Partajam drumurile cu prietenii
Copila mea e deja mare, si are diverse activitati de weekend (petreceri, ora de dans, seara pijama la prietene etc). Asta inseamna dus copil, intors acasa, dus dupa copil, intors acasa. Cine are 2-3 copii ( ca vecinii de la etajul 7) treaba e mult mai complicata: copiii fiiind de varste diferite au activitati separate, asa ca tati are ritm de…sofer de taxi.
Ei, o solutie gasita a fost sa discut cu parintii prietenelor si colegelor, si unul din parinti sa duca mai multi copii/aduca mai multi copii. 2-3, ca atat face fata.
Ca doar locuim in apropiere.
Uneori, cand duc copila, raman in apropiere si citesc o carte/vizitez o librarie. Alteori cand am treaba multa acasa vin si fac ceva.
E usor sa fiu flexibila si sa vad solutii dincolo de ritmul obisnuit. Cu un pic de planning si cu avantajele traiului in comunitate, beneficiile apar imediat. (beneficii aparent minore).
Viata e dinamica si devine si mai dinamica. Important e sa invatam sa ne adaptam si sa facem ce ne e in putere, acum.
Si noi practicam asta cu copiii mai mari. In plus am ramas prieteni cu parintii si acum dupa mai bine de 10 ani.
noi zugravim acum si fiica mea a primit oferta de petrecere in pijamale la prietena ei buna. E cel mai fain ajutor pe care il puteam primi, ca fata se plictisea printre vopselurile noastre si trafaleti si geamuri deschise
primul meu comment in casa noua hihi 🙂
idea e foarte faina… si cu sig daca as avea copii as apela la ea, la o adica se poate face asta si prin rotatie – un parinte duce copii, altul ii aduce si tot asa 🙂
Am citit mai multe pagini din site si chiar este ca e unul de buna calitate.