Am mers si cu burta in brate si 6-7 km, mers si cu carutul peste 10km, mers singura noptile, ma intorc de la birou ocazional pe jos.
De obicei merg fara un plan. Daca job si vacante si finante si treburile casei mi le dramuiesc in detaliu pe hartie, drumurile sunt doar cu 2-3 repere de atins si daca nu ajung acolo si descoper altceva, nu e bai. Enjoy the road. Ma pierd, ma reorientez, reactionez din instinct si decid pe loc, si deseori sunt surprinsa placut. Iesitul singura mi-a adus si liniste, zgomotul de fond din creieru s-a dus si aparut solutii banale si ganduri creatoare. Deseori regret ca nu am un carnetel sa mi le notez, dar imi zic ca daca sunt suficient de puternice gandurile astea or sa revina.
De cate ori am avut cate o problema grea la munca/acasa, si vazut ca nu am nicio solutie si imi intuneca seara si somnul, am iesit la plimbare. Mersul ma elibereaza de griji, pas dupa pas gandurile si grijile superficiale le las in urma, in ritm lent sau rapid dupa cata energie am, ajung sa vad lucrurile mai simplu, iar deciziile luate dupa 1-2 ore de plimbare au fost intodeauna in armonie cu suflet si ratiune.
Mersul pe jos imi consuma din energie dar mai ales aduce energie. E greu de explicat echilibrul – dar nu o data cand am halit haplea prea multi carbohidrati la o masa (am vazut deja cat ma agita zahar/gluten/orez etc si ca o masa cu exces de carbs nu lasa pe multi sa adoarma), pe cand o plimbare de 2-3 ore consuma carbohidratii din sange si lasa linistea in loc. Si invers, cand sunt bleaga si mi-e greu si sa ma rostogolesc de pe canapea, ma fortez sa ies la o plimbare si dupa 25-30minute de mers incetisor ma simt mai bine, , se aseaza starea de liniste interioara si seninatate, vine cheful de mers mai mutl si stiu ca totul trece. Un dus rece pt picioare, un dus cald pt corp, si somnul bine meritat vine. Imunitatea are nevoie de somn profund si linistitor, mintea are nevoie de scazut cortizolul din sange, burta de miscare pt digestie, mintea de liniste pentru somn.