Sa traiesc din chiriile a 10 locuinte

Tot la sesiunea de intrebari si raspunsuri am primit o intrebare de genul: Pot cumpara prima locuinta cu ipoteca, o inchiriez, si din chirie achizitionez o noua ipoteca si tot asa pana la posesia a 10 imobile?

Sa traiesc din chiriile a 10 locuinte.

Fain vis, a?

Am raspuns ca e un un scenariu fantezist din start. Daca se putea, multi faceau asta in Bucuresti, unde cererea de inchiriere este mare datorita studentilor si absolventilor (tineri si inca instabili financiar).

Aparent posibil pentru ca in romania nu e o limita de cate credite poate o persoana fizica sa isi ia (prin lege). Inca.

Prima limitare pe care o vad este avansul cerut si costurile actelor si reparatiilor (costurile in  bucuresti sunt mari si rar de gasit meseriasi ce se tin de timp) si a mobilarii. O suma pe care putini o pot economisi usor. (e nevoie de pana la 35% din valoarea unei garsoniere (minim 10 mii euro in Bucuresti, ia ziceti, in cati ani puteti voi economisi asta si in cat timp?)
A 2a limitare e data de faptul ca banca cere un venit lunar = 3 x rate. Ok, cu prima locuinta inchiriata cu contract venitul creste dar nu atat de mult sa explice puterea de plata a unei noi rate!! ( regula venitul familiei = 3 x rate, da? ). Daca rata e aproape 200 euro, salariul e nevoie sa fie minim 600 pentru o achizitie, dar 1000 euro ( + 200 din chiria G1) pt a avea 2 achizitii si spre 1500 euro pt 3 achizitii.  Plus ca unele banci nu iau in calcul veniturile din chirii si deloc chiriile la negru.
A 3a limitare e de costul cu intretinerea locuintelor –  mai au nevoie de reparatii periodice dar si exista risc de 1-2 luni pe an fara chiriasi. Un fond de urgente e de crescut  pentru a repara orice mica problema imediat.
A 4a limitare este legata de timp si reactie imediata. Pentru a avea o proprietate inchiriata cu succes e nevoie de tinut legatura constant cu chiriasul, de verificat periodic apart. si fixat/reparat ce e nevoie imediat, contract scris sau intelegere verbala cu chiriasul pentru a plati la timp etc. si asta costa bani si timp (as iesi mai ieftin daca as face eu reparatiile astea dar nu sunt asa de priceputa)
Si sigur sunt si altele.
Citind ideea la rece  cred ca e posibil pt cine are un venit suficient de mare si economiseste usor din salariu peste 50% (ipotetic vorbesc) – astfel ca in 2 ani a strans asa un avans (ipotetic, da?). Apoi o data cu prima chirie incasata suma lunara economisita ii creste. Pentru urmatoarea achizitie va avea nevoie de  mai putin de 2 ani pt a strange avansul de o noua achizitie. Tot ipotetic, daca inca are salariu suficient de mare sa acopere 2 ipoteci (cred ca la aceeasi banca va fi cel mai usor de luat a 2a ipoteca, dar tot venitul = 6 x rata). Dar chiar cu a 2a achizitie, venitul din chirii se dubleaza deci timpul de strans un nou avans se reduce – doar ca venitul nou ar trebui sa fie …9 x rate (peste 1500) – si aici sunt poate 1% din romani …. deci pentru a 3a achizitie va trebui sa mai stranga mai mult de 2 ani pentru a avea suficient avans ca ipoteca sa fie foarte mica.
O alta solutie pe care o vad este ca la fiecare 2-3 ipoteci de facut o pauza si tot excedentul financiar sa se duca la achitarea uneia din ipoteci si abia dupa aceea de strans avansul de 25% la o noua garsoniera si o a 4a achizitie.

Dupa cum vedeti, chiar si in scenariul cel mai cel pozitiv, tot nu e un proces rapid. In 20-30 ani se poate ajunge la 10 garsoniere in conditiile in care venitul lunar ii ramane mare si permite economii de 50% lunar si investit. Da, poate fi facut ceva mai repede prin achizitii inteligente in zone bune (care se inchiriaza usor) sau prin cumparat ieftin.  Chiar si cu mici greseli (oricine face!!, nu cautati ca nu exista perfectiune), dar procesul e incetinit de avans si banca, dar merge inainte.
Si mai sunt niste riscuri care cresc impactul asupra familiei cu fiecare noua locuinta achizitionata:
– caderea pietii imobiliare (se intampla periodic, nu am inventat noi, in 20-30 ani e posibil sa fie 1-2 crize)
– mutarea centrelor universitare in alta parte (cand se inventeaza teleportarea – adio chiriasi)
– un cutremur  de scara mare
etc.

La ce varsta ar trebui sa termin ipoteca?

Sesiunea de raspunsuri la intrebari primite:

La ce varsta ar trebui sa termin ipoteca?

Aceasta intrebare mi-a ridicat o persoana care are o singura locuinta achizitionata cu ipoteca pe 30 ani, de curand.

Aici ma uit putin in urma: in ultimii 15 ani dobanda la creditele ipotecare a scazut dramatic (de la 12% la 5.5% si chiar mai jos). Suntem in perioada dobanzilor cele mai mici ( istoric vazute). Dar si pretul locuintelor a crescut.  Privim in ani, cine a contactat credit ipotecat in 2003 cu dobanda de 10%, pe 20-25 ani  incheie ipoteca la varsta de 55-60 ani. Ok, asta daca nu a facut credit de refinantare cu dobanda mai mica si perioada mai mica.
Am gasit statistici americane care zic ca prima ipoteca /achizitie o fac pe la aniversarea de 30 ani (sau in jur de ). Multi la 40 ani vand si cumpara o locuinta mai mare, o noua ipoteca mai mare care se intinde pana la varsta de 65 ani (peste 20% de proprietari americani in varsta de 65 ani inca au ipoteca).
Si cifrele acestea au crescut in timp si datorita cresterii valorilor caselor dar si a varstei de pensionare ce a dus la credite date mai usor.

Cum eu analizez americanii pentru ca Romania copie consumerismul american, inclusiv ipotecile si creditele…doar ca in urma acestui consumerism american au aparut si stresul, grijile, falimentul, imposibilitati de plata, bonus bolile cauzate de consumerismul american: diabet timpuriu, probleme cardio vasculare timpurii, colesterol, probleme hepatice etc.  toate acestea aducand un cost al vietii mult mai ridicat dupa o anumita varsta. O cheltuiala pe care nu o avem la 28-30 ani, si nici nu stiu cum sa o estimez dar care incarca bugetul familiei.
Inca o cheltuiala crescuta pe care e nevoie sa o estimam aici este ca la varsta ridicata asigurarea de viata asociata ipotecii poate creste. Seful meu are asigurare mai mare decat mine pentru ca are 7 ani mai mult decat mine. Colegul de birou obez are asigurare dubla decat mine pentru ca medicul a considerat ca el reprezinta un risc crescut asa ca plateste dublu la asigurare.
Costurile acestea asociate ipotecii nu le estimeaza niciun site, niciun excel de simulari rate.
Mai conteaza sa ne gandim si la problemele mentinerii unui job platit la fel ca la 30 ani – o noua presiune crescuta pe sanatate -, dar si aparitia copiilor  si deja vedeti bugetul familiei complet diferit intre cel de la 25 de ani si cel de 45 ani.
Asa ca ipoteca la aniversarea de 60 ani nu e un scenariu pentru orisicine – ba mai mult, recomand nici la 50 ani (eu o termin pe a mea la aniversarea mea de 53 ani).

Cum compensam asta? raman la ideea ca avansul consistent e o solutie si cumparat locuinta pe care ne-o permitem ca durata si valoare rata – si nu intins la  maximum pe care ni l-ar da banca, cat si economisit chiar si dupa “semnat” ipoteca si facut plati anticipate imediat dupa achizitionare (daca nu gasim vreo alta idee de investitie mai buna) pentru ca achitarea anticipata a ipotecii ramane o investitie ce nu implica nici studiu, nici efort extra ca timp (doar un mers la banca), are risc zero, iar inflatia si impozitul nu o afecteaza.  Inca un avantaj al platilor anticipate cu scaderea perioadei: o ipoteca inchisa nu mai are asigurari de viata de platit.

Concluzie mai veche: dupa calculele mele si estimari si simulari de rate si perioade, consider ca o investitie profitabila este  cu ipoteca pe 15 ani, rata fixa (deci fara emotii de crestere) -asta presupune un avans considerabil. Nu doar ca 15 ani trec mai repede ca 30 ani, dar si pentru ca inaintam in varsta si daca la 30 ani e usor de dus o ipoteca, la 45 ani nu mai e la fel de usor iar la 60 e al naibii de greu. Ma uit la colegii mei de munca de peste 45 ani: toti au inchis deja o ipoteca (unii au inca cateva, pt noi achizitii, care se inchid firesc din chirii) –  dar e mult mai dificil de contractat si mai ales de platit dupa o anumita varsta.

Am o garsoniera cu ipoteca, inchiriata. Sa o platesc mai repede?

Am primit cateva intrebari in ultimile luni despre buget si bani, asa ca raspunsul o sa il detaliez in cateva mici articole, intr-o mini sesiune de intrebari si raspunsuri ( raspunsul e deja ajuns la destinatie, eu doar am preluat o parte si detaliez).

Intrebarea 1:

Am o garsoniera cu ipoteca, inchiriata. Sa o platesc mai repede?

Raspunsul meu: depinde de caz.

Caz 1: ipoteca e mai mica decat chiria. Asta inseamna ca e o investitie profitabila (da, se poate investi in pierdere cand rata lunara nu e acoperita de chirie). Adicalea chiriasul acopera rata la banca  si proprietarul ramane cu ceva firfirei la sfarsitul lunii. Se poate asta in Bucuresti? evident, dar e nevoie de un avans considerabil. din ultimile calcule ale mele, o garsoniera cumparata prin prima casa cu avans 5% nu este investitie profitabila!!,  pe cand o garsoniera cumparata cu avans 25% are alt randament.

Caz 2: daca dobanda e mare (8.3% a fost prima mea ipoteca) si nu ai alta idee de investitie, fa plati anticipate cu scaderea perioadei, eventual o refinantare cu un credit cu dobanda mai mica si durata mai mica.
Daca dobanda e mica SI intentionezi sa mai investesti in altceva, atunci creditul care este este perfect, si toata diferenta de la chirie minus rata pusa de o parte, adaugat si economiile lunare pentru a avea avans la urmatoarea investitie.

Caz 3. Peste 7 ani intentionez sa ma mut acolo (eu sau copilul); sau planuiesc vanzarea imobilului. Asta e cazul de scenariu  de schimbare a statutului din imobil inchiriata si aducatoare de venit in locuinta aducatoare de confort. Ei bine in cazul asta ideal e ca ipoteca sa fie acoperita pana in ziua Z. Deci lunar facut plata minima + tot excesul catre plati anticipate cu scaderea perioadei.

Caz 4. Daca e o ultima investitie si nu mai planuim altceva dupa, atunci sustin consolidarea investitiilor/datoriilor actuale. Ei bine aici e simplu: principiul Dave Ramsey de achitare a datoriilor e bine cunoscut: facut o lista cu toate ratele (valoare lunara, dobanda lunara, perioada, daca au asigurari adiacente) si prioritizat si achitat anticipat prima data cea mai proasta rata (cu dobanda mare sau cu perioada prea mare). Si de ce nu, profitat ca am inca job cu venit constant si negociat cu banca si facut un credit de refinantare – efort de cateva ore care pot reduce perioada cu ceva ani si economisi la fiecare rata ceva lei.

Caz 5: iesi la pensie? ei bine, eu cred ca datoriile se achita  inainte de pensionare. Toate. Mi-ar place mie sa fie cu cativa ani mai devreme. Pensia e mai mica decat salariul.

Si nu uitati. Milionarii nu tzin banii in cont si nu isi cumpara casa de 1 milion de euro cu banii din economii ci cu ipoteci, dar ipoteci bine alese si negociate. Banii si-i tin pt investitii oportune.

Aventuri cu un termometru spart – nu la mine, ci de la altii de pe fb

Nu ma pricep la astea ca nu am termometru acasa functionabil de ani de zile dar as vrea sa va povestesc o aventura citita pe fb: a scapat jos si s-a spart termometrul cu mercur. Unul clasic, nu cel electronic, nu cel cu alcool (un lichid rosu inauntru) ci unu cu metal lichid  argintiu care la spargere s-a adunat bilute bilute si s-a imprastiat peste tot (mercurul e un metal lichid la temp. camerei).
Ce a facut ea?
-a deschis imediat geamuri si usa, sa se faca curenti de aer si sa iasa vaporii de mercur
-cu manusi si papuci si masca pe fata a inceput sa stranga cu carpe umezite, sau cu banda adeziva toate bilutele de mercur
-tot ce strangea, baga in borcane cu apa
-cu seringa a strans perlele de mercur de pe covor
-a ridicat mobila sa examineze daca mai sunt bilute de mercur
-papuci, sosete, manusi, carpe totul depuzitat in punga.
Au contactat pompierii pentru preluare deseuri toxice. Pompierii au venit – amabili, ca au mai trecut prin situatia asta.

Si eu am spart termometru  cand eram copil – de 9- 10ani 🙂 – dar atunci am ascuns trasnaia de parinti si pus mana pe mercur direct….si dus in galeata de gunoi si declarat ca nu stiu unde e termometrul si gata. (sau l-am pus inapoi in cutia unde era? nu mai tin minte…

Ia ziceti, stiti vreo firma care colecteaza deseuri toxice? Stiti cum se manipuleaza? Nu pentru mine ca sper ca Dumnezeu ne va ghida viata si sa fim la fel de sanatosi si in urmatorii 100 ani si nu vom cumpara niciun termometru, intreb pentru vreun prieten sau cititori aventurosi…

Bilant petru anul care s-o dus

2017, an drag, drum bun si cale frumoasa!  e loc de un 2018 cel putin la fel de fructuos ca tine.

2017 a fost un an plin pentru mine. Pe drumul simplitatii si ecologiei bat de ceva ani, 2017 m-a adus cu ceva pasi mai departe, nici nu visam sau planuiam unde o sa ajung , acum doar privesc in urma si ma minunez si bucur.
In primul rand cea mai mare surpriza a lui 2017 e implicarea sotului in voluntariat. Daca pana acum aveam parte de aprecieri ‘mormaite’ si un sprijin ‘ursunos’ la cutiile si pachetele triate si stocate prin toata casa, 2017 l-a pus pe sot in 2 situatii noi: una ca a avut cateva iesiri cu un pensionar dinamic ce organiza iesiri tematice inspirationale, a 2a cand ong-ul pe care il sustinem  de ani sa ceara ajutor si S-A DUS si i-a placut si mai vrea. E primul moment cand priveste pe termen lung si isi doreste sa ajunga la pensie mai devreme, si sa faca din astea mai des.
Despre mine, in ultimii ani am re descoperit alimentele locale si gospodari si ferme de unde sa cumparam produse ok. Poate jumatate din ce consumam sunt de acolo( cel putin lactatele si unele legume),  mai nou insa am luat si carne de vita proaspat taiata  (10 kg) si gustul e depaaarte de tot ce am cumparat in ultimii ani din supermarket. Un nou pas pe directia asta!. Tot din gama legumelor locale am descoperit inca o sursa, mergem acolo periodic, si adus si la vecine. Ne-am format asa un grup ce consuma miere de la ruda mea de la Tulcea, ulei de masline direct de la grec ( ultimul colet dhl-ul la pierdut, le-am umplut frigiderul de carne si nu din aia bio 😀 ) , ba mai mult au inceput sa ‘vaneze’ si alte solutii (nuci) si sa imi ofere ce am dorit mereu: cumparat direct de la producator.
In continuare cumparam cu sacosele de panza. Da, pierd 30-50gr la cantarit mandarinele sau rosiile sau castravetii la piata etc. dar am castigat admiratia vanzatorilor de la piata, m-am fidelizat la cativa, si primim mereu si cate un fruct cadou.
In continuare gatesc de la zero, sau din resturi. Si cand nu imi iese perfect si a decis sotul ca se duce sa ia paine nu a supar.
In continuare tin garderoba minimalist. Doar ca dupa cei cativa ani de minimalism s-au deteriorat cele ce le aveam si a fost nevoie de schimbari (am luat fie la solduri, fie la mana a2a) si fara nicio jena sau grija. Mi-am cusut mai mult (mi-am facut un fel de plover si acum imi cos niste blugi) iar mandria de a purta ceva facut de mine este inegalabila si acopera toate defectele 🙂
Am ramas la zero machiaje (ok aproape  zero, am un creion de sprancene de ceva ani si un demachiant improvizat, deodorantul e facut de mine, iar argila alba cu vit E imi e pe post de masca) si am primit complimente si intrebari de ce creme folosesc (oare a facut mishto de mine? 😀 ) . Am primit sapun de casa cadou si am facut sapun de casa cadou.
Otetul si bicarbonatul sunt armele mele. Si acceptarea ca nu e tot perfect 🙂
Mi-am cusut si folosesc absorbante textile si ma simt mai  bine atunci cand nu ma simt bine. Am cusut mai multe  servete de masa si in sfarsit colocatarii s-au obisnuit cu ele si nu au mai cerut servetele de hartie de ceva luni (nici nu au remarcat ca s-au terminat…trecerea a fost lenta). Mai putine gunoaie.
In continuare sunt implicata in voluntariat. Si nu doar eu, suntem o mana de inimoase in jur. As putea face asta full job, atata fericire si impacare returneaza asta…Mai minunat e ca am descoperit ca eu ca om sunt bogata prin firea mea, si ca nu am nevoie de X lucruri (ok, de cartile mele si de atze sa nu va luati 😀 ) si ca dezordinea e ceva din viata mea si o accept aici. Si ca am defecte si ca ceilalti au si ei, si ca nu e bai daca supar pe altii (adica e inca bai, mai am pana ajung la acceptare totala, dar sunt pe calea cea buna…).

Am reusit sa explic fara sa ma supar ca perfectiunea in ecologie e un vis. Si ca daca sunt singura care strang hartia de pe jos, si tot e e mai bine: nu schimbam noi lumea dar asta nu scuza sa nu facem nimic – nefacutul nimic este cel mai rau rau. Si  nici nu m-a durut sufletul si enervat la situatia asta ca alte dati.

Am trecut inca un an fara niciun medicament in familia asta. Alea expirate din cutia de sus functioneaza, o sa le triez dar nu ma grabesc. Tinem acelasi stil de viata: mers pe jos zilnic, streching aproape zilnic, acelari ritm de somn, aceeasi alimentatie.
Am mai donat sange si anul asta nu m-au refuzat niciodata pe clasicul motiv de nivel de fier scazut.
Am participat la niste evenimente in cartier minunate: din care as aminti un gratar organizat in fata blocului de mai multi vecini, dar si plimbari ghidate de voluntari. Acum intalnit oameni.
Am fost in 2 vacante. Una minimalista, 2 sapt cu cortul prin Franta ne-a permis sa ne bucuram de firul ierbii, de local, de pasari si copaci, si o sa revenim in Jura si la anul. La anul o sa fie si mai bine !
Am ramas la pasi mici. Sunt in cateva grupuri pe fb pe tema unicornism-ului si zero waste si finance freedom, si faptul ca actionez constant imi da aripi.

Dar de departe cel mai fructuos lucru a lui 2017 este ca am inceput sa cos pentru bani si sa vand in directia dorita de mine: zero waste (  or almost 🙂 .  ) . Mai intai timid la cererile prietenelor, apoi cadouri, apoi am inceput sa vand. Cand ma contacteaza aceeasi persoana a 3a oara, si mai recomanda si la alte persoane, apai simt ca e bine. Habar nu am cum ar fi daca ar deveni asta jobul meu curent, acum lucrez 5-10 ore extra serile sau in weekend si cand am chef (cand nu, refuz). Ca bani, in 6 luni am strans aprox. 1200-1500 – toti deoparte.

Tot ca bani, anul 2017 a fost un an cu ‘passive revenues’ = 3600 din chirii (bani ce m-au ajutat sa platesc de cateva ori azilul mamaiei, donatiile, sa pun lunar in contul de economii al copilei, acoperit ceva cheltuieli in concediu – de genul la Dechatlon si sa mergem la primul nostru restaurant cu stea michelin), dar si alte mici ‘aranjamente’ – ce ne-au permis sa terminam niste acte (scumpe si nu prioritare dar amanate) si acum avem peste 7 mii deoparte.  Daca nu facem nimic in plus ci  tinem ritmul, 2018 va fi la fel de imbelsugat.

DAR DACA FACEM PUTIN MAI BINE?

Vreau o tara ca in afara

Si voi ca si mine sigur ati auzit replica asta: ‘vreau o tara ca in afara’ de zeci de ori, ba si eu am gandit-o de muulte multe ori:  de cate ori am vizitat un oras / tara in strainatate si mi-a placut ceva, de cate ori am vazut un lucru facut de straini si am gandit: da’ ce simplu e si la noi de ce nu e? etc. Nu vorbesc de autostrazi sau de catedrale majestuoase si altele arhitecturale cu munca de zeci de ani si multe zerouri, eu ma refer fix la  lucrurile marunte pot fi aplicate in viata de zi cu zi, imediat.
O sa adun cateva idei aici:
– nu dau spaga, nu las nimic rest. Serviciul e platit, chiar daca putin, dar asa ar trebui sa creasca costurile. Nu am vazut asta decat in Romania, Egipt, Turcia, dar nu in Franta sau spania sau Belgia sau olanda  (inca :D).
– salut la urcarea in autobuz, sau intratul intr-un magazin. Si angajatii aia merita un zambet. In Spania am remarcat asta in multe locuri.
-calm si zambete si toleranta cu toti copiii. Inclusiv fata de copilasii agitati sau cu probleme – cel mai adesea nu e vina lor, copilasii sunt doar victime ale oboselii sau mai rau a neglijentei parintilor. Din spania am vazut cat de dragut se poarta si strainii cu copiii, o toleranta mai mare fata de copii nu am gasit nicaieri
– am grija de orice gunoi. Pot sa il duc in buzunar inca 1 km. Pot ridica de pe jos si gunoiul altuia.
-am grija la cat consum si cate gunoaie produc.  V-ati gandit ce fac oameini in Luxemburg ca tara e atat de curata desi gunoiul pe anumite strazi se ridica o data la 2 saptamani.
-ecologia nu e lux sau  moft, necesitate. Stiti ca Bruxelles (si nu numai) da subventii mamelor ce cumpara scutece refolosibile?
– nu mananc pe strada. Din Franta invatata. Habar nu am daca de asta au satele asa curate, dar masa se ia la terasa sau picnic, in calm si liniste se strange dupa si pleaca mai departe.
– voluntariat. Sunt tari unde 10% din oameni fac voluntariat, oare nu asta o fi motorul societatii lor ?
– bicicleala si rabdare sa treaca bicicletele. Din Olanda culeasa, evident!!
-respectul fata de propriul corp si propriul suflet. Cred ca la frantuzoaice am remarcat prima data seninatatea si relaxarea asta, o fericire si un zambet, haine simple si cochete, machiaje simple (sau fara), grija pentru miscare si greutate etc.
-o cladire in ruina/zid cenusiu/casa anosta? cu ceva picturi murale o usa/ un zid poate fi transformata intr-un loc vanat si pozat de zeci de turisti zilnic. Portugalia m-a dat gata cu usi si pereti asa faine deghizate sub vopseluri….
-un magazin mic/un vecin care primeste pt livrare si cosuri de produse de la producatori locali ( franta si branza de capra proaspata si baghetele….)
-sarac dar curat. M-a impresionat olanda, am vazut haine destul de ponosite repurtate, dar foarte curate!! in conditiile in care ploua mult iar bicicleta e bicicleta… (si Diana a remarcat asta)
-o vorba buna la momentul bun, orice solutie e mai buna ca nimic. M-a impresionat un englez cand a lasat romanul nostru vaicaretz sa isi spuna oful, calm. Si la final l-a intrebat: “si ai vreo alta solutie? ca la asta ai gasit defectele”
-simtul corectitudinii de la nordici. Eu avui treaba doar cu finlandezi si ceva suedezi, dar am fost impresionata de ce respect fata de corectitudine au.
-cainii in lesa si stapanii cu punga in mana.

etc

Romania e codasa Europei la multe dar noi putem sa ridicam frana de pe vagoanele cele mai lente.  Asa ca ia ziceti, ce lucruri v-au impresionat in vizitele occidentale pana la reactia “Dar ce simplu si usor si fain e, mai frate !!!!” ?

 

Edit: cititi si articolul asta https://republica.ro/z-doamna-marinescu-ce-va-trebuie-scandal-trenul-spre-busteni-actrita-medeea-marinescu-si-protestul-solitar

 

Simplu, ieftin, ecologic, si sanatos.

4 cuvinte care imi ghideaza viata (ok, mai mult sau mai putin, la fiecare mai am de lucrat, dar cine nu mai are de imbunatattit una din toate cele din viata lui?).
. Acestea sunt o parte din valorile mele.  Mi-au trebuit ani de zile sa accept ca bunul meu cel mai de pret e sanatatea si nu mi-am dat seama de asta pana cand nu am pierdut-o.  De asemenea respectul fata de mediu, natura, oras  este iar o prioritate pentru mine. Nu imi doresc sa petrec restul vietii printre gunoaie sau obiecte cumparate inutil, si nici sa las asa ceva copilului mostenire.
Dupa ce am urmarit documentare si discutat pe tema asta, am inteles ca faptul ca reciclez tot ce pot nu e suficient.  La o intalnire pe tema ecologie si “unicorn-ism” am inteles ca reciclarea este doar o carpeala, o falsa solutie a problemei prea multe gunoaie. Asa ca pentru mine decizia de a reduce cumparaturile ca scop la reducerea gunoiul produs este solutia cea mai potrivita, si imediat am remarcat ca salveaza o gramada de bani. Ba mai mult, de cand cumpar produse de baza de la piata si nu mai cumpar
mancare in caserole de plastic si cutii ci in sacosele mele direct de la producatori (o parte), am remarcat ca in final mancarea noastra e mult mai nechimizata, neprelucrata,  simpla (multe salate) si uite ca suntem mai sanatosi.  Da, nu ma asteptam sa lovesc 2 iepuri dintr-o lovitura de palos.

Ce fac nu e perfect 100% dar faptul ca nu pot face totul 100% perfect nu inseamna ca nu ma opresc din facut. Dar pe la 80% ma simt, asa, confortabila cu mine si cu regulile mele. Acu ceva seri iesii la pizza cu prietenii (o aniversare) si cred ca nu e niciun risc pentru ritmul vietii noastre daca asta se intampla de 4-5 ori pe an, in rest avem zilnic salate si cruditati. Am baut si  un pahar de vin iar sotul o cola, dar iar nu e grav ca poate beau 10-20 pahare pe an, restul apa si o data pe saptamana fac limonada cu miere(sau mai rar). Nici nu mi-a pasat ca rontzaii la un pahar de vorba dar iar nu e nicio problema sa bag gustari intre mese ca iar se intampla de cateva ori pe luna.
Eforturile mi le-am mai descris pe blog, si un comentator a scris ca sunt exagerata. L-am sters. Oi fi exagerata dar sunt sanatoasa. Sanatatea e singurul lucru important pe care il am. Fara sanatate nu pot nici munci corect, nici nu ma pot bucura suficient de viata, de reusite si de esecuri, de minunile astea din jur. Oi fi exagerata dar macar seara sunt fericita si multumita ca am facut peste zi tot ce mi-a fost in stare sa fiu in armonie cu normele mele morale.
In consecinta acestor decizii alimentare si din viata, gunoaiele din viata mea s-au redus, am ajuns sa duc gunoiul o data pe sapt. si asta pt ca miroase nu ca e plin. Cumpar in sacosele mele, putin plastic, putine chimicoase, economie si la costurile medicale. Si gunoaiele umane s-au rarit in jur, unii ca ma considera ciudata, pentru altii nu mi-am mai gasit timp.
Tot pentru sanatate merg saptamanal la kineto, merg la masaj, fac miscare. Am reusit sa calmez (stiu ca nu o sa dispara) durerile de spate, si sper sa aman problemele de genunchi (am deja 40ani, e o deteriorare specifica varstei… tot pt asta fac cateva exercitii zilnic (de respiratie, streching, etc).
E usor sa imbunatatesc ceva? Nu. Am fost si in punctul unde desi aveam probleme grave (juma de salariu dat la medici si farmacii in Bucuresti si tot sa nu ma simt bine, apai asta este grav!!) si tot negam ca e ceva gresit in viata mea, in ceea ce fac. Mi-a trebuit mult curaj sa recunosc ca ce fac e musai de imbunatatit pentru ca evident rezultatul nu era bun. Am platit oricat pe vreun medicament care POATE functioneaza.  Mi-a trebuit mult curaj sa recunosc ca ce fac sigur pe ici pe colo e musai de imbunatatit pana obtin un alt rezultat.
De aceea, desi recomand economisire si atentie la cheltuieli, nu e de facut  economie la mere sau catina sau morcovi sau salate, la sfarsitul anului poate ar mai multi multi bani salvati manancand pizza congelata in fata televizorului dar si bucurestiul va avea mai multe farmacii.

Ia ziceti, care e cel mai important lucru din viata voastra? si ce faceti pentru a-l imbunatati?

(filozofeala  pornita de la o discutie colegul meu din biroul vecin ce tocmai si-a inchiriat aprt. si chiria ii acopera rata si ei pleaca vreo 4 luni prin america de sud; fara masina, doar cu rucsac si mers pe jos sau cu autobuz, ieftin, environmentally friendly, si il urasc si i-am zis 😀 .).

Nu caut sa fiu bogata, dar independenta financiar.

M-a intrebat cineva de ce lucrez in plus.
Pai am 2 raspunsuri minunate: unu ca imi place cu adevarat ce fac in plus, dar si pentru ca simt ca e nevoie de ceva efort pentru a atinge independenta financiara.
Si aici nu e vorba ca imi doresc sa fiu bogata si sa imi permit orice, dar ca imi doresc confort psihic, sa stiu ca maine sau peste 2 luni nu am nicio problema chiar daca nu ma plateste angajatorul. Ce imi doresc e libertate si flexibilitate si daca vreau un concediu sa il am nu cand zice seful, sa zic NU cand nu imi place ce fac, si mai ales sa nu ma doboare orice cheltuiala nou aparuta. Vreau sa dorm linistita ca daca vine vreo criza pot trece peste ea timp de 2-3 ani fluerand si nu cu cearcane si sanatatea la pamant.

Si contrar aparentelor, oricine poate atinge independenta financiara, indiferent de cati bani castig. E nevoie de multa disciplina (la asta sunt buna), rabdare (nu sunt buna), si multa convingere ca solutia e in a cheltui mai putin decat castig iar diferenta de investit.

Si, cum o sa ajung independent financiar?

1. bugetul lunar sub incasari. Sunt cea mai importanta factura, prima data ma platesc pe mine.
2. ma feresc de datorii. Ok, sunt credite bune care aduc un profit, dar nu sunt ok  acoperit cheltuielile lunare.

Strategia asta imi permite economist lunar. Si avansat la pasul urmator.
Nu e niciodata prea tarziu in a construi asta. Si nu uita, daca eu am putut face atunci si tu poti face, chiar daca venitul e modest si ai datorii cacalau. Doar ca fiecare e nevoie sa gaseasca solutiile proprii.

Ce fac cu banii economisiti?
Pana acum i-am folosit la ahcizitii imobile. I-am mai tinut prin conturi de economii. Dar de acum incolo se vor duce pe actiuni (cu dividente sau nu), sau poate obligatiuni.
Astfel mi-am deschis primul cont pe un trader. Cum l-am ales? pai am luat top 5 in europa si am ales degiro (un trader pe piata internationala, acolo am gasit cele mai mici comisioane, adica perfect pentru achizitiile lunare mici).
Cati bani voi aloca?

Am scotocit in bugetul in excel si vazut ca in ultimul an am pus aprox. 500 lunar deoparte. Ok, avui luni cu mai mult, cu mai putin, dar cred ca 500 e o suma care este sigura. Se adauga si castigurile din extra activitati (cusut) – 100-200 lunar dar nu in fiecare luna ci dupa cum am chef.  Voi adauga la 3 luni si banii din chirii.  Nu voi contribui in lunile de concediu. E important de studiat bine toate astea inainte, timp de ani, deoarece sunt niste comisioane la achizitie si vanzare si e de calculat ca achizitia sa fie acoperita de aceste comisioane si sa devina rentabila. practic, pentru cine economiseste doar sume de  50-100 lunar, cred ca mai convenabil e sa converteasca in euro sau chf sau usd, sau cine stie ce moneda o crede mai stabila si sa depuna intr-un cont cu dobanda mica – cu ceva atentie la rata de schimb valutar zic.
Mai am o suma in contul de economii pentru situatii de criza si care sa imi acopere cheltuielile pe 2 luni (aici e simplu pentru ca sunt platita cu 2 luni intarziere).

Ce voi achizitiona? well, etf-uri cu acumulare adica voi incerca sa evit dividentele din motive de taxare. Lista de etf-uri (nu stiu daca sunt toate) o gasii aici  . Evident ca voi alege si functie de mormele mele morale, si despre informatia cum merge piata internationala.
Cat de des voi verifica? Maxim o data pe luna. Nu consider ca e sanatos sa verific zilnic cati bani mai am, cat am cheltuit, daca pot sa ma descurc pana la sfarsitul lunii etc. – imi doresc un ritm lent si banal 🙂 .
Achizitiile vor fi pe termen lung (5-10 ani). Nu doresc nici sa ma panichez cand piata cade (SI VA CADEA) si nici entuziasme cand piata va creste (de ex. acum creste).
Nu caut specula. Pentru specula cred ca se poate studia atent piata romaneasca (vazui salturi de 10-20% pe luna la unele actiuni), sau forex sau criptomonede.

Plateste-ti datoriile

Citeam cu ceva timp in urma  45 sfaturi ale unei femei de 90 ani  catre tinerele de astazi:  nimic nu poate fi inlocuit de ciocolata, bucura-te de soare etc. dar si plateste-ti datoriile la zi.

Am privit legile si evenimentele din urma, si ma doare sa vad datoriile ramase mostenire pentru ca copiii nu au nicio vina. In caz de deces, pe langa ‘avere’ copiii mostenesc si datoriile.  Practic ele sunt componenta patrimoniului mostenit si sunt suportate de catre mostenitorii legali si cei care au primit ceva prin testament.
Cum se impart datoriile intre mai multi mostenitori?
In cazul in care exista mai multi mostenitori, acestia vor primi  pasivul (datorii si sarcini) mostenirii numai cu bunurile si datoriile proportional cu cota fiecaruia. De exemplu, daca intr-o familie unul dintre soti a decedat, atunci copilului ii revine 3/4 din mostenire, iar sotului/sotiei supravietuitor/supravietuitoare ii revine o cota de 1/4 din datorie.
Daca unul din mostenitori este insolvabil, partea mostenirii sale se imparte intre  toti ceilalti in proportie cu cotele succesorale ale fiecaruia.

Exista situatii in care datoriile nu se mostenesc?

O modalitate prin care se poate evita preluarea unei datorii este renuntarea la mostenire. Aceasta se poate face la notar, in momentul efectuarii succesiunii.
O alta modalitate este insotirea creditului de o asigurare de viata. Atentie insa  care sunt cauzele asigurate. Daca de ex. asigurarea nu acopera decesul din cauza unei boli, plata creditului nu e preluata de asigurare! sau unele banci/firme de asigurari cer ca certificatul de deces sa fie depus in maxim 5 zile de la deces. Si da, cunosc persoana in cazul asta, la 50 ani a ramas fara locuinta dupa decesul sotului….

Care este termenul de prescriere a datoriilor?
Teoretic 3 ani. Dar sunt tot felul de chichite avocatesti pe care o banca le are in maneca.  De ex. unele banci vand datoriile catre o firma de recupari. Cititi atent aici : https://www.riseproject.ro/articol/corbul-maltez/ . In afara  acestui articol, cunosc 2 persoane care au probleme mari cu datoriile, una este cautata de recuperatori (acestia cu un anumit tip de ordin pot intra si in apartament!! chiar daca nu e apartamentul lui, asa ca persoana respectiva a declarat ca nu mai locuieste acolo si e un nou locatar inregistrat), alta persoana din jurul meu are conturile curente inchise si nu isi poate accesa banii si fiecare incasare e esalonata pentru acoperit datoriile …

 

 

Nu voi plati copilul pentru treburile facute in casa.

Nu voi plati copilul pentru treburile facute in casa. Am decis.

Desi e o practica des intalnita pe blogurile americane de finante (pe care le citesc constant, v-am mai zis ca il iubesc pe mister money mustache dar si pe mr firestation langa care am asteptat emotiile ultimii demisii).
Principalul argument sa nu platesc a fost ca treburile in casa trebuie facute ca ne ajuta pe  noi toti: toti profitam ca e curat, ca e mancare facuta, toti murdarim vasele si toti suntem deranjat cand miroase gunoiul nedus, ca calcam pe curat sau pe firimituri. Dar mai ales ca eu fac si nu ma plateste nimeni.

Desi cred ca la adolescentii rebeli ramane asta o ultima solutie 😀  – asa ca mai vorbim peste cativa ani 😀 :D.