Primesc des aprecieri: vai, ce plover fain ai, fusta- fusta asta e magnifica! sacose din astea am mai vazut in magazin – de unde le-ai luat?!
Evident ca infloresc la asa remarca. Sunt hobby-urile mele, sa imi fac una/alta si sa le folosesc imi aduce o implinire care revarsa prin zambetul drept raspuns la complimente. Sunt o kinetica si ador sa vad ceva rodind din mainile mele. Soarele imi zambeste si la miezul noptii cand imi termin de taiat atzele la ultima bluza si probez cu inima dansand in oglinda cu lumina chioara, nu vad defectele si nici nu am nevoie, in capul meu toate sunt ca in diminetile de vara.
Apoi vine uimirea: vai, cum, tu ai facut? Si curg alte complimente ca in final sa aud replica: “si ai un magazin online?”
Ups.
Tacere.
Ce pot zice?
Sunt deja bine “intoxicata” de atat de cunoscutul mesaj: “gaseste ce iti place si fa din asta o meserie si o sa iti fie bine”. In engleza suna mai bine: “Do what you love and you’ll never go to a job” . Cautam zi de zi icigai-ul sau cum i-o zice in japoneza/finlandeza. Scheme si cercuri cu unde ne e locul. Sa adaug ca in jur parintii duc copiii la X activitati tocmai pt adescoperi “talentul” cat mai repede si sa il dezvolte imediat, sa devina cel mai bun, sa inventeze minunea de pe cer care ar fi vanduta in 10 miliarde de de exemplare si sa lucreze 12 ore pe zi timp de 8 zile pe saptamana la acest lucru si sa nu oboseasca cumva, vreodata. Si daca sunt buna la asta si imi place atunci musai sa vand.
E prea multa presiune in directia asta.
Si nu e doar la mine. Ma uit la o “prietena” de pe fb dintr-un grup, careia, doar i-am cerut o idee de logo/name pt un event pe tema data, si in 1-2 ore ne-a si desenat ceva si scris un mesaj suficient de atragator – toata lumea a sarit ca vai, e perfect (si chiar e perfect, S. e o talentata!) si musai si neaparat sa faca ceva din talentul ei.
Efectele adverse se vad in arta sau creatie sau medicina si chiar in IT: oamenii sunt buni, dau tot ce pot, muncesc 10-12 ore pe zi si mai si invata inca 2-3 ore pe zi pt a fi la curent cu ultimile descoperiri, timp de 5-10-20 ani pana intr-o zi cand clacheaza. Burnout. Sau se imbolnavesc. Sau isi dau seama ca au implinit 35-40 ani dar nu si familie/prieteni pt ca profesia le e totul si o fi fost ea la inceput visul copilariei dar fara echilibru profesia asta i-a inghitit, consumat, macinat. Asa ajung sa urasca ce fac si sa se urasca pe sine iar boala e simptomul ca ceva e prea mult, mintea cedeaza, corpul cedeaza, apar boli si dureri de coloana de la somatizari, armonia interioara e de mult timp pierduta iar somnul cu hopyri. Pt ca fosta pasiune a devenit azi full time job, ajunge sa capteze si zi si seri si weekenduri si noapti, sa umple si timp personal, individul nu mai apuca sa puna granite inte job pt bani, sa separe munca de suflet si sa lase timp pt cele dragi. Poate in primii ani este ok sa dedicam 12 -14 ore pe zi dar apoi….
Asa ca, deseori, un hobby poate sa ramana doar hobby. De aia il facem cu drag: pt ca cele 2-3-4 ore de tricotat saptamanal le fac cu placere si fara nicio grija si abia astept sa termin treburile casnice sa ma asez pe canapea, langa copila, si sa ne mearga mainile si guritzele. Pt ca presiunea “scos bani” din asta si facut profitabil afecteaza placerea cu care facem, diminueaza “creativitatea” si forteaza sa facem ceva de dragul banilor, de dragul pietzei. Daca imi place asa de mult este tocmai ca fac cand vreau si ce vreau si nu e nicio presiune. Si da, am abandonat un plover facut 90% ca nu imi place (si aruncat) si nu e seful suparat ca e proiect neterminat.
Asa ca am lasat din ce fac cu drag sa ramana un hobby, sa fac cand am chef si ce am chef si daca am chef sa vand sau nu. Si daca vreau sa vand, vand cand vreau si ce vreau si cu cat vreau. E perfect si asa, cu un job care imi plateste viata si imi construieste un prezent, si nu imi pasa mai mult despre astea, sunt probleme pe care nu le aduc acasa.
Nu sunt o carierista. Nu ma reprezint prin jobul de 8.5 ore si nici nu ma vad acolo tot restul vietii. Dar ma vad gradinarind, tricotand, si pe munti, si fara “monetizand” cele ce le fac cu drag.
Mi-a plăcut ultima parte. Cu „nu sunt o carieristă”. Eu cred că am fost o vreme, voiam să fiu atât de bună în porțiunea mea acolo încât să nu mă surprindă nimic, să învăț cât mai mult și cât mai repede (deși concediul era concediu și nu eram adepta orelor suplimentare, nici măcar când am avut echipa mea, le spuneam mereu că dacă trebuie să stea peste program înseamnă că nu și-au terminat treaba și deci s-au lălăit în timpul zilei). Am promovat, când am realizat că de fapt nu-s carieristă și că vreau altceva am vrut să plec și m-au „păcălit” cu o ședință d-aia cu șefi mari și că vai, ce apreciată sunt și mărire de salariu. Am mai stat un an și apoi dusă am fost.
Sunt anumite persoane pentru care cariera e importantă. Și nu le condamn, fiecare cum dorește. Eu făceam crize de bilă, n-am mai avut nici măcar una de când am renunțat la job-ul „serios”. Ce fac acum e fără de perspective în sensul de promovări ori mai știu eu ce. Dar e relaxant, concediu când vreau și cât vreau, lucrez între 25 și 30 de ore pe săptămână. Viața e un schimb, dai ceva pe altceva. Prefer să dau criza pe bilă și să renunț la cartea de vizită :)) Mai ales că lipsa de stres duce și la „vai, ai peste 30 de ani? Dar îți dădeam cam 27” :)) Bine, îmi e și mai ușor pentru că nu am familie, copii, adică e mult mai ușor de făcut anumite alegeri când le fac doar pentru mine.
Altfel, strict la subiect, mi-ar plăcea să știu a face ceva de plăcere suficient cât să vrea lumea să mă plătească pentru asta. Mi se pare minunat să iasă ceva din mâinile tale. Eu am două mâini stângi.
Cristina recently posted…Câteva cuvinte despre World Nomads Writing Scolarship, ediția 2019
Mare dreptate aveti amandoua.
Cristina :totul se invata, eu am invatat sa crosetez de pe youtube, dar e drept ca imi place sa fac lucru manual.
Elena recently posted…O saptamana de gaini
Elena, eu am prins doar un an lucru manual la școală, în clasele primate. Detestam așa ceva! Trebuia să coasem nu știu ce flori și frunze pe ceva material. Uram materia aia, nimic nu-mi ieșea:))
Și aș avea de la cine să învăț, bunica din partea mamei scoate tot felul de minunății din andrele. Și nu glumesc, dacă îi aduci ceva din comerț, orice model, se apucă să numere la ochiuri, se uită, măsoară, ia andrelele și lâna sau mohairul sau ce material folosește ea și se apucă. Și îi iese! Mereu trebuie să facă ceva cu mâinile, nici la TV nu se uită fără să lucreze. Mie nu-mi mai face nimic zilele astea, îmi făcea când eram mică, acuma zice că-s grasă și se plictisește lucrând :)))
Mama nu lucrează, dar croșetează tot felul, inclusiv fețe de masă, are unele și de 2 metri pe 2 metri (de masă din aia de 12 persoane), glumesc cu ea că-mi face zestre :)) Dar na, la țară ce să faci iarna, mai o carte, mai un TV, mai un dat la zăpadă, mai o croșetă. De mine nu s-a prins nimic, nici andreaua, nici croșeta 🙁
Cristina recently posted…Câteva cuvinte despre World Nomads Writing Scolarship, ediția 2019
Aș vrea să am un hobby din care să scot bani. 🙂 Dar n-am. Blogul? Poate dacă aș scrie zilnic (sau mai des), aș avea trafic mai mare. Dar cum spuneai tu: “Daca imi place asa de mult este tocmai ca fac cand vreau si ce vreau si nu e nicio presiune.” Dacă aș scrie zilnic, nu mi-ar mai place…
superb! subscriu 100% Atunci cand fac ceva pentru mine ma simt libera si fara constrangeri. Daca as face-o pentru bani as deveni stresata si as pierde creativitatea.
mihaela recently posted…Ca sa lumineze noaptea
Uite mie imi place sa scriu, dar in momentul in care am ajuns sa transform pasiunea intr-un soi de job, alegand sa postez constant pe blog, deja nu a mai fost pasiune. Eu sunt de parere ca pasiunile trebuie sa ramana pasiuni.
Ideal ar fi să poți să lucrezi la ce vrei tu, fara sa ai presiunea de a face multi bani si fara sa stai noptile sau 12/14 ore pe zi.
Eu iubesc sa scriu si vreau sa-mi fac din asta un job si nu am simtit pana acum ca mi-a mancat creativitatea. Ba din contra, mi-a alimentat-o, pentru ca mi-am facut o rutina, pentru ca citesc mult despre cum sa imbunatatesc si citesc in general diverse chestii. Acum daca ma refer doar la scris – nici macar nu cred ca scrisul e un talent. Sigur, sunt oameni care scriu foarte bine fara sa sa faca nici un efort, le vine natural. Si sunt oameni, ca mine, care au descoperit tarziu placerea scrisului si care il invata (scriind, citind, exersand si cursuri). As pune accent pe exersand. Si tocmai pentru ca incerc sa imi fac din asta un job – o sa ajung sa scriu si mai bine.
Pentru mine lucrul pe cont propriu a venit cu o libertate mare de a-mi alege in fiecare zi la ce vreau sa lucrez (culmea – imi permit asta pentru ca planific lucrurile mari din timp si am din ce sa aleg) si asta imi alimenteaza creativitatea. Am si momente si zile cand sunt presata de timp, dar asta se intampla din motiv de neorganizare, deci tot depinde de mine si se poate rezolva.
E clar pe de alta parte ca nu are sens sa transformi toate pasiunile in joburi.
Eu am o presiune (pe care mi-o pun singura) de a face bani rapid – asta e problema mea cea mai mare. E o presiune la care inca invat sa renunt, inca invat sa ma concentrez pe scopurile mele pe termen lung si sa nu-mi mai fie frica de ce-o zice lumea ca nu fac niciun ban acum. E o presiune din societate pe care am internalizat-o asa de bine ca nu pot sa renunt la ea. Dar nici nu ma las, trebuie sa renunt. 🙂
Ca o concluzie, cred ca pe termen lung rutina si transformarea pasiunii in job iti poate mari creativitatea. Da doar pe termen lung. Efectele pozitive nu sunt imediate.
Dabija recently posted…[Invitație la discuție] Merită să investești în grădinița privată a copilului?
Cate ore pe zi lucrezi acum? Sunt curioasa sa vad unde e pragul tau dintre placere si obligatie. La mine e la 5-6 ore 🙂
Pai in principiu de la 8 la 5 (in cele mai bune zile, am si zile cand ma intalnesc cate 3 ore cu prietene in prima parte a zilei). Cu o ora pauza de facut mancare/curat prin casa. Plus pauze de facebook si comentarii :)) sau de plimbare in parc/scurt somn, sa zic inca o ora. Daca scad orele de pauza, raman 7 ore. In weekend lucrez uneori 2 ore pentru a aranja articolul cu bucuriile simple, dar mi-am propus sa nu mai lucrez in weekend.
Seara lucrez foarte rar, cand nu reusesc sa ma organizez si apare vreo urgenta.
Da, si eu tind la 5-6 ore pe zi. Ca sa pot sa iau copiii mai devreme de la gradi. Si e facubil in cazul meu, insa ar trebui sa invat sa lucrez mai concentrat, fara sa ma intrerup.
Eu am marele avantaj ca nu trebuie să mă mențin acum din asta. Suntem bine din salariul soțului și pentru el si pentru mine e important sa nu ma extenuez si sa fiu ok seara.
Natalia Dabija recently posted…[Invitație la discuție] Merită să investești în grădinița privată a copilului?
Iti recomand cartea Deep work, a lui Carl Newport – te invata cum sa lucrezi focusat de la 1 pana la 4 ore; mie mi-a schimbat optica asupra zilei de munca 🙂
iuliaBe recently posted…I did it! Ca y est!
O am pe listă, merci mult!
Natalia recently posted…12 motive pentru care îți vine greu să economisești (și cum să le ocolești)
Este o teorie care zice ca in societatea noastra n-ar trebui sa se mai lucreze orar complet, ca nh mai e nevoie, asa ca fiecare ar trebui sa aiba un fel de salariu minim si in rest sa lucreze ce ii face placere.
Elena recently posted…O saptamana de gaini
Îmi place mult cum abordezi subiectul, a venit la fix – chiar acum trec printr-o perioadă confuză, căci mi-am propus să iau blogul mai în serios și să scriu constant, dar de când am luat decizia asta pur și simplu m-am blocat. Am zeci de idei, articole începute, dar nu reușesc să mai duc nimic la capăt. Cred că pasiunea începe să nu mai fie pasiune, când pun prea multă presiune pe mine.
În altă ordine de idei, în 2018 a fost prima oară (după 6 ani de carieră) în care am spus “nu” la anumite propuneri (firma le numește oportunități, dar mie mi se pare că nu se potrivește cuvântul). În fine, am refuzat mai multe responsabilități, mai multă bătaie de cap și nu mi-a părut rău nicio clipă pentru asta. Din contră, sunt mândră că am ajuns la o anumită maturitate în care să-mi dau seama cât de lungă mi-e plapuma, să filtrez ce-mi face bine și ce nu, etc.
zeci de item-uri in draft si la mine :)))) daca asta te consoleaza. Dar stii ce e fain? ca nu imi pasa ca le tin in draft, ca nu le-am terminat. Unele nici nu imi mai aduc placere sa le fac asa ca le-am aruncat fara nicio problema.
Altfel te felicit pt acel moment de maturitate si de zis NU. Eu greu mi-am gasit limitele si curajul de a refuza un sef.
ah….ti-as da un like la comentariu de as putea 🙂
iuliaBe recently posted…I did it! Ca y est!
Depinde de hobby, din tricotat si crosetat oricum nu poti castiga mare lucru, nu merita, e adevarat, insa cunosc oameni pasionati de caligrafie, de design, care castiga f bine din hobby urile lor si fac chestia asta ocazional, cateva ore, nu 12 ore pe zi
din cusut, tricotat, crosetat nici macar salariul minim pe economie, pt ca e competitorul China.
Din caligrafie si design suna f. interesant!!!
Nu cred ca are vreo legatura, tricotatul si crosetatul n-au fost niciodata munci bine remunerate
Nu stiu dacă sunt de acord. Eu lucrez si pentru un brand handmade facut de verisoara mea si am descoperit pe Etsy niste magazine tare appealing, care vand pulovere mici crosetate pentru copii. Chiar mi-a ramas gandul la ele. Daca alegi culori faine (faine insemnand pentru mine culori fine, delicate), alegi spre exemplu lana sau ata organica, te pozitionezi ca un brand organic, cred ca poti sa ai succes. Apoi când e vorba sa scalezi, angajezi mai multe femei care sa croseteze. Bine, toatea astea cred ca le reusesti daca ai si un buget/investitie pentru marketing si pozitionarea/formarea brandului.
Cred ca nu prea faci bani, dacă nu scalezi afacerea.
Natalia Dabija recently posted…[Invitație la discuție] Merită să investești în grădinița privată a copilului?
Mai toate ploverele mele sunt tricotate. O atza de lana (de calitate) costa 30-40 euro kg, si pt un plover de adult intra 400gr minim. De lucrat, lucrez intre 20 si 50 ore la un plover de dama (si lucrez repede si nici nu e nevoie sa ma uit, eu tricotez si invat limba straina). Calculeaza tu ce costuri si mai ales cate vanzari sa am pe etsy pt a acoperi un venit minim pe economie, la negru.
P.S. problema mare a magazinului meu pe etsy e ca am poze urate, deci e nevoie sa platesc pe cineva pt poze. Si costa. (statistic item-urile cu poze “artistice” pe etsy mi se vand mai bine decat cele facute de mine).
M-am gandit la scalare. Adica sa angajez mai multe femei. Dar pt asta e nevoie mai intai sa imi cresc afacerea, sa vad piata ca cere, eventual sa contactez cateva magazine de firma si sa fac contracte; am verificat cateva marci/magazine din astea pt a-mi “intui” piatza, cu plovere de 200euro bucata, si …. toate au label: “made in china/handmade in India” – tari unde o tricoteoza ia 100 dolari pe luna asadar tot la China ajung..
Da, trebuie buget de marketing (pentru poze si altele), fara asta intr-adevar nu prea ai cum să reusesti si sa vezi piata ce cere si sa lucrezi cu magazine. Deci practic ca un hobby sa aduca bani (din care sa poti sa traiesti) ar trebui sa il vezi ca pe o afacere, nu ca pe un hobby :D. Stiu ca stii lucrurile astea, eu le scriu mai mult pentru mine. 🙂
Natalia Dabija recently posted…[Invitație la discuție] Merită să investești în grădinița privată a copilului?
Multumesc! eu m-am uitat pana acum doar in magazinele fizice, locale, pt o colaborare pe cantitate limitata.
Si aici e problema mea. Cand din hobby incep sa gandesc ca afacere…se duce acea caldura cu care tricotez sosete, seara, pe canapea, inghesuita intre sot si copil.
eu platesc cam 30 $ (28 $ + 15% taxe) pentru lana necesara unei perechi de sosete. Daca le cumpar (tot din lana) ies mult mai ieftin, adica cu banii aia cumpar vreo 3 perechi. As tricota de placere dar e o distractie extrem de scumpa. Nici n-am curajul sa ma gandesc cat m-ar costa daca as tricota un pulover.
mihaela recently posted…Ca sa lumineze noaptea
Eu adun o lista de magazine care vand lucruri organice sau mai altfel (in europa), daca vrei pot să ti-o dau si tie. 🙂
Natalia Dabija recently posted…[Invitație la discuție] Merită să investești în grădinița privată a copilului?
Multumesc! eu m-am uitat pana acum doar in magazinele fizice, locale, pt o colaborare pe cantitate limitata.
Natalia, nu poți sa o faci publica te rog? ma intereseaza si pe mine.
Elena recently posted…O saptamana de gaini
Elena, publică nu pot să o fac. Dar pot să ți-o trimit ție. Nu e foarte marte, dar na, poate fi un punct de pornire. A, sunt magazine pentru copii, apropo. Am uitat să specific mai sus. Dă-mi un mail la dabija.natalia@gmail.com și ți-o trimit.
Natalia recently posted…12 motive pentru care îți vine greu să economisești (și cum să le ocolești)
Cand creezi sau faci ceva ce iti face placere iti cresti energia vitala sau qi cum spun chinezii. Se spune ca tricotatul ajuta foarte mult la tratarea depresiei. Continua sa tricotezi si nu o sa ajungi la depresie.
de ce va.timp incerc sa gasesc tot timpul echilibrul, asta dupa ce am cazut in spirala infernala de a face tot si bine si de care multi stiu sa profite. Asa ca acum de fiecare data cand vreu sa fac ceva care imi va consuma energie ma intreb : vreau eu cu adevarat asta? Sunt capabila sa renunt la x sau x pt asta? Punandu ti intrebari vei gasi singura raspunsul la ce e mai bine pentru tine. Mult curaj.
Imi trecuse o data o idee prin cap sa deschid un magazine online cu produse tricotate ptr copii mici. Cum reusam sa tricotez atat … simplu angajam pe cineva din Ro sa ma ajute, dar mi-a trecut …
Aici sunt destul de scumpte lucrurile “facute manual”!
200 euro un plover simplu in magazin. I-am facut poze si acasa mi l-am tricotat, ba la un film, ba citind povestea de seara copilei, ba invatand spaniola. Lana o gasii la mana a 2a (o tanti vindea la 1/4 din pret, lana e noua, tanti prea veche)
Ti-am zis ca mi-a trecut … 😆
Prea multa “miscare a hartiilor”, apoi … trebuie sa stiu cum si cu ce este vopsit materialul, daca copii sunt alergici, m-am scos! Comenzile onorate la timp … etc, etc …
acum sunt materiale si vopsele cu standard Oeko -tex. Cu astea lucrez eu, fix din motive de vopseluri chimice. Eu sunt alergica la chimicale, sunt patzita…
Mai e un scenariu ce imi place de mor, dar a ramas la stadiu de vis: sa iau lana culoare natur si sa o vopsesc eu, natural, cu plante pe care sa mi le culeg, cu piatra de alaun si otet, etc.. Fix ca femeile acum 200 ani. Cand ma pensionez promit sa ma ocup de asta.
Cu timpi si planning si comenzi onorate la timp, pana acum am reusit sa ma tzin de ritm. Daca mie mi-a iesit, iti iese si tie, olandeza mica ce esti 🙂
Astazi este ziua fericirii … stiai? Daca pe cea a îndragostitilor nu o serbezi, promite-mi ca astazi ai sa razi cu gura pana la urechi si ai sa încerci sa te bucuri de lucrurile marunte!
Pupici fata frumoasa! (si desteapta!) 😛
un coleg mi-a facut un compliment, ca rad mereu, chiar si cand lucrurile sunt nasoale. E suficient?
Altfel, ti pup si multumesc pentru complimente. Asa si ma simt: slaba, frumoasa, desteapta si bogata. Si sunt asa si datorita voua, ca evoluam impreuna.
Si eu te-as complimenta daca as fi “colegul” tau! 😆
Multumesc! Daca tu esti împlinita sufleteste pe ziua de azi … m-ai facut si pe mine fericita!
Hai ca sc devenim siropoase … 😆 😛
Cam atat erau si in Oslo 🙂
Marius recently posted…Petrecere prelungită de ziua mea
Mama, ce bun e articolul tau, bun de tot, pus pe rana. Da, asa e si eu am pasiuni din care guess what: nu scot bani si nici n-am scos vreodata, am nu stiu cate prietene care poarta bratari facute de mana mea, iar fiicele lor elastice de par personalizate de mine si eu n-am vandut in veci vreunul si e ok asa. Imi place sa-i fac rochii fiica-mii si gata. Tu stii cat de amuzant a fost sa aud un comentariu la un articol d-ale mele in care o persoana zicea: “da, mestereste si ea acolo, dar nu vinde nimic”. Mama, unde era James Bond, gata, ma si deconspirase ca nu sunt mare designer, ci doar o mama care coase rochite fiica-sii 🙂
Florina recently posted…Tribunalul Pădurii și cearta dintre frați…
daca e sa calculez cate haine am cusut/salvat pt noi, lenjerii, genti, cadouri la prietene etc. si tot mi se pare super profit. Eu mai cos si la vecine, prietene, si vand cate ceva, dar daca nu am chef /timp zic ca nu pot/busy/nu stiu.
Da, exact, super economii se pot face daca stii si-ti place sa tii acum in mana 🙂
Florina recently posted…Tribunalul Pădurii și cearta dintre frați…
Mmm + sotul au fost combinatia fatala pentru carierista din mine. De la a vrea sa cresc la locul de munca, sa trec de la a fi manager la owner la un moment dat, am trecut la part-time job cu 70 de ore pe luna iarna si 150 vara ( ca sa nu mai zic ca iubesc locatia jobului si in general commute-ul). Am atat de multe hobby-uri ca nu stiu unde as putea integra mai multe ore de munca: sailing, gradinarit, planificat retirement, gatit, scrisul, plimbat cainele 1-2 ore pe zi, ecologia, voluntariat. Pe unul din astea incerc sa il monetizez, dar nu cat sa fac minim pe economie, ci sa ma oblige sa investesc mai mult timp in el. Weekend-ul acesta cumnata imi povestea ca in 6 ani are ca scop sa termine masterul si phd-ul si sa ajunga sa fie in senior executive board la JP Morgan. M-a pus putin pe ganduri, daca imi irosesc potentialul si am abordat subiectul cu sotul. Evident ca a urmat intrebarea “ok, ce sa facem ca sa fii fericita?” Iar raspunsul e nimic, imi iubesc viata si ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate oportunitatile pe care mi le-a pus in cale. Nici un titlu din lume ( in afara de cel de mama) nu mi-ar creste proportia de fericire. Asa ca fa ce iubesti, ai un cap de nota 10 pe umeri, daca simti ca ti-ar lua din placerea hobby-ului renunta la a-l monetiza, daca totusi vrei sa faci suficient cat sa iti acopere costul atelor vinde pe grupurile locale de mamici daca faci chestii pentru copii, pentru plase cauta un grup vegan sau zero-waste. Pentru poze pe Etsy sunt tutoriale online gratuite, un light box cere nitica creativitate dar se poate face la costuri minime. Fa-ti pagina pe FB, Instagram etc. si posteaza doar proiectele terminate si nu lua comenzi, daca se vinde ce ai lucrat super, daca nu cadou pentru cineva drag sau pastrezi pentru tine. Ideea e ca tu esti in control si stabilesti regulile, oricata presiune pune societatea cel mai important e sa fii tu fericita.
cum era, smart minds think the same, a? 🙂
Light box nu am, dar ce idee mi-ai dat! ma apuc sa fac in weekend, doar 2 lampi sa gasesc 🙂 -si vedem daca merge si cu tel. meu
Cam orice telefon o sa mearga. Daca folosesti produse organice iti mai sugerez poze in parc, padure,un spatiu care sa sugereze puritate, firesc, coziness. Afara, daca nu faci photoshoot profesional, golden hour e cea mai forgiving pentru amatori. Golden hour e cam 30-1 ora dupa rasarit sau inainte de apus, cand soarele nu e sus pe cer si lumina e mai rosiatica si suava.
super informatie mi-ai dat, merci mult! acum ca se mareste ziua, pot sa ma trezesc intr-o dim. sa fac niste poze mai acatarii!
Nu uita de SEO. Una suna handmade sweater si altfel suna unique organic yarn handmade sweater.
eu imi tin separat profesia de hobbyuri, desi, uneori, profesia mea e la fel de placuta ca si hobbyurile mele :). Dar cand incepi sa-ti transformi hobbyul in profesie apar termenele limita, obligatiile, pe scurt-stresul. Si atunci cum te mai relaxezi, daca hobyul a devenit stresant? :))
buna separarea: hobby ul e relaxare si nu sursa de stress.
M-ai pus pe ganduri, uite sa stii ca mi-am dat seama ca blogul vreau sa fie pasiune, chiar pasiune, asa ca o sa scriu mai rar fara sa am chestia aia ca tre sa public un articol, iar eu n-am inspiratie. Asta e o mare tampenie, NU TREBUIE NIMIC, vreau sa ma bucur de primavara asta si sa nu ma mai incorseteze nimic mai ales ca blogul nu-mi aduce bani si nici nu o va face, imi aduce insa impliniri sufletesti cum e sa descopar și să comunic cu oameni ca tine, ma face sa fiu atenta si sa-mi exersez abilitatea de a scrie, de a fi atenta si coerenta etc. 🙂
Florina recently posted…3 cuvinte/ expresii pe care le-am înlocuit cu altele de când sunt mamă
Cred ca in primii ani de cariera este important sa faci un efort mare pentru a creste profesional. Teoretic primii 5 ani sunt cei mai importanti, cel putin in IT, daca te ai format cum trebuie restul o sa vina de la sine si daca mai luam piciorul de pe acceleratie.
Cred ca se poate si cariera si familie doar ca in anumite perioade mai trebuie sa schimbi prioritatile.
Marius recently posted…Petrecere prelungită de ziua mea
in orice meserie exista perioada de cumulare informatii si crestere. Cu cat mai repede cu atat mai bine.
Sa inteleg ca te-a inspirat chat-ul nostru de luni 🙂
Am fost carierista pana cand am inteles ca viata se intampla in alta parte, nu intre peretii biroului si ca nimeni, oricat de buna as fi, nu o sa imi ridice statuie.
Imi place viata mea de acum, tihnita si traita pe indelete… si vreau si mai mult din asa ceva. Mai mult timp si mai putin de munca, nu neaparat ca sa fac ce imi place, ci ca sa descopar si mai mult lumea.
In 2 ore trec sa imi iau blugii 🙂
Pup
iuliaBe recently posted…I did it! Ca y est!
de acolo am pornit, de la discutia noastra!
Nu am citit comentariile doar articolul. Nici eu nu aveam nicio abilitate (nu știu daca am acum!!) sau o directie, o idee inspre ceva ce as crede ca as putea transforma intr-o mica afacere.
Ei bine, am trecut printr-o noua intamplare cu final cam neplăcut. Si apoi mi-a sclipit un bec, am observat ceva ce nu stiam despre mine 🙂 Nu, nu vreau sa încep videochat 🙂 Dar vreau sa-ti spun că daca crezi în ceva și te gandesti adesea la asta, ai un mic plan si mai poti sa te documentezi si sa pornesti de la un buger mic, just do it 🙂 Eu o sa incerc
bravo pentru eforturi si incercari! Restul e poveste si lamentare.