Nu voi plati copilul pentru treburile facute in casa. Am decis.
Desi e o practica des intalnita pe blogurile americane de finante (pe care le citesc constant, v-am mai zis ca il iubesc pe mister money mustache dar si pe mr firestation langa care am asteptat emotiile ultimii demisii).
Principalul argument sa nu platesc a fost ca treburile in casa trebuie facute ca ne ajuta pe noi toti: toti profitam ca e curat, ca e mancare facuta, toti murdarim vasele si toti suntem deranjat cand miroase gunoiul nedus, ca calcam pe curat sau pe firimituri. Dar mai ales ca eu fac si nu ma plateste nimeni.
Desi cred ca la adolescentii rebeli ramane asta o ultima solutie 😀 – asa ca mai vorbim peste cativa ani 😀 :D.
Eu cred ca ai luat o decizie buna, probabil iti vei da seama de alegerea inspirata pe care ai facut-o, abia peste cativa ani. Personal, cred ca este mai bine sa vocifereze copilul acum si sa-i fie bine peste ani si ani, decat sa inteleaga faptul ca trebuie sa faca doar daca este rasplatit financiar. Pana la urma, asta de numeste educație. 🙂
Amy recently posted…Cat de mult conteaza fotografiile pentru un blog?
asta cu vociferat copilul acum decat peste alti ani ma duc sa o scriu pe perete. Ca uneori prea o cocoloshim 😀
O idee buna!
Eheee, pe mine ma platea mama direct cu palme, dar in sens invers, daca nu faceam curat. 😀 Ce se mai schimba vremurile, nu? Desi nu sunt mama si poate nu sunt in masura sa imi dau cu parerea, eu as zice ca ai luat o decizie foarte sanatoasa pentru toata lumea.
Mda, si eu eram platita la fel:)
Elena recently posted…Piata Pablo Picasso si spatiul Abraxas: arhitectura postmodernista nu departe de Disneyland 🙂
Nici nu m-am gandit vreodata sa ii platesc :))) oare trebuia?
Cu toate astea au mai multi bani in pusculite, decat am eu pe card, dar a reiesit si de la monopoly ca eu nu prea le am cu finantele. generatiile astea au educatia financiara in sange.
Nu cred ca trebuie sa platesti copilul atunci cand trebuie sa spele vasele sau sa faca curat in camera lui, dar cand îl pui sa spele masina sau sa lucreze in gradina, cred ca merita o mica compensatie!
Noi stabilisem pe luna o suma care erau de fapt “banii de buzunar” Incepand de la 5 pana la … 50! In functie de varsta si de nevoi! 🙂
Si eu zic ca bine faci. Apoi stii cum e: oricum facem tot nu atingem perfectiunea si undeva tot gresim ,dar nu vedem rezultatele decit peste ani.
Elena recently posted…Piata Pablo Picasso si spatiul Abraxas: arhitectura postmodernista nu departe de Disneyland 🙂
Buna . Si eu cred ca ai luat o decizie foarte inteleapta. Eu cred ca a participa dupa puteri la treburile casei face parte din educatie, asa invatam sa apreciem munca fiecarui membru al familiei si sa ne bucuram de linistea casei…. pe de alta parte vreau sa-ti multumesc ca existi si ai atat de multe informatii utile pe care le-am tot pus in practica de cand te-am descoperit, sa tot fie vreo doi ani dar nu am apucat sa-ti scriu.(ce-i drept nici curaj nu am avut). Salut si fetele din comunitate pe care le citesc zilnic si va multumesc tuturor pentru toate ideile si sfaturile legate de economisire, viata sanatoasa.
Multumesc de comentariu, Miriam. Si de complimente!
Acestea sunt concluziile actuale. Nu zic ca sunt bune sau nu, sunt ok pentru acum, dar mai vedem peste ani.
Mi-ar placea sa aud si parerea parintilor de adolescenti 😀 😀 .
cu mare drag.sper sa devin o cititoare mai activa de acum..eu sunt mamica de doi bebelusi 8 luni Si 2 ani jum., dar din experienta mea din copilarie si adolescenta pot spune ca mi-a prins tare bine ca am participat la treburile casei.si am fost o familie cu multi frati, eu fiind cea mai mica dar fiecare aveam in fiecare zi treburi dupa puterea fiecaruia.eu zic ca nu a fost rau.asa respectam fiecare munca celuilalt ca deh, stiam cat efort depusesem fiecare in sectorul lui si ne bucuram cu totii de curatenie, mancare, liniste , timp de joaca etc.singurele recompense erau excursiile scolare.pt ele chiar trebuia sa muncim putin prin gospodarie dar eram singurii copii din scoalaa care mergeau in fiecare excursie.pt mediu rural eu zic ca era ceva. A meritat totul.
Miriam, ce frumos ai povestit. Eu sunt singura la parinti si mi s-a conturat in minte un tablou tare frumos atunci cand am citit ceea ce tu ai mentionat legat de frati si activitati. Cand am mai crescut si am inceput sa vad i stanga si-n dreapta, imi doream nespus de mult sa am un frate sau o sora….
Amy recently posted…Cat de mult conteaza fotografiile pentru un blog?
suna atat de frumos ce spui!
Nici eu nu cred ca trebuie platit pt treburile curente. Insa pt chestii gen strans crengile din curte sau din astea, da. Dar mai vedem noi la adolescenta :)))
Diana recently posted…carti si chestii
Fiecare decide cum crede ca e mai bine.
La parinti, am fost a doua si singura fata, cand au crescut fratii mai mari doreau ca eu sa fac cat mai multe doar pe principiul ca sunt fata. Mama ne distribuia dupa puteri si varsta, si bine ne-a priit. Cand a venit si ultimul pe lume deja stia sa facem de toate, dar cu firea lui dornica de implicare nu se lasa mai prejos. Cand eram doar trei, si acum imi aduc aminte cu drag de duminicile din balcon, mancam pufarine si eugenii in locul nostru de relaxare, alaturi de mama. Era cumva rasplata noastra, negandita. La bunici, orice treaba era un exercitiu de indemanare, o practica neimpusa, o joaca.
Daca parintii aduc bani extra salariului pentru bunastarea familiei, nu vad de ce s-ar da bani copiilor pentru diverse sarcini. Ca de la o varsta, o activitate devine afacere de familie atunci as vedea ceva normal.
Cunosc familii in care, de mici copiii au fost cocolositi si nu au avut sarcini, parintii care lucrau si in schimburi faceau totul, acum cand au serviciul lor nu contribuie la cheltuieli si aproape ca nici la treburile casei. Trist, dupa parerea mea.
Mihaela, ce ma bucur ca mai scrii! nici pe blog la tine nu am mai vazut nimic de un an, toate bune?
cat despre atmosfera din copilaria voastra, ce pot zice decat bravo mamei tale care a construit asa frumos armonie.
Si eu am tendinta de a face totul ca doar o fata frumoasa am, pe de alta parte ma uit la unii din colegii mei de birou care au probleme cu manageruit bani, timp, treburi, toate ii fac sa sufere, si nu e bine. Evident ca undeva acolo si parintii au dat gresh de le-au transmis impresia ca astea sunt peste puterile lor.
Uneori ma gandesc ca o sa fiu o mama rea ca n-o sa fac multe chestii care cica ar fi “recomandate”. Sunt perfect de acord si cu asta cu plata pentru activitatile casnice. Lipsa platii, de fapt. Prefer sa par o mama mai severa, dar copilul sa creasca frumos si sanatos, pregatit sa aiba grija de el atunci cand pleaca de acasa, deci se subintelege ca trebuie sa facem echipa la curatenie si alte chestii. Desi iubesc sa fac ordine si curatenie, o sa-i cedez si lui o parte din responsabilitati.
Ioana Radu recently posted…Studiu: Femei vs Barbati la volan
in mamicie am inteles ca cea mai buna regula e sa aplic ce e potrivit copilului si vremurilor, si asta nu e o mama rea. Daca acum 100 de ani erau niste rutine, acum sunt altele.
Mereu apare câte un trend american și mulți îl urmează sau nu. Cred că fiecare trend are și părți bune și părți rele. Partea bună ar fi că ar avea și copilul banii lui, strânși cumva. Parte rea este cum ai zis și tu: dar pe noi ne plătește cineva pentru munca depusă? Sau: dacă face prea multe prin casă, de unde bani să îi recompensăm efortul? :))
trendul asta la americani il vazui de acum 20 de ani, dar nu mi-a pasat. Doar ca incep sa ma intreb…